أحمد الأمير Traducere: european islamic research center (eirc)

Cererea de punere în aplicare a Shariʻei islamice în țările nemusulmane

Tribunalele islamice din țările nemusulmane:

Există unele campanii mediatice și rapoarte de presă care critică și denunță prezența unor consilii sau tribunale islamice în unele țări nemusulmane occidentale, în ciuda faptului că aceste țări le-au permis musulmanilor să aibă astfel de consilii și le-au legalizat. Adevărul este că aceste tribunale nu sunt unele reale în sensul juridic convențional, ci sunt consilii care îi ajută pe musulmani în chestiuni legate de căsătorie, divorț, moștenire și altele asemenea. De exemplu, dacă cineva ucide pe altcineva, aceste consilii nu îi vor decide pedeapsa ci, în schimb, poliția îl va prezenta în fața unui tribunal de drept din țara în care locuiește. Aceste campanii mediatice și rapoarte de presă doresc să îi sperie pe cetățeni, punându-i împotriva acestor consilii și prezentându-le ca pe o invazie a țării lor, lucru care este ridicol și lipsit de sens, bazându-se pe ignoranță sau chiar pe ura față de islam și musulmani. Ele vor să îi facă pe oameni să creadă că sancțiunile menționate în Shariʻah islamică sunt puse în aplicare în cadrul acestor consilii, ignorând autoritatea poliției, în timp ce, de fapt, aceste consilii nu fac decât să îi orienteze pe musulmanii din țările nemusulmane în același fel în care Shariʻah islamică tolerantă le-a permis nemusulmanilor care trăiesc în țările musulmane să fie judecați pe baza propriilor lor legislații în multe chestiuni precum căsătoria, divorțul și altele, și nu le impune legile islamice aplicate musulmanilor în aceste chestiuni, cu excepția cazului în care aceștia doresc ca instanțele islamice să judece între ei în conformitate cu legile islamice. Chiar și lucrurile pe care Shariʻah islamică le interzice și condamnă, precum consumul de alcool și cel al cărnii de porc, nu le sunt interzise nemusulmanilor. Motivul pentru acest lucru este acela că ei cred că acestea sunt permise, în ciuda faptului că ele au fost inițial interzise în doctrina lor (în Biblia lor cea Sfântă), existând multe dovezi în acest sens.

Un exemplu al răutății acestor campanii mediatice și rapoarte de presă, care au agendă politică, este acela al unui prezentator care le-a adresat musulmanilor care locuiau în țara sa următoarea întrebare: „Care lege este mai importantă în opinia dumneavoastră, Legea islamică sau legea acestei țări?” Musulmanii au răspuns în mod spontan: „Legea islamică este mai importantă.”, iar acesta este un răspuns foarte normal, pentru că întrebarea în sine este lipsită de sens și indică rasismul și ura prezentatorului emisiunii. Prin răspunsul lor, musulmanii s-au referit la faptul că este mai important Cuvântul lui Allah decât cel al oamenilor, nu la faptul că ei nu respectă legea țării în care locuiesc! În plus, Legea islamică le poruncește să nu ucidă, să nu fure, să nu înșele, iar aceste lucruri coincid cu cele interzise de legile făcute de om, așa că nu există nicio contradicție. Ceea ce se înțelege prin răspunsul musulmanilor este faptul că, dacă legile făcute de om dintr-o țară nemusulmană le permit să aibă o amantă, consumul de alcool, avortul sau consumul de carne de porc, ei nu vor comite aceste acțiuni nepermise, ci vor urma Poruncile lui Allah Preaînaltul, adică nu vor consuma alcool, nu vor avea o amantă și nu își vor ucide copiii prin avort. Prin urmare, ei nu au vrut să spună prin răspunsul lor că vor încălca legile acelei țări. În ceea ce privește sancțiunile, precum cele pentru furt sau omor, musulmanului nu îi vor fi aplicate pedepsele prescrise de Shariʻah islamică. Acest lucru se datorează absenței condițiilor de aplicare a pedepselor, deoarece pedepsele în Shariʻah sunt decise de conducătorul musulman sau de reprezentantul acestuia, cum ar fi un judecător musulman. Musulmanii trebuie să respecte legile țării în care trăiesc, atât timp cât acestea nu le cer să facă un lucru pe care Allah Preaînaltul l-a interzis. Rețineți că aici vorbim despre musulmanii care trăiesc într-o țară nemusulmană, nu într-o țară musulmană!

Musulmanul care trăiește într-o țară nemusulmană trebuie să respecte legile țării respective și să acționeze în conformitate cu acestea, atât timp cât acest lucru nu presupune nesupunerea față de Allah Cel Atotputernic, caz în care el trebuie să părăsească acea țară care nu respectă libertatea religioasă și drepturile personale. De exemplu, în cazul în care aceste legi obligă o femeie musulmană să își scoată hijab-ul, ea trebuie să părăsească imediat țara în care se află, astfel încât să se poate salva de aceste legi absurde, nefiindu-i permis să se împotrivească în fața autorităților cu violență și așa mai departe. Însă, dacă legile unei țări intră în contradicție cu drepturile cetățeanului musulman, fără a îi porunci acestuia să facă un lucru pe care Allah Preaînaltul l-a interzis, atunci el are dreptul să protesteze împotriva acestor legi pe căi pașnice, prin intermediul Parlamentului, al presei sau prin orice alte mijloace pașnice prin care își poate arăta nemulțumirea. De exemplu, în cazul în care legea nu permite construirea unei moschei în care musulmanii să își poată efectua rugăciunile, sau în cazul în care legea nu le permite musulmanilor poligamia, în timp ce le este permis să aibă iubite în loc de soții, musulmanii trebuie să apeleze la sistemul judiciar, la Parlament sau la presă pentru a își obține drepturile religioase pe care Allah Cel Atotputernic le-a impus, așa cum este rugăciunea, sau le-a permis, așa cum este poligamia.