أحمد الأمير Traducere: european islamic research center (eirc)

Ash-Shariʻah în islam, creștinism și iudaism

الشريعة في الإسلام والنصرانية واليهودية باللغة الرومانية

Ahmed Al-Amir

أحمد الأمير

Traducere:

EUROPEAN ISLAMIC RESEARCH CENTER (EIRC)

المركز الأوروبي للدراسات الإسلامية

& Alina Luminița Crăciun

Revizuire:

Mariam Oana


WWW.ISLAMLAND.COM





În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

Introducere

Toată slava I se cuvine lui Allah, Domnul lumilor, și pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra Mesagerului Său, asupra familiei sale și a companionilor săi!

Oamenii reprezintă una dintre creațiile lui Allah Preaînaltul din acest vast Univers, fiind o parte integrantă a acestuia. Ei au un rol și niște obligații specifice, iar dacă încalcă aceste obligații stabilite de Cărțile Sfinte care le-au fost revelate are loc un dezechilibru care afectează întregul Univers. Acest lucru este evident, deoarece, atunci când oamenii au făcut ceea ce le-a fost interzis să facă și au abandonat ceea ce le-a fost poruncit, urmându-și dorințele și poftele, corupția a apărut pe Pământ și în Ceruri, bolile care au fost necunoscute pentru generațiile precedente au început să se răspândească; războaiele care au provocat distrugerea culturilor și a urmașilor s-au înmulțit, ca să nu mai vorbim despre problemele legate de mediu, așa cum sunt poluarea și încălzirea globală, care vor transforma Pământul într-un loc imposibil de locuit, dacă lucrurile vor continua ca până în prezent.

Toate acestea sunt provocate de mâna omului, prin mijloace precum testele nucleare, risipa de energie și fabricile care produc mai mult decât oamenii au nevoie, doar pentru a-și satisface poftele și a-și îndeplini dorințele, chiar dacă acest lucru presupune umilirea fraților și a surorilor lor. Ei doresc să fie sătui, chiar dacă acest lucru presupune înfometarea altora, să fie îmbrăcați, chiar dacă acest lucru presupune dezbrăcarea altora, și să se distreze, chiar dacă acest lucru presupune moartea altora. Allah Cel Atotputernic spune în Coran:

„Stricăciunea s-a arătat pe uscat şi pe mare (s-au înmulțit şi s-au răspândit relele pe toată faţa Pământului), din pricina a ceea ce săvârșesc mâinile oamenilor (păcatele pe care le săvârșesc), pentru ca (Allah) să-i facă pe ei să guste o parte din ceea ce ei au făcut. Poate că ei se vor întoarce (căindu-se și cerând iertare de la Allah)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 30:41]

Allah Preaînaltul i-a informat pe oameni că ei nu au fost creați în zadar și că nu vor fi neglijați (adică vor da socoteală pentru ceea ce au făcut). El, Preaînaltul, spune:

„«Oare credeţi că v-am creat pe voi fără rost (în joacă sau în deșert, fără înțelepciune) şi că nu vă veţi întoarce la Noi (pentru răsplată)?» ~ Preaînalt este Allah, Stăpânul adevărat! Nu există altă divinitate în afară de El, Stăpânul Tronului sublim!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 23:115-116]

Allah Preaînaltul precizează, de asemenea, că scopul prezenței oamenilor în acest Univers, generație după generație, este acela de a Îl adora pe El Singur, fără a Îi asocia parteneri. Allah, Mărire Lui, nu are nevoie de adorarea oamenilor, ci El îi testează, pentru ca aceștia să aibă șansa de a dovedi care dintre ei face cele mai multe fapte bune. Allah Preaînaltul spune:

„Eu (Allah) nu i-am creat pe djinni şi oameni decât pentru ca ei să Mă adore. ~ Eu nu voiesc de la ei întreținere şi nici nu voiesc ca ei să Mă hrănească pe Mine. ~ Ci Allah este Ar-Razzāq (Înzestrătorul, Întreținătorul), Stăpânul puterii, Al-Matīn (Cel Statornic, Cel Ferm, Preaputernicul).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 51:56-58]

Allah Preaînaltul definește, de asemenea, energia potrivită pentru corpurile oamenilor, fără de care ei nu pot trăi, spunând:

„O, voi cei care credeţi! Mâncaţi din bunătățile pe care vi le-am dăruit şi mulțumiți-I lui Allah dacă numai pe El voi Îl adorați!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:172]

În plus, El, Preaînaltul, definește energia potrivită pentru sufletele lor, fără de care ei nu pot trăi, deoarece oamenii nu se vor simți siguri fără credință, nu se vor simți liniștiți fără adorarea Creatorului lor și nici nu vor obține stabilitate fără punerea în aplicare a Legii (Shariʻah) lui Allah. El, Preaînaltul, spune:

„«Pe cei care cred (în Allah, în Trimisul Său şi în Cartea Lui) şi ale căror inimi sunt liniștite (și devin smerite) întru pomenirea lui Allah.», căci prin pomenirea lui Allah se liniștesc inimile.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 13:28]

Pentru ca oamenii să poată atinge servitutea față de Allah Singur, El le-a trimis Profeți (Pacea fie asupra lor!), pentru ca ei să urmeze exemplul lor, și a trimis împreună cu ei Cărți care să îi călăuzească asemeni unei lămpi și să lumineze calea lor, îndemnându-i la bine, avertizându-i împotriva răului și reglementând chestiunile lor lumești, pentru ca ei să își folosească trupurile și sufletele în scopul pentru care au fost create inițial.

Allah Preaînaltul spune:

„Oamenii au fost (la început) un singur neam. Şi i-a trimis Allah pe Profeţi, vestitori şi prevenitori, şi a pogorât împreună cu ei Scriptura cu Adevărul, pentru a face judecată între oameni, acolo unde ei se aflau în vrajbă. Şi nu au avut a se gâlcevi asupra ei decât pe aceia care le-a fost adusă după ce le-au venit dovezile cele deslușite din pricina pizmuirii lor. Apoi Allah i-a călăuzit – prin Grația Sa – pe cei care au crezut, către Adevărul asupra căruia ceilalţi s-au gâlcevit, căci Allah îi conduce pe cei care El voieşte pe Calea cea Dreaptă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:213]

Ultimul Profet a fost Mohammed (ﷺ)¹, pe care Allah l-a făcut încheietorul Profeților și cu care El a completat religia Sa. El (ﷺ) a venit cu o religie care include o Shariʻah (Lege) Divină universală, care este cuprinzătoare și potrivită pentru orice timp și loc; una care reglementează viața oamenilor și îi face fericiți atât în această viață, cât și în Viața de Apoi. Cel care o urmează va fi fericit, iar cel care o abandonează va fi nefericit. Allah Preaînaltul spune:

„Acest Coran călăuzeşte către ceea ce este mai drept şi binevesteşte dreptcredincioşilor care îndeplinesc fapte bune că ei vor avea parte de mare răsplată (în această viață şi în Viaţa de Apoi), ~ Iar celor care nu cred în Ziua de Apoi (în Înviere şi în răsplătirea faptelor) le-am pregătit Noi chin dureros (în Lumea de Apoi şi aceasta este pedeapsa Infernului). ~ Şi omul cheamă răul tot aşa cum cheamă şi binele, fiindcă omul este tare grăbit.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:9-11]

Acest verset arată în mod clar pe cine călăuzește Allah Preaînaltul și către ce anume călăuzește El. Astfel, Călăuzirea include națiuni întregi și generații din fiecare timp și loc. Ea include, de asemenea, fiecare metodă și fiecare cale către care călăuzește, precum și fiecare lucru bun către care oamenii din fiecare loc și timp sunt călăuziți. Ea îndrumă către ceea ce este cel mai potrivit pentru conștiință și sentimente, prin această credință simplă și clară care nu conține lucruri complicate sau mistere, care eliberează sufletul de iluzii și superstiții și care alimentează potențialul uman de a munci și construi. De asemenea, ea unește legile Universului cu cele ale instinctului uman în armonie, acord și consecvență.

Ea îndrumă, de asemenea, către ceea ce este cel mai potrivit în coordonarea dintre interiorul și aspectul exterior al omului, dintre sentimentele și comportamentul său și dintre credința și faptele sale. Dacă toate acestea se află în echilibru, atunci omul va privi către Paradis în timp ce se află pe Pământ, iar faptele sale vor fi considerate a fi acte de adorare atât timp cât le îndeplinește în conformitate cu învățăturile islamice, chiar dacă acestea sunt plăceri lumești.

De asemenea, îndrumă către ceea ce este cel mai potrivit în ceea ce privește actele de adorare prin echilibrarea poruncilor și a capacității fiecăruia, astfel încât acestea să nu îl împovăreze pe om mai mult decât poate suporta, făcându-l să se plictisească sau să dispere din cauza faptului că nu le poate îndeplini, dar nici să nu fie prea indulgente, astfel încât omul să se lase cuprins de moliciune și nepăsare. De asemenea, este descurajată depășirea limitelor în ceea ce privește intențiile, moderația și toleranța.

Mai mult decât atât, ea îndrumă către ceea ce este cel mai potrivit în ceea ce privește relațiile sociale, atât personale cât și publice, politice și civile, naționale și internaționale. Aceste relații se bazează pe principii ferme și consolidate, care nu acceptă opinii sau înclinații personale și nu se schimbă în funcție de tendințe sau sentimente, interese sau scopuri. Acestea sunt principiile pe care Allah Al-Khabīr (Atoateștiutorul) și Al-ʻAlīm (Atoatecunoscătorul) le-a stabilit pentru creația Sa, și El este Cel mai bun Cunoscător al ceea ce a creat și Cel mai Conștient de ceea ce este cel mai bine pentru fiecare națiune și generație. Astfel, El îi călăuzește pe oameni către ceea ce este cel mai potrivit în ceea ce privește legislația, sistemul financiar, sistemul social și relațiile internaționale, voind o lume demnă pentru omenire.

Ea îndrumă spre ceea ce este cel mai potrivit în ceea ce privește religia corectă, astfel încât omul să își poată cunoaște adevăratul Creator și adevărata religie, dându-le credincioșilor vestea bună că vor primi o răsplată măreață în Viața de Apoi și avertizându-i pe necredincioși că îi așteaptă o pedeapsă dureroasă:

„Acest Coran călăuzeşte către ceea ce este mai drept şi binevesteşte dreptcredincioşilor care îndeplinesc fapte bune că ei vor avea parte de mare răsplată (în această viață şi în Viaţa de Apoi), ~ Iar celor care nu cred în Ziua de Apoi (în Înviere şi în răsplătirea faptelor) le-am pregătit Noi chin dureros (în Lumea de Apoi şi aceasta este pedeapsa Infernului).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:9-10]

Prin urmare, acestea sunt regulile autentice cu privire la fapte și sancțiuni. Astfel, omul este evaluat în funcție de credința și faptele sale bune, deoarece nu există credință fără fapte bune și nici fapte bune fără credință. Prima este incompletă și nu atinge perfecțiunea, iar cea din urmă este lipsită de fundament, neavând nicio bază sau stâlp. Numai cu ambele viața devine mai ușoară și își urmează cursul corect și numai cu ambele se obține călăuzirea Nobilului Coran.

În ceea ce îi privește pe cei care nu sunt călăuziți de Nobilul Coran, aceștia sunt lăsați să își urmeze dorințele. Omul este impulsiv și ignorant cu privire la ceea ce este bun și ceea ce este rău pentru el și nu își controlează emoțiile, chiar dacă acestea sunt rele pentru el:

„Şi omul cheamă răul tot aşa cum cheamă şi binele, fiindcă omul este tare grăbit.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:11]

Aceasta se datorează faptului că omul nu cunoaște cursul lucrurilor și nici consecințele lor. Așadar, el face un lucru care îi poate face rău și o face fără să știe acest lucru, sau chiar știind, dar el nu își poate controla sinele sau emoțiile. Astfel, cum poate fi acest lucru comparat cu îndrumarea perfectă și pacifică a Nobilului Coran?

Aceasta este Legea (Shariʻah) islamică, de a cărei integralitate, internaționalitate, dreptate și capacitate de a rezolva toate problemele au dat mărturie mulți nemusulmani nepărtinitori, mai ales orientaliști. Ei au mărturisit adevărul care nu poate fi ascuns, iar noi vom menționa cuvintele lor, pentru ca acestea să poată fi folosite drept argument împotriva popoarelor lor. Poate că aceste cuvinte vor găsi inimi lipsite de ură și dependență, care vor recunoaște adevărul ce le-a fost ascuns cu privire la această Lege (Shariʻah) iertătoare.