1 Samuel (15:3): „Du-te acum, bate pe Amalec şi nimiceşte cu desăvârșire tot ce-i al lui; să nu-i cruți şi să omori bărbat şi femeie, copil şi prunc, cămilă şi măgar, bou şi oaie.”
Aici nu se face referire la a ucide un bărbat, o femeie, un copil sau un măgar, ci la a ucide toți bărbații, femeile, copiii și măgarii etc.
De asemenea, în cuvintele „este mai bine să se căsătorească decât să ardă” nu există niciun indiciu al interzicerii poligamiei, ci se face referire la căsătoria fără nicio restricție cu privire la numărul de soții.
Mulți pastori și creștini din mai multe secte recunosc absența interzicerii poligamiei din creștinism, și mulți dintre ei s-au căsătorit cu mai multe femei, ca, spre exemplu, regele Carol cel Mare, împăratul Valentinian I, Luther și alții.
Scriitoarea Matilda Joslyn a spus cu privire la acest lucru:10
„După cum se știe din punct de vedere istoric, într-un mod incontestabil, atât Biserica creștină, cât și statul creștin și-au folosit puterile de-a lungul diferitelor epoci și circumstanțe în favoarea poligamiei. În secolul al IV-lea, împăratul Valentinian I le-a dat creștinilor dreptul de a se căsători cu două femei. În secolul al VIII-lea, regele Carol cel Mare, care a fost șeful statului și al Bisericii creștine, s-a căsătorit cu șase femei, iar unii istorici spun că erau nouă... Luther însuși a spus, în timp ce ținea Biblia în mână, atât Noul, cât și Vechiul Testament: «Recunosc că, dacă un bărbat vrea să se căsătorească cu două sau mai multe femei, eu nu îi pot interzice să facă acest lucru, iar acest act al său nu contrazice Biblia.”
Sfântul Augustin a spus:11
„Acum, în această eră, după ce am adoptat Legea Romană, omul nu se poate căsători cu o altă femeie, atât timp cât soția lui este în viață.”
Acest lucru indică faptul că interzicerea poligamiei a apărut ca urmare a adoptării Legii Romane și nu din cauza textelor religioase.
Sfântul Augustin a spus, de asemenea:12
„Din nou, Iacov, fiul lui Isaac, a fost acuzat de comiterea unei infracțiuni imense pentru că s-a căsătorit cu patru soții, dar această acuzație este neîntemeiată și lipsită de sens, pentru că poligamia nu era o infracțiune, ci un lucru obișnuit în vremea lui, în timp ce acum a devenit o infracțiune deoarece nu mai este practicată... Singurul motiv pentru care poligamia este considerată a fi o infracțiune este acela că atât legea, cât și tradiția o interzic!”
Dostları ilə paylaş: |