أحمد الأمير Traducere: european islamic research center (eirc)
Yüklə 0,91 Mb.
|
| Partea a III-a
• Legea islamică, legea făcută de om și atingerea obiectivului • Pedepsirea hoțului, tăierea mâinii sau pedeapsa cu închisoarea pentru mulți ani • Pedeapsa pentru furt în Biblie • Autoapărarea în Shariʻah islamică • Autoapărarea în Biblie • Autoapărarea în legile făcute de om
Legea islamică, legea făcută de om și atingerea obiectivelor Toate legile penale au fost adoptate doar pentru a atinge două obiective principale: • Descurajarea: prin descurajarea celui care a greșit de la a repeta greșeala și descurajarea oamenilor de la a comite aceeași greșeală. • Mila față de individ și față de societate: mila față de individ este arătată prin descurajarea acestuia de la a comite o acțiune prin care încalcă drepturile altora, evitând în acest fel pedepsirea lui. Mila față de societate este arătată prin protejarea drepturilor oamenilor de oricine dorește să le încalce. Aici apare o întrebare: care lege este mai descurajatoare și, în același timp, mai milostivă față de oameni, Legea islamică sau cea făcută de om?! Vom vedea în continuare câteva exemple, precum furtul și pedeapsa pentru această infracțiune în Legea islamică și Legea făcută de om, pentru a vedea care dintre ele este mai eficientă în atingerea obiectivelor menționate mai sus! Pedepsirea hoțului, tăierea mâinii sau pedeapsa cu închisoarea pentru mulți ani În primul rând, trebuie menționat faptul că sancțiunile nu sunt o virtute sau un lucru bun, pentru că, dacă ar fi fost așa, ele nu ar fi fost numite „sancțiuni” și și-ar fi pierdut rolul principal, care este descurajarea. Prin urmare, atunci când comparăm sancțiunile aplicate hoțului, adică tăierea mâinii (a palmei) și privarea de libertate, comparăm de fapt două lucruri rele, și aceasta pentru că ambele sunt de fapt „sancțiuni”, însă vom alege „cel mai bun dintre cele două rele” și cel mai puțin dăunător. Dacă o analizăm dintr-o perspectivă rațională și rezonabilă, căutând binele pe termen lung, este clar faptul că pedepsirea prin tăierea mâinii este mai descurajatoare decât pedeapsa cu închisoarea și mai eficientă în eliminarea acestei infracțiuni pentru că, dacă hoțul știe că mâna lui va fi tăiată, se va gândi de două ori înainte de a comite un furt și, în acest fel, mâna lui va fi în siguranță și, la fel, și banii și averile oamenilor. În ceea ce privește pedeapsa cu închisoarea, chiar dacă este o sancțiune, ea nu îl descurajează pe hoț de la comiterea infracțiunii de furt, deoarece este o sancțiune temporară, pentru un anumit timp, după care hoțul va fi eliberat și va comite tot mai multe furturi din cauza disprețului pe care îl simte față de această sancțiune! Allah Cel Atotputernic spune: „Cât despre hoț şi hoață, tăiați-le lor mâinile (de la încheietura pumnului), ca răsplată pentru ceea ce au dobândit (prin furt) şi ca Pedeapsă de la Allah, căci Allah este ‘Aziz (Invincibil, Atotputernic), Hakīm (Preaînțelept).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:38] Atunci când Allah Preaînaltul spune „Pedeapsă de la Allah”, este clar că aceasta a fost decretată de către El și nu de către creație. Astfel, creația Sa ar trebui să Îl asculte, deoarece El știe ceea ce este mai bine pentru ea atât în ceea ce privește chestiunile religioase, cât și în ceea ce privește chestiunile lumești. Pe lângă faptul că pedepsirea hoțului cu tăierea mâinii este mult mai descurajatoare decât pedeapsa cu închisoarea, aceasta este, de asemenea, mai milostivă față de el și față de întreaga societate, dat fiind că prin descurajarea hoțului de la comiterea infracțiunii de furt este asigurată siguranța oamenilor, care pot astfel trăi într-o societate sigură, în care inimile sunt liniștite și nimeni nu se teme pentru averea lui. În același timp, această sancțiune este mai milostivă față de hoț, deoarece îl salvează de daunele și consecințele pedepsei cu închisoarea, unde se află tot felul de infractori care au comis tot felul de infracțiuni. Aceste daune și consecințe ale pedepsei cu închisoarea îl distrug pe infractor și societatea per ansamblu.
Una dintre consecințele pedepsei cu închisoarea este închiderea celui care a greșit, indiferent cât de mică este greșeala lui, într-un mediu criminal în care nu poate învăța decât mai multe modalități de a comite infracțiuni. Acest lucru se datorează faptului că închisoarea este un fel de universitate în care infractorii fac schimb de experiență, unde un infractor începător cunoaște infractori cu experiență, iar în acest fel el învață de la ei alte metode de a comite infracțiuni care sunt mai periculoase decât infracțiunea care l-a dus la închisoare. Astfel, după eliberarea sa, infractorul începător va reveni în cadrul societății ca un infractor experimentat care a devenit și mai periculos pentru societate decât înainte. În plus, infractorii leagă prietenii în interiorul închisorii pe care le mențin și după ce sunt eliberați, formându-se astfel noi rețele infracționale, care includ un ucigaș, un traficant de droguri, un farmacist, un programator și un om de știință în domeniul nuclear. Singurul lucru care a făcut ca acești oameni să se cunoască a fost faptul că toți au fost închiși pentru diferite tipuri de infracțiuni! Această consecință periculoasă a pedepsei cu închisoarea a dus la încercarea de a implementa practica „separării deținuților în interiorul închisorilor”, care bineînțeles că a fost un eșec încă de la începutul ei din cauza imposibilității de aplicare a acesteia în viața reală. Acest lucru se datorează faptului că izolarea deținuților le-ar cauza acestora probleme psihologice, ca să nu mai vorbim de costurile financiare enorme care ar trebui să fie suportate de contribuabili, pentru a construi închisori mari, echipate cu facilitățile necesare pentru a oferi această izolare a deținuților. 2. Moartea lentă a infractorului din punct de vedere psihologic și spiritual: Închisoarea distruge sănătatea mentală a deținutului și viața spirituală a acestuia se încheie complet încă din momentul în care este închis, fiind blocat într-o cușcă, asemeni unui animal periculos, și izolat total de restul societății. După ce este eliberat, el se întoarce în societate încă și mai izolat și mai periculos, deoarece îi este mult mai greu să se adapteze la societatea civilizată. De asemenea, el se întoarce în cadrul societății cu multe probleme psihologice care pot afecta societatea! 3. Moartea lentă a infractorului din punct de vedere economic: Închisoarea distruge economia prizonierilor și conduce la colapsul acesteia imediat după închiderea lor. În cazul în care deținutul este un angajat, atunci el va fi dat afară de la locul de muncă. Dacă el are o afacere, aceasta va intra în faliment și munca lui va fi pierdută, ceea ce va duce la distrugerea vieții economice a familiei sale și a tuturor persoanelor care sunt dependente de el din punct de vedere financiar, așa cum sunt angajații săi, care își vor pierde locurile de muncă, iar familiile lor, care nu au nicio vină, și societatea per ansamblu vor avea de suferit. 4. Moartea lentă a infractorului din punct de vedere social: Închisoarea distruge viața socială a deținutului încă din momentul în care este închis. Ce viață socială poate avea un prizonier care este închis și izolat de soția, copiii, rudele și prietenii săi?! 5. Pedeapsa colectivă pentru întreaga familie a deținutului: Familia deținutului va avea de suferit din punct de vedere social și psihologic din cauza detenției acestuia. O soție se va afla departe de soțul ei, o mamă va fi separată de copilul ei, iar niște copii vor fi lipsiți de tatăl lor, deși nu sunt vinovați cu nimic. Cum poate un deținut să aibă grijă de nevoile psihologice, financiare, sexuale și sociale ale soției sale? Cum poate să își crească copiii și să le ofere dragostea și grija de care aceștia au nevoie? Cum poate să aibă grijă de mama și de tatăl său, dacă aceștia sunt în vârstă sau bolnavi? De fapt, detenția lui este o închisoare pentru ei toți! Acest lucru este valabil în cazul în care deținutul este un bărbat, dar dacă deținutul este o femeie cu copii mici, cine va avea grijă de ei, cine îi va hrăni și cine le va satisface nevoile? Ce fel de inimi crude au cei care sunt capabili să separe o mamă de copiii ei mici și să îi dea în grija instituțiilor statului? Ce fel de grijă le pot oferi aceste instituții unor copii care au fost despărțiți de mamele lor? Este adevărat, acestea le vor oferi mâncare, băutură și haine, însă niciodată nu le vor oferi dragoste, blândețe, căldură maternă și o educație bună! Nu există nicio îndoială cu privire la faptul că acest lucru va crea o nouă generație cu probleme psihologice și sociale, ale căror consecințe vor apărea în viitor, iar societatea nu le va putea suporta. 6. Moartea lentă a infractorului din punct de vedere politic: Închisoarea este o moarte lentă sau chiar una rapidă pentru deținut, care ar putea fi nevinovat, așa cum s-a întâmplat într-una dintre țările dezvoltate, unde un opoziționist politic puternic a fost acuzat în mod fals de corupție financiară. Multe dintre țările dezvoltate au descris acea acuzație ca fiind falsă și ca având motive politice, având drept scop eliminarea completă a acestui opoziționist, care era un om foarte influent pe scena politică. Desigur, guvernul din țara sa a avut două opțiuni: fie să îl ucidă literalmente, fie să îl ucidă din punct de vedere politic prin privarea de libertate și izolarea de societate și de publicul său! 7. Costurile uriașe care sunt plătite din bugetul de stat și taxele plătite de contribuabili: Toate costurile pe care le presupun construirea închisorilor, întreținerea acestora, păzirea lor, salariile angajaților, așa cum sunt ofițerii și soldații, ca să nu mai vorbim despre costurile pe care le presupune înarmarea lor, transportarea prizonierilor de la închisoare până la tribunal și invers, deplasarea ofițerilor de la casele lor la locul de muncă, precum și hrănirea și cazarea deținuților în interiorul penitenciarelor sunt suportate de cetățenii onorabili care au fost, de fapt, jefuiți mai înainte! Aceasta este cauzată de faptul că guvernul mărește impozitele astfel încât să poată suporta cheltuielile deținuților. Cu alte cuvinte, hoțul a furat de la cetățean înainte de a intra în închisoare, iar după ce a intrat în închisoare fură din nou, dar într-un mod indirect! Din cauza acestei situații, cetățeanul onorabil ar putea deveni un hoț la rândul său din cauza acestor presiuni impuse asupra lui sub formă de taxe, din moment ce, în loc să își cheltuie banii pe îmbunătățirea condițiilor sale de viață și a educației copiilor săi, el este forțat să îi cheltuie pe hrănirea și cazarea hoțului care a furat de la el mai înainte! Pe de altă parte, dacă banii pe care fiecare stat îi cheltuiește pentru întreținerea deținuților și salariile ofițerilor și angajaților care lucrează în închisori i-ar cheltui pentru îmbunătățirea condițiilor persoanelor cu venituri mici, atunci nu ar mai exista hoți în cadrul societății! Astfel, legile făcute de om au creat prin pedeapsa cu închisoarea o armată de prizonieri pe de o parte și o armată de ofițeri și de soldați care să îi păzească pe de alta, iar ambele armate nu fac altceva decât să consume resursele societății în loc să ajute la progresul acesteia! Acestea sunt doar câteva dintre consecințele aplicării pedepsei cu închisoarea. Astfel, dacă un hoț ar putea alege între pedeapsa cu tăierea mâinii sau pedeapsa cu închisoarea pentru mai mulți ani, poate că ar alege să îi fie tăiată mâna decât să își irosească viața socială, economică și chiar politică! Același lucru este valabil și pentru opoziționistul politic menționat mai sus. Dacă i-ar fi fost oferită șansa de a alege, el ar fi preferat să îi fie tăiată o mână în loc să fie închis, iar această pedeapsă ar fi fost o îndurare pentru el și o tortură pentru cei care au inventat acuzațiile împotriva lui, pentru că, astfel, nu ar fi dispărut de pe scena politică și ar fi continuat să lupte împotriva corupției lor financiare și morale!
Sheikh Sālih Al-Fawzān (Allah să îl protejeze!) a spus într-una dintre conferințele sale că, în ultimii zece ani, a auzit doar de două sau trei cazuri de tăiere a mâinii în Arabia Saudită. Desigur, dacă vom compara acest procent cu miile de oameni care sunt pedepsiți cu închisoarea în fiecare an în multe țări dezvoltate, ne vom da seama de modul în care pedeapsa cu tăierea mâinii este mai milostivă față de hoț și față de întreaga societate. Aceasta asigură în același timp siguranța societății și pe cea a hoțului prin descurajarea acestuia de la comiterea furtului, fiind evitată în acest fel pedepsirea lui. Condițiile pedepsei cu tăierea mâinii Unii oameni își imaginează că imediat ce o persoană comite un furt îi este aplicată pedeapsa cu tăierea mâinii, însă nu este deloc așa, deoarece pedeapsa nu are drept scop rănirea ei pentru că a furat, ci împiedicarea de la a amenința siguranța oamenilor și de la a intra în casele lor pentru a fura. De asemenea, pedeapsa nu îi este aplicată fiecărui hoț, ci în foarte puține cazuri, deoarece, pentru a fi aplicată pedeapsa cu tăierea mâinii, trebuie să fie îndeplinite anumite condiții. Acestea sunt următoarele: 1. Spargerea seifului: Termenul de „seif” face referire la orice folosesc oamenii pentru a își depozita banii sau bunurile, precum o cutie de valori, un depozit, propria casă etc. Astfel, învățații sunt de acord cu privire la faptul că este impusă sancțiunea cu tăierea mâinii doar dacă pentru a comite infracțiunea de furt există o spargere a seifului. De exemplu, acest lucru se petrece atunci când hoțul sparge un lacăt, rupe ușa sau fereastra, face o gaură în acoperiș sau perete sau bagă mâna în buzunarul cuiva pentru a lua ceva care nu îi aparține etc. 2. Scoaterea banilor furați din seif: În cazul în care hoțul este prins în interiorul seifului, înainte de a scăpa cu ceea ce a furat, mâna lui nu va fi tăiată, ci îi va fi impusă o altă sancțiune, în conformitate cu ceea ce spune judecătorul. Aceasta este o îndurare și o modalitate de a evita îndoielile, deoarece, atunci când proprietarul seifului vede pe cineva în interiorul acestuia, poate crede că vrea să fure, în timp ce acea persoană poate a intrat în depozitul sau magazinul lui cu un alt scop decât furtul. 3. Persoana căreia i s-au furat banii trebuie să îi ceară înapoi: În cazul în care nu face acest lucru, pedeapsa cu tăierea mâinii nu este aplicată. Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus: „Iertați-vă între voi chestiunile care implică o pedeapsă (adică, dacă doriți să iertați, faceți-o înainte de a veni la mine, la conducător sau la judecător), deoarece, pentru tot ceea ce îmi este prezentat ca fiind un caz, pedeapsa devine obligatorie.” (Sahih Abu Dawud) Atunci când Safwān ibn Umayya (Allah să fie mulțumit de el!) a prins un hoț care fura de la el, l-a dus la Trimisul lui Allah (ﷺ), iar după aceea a vrut să îl ierte. Mesagerul lui Allah (ﷺ) l-a întrebat: „De ce nu ai făcut-o înainte de a îl aduce la mine?” (Sahih Abu Dawud)
Dacă nu este așa, atunci nu se impune pedeapsa cu tăierea mâinii. 5. Furtul trebuie să fie dovedit prin mărturia a doi oameni drepți sau prin mărturisirea hoțului de două ori. 6. Hoțul trebuie să fi furat în secret: Dacă el nu fură în secret, atunci nu trebuie să i se aplice pedeapsa cu tăierea mâinii. De exemplu, dacă o persoană fură banii cuiva prin opresiune în fața oamenilor sau îi ia cu forța, atunci mâna ei nu va fi tăiată, pentru că proprietarul banilor are posibilitatea de a chema poliția sau de a cere ajutor. De asemenea, în cazul în care hoțul fură banii prin trădare, atunci mâna lui nu va fi tăiată. Un exemplu în acest sens este cazul în care acestuia i-a fost încredințat ceva spre păstrare sau i-a fost dat un împrumut, iar mai târziu el a pretins ca a pierdut ceea ce i-a fost dat sau neagă aceasta. Motivul pentru aceasta este că hoțul a avut acces la ceea ce a furat sau i-a fost permis accesul la acesta. Trimisul lui Allah (ﷺ) a spus: „Nu i se taie mâna trădătorului, hoțului care fură bani prin opresiune în fața oamenilor sau îi ia cu forța și nici hoțului care fură banii (care nu sunt depozitați într-un loc sigur) din cauza neatenției proprietarului acestora (așa cum este cazul celui care pune niște bani pe masă pentru a plăti pentru ceva, iar hoțul îi fură).” (At-Tirmidhi) Mesagerul lui Allah (ﷺ) a fost întrebat cu privire la curmalele care sunt încă în palmier, iar el (ﷺ) a răspuns: „Dacă o persoană nevoiașă mănâncă doar câteva curmale, fără a lua nimic în plus în haina ei, nu primește nicio pedeapsă, dar cea care ia în plus față de ceea ce mănâncă, va trebui să plătească de două ori valoarea a ceea ce a luat și va fi pedepsită. Celui care fură (curmale) după ce acestea au fost puse în locul în care urmează să fie uscate (de exemplu, într-un depozit), iar valoarea a ceea ce a furat se ridică la prețul unui scut, trebuie să i se taie mâna.” (Sahih Abu Dawud) Din această relatare, aflăm că tăierea mâinii este pedeapsa supremă pentru furt și că aceasta este precedată de alte pedepse, precum amenzile și altele asemenea. 7. Hoțul trebuie să fie adult și sănătos mental: Astfel, această pedeapsă nu li se aplică nici copiilor și nici oamenilor care suferă de o boală mintală, deoarece se consideră că aceștia nu sunt capabili să își asume responsabilitatea pentru faptele lor. 8. Hoțul trebuie să fi furat de bunăvoie: Nu i se taie mâna celui care este forțat de altcineva să comită un furt, acesta fiind scuzat. 9. Conștientizarea interdicției: Nu i se taie mâna celui care ignoră interdicția furtului, iar acest lucru este diferit față de legile făcute de om care afirmă că „necunoașterea legii nu este o scuză”. Astfel, dacă o persoană comite o faptă despre care nu știe că este un delict, legile făcute de om îi vor aplica pedeapsa pentru aceasta și nu îi vor accepta scuza și ignoranța cu privire la ea. Mulți oameni care vizitează unele țări străine într-un scop turistic, pentru a munci sau pentru a studia, cad în această capcană din cauza ignoranței lor cu privire la legile țărilor respective. 10. Atunci când a furat, hoțul trebuie să fi fost convins de faptul că nu avea niciun drept asupra bunurilor pe care le-a furat: Pedepsele (al-hudūd) sunt suspendate atunci când există o îndoială, așa cum se întâmplă, spre exemplu, atunci când o persoană fură niște bunuri asupra cărora are anumite drepturi. Astfel, dacă un tată fură bani de la fiul său, mâna lui nu va fi tăiată, iar același lucru este valabil și pentru bunicile și bunicii care fură de la nepoții lor, sau pentru fiul care fură bani de la tatăl său. Mâna lui nu va fi tăiată, deoarece, de obicei, fiul are permisiunea de a lua din banii tatălui său. De asemenea, în cazul în care un soț fură de la soția lui sau o soție fură de la soțul ei, mâinile lor nu vor fi tăiate. Dacă un musulman fură de la trezoreria publică, mâna lui nu va fi tăiată, pentru că fiecare musulman are un drept la aceasta. Dacă un creditor fură de la debitorul său, care își neagă datoria sau întârzie plata acesteia, mâna lui nu va fi tăiată, însă el nu trebuie să ia mai mult decât ceea ce i se datorează. De asemenea, dacă cineva fură din necesitate, aflându-se într-o situație în care viața sa este pusă în pericol, așa cum este, spre exemplu, situația cuiva care fură împins de foamea sau de setea severă, mâna lui nu va fi tăiată, iar acest lucru se aplică atât timp cât suma furată este egală cu suma care l-ar putea salva de foamea și setea lui severă. 11. Hoțul nu și-a retras mărturisirea furtului: În cazul în care dovada furtului este mărturisirea celui care l-a comis, iar acesta își retrage mărturia înainte de a îi fi tăiată mâna, pedeapsa este anulată, deoarece retragerea mărturisirii creează îndoieli. Concepție greșită: Cineva ar putea întreba de ce îi este tăiată mâna unui hoț care a furat o anumită sumă de bani ce nu este atât de mare, iar delapidatorului care a delapidat o sumă imensă de bani nu îi este aplicată aceeași pedeapsă. Răspunsul la aceasta: Răspunzând la această întrebare, Ibn Al-Qayyim (Allah să aibă milă de el!) a spus: „Aceasta face parte din Înțelepciunea lui Allah. În ceea ce îl privește pe hoț, el fură de la oameni după ce aceștia au luat toate măsurile de siguranță posibile, iar ei nu mai pot face nimic altceva pentru a îl împiedica să fure. Astfel, el a rupt lacăte, uși, acoperișuri și ferestre, iar oamenii nu pot lua alte măsuri de siguranță în afară de acestea. Prin urmare, dacă el nu ar fi fost pedepsit prin tăierea mâinii, furturile s-ar fi răspândit în cadrul societății, oamenii ar fi furat unii de la alții, senzația de siguranță ar fi dispărut, prejudiciul ar fi crescut, iar dezastrul ar fi devenit inevitabil. În ceea ce îl priveşte pe hoțul care fură ceva care este la vedere și fuge, sau hoțul care fură bani prin opresiune în fața oamenilor sau îi ia cu forța, mâna lui nu va fi tăiată, deoarece oamenii l-ar putea opri sau ar putea depune mărturie împotriva lui în fața judecătorului. De asemenea, în ceea ce îl privește pe delapidator, mâna lui nu va fi tăiată, deoarece el fură bani din cauza neatenției proprietarului, iar acest lucru înseamnă că acesta nu a luat suficiente măsuri de siguranță pentru a împiedica delapidarea banilor săi.”
Învățații sunt de acord cu privire la faptul că pedeapsa trebuie să fie aplicată cu blândețe și bunătate. Astfel, hoțul trebuie să fie condus până la locul în care îi va fi aplicată pedeapsa în mod blând, iar el nu trebuie să fie tratat cu duritate și nici să fie insultat sau umilit, după cum a spus Mesagerul lui Allah (ﷺ): „Nu fiți ajutoarele lui Șeitan împotriva fratelui vostru (musulman).” (As-Silsilah As-Sahih, 1638) De asemenea, conducătorul trebuie să aleagă momentul potrivit pentru tăierea mâinii, evitând căldura sau frigul extrem. Pedeapsa nu trebuie să îi fie aplicată hoțului în timp ce acesta suferă de o boală acută, nici femeilor însărcinate sau celor care au sângerări post-natale și nici unei persoane căreia această pedeapsă îi poate provoca moartea. Atunci când ajunge la locul de tăiere, hoțul este așezat, un cuțit ascuțit este pus pe articulația palmei sale (la încheietura mâinii), iar apoi mâna îi este tăiată printr-o lovitură puternică, dintr-o singură încercare. Dacă există o cale mai rapidă, atunci aceasta trebuie aplicată. Concepție greșită: Cineva ar putea spune: „Am văzut o scenă în care mâna unui hoț era tăiată de către un membru al unei grupări islamice dintr-o țară arabă care se afla în război. Era o scenă șocantă în care mâna unui om era lovită cu o sabie neascuțită, motiv pentru care a fost nevoie de mai multe lovituri pentru ca aceasta să îi fie tăiată, iar acei oameni erau mulțumiți și strigau: «Allahu Akbar (Allah este Prea Măreț!)»” Răspunsul la aceasta: Acesta este un act individual care contrazice învățăturile Shariʻei cu privire la această chestiune. Legea islamică nu permite tăierea mâinii în acest fel, iar fapta lor indică ignoranță cu privire la învățăturile sale, lucru care pătează imaginea Shariʻei islamice iertătoare! De asemenea, ei încalcă învățăturile Shariʻei cu privire la următoarele puncte: 1. Pedepsele nu trebuie să fie aplicate în timpul războaielor: Trimisul lui Allah (ﷺ) a spus în acest sens: „Nicio mână nu ar trebui să fie tăiată în timpul războaielor.” (At-Tirmidhi) Ibn Al-Qayyim (Allah să aibă milă de el!) a spus: „Chiar dacă aceasta este o pedeapsă prescrisă de către Allah, Profetul (ﷺ) ne-a explicat că ea nu trebuie să fie aplicată în timpul războaielor, deoarece ar putea duce la ceva mai rău decât suspendarea sau amânarea acestora, așa cum este, spre exemplu, aderarea hoțului la grupul care luptă împotriva musulmanilor din cauza furiei sale, iar acest lucru este, de asemenea, explicat în relatările lui ʻOmar, Abu ad-Darda, Hudhaifah și alții.” 2. Oamenii nu ar trebui să se bucure atunci când pedeapsa îi este aplicată celui vinovat: Profetului (ﷺ) nu îi plăcea acest lucru și le-a interzis oamenilor să se bucure atunci când pedeapsa este aplicată, chiar dacă aplicarea acesteia este o dovadă de supunere față de Allah Preaînaltul și de respectare a Poruncii Sale. ʻAbd Allah ibn Masʻud (Allah să fie mulțumit de el!) a spus: „Îmi amintesc de primul om a cărui mână a fost tăiată din porunca Profetului (ﷺ). Un hoț a fost adus în fața lui, iar el (ﷺ) a poruncit să îi fie tăiată mâna, însă chipul Mesagerului lui Allah (ﷺ) părea a fi trist, fapt pentru care (oamenii) l-au întrebat: «O, Mesager al lui Allah, ți-a displăcut ca mâna lui să fie tăiată?» El (ﷺ) a răspuns: «Sigur că mi-a displăcut, cum să nu? Nu fiți ajutoarele lui Șeitan împotriva fratelui vostru (musulman). Dacă este prezentat în fața judecătorului un caz care necesită o pedeapsă, el trebuie să pună în aplicare acea pedeapsă. Allah este Prea Iertător și iubește iertarea, „Ci să ierte şi să miluiască (pe cei care le-au pricinuit un rău). Oare nu voiţi voi ca Allah să vă ierte vouă? Iar Allah este Ghafūr (Prea Iertător), Rahīm (Prea Îndurător).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:22]»” (As-Silsilah As-Sahiha) Aceasta este pedeapsa aplicată hoțului în Shariʻah islamică. După cum am văzut, aceasta s-a dovedit a fi eficientă dacă o privim dintr-o perspectivă rațională, logică și de viitor, ajutând la protejarea societății. Acum, să vedem care este pedeapsa pentru furt în celelalte religii. Pedeapsa pentru furt în Biblie 1) Lapidarea și arderea hoțului și a întregii sale familii: Iosua (7:1-26): „1 Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Şi Domnul S-a aprins de mânie împotriva copiilor lui Israel (...) 10 Domnul a zis lui Iosua: «Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta? 11 Israel a păcătuit; au călcat legământul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat şi au minţit şi le-au ascuns printre lucrurile lor. 12 De aceea copiii lui Israel nu pot să ţină piept vrăjmaşilor lor: vor da dosul în faţa vrăjmaşilor lor, căci sunt daţi spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi, dacă nu nimiciţi ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru.» (...) 19 Iosua i-a zis lui Acan: «Fiule, dă slavă Domnului Dumnezeului lui Israel, mărturiseşte şi spune-mi ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic.» 20 Acan i-a răspuns lui Iosua şi a zis: «Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lui Israel şi iată ce am făcut: 21 am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, două sute de sicli de argint şi o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit şi le-am luat; iată, sunt ascunse în pământ în mijlocul cortului meu, şi argintul este pus sub ele.» 22 Iosua a trimis nişte oameni, care au alergat în cort; şi iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui Acan, şi argintul era sub ele. 23 Le-au luat din mijlocul cortului, le-au adus lui Iosua şi tuturor copiilor lui Israel şi le-au pus înaintea Domnului. 24 Iosua şi tot Israelul împreună cu el au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa de aur, pe fiii şi fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui şi tot ce era al lui; şi i-au suit în valea Acor. 25 Iosua a zis: «Pentru ce ne-ai nenorocit? Şi pe tine te va nenoroci Domnul azi.» Şi tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre 26 şi au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede până în ziua de azi. Şi Domnul S-a întors din iuţimea mâniei Lui. Din pricina acestei întâmplări s-a dat până în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor.” 2) Răstignirea până la moarte: Evanghelia după Matei (27:37-38): „37 Şi i-au scris deasupra capului vina: «Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.» 38 Împreună cu el au fost răstigniți doi tâlhari: unul la dreapta şi celălalt la stânga lui.” 3) Moartea: Deuteronomul (24:7): „7 Dacă se va găsi cineva care să fi furat pe vreunul dintre fraţii lui, pe vreunul dintre copiii lui Israel şi să-l fi făcut rob sau să-l fi vândut, hoţul acela să fie pedepsit cu moartea. Să cureţi astfel răul din mijlocul tău.” 4) Sclavia: Exodul (22:1-3): „1 Dacă un om fură un bou sau o oaie şi-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru oi pentru oaia furată. 2 Dacă hoțul este prins spărgând şi este lovit, şi moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor faţă de el; 3 dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut rob, ca despăgubire pentru furtul lui.” În islam, fiecare persoană vinovată este trasă la răspundere pentru delictul său și nimeni nu poartă vina altcuiva și nu este pedepsit în locul lui. Allah Cel Atotputernic spune: „(...) Şi niciun (suflet) purtător de poveri (păcate) nu va purta povara altuia! Şi apoi la Domnul vostru se află întoarcerea voastră şi El vă va vesti despre cele asupra cărora aţi fost cu păreri diferite.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:164] Autoapărarea în Shariʻah islamică Dacă cineva atacă o altă persoană pentru a îi fura banii sau anumite bunuri sau dacă apelează la violență pentru a îi lua ceva pe nedrept, acesteia îi este permis să se apere în modul pe care îl consideră necesar, începând cu cel mai ușor și terminând cu cel mai violent. Prin urmare, dacă o persoană se poate apăra doar prin cuvinte, atunci nu este nevoie să îl lovească pe atacator, iar dacă trebuie să îl lovească, nu trebuie să folosească un băț pentru a face aceasta. Dacă ea îl poate opri pe atacator prin tăierea unui organ, îi este interzis să îl omoare, iar dacă uciderea este singura modalitate prin care se poate apăra, atunci aceasta îi este permisă și nu are nicio vină pentru ea. În cazul în care persoana care este atacată poate fugi, trebuie să o facă, deoarece ea este obligată să se salveze în cel mai simplu și mai rapid mod posibil. Allah Cel Atotputernic spune: „Aşadar, celui care v-a atacat răspundeți-i întocmai aşa cum v-a atacat el! Şi fiţi cu frică de Allah! Şi să ştiţi că Allah este cu cei care se tem de El!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:194]
„«O, Mesager al lui Allah, ce să fac dacă cineva încearcă să îmi fure banii?» El (ﷺ) a răspuns: «Spune-i să aibă teamă de Allah.» El a întrebat: «Și dacă persistă?» El (ﷺ) a răspuns: «Spune-i să aibă teamă de Allah.» El a întrebat: «Și dacă persistă?» El (ﷺ) a răspuns: «Spune-i să aibă teamă de Allah.» El a întrebat: «Și dacă persistă?» El (ﷺ) a răspuns: «Atunci luptă! Dacă ești ucis, te vei afla în Paradis, iar dacă îl ucizi, se va afla în Foc.»” (Ahmad)
(Αν ο κλέφτης συλληφθεί επ’ αυτοφόρω να κλέβει, θα εκτελείται επί τόπου, κι εκείνος που θα τον σκοτώσει δεν θα φέρει ευθύνη για το φόνο του.) Autoapărarea în legile făcute de om Am văzut deja nivelul de contradicție din legile făcute de om în definirea a ceea ce este infracțiune și a ceea ce este corect. În plus, am văzut confuzia în determinarea pedepsei adecvate care trebuie să fie aplicată în fiecare țară și care poate contribui la menținerea siguranței și conduce la descurajarea infractorilor. Aceste confuzii și diferențe sunt observate, de asemenea, în domeniul autoapărării împotriva hoților, deoarece există unele legi care îi iau apărarea infractorului în detrimentul victimei și altele care îi iau apărarea victimei în detrimentul infractorului. De exemplu, în Statele Unite ale Americii, se aplică legea „Stand your ground” (Apără-ți teritoriul), care le permite proprietarilor să folosească forța letală atunci când simt că se află sub amenințarea unui furt. Această lege a provocat conflicte și dezacorduri politice și juridice grave, fiind organizate multe proteste împotriva ei. În statul american Connecticut, un profesor a intrat în casa lui și a găsit acolo un intrus mascat, înarmat cu un cuțit, motiv pentru care l-a împușcat, provocându-i moartea. După aceea, s-a dovedit că intrusul era fiul său adolescent. În ceea ce privește Regatul Unit, domeniul autoapărării a asistat la un conflict politic și juridic sever. Atunci când primul-ministru, David Cameron, și Lordul Cancelar și Secretarul de Stat pentru Justiție, Christopher Stephen Grayling, au încercat să emită o lege care să fie mai strictă împotriva efracției, Liberty, grupul lider în domeniul drepturilor civile, a condamnat politica, numind-o „iresponsabilă”. Drept dovadă, putem cita spusele Secretarului de Stat pentru Justiție, Chris Grayling6: „Niciunul dintre noi nu știe cu adevărat ce reacție ar avea dacă ar suferi un furt în propria casă, niciunul dintre noi nu știe cât de înfricoșătoare este confruntarea cu un jaf în miezul nopții și niciunul dintre noi nu știe cu adevărat cât de oribil este sentimentul că propria familie se află în pericol. Probabil că, într-o asemenea situație, singurul lucru la care ne-am gândi ar fi să îi protejăm pe cei dragi, însă, în prezent, nu sunt sigur că legea ar fi de partea noastră. Capul familiei care acționează în mod instinctiv și cu adevărat în legitimă apărare este o victimă, nu un infractor, iar el ar trebui să fie tratat ca atare. Din această cauză, ne vom ocupa de această chestiune o dată pentru totdeauna. Suntem pe punctul de a schimba ceva care este foarte important, numit «legea celor două abateri», conform căreia cel care comite două infracțiuni violente sau de natură sexuală grave primește în mod automat o pedeapsă pe viață!! După ultimele alegeri, am promis că vom lua măsuri împotriva culturii drepturilor nelimitate ale omului. Este complet absurd că oamenii care au decis să ne atace societatea pot să se prezinte în fața instanțelor de judecată din nou și din nou pentru diferite infracțiuni, iar noi suntem acuzați de violarea drepturilor omului dacă îi deportăm în țările din care provin. Știm foarte bine că nu ne putem ocupa de această chestiune în modul în care ne-am dori, dar nu putem continua în aceeași manieră în care o facem acum. (...) Trebuie să ne punem în postura bărbatului sau a femeii care a reacționat cu furie, anxietate și frică în fața unui hoț și care nu a avut timp pentru a reflecta în mod calm. (...) Acei oameni sunt o amenințare reală pentru societatea noastră, iar noi trebuie să îi tratăm ca atare.” Cele ce urmează sunt afirmațiile primului-ministru David Cameron7: „Noi spunem că poţi face orice atât timp cât nu este extrem de disproporționat. (...) De exemplu, nu poți înjunghia un hoț dacă acesta este deja inconștient, însă este adevărat că legea ar trebui modificată astfel încât să fie în mod ferm de partea capului familiei și a familiei sale, stabilind că, atunci când un hoț vă trece pragul, vă invadează casa și vă amenință familia, ei renunță la drepturile lor.” Un jurnalist britanic, susținător al înăspririi pedepselor pentru furt, a spus: „Cred că judecătorii sunt mai puțin severi atunci când vine vorba despre infracțiunile periculoase și cred că popoarele au eșuat în susținerea înăspririi pedepselor împotriva spărgătorilor. Astfel, poți obține o pedeapsă strictă pentru infracțiuni simple, precum excesul de viteză sau altele asemănătoare, în timp ce există infracțiuni periculoase care nu sunt pedepsite așa cum ar trebui să fie.” Yüklə 0,91 Mb. Dostları ilə paylaş:
|