* Concepte şi sintagme noi în sistemul de învăţământ românesc Nevoia şi necesitatea educaţiei speciale Principii fundamentale ale educaţiei speciale

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 525 b.
tarix03.01.2019
ölçüsü525 b.



* Concepte şi sintagme noi în sistemul de învăţământ românesc * Nevoia şi necesitatea educaţiei speciale * Principii fundamentale ale educaţiei speciale



  • Dacă omul n-a primit decât o educaţie defectuoasă sau rea, el devine cel mai îngrozitor animal pe care l-a produs pământul. De aceea legiuitorul trebuie să facă din educaţia copiilor prima şi cea mai serioasă din preocupările sale”

  • “ Progresul societăţii nu are nici un sens atâta timp cât există copii nefericiţi “

  • Platon



EDUCAŢIA PENTRU TOŢI



FLEXIBILITATEA SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT

  • După 1990, când a fost lansată paradigma educaţie pentru toţi, sistemul de învăţământ românesc a început să acorde o atenţie mai mare unor grupuri de copii marginalizaţi, vulnerabili.

  • Flexibilitatea noului sistem de învăţământ are ca urmări democratizarea şcolii şi egalizarea şanselor. Toate acestea, deşi au generat şi generează controverse, reprezintă direcţii strategice, care angajează o responsabilitate foarte mare a tuturor factorilor implicaţi, cât şi flexibilitatea serviciilor educaţionale. Dar, care este „noul sistem” şi spre ce tinde el?



ÎNVĂŢĂMÂNT SPECIAL- EDUCAŢIE SPECIALĂ

  • Învăţământul special este un subsistem al învăţământului românesc de masă şi se prezintă ca un sistem viabil, deschis, flexibil, performant şi, totodată, apt de a se adapta cerinţelor societăţii contemporane, în orice perioadă de dezvoltare a acesteia.

  • Învăţământul special este parte a învăţământului public. Acesta contribuie la realizarea obiectivelor, principiilor, criteriilor şi finalităţilor Reformei. Pentru aceasta, aduce două elemente proprii, care-1 diferenţiază: “un alt fel de elev” precum şi un alt mod de “organizare” a acţiunii de învăţare, reabilitare, compensare, integrare, socializare şi recuperare. În ultimul timp există tendinţa – necesară şi obiectivă în acelaşi timp, de a se înlocui expresia „învăţământ special” cu aceea de „educaţie specială”.

  • Tot aşa, este posibil ca sintagma „copil(elev) deficient” să fie înlocuită cu aceea de „copil(elev) cu dificultăţi de dezvoltare sau de învăţare”.





COPIII CU CES



NEVOIA DE EDUCAŢIE SPECIALĂ

  • Fiecare dintre noi a comparat, măcar o dată sau în treacăt, inteligenţa, lucrurile, oamenii (copiii).Facem lucrul acesta, deşi suntem conştienţi de faptul unicităţii, care - prin esenţa lui, nu se supune comparaţiei.

  • Evidenţa deosebirilor ne-au impulsionat la reflecţii, înţelegere, toleranţă... În mâinile noastre se află „balanţa” deciziilor, care ne fac să fim toleranţi şi să acceptăm diversitatea.

  • Ajungem la concluzia că educarea copiilor „diferiţi” este mai mult un exerciţiu de democraţie, în care „metodele didactice” aplicate sunt diversitatea şi toleranţa. Astfel, dezvoltarea comunităţii – în ansamblu – trebuie să însemne şi reabilitarea copiilor cu cerinţe educative speciale. De aici vine şi nevoia de educaţie specială



EDUCAŢIA SPECIALĂ



  • În acest sens,educaţia specială are în vedere un anumit tip de educaţie adaptată şi destinată persoanelor care nu reuşesc singure (altfel spus, fără ajutor) să atingă un nivel de educaţie corespunzător vârstei şi cerinţelor societăţii, în general.

  • În ceea ce priveşte copiii cu CES, educaţia vizează handicapul şi nu deficienţa; datorită ei, handicapul poate fi „învins”, dar nu va anula deficienţa. (“Fiecăruia-i dată de natură măsura de minte, pe care a fost s-o aibă. Educaţia poate să dezvolte puterile minţii existente, nu poate pune însă ceea ce nu-i.”- Mihai Eminescu)

  • Educaţia specială a fost iniţial doar apanajul şcolilor specialeÎn ultimul timp a devenit şi un atribut al şcolilor publice şi aceasta, deoarece s-a conştientizat faptul că, oricărui/ sau fiecărui copil (elev) i se poate întâmpla să aibă – într-o anumită perioadă a şcolarităţii, într-o anumită perioadă de tranziţie, anumite dificultăţi de învăţare.



PRINCIPII care stau la baza educaţiei speciale :

  • 1. Garantarea dreptului la educaţie al oricărui copil. a) Copiii au dreptul să înveţe împreuna, indiferent de dificultăţi şi de diferenţe. b) Fiecare copil este unic şi are un anume potenţial de învăţare şi dezvoltare. c) Şcoala şi comunitatea asigura şanse egale de acces la educaţie pentru toţi copiii.

  • 2. Asigurarea de servicii specializate centrate pe nevoile copiilor cu C.E.S. a) corelarea tipurilor de educaţie şi a formelor de şcolarizare în funcţie de scopul educaţiei, obiectivelor generale si specifice, precum şi de finalităţile educaţiei. b) asigurarea conexiunii educaţionale activităţi complexe.

  • Principiile se pot sintetiza concret în :

  • principiul drepturilor egale;

  • principiul egalizării şanselor;

  • principiul accesului la orice formă de educaţie;

  • principiul intervenţiei timpurii;

  • principiul cooperării şi parteneriatului;

  • principiul asigurării serviciilor de sprijin în comunitate.



INSTITUŢII ŞCOLARE SPECIALE

  • În principal şi în mod tradiţional, acest sistem de învăţământ semnifică educaţia şcolară a copiilor cu deficienţe realizată prin intermediul unei instituţii şcolare speciale.

  • De regulă, acestea sunt separate de celelalte unităţi şcolare din învăţământul românesc.

  • În vederea atingerii obiectivelor educaţiei speciale, învăţămăntul special din ţara noastră colaborează şi încearcă să-şi îmbogăţească această colaborare cu organisme, instituţii, organizaţii de stat sau neguvernamentale, agenţii sau asociaţii care se ocupă cu protecţia specială a copilului (elevului) cu deficienţe.



INTEGRARE, NU SEGREGARE

  • Şi, cu toate acestea, s-a ajuns la concluzia că centrele şi şcolile speciale nu satisfac nevoile educaţionale şi profesionale ale celor mai mulţi dintre copii, deoarece – uneori – pot genera apariţia unui sindrom segregaţional, discriminatoriu. Tot mai mult, se face simţită nevoia ca şcoala de masa (publică) să cuprindă o mai mare diversitate de elevi, decât până acum şi să permită încorporarea (incluziunea) în sistemul de învăţământ de masă (general) a cât mai multor copii cu CES.



EDUCAŢIA/ ŞCOALA INCLUZIVĂ

  • Obiectivul s-a concretizat în sintagma „educaţia/ şcoala incluzivă”. Formula aceasta nouă evidenţiază recunoaşterea universală a necesităţii reformării şcolii publice, a sistemului şcolar general. Pentru a răspunde dezideratului „o societate pentru toţi”, educaţia sau şcoala incluzivă/ integrată implică ideea de reformă a şcolii şi a societăţii în ansamblu. Prin însăşi natura ei, este comprehensivă şi integratoare. Este proiectată în aşa fel, încât să răspundă mai bine nevoilor, potenţialului şi aspiraţiilor tuturor copiilor, inclusiv ale celor cu nevoi educative speciale.



ÎN LOC DE CONCLUZII ...

  • * Finalitatea educaţiei speciale este aceea de a crea condiţiile unei bune integrări sociale şi profesionale a persoanei cu nevoi speciale.

  • * Atât ca dascăli, dar şi ca OAMENI ai noului sistem de învăţământ, e bine să avem în vedere faptul că pentru a atinge perfecţiunea, nu e nevoie să facem lucruri extraordinare, ci să facem extraordinar de bine, orice lucru mic pe care-l facem.



Material bibliografic:

  • Material bibliografic:

  • Gherguţ, A., (2005), „Sinteze de psihopedagogie specială – ghid pentru concursuri şi examene de obţinere a gradelor didactice”, Polirom, Iaşi;

  • Marcu, V., Filimon, L. Şi alţi autori (2003), „Psihologie pentru formarea profesorilor”, Editura Universităţii din Oradea, Oradea;

  • Vraşmaş T., (2001), „Învăţământul integrat şi/ sau incluziv”, Aramis, Bucureşti.




Dostları ilə paylaş:
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə