1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

229. Zalău, jud. Sălaj

Punct: Palvar

Cod sit: 139713.18

Colectiv: Dan Băcueţ Crişan - responsabil (MJIA Zalău)

Scurtă prezentare a sitului, tipul sitului: Obiectivul cercetat este situat pe strada Crasnei, în perimetrul poligonului militar. Primele cercetări au fost efectuate în 1989 de către St. Bajusz de la MJIA Zalău, fiind în fapt o săpătură de salvare datorată lucrărilor de amenajare a poligonului militar. Cu această ocazie au fost descoperite mai multe morminte datate în secolele IX - X.

Obiectivele cercetării: Zona de risc (poligon militar) precum şi importanţa descoperirilor ne-au determinat să reluăm în anul 2000 cercetările în vederea stabilirii pe cât posibil a componenţei etnice precum şi a unei datări cât mai riguroase.

Rezultatele cercetării:

a) anterioare: În campania de cercetări din anul 1989 au fost descoperite mai multe morminte de înhumaţie cu inventar constând în cercei, brăţări, inele ce încadrează necropola în secolele IX - X.

b) Campania anului 2000. În vederea surprinderii altor morminte din cadrul necropolei, au fost trasate două casete cu dimensiunile de 4 x 8 m, respectiv 3, 4 x 12 m la N de suprafaţa cercetată în 1989, descoperindu-se două morminte de înhumaţie, ambele în Caseta 2.

M. 1 - groapa mormântului s-a conturat la -0,6 m faţă de nivelul actual de călcare. Scheletul din care s-au păstrat foarte puţine oase era depus într-o cutie de lemn, urmele acesteia păstrându-se foarte bine sub forma unui dreptunghi de culoare maroniu închis. Inventarul mormântului a constat într-un cercel cu capătul răsucit din sârmă de bronz argintată. Orientarea mormântului este V - E.

M. 2 - groapa mormântului s-a conturat la -0,6 m faţă de nivelul actual de călcare. Scheletul era depus în decubit dorsal într-o cutie de lemn, fiind lipsit de inventar. Orientare V - E.

Pe baza materialelor arheologice şi a ritului de înmormântare opinăm pentru datarea necropolei în secolul X, eventual prima jumătate a acestuia.

Materialele arheologice se păstrează în depozitele MJIA Zalău. Cercetările viitoare vor încerca să stabilească întinderea necropolei.

Obiectivele cercetării viitoare: Importanţa materialului arheologic provenit în urma campaniilor de cercetare obligă la continuarea săpăturilor sistematice în acest sit în vederea stabilirii cu exactitate a suprafeţei necropolei, a modului de dispunere a mormintelor şi stabilirea caracterului etnic al comunităţii care s-a îngropat aici.

Bibliografie
1. C. Cosma, Morminte din secolele IX - X descoperite la Zalău, Ephemeris Napocensis, IV, 1994.

230. Zăgujeni, com. Constantin Daicoviciu, jud. Caraş Severin [Tibiscum]

Punct: Aşezarea romană

Cod sit: 51939.01
Colectiv: Doina Benea, Călin Timoc, Doru Micle, Nicolae Hurduzeu (UV Timişoara)
În imediata apropiere a drumului de acces la balastiera Zăgujeni, la cca. 150 m S de aceasta, pe fâşia de teren cuprinsă între Punctul de Distribuţie Gaz Metan şi DE Caransebeş - Timişoara au fost identificate în anul 1998 urmele unei aşezări romane.

Primele sondaje efectuate atunci au identificat o construcţie de tip Streifenhaus orientată E - V. Edificiul avea o fundaţie din piatră de râu nelegată cu mortar, urme de chirpic şi ţigle şi olane (primul de locuire observat între -0,3 / -0,7 m, iar un al doilea de factură romană târzie deranjat de lucrările agricole curente apărea la -0,3 m, caracterizat din fragmente de ceramică romane atipice, fără un alt inventar.

În anul 2000, întrucât lucrările se desfăşoară pe loturile particulare ale sătenilor din Jupa şi Zăgujeni, cercetările arheologice sunt afectate de prezenţa sau nu a culturilor agricole. În acest caz, s-au trasat două secţiuni magistrale:

- S. I (20 x 1,5 m) la cca. 28,5 m de dudul de pe marginea şoselei;

- S. II (37 x 1 m) trasată între două loturi între tufe. S. II / 2000 a permis identificarea zidului de incintă al clădirii descoperite în anul 1998, stabilindu-se dimensiunile principale ale construcţiei 20,6 x 8 m. Poziţionarea secţiunii a fost la 19,6 m spre N de colţul punctului de distribuţie gaz.

Stratigrafia:

1) 0 / -0,2 m - strat vegetal deranjat de lucrările agricole;

2) -0,2 / -0,35 - m strat de depunere antică fără material arheologic doar sporadic apar fragmente mici de ţigle şi olane;

3) -0,35 / -0,4 / -0,7 m - între m. 0 - 4 apare un strat compact de ţiglă, olane, pietre de râu fără o ordine anume. În apropiere se afla un pavaj din cărămizi romane de 40 x 28 x 5 cm.

4) -0,7 / -0,88 m - nivel de locuire în care nu au fost identificate urme de construcţie, dar a apărut o monedă de bronz ilizibilă, fragmente ceramice romane de câmp, urcior.

O suprafaţă A (dimensiuni de 6 x 5 m) fost deschisă, la V de S. I pentru dezvelirea eventualelor complexe de locuit. Astfel a apărut o construcţie din bârne de lemn (notată simbolic A) cu dimensiunile de 3,75 x 2,75 m. Materialul arheologic recuperat este sărac şi constă mai ales din piroane mari din fier, cuie, fragmente ceramice romane roşii (între care şi fragmente de amforă tip Gauloise V). Destinaţia nu apare destul de clar, este posibil să fie o locuinţă. Surprinde însă "patul" de bârne dispusă în cruce şi care în centru erau susţinute de o bârnă verticală. Într-o a doua etapă spaţiul respectiv a fost acoperit cu un pavaj de cărămidă (la - 0,35 m) dispus de 2 - 4 rânduri. Această amenajare nu apare clară. După ridicarea cărămizilor a putut fi observată o altă fază de locuire intermediară caracterizată printr-o suită de stâlpi verticali care conturează latura de SE a unei locuinţe. Stâlpii de lemn străpung nivelul de locuire aparţinând fazei I a barăcii A. În timp acest lucru nu poate fi precizat cronologic doar că baraca A este mai timpurie decât B (adâncime -0,6 / -0,7 m), iar cea de-a doua construcţie a fost dezvelită la -0,35 m şi pare contemporană cu clădirea de piatră.

Baraca B este contemporană cu pavajul din piatră. Construcţia era ridicată din bârne de lemn groase de 18 - 20 cm. În imediata apropiere spre nord a apărut o a doua construcţie de lemn (notată simbolic B), cu dimensiunile de 4,5 / 4,6 x 1,5 m, construită în acelaşi sistem de bârne dispuse perpendicular pe pereţii barăcii la 0,75 m. Şi aceste bârne au o lăţime de 0,2 m. Acoperişul acestei construcţii era din ţiglă şi olane.

Materialul arheologic rezultat este modest, dar oferă câteva repere cronologice: alături de ceramică romană roşie de uz comun, au apărut două monede: Traian (un denar uzat) şi Filip Arabul (un antoninian, cca. 246/247); un fragment de teracotă reprezentând pe Venus Pudica; două opaiţe de tip Firmalampen fragmentare, cu ştampila ilizibilă databile în secolele II -II sau mijlocul celui următor. De asemenea au apărut mai multe cuţite mari din fier.

În S. II / 2000 au fost identificate câteva ziduri din piatră de râu şi mortar cu o fundaţie de 0,5 m fără mortar. Primul zid (notat simbolic B) avea o grosime de 0,5 m şi continuă zidul aflat în faţa clădirii I (identificat în anul 1998). El este aşezat pe un pat de pietriş şi legat cu pământ. Al doilea zid A (gros de 0,7 m) construit în aceeaşi tehnică cu precedentul. În secţiune s-a surprins şi legătură între zidul A şi C (cu aceeaşi dimensiune).

În colţul format de cele două ziduri, s-a constatat un strat gros de lemn ars fragmentat din cauza lucrărilor agricole. Cele două ziduri au apărut la adâncimea de -0,1 m (A), -0,2 m (C) fiind practic deranjate de lucrările agricole. Zidurile A şi C sunt legate cu mortar şi delimitează un spaţiu locuit. Zidul C nu a putut fi dezvelit pe întreaga sa suprafaţă datorită culturii de porumb existente. În schimb, prin prelungirea secţiunii cu 17 m a putut fi identificat un alt zid D - pe direcţia N - S, care avea o fundaţie din piatră de râu fără mortar. Lentila de construcţie a zidului de incintă se păstrează parţial. În faţa zidului D apare o platformă din piatră de râu prăbuşită. În această zonă se constată un singur nivel de locuire.

Reconstituind descoperirile din anul 1998 cu acelea din vara anului 2000 s-a putut reface planul edificiului I {20,6 x 8 m), nu s-au putut observa nici un fel de norme ale unor ziduri sau amenajări interioare. Forma clădirii este uşor trapezoidală cu latura scurtă spre E.

Cercetările arheologice din anul 2000 au evidenţiat existenţa unei aşezări care se extinde spre N pe cca. 150 m, depăşind spre SV traseul şoselei naţionale. Săpăturile arheologice au evidenţiat existenţa, unui edificiu din piatră cu anexe meşteşugăreşti din lemn sugerând parcelarea terenului, ceea ce ar conduce la ipoteza că avem de-a face cu o aşezare rurală. Materialul arheologic descoperit este relativ sărac, dar oferă elemente suficiente de datare şi încadrare în epoca romană şi probabil romană târzie. În cursul cercetărilor viitoare, studierea spaţiului dintre edificiul din piatră şi anexele gospodăreşti din lemn, descoperite.

Construcţiile masive din lemn pot avea şi destinaţia de casă de locuit (A în prima fază); horreum (B în ultima fază cu pavajul de cărămidă). Construcţiile din lemn dezvelite până acum sunt contemporane cu clădirea I din piatră. Datarea lor în sec. II (spre mijloc) sunt după ştiinţa noastră primele de acest fel ce apar în apropierea unui edificiu antic cu caracter rural din Dacia romană. Nu putem deocamdată face alte afirmaţii privind această descoperire, materialul ceramic şi în general întregul inventar fiind în curs de prelucrare.