1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

171. Roman, jud. Neamţ

Punct: Episcopia Romanului

Cod sit: 120879.02
Colectiv: Vasile Ursachi (MI Roman - CMJ Neamţ)
Scurtă prezentare a sitului. Episcopia Romanului se află pe un bot de terasă pe partea stângă a râului Moldova, în partea de E a oraşului Roman, pe strada Alexandru cel Bun, nr. 5, judeţul Neamţ. Primele săpături sistematice practicate aici au avut în vedere depistarea urmelor lăsate de vechea biserică din sec. XIV, despre existenţa căreia se ştie doar din documente. Aceste săpături au fost executate în anii 1998 - 1999 şi au avut în vedere, printre altele şi supravegherea lucrărilor de restaurare la Casa Veniamin Costachi şi Biserica Episcopală din sec. XVI.

Obiectivele cercetării. Campania anului 2000 a avut ca scop obţinerea nivelului de călcare la Turnul Episcopiei, precum şi supravegherea săpăturilor legate de restaurare, în vederea surprinderii unor noi elemente de construcţii din diferite epoci, între care, cea legată de vechea biserică, în primul rând.

Rezultatele cercetării şi interpretarea lor. Deşi săpăturile noastre nu au atins suprafeţe prea mari trebuie să notăm faptul că au putut surprinde nivelul de călcare în timpul construirii turnului de la intrare, stratigrafia acestei zone şi câteva materiale din diferite epoci. Tot acum, prin supravegherea săpăturilor legate de construirea paratrăsnetului la biserica episcopală, s-au putut surprinde, în diferite locuri, câteva fragmente de zid, precum şi câteva morminte medievale.

Scurtă descriere. Biserica Episcopală, ctitorie a domnitorului Petru Rareş, a cunoscut, în decursul istoriei sale mai multe intervenţii, impuse fie de acţiunea timpului asupra zidurilor, fie din pricina unor cataclisme naturale, ca de pildă cele câteva cutremure, care au impus efectuarea unor consolidări sau reparaţii. Nici una din ele nu a avut ca intenţie cunoaşterea istoriei locului pe care s-a construit biserica şi mai mult, nu a încercat să răspundă la întrebarea: unde a fost vechea biserică ridicată de Roman I Muşat şi Alexandru cel Bun, mai precis vechea catedrală a Episcopiei Romanului, căreia Ştefan cel Mare i-a dăruit două clopote ce se mai păstrează şi astăzi.

Aşadar, este firesc să ne punem întrebarea unde a fost clădită această biserică ale cărei urme trebuie să existe în acest spaţiu, bine delimitat, al Episcopiei, mai ales că era, sigur, construită din piatră şi cărămidă, aşa cum erau toate bisericile epocii, deoarece Alexandru cel Bun, după cum ne dovedeşte o “carte” domnească din perioada anilor 1414 - 1419, a plătit doi zugravi, Nichita şi Dobre, care să o picteze, aici fiind înmormântată mama sa, Anastasia Doamna, soţia domnitorului Roman I Muşat.

Săpăturile efectuate de noi au avut în vedere un spaţiu delimitat de cele două edificii în curs de restaurare - Biserica Episcopală şi Casa Veniamin Costachi, prin efectuarea a două secţiuni paralele, care au dovedit existenţa, în acest spaţiu, a unui cimitir din sec. XIV - XV din care au fost cercetate 25 morminte. Existenţa acestui cimitir indică faptul că biserica nu era prea departe. Este posibil ca ea să se afle în interiorul catedralei de astăzi sau în spaţiul de la N de edificiu, ceea ce ne-ar putea aduce noi elemente legate de această presupunere.

Săpăturile din acest an au adus, însă şi alte noutăţi legate de existenţa unor construcţii, care, deocamdată nu au putut fi datate, în partea de N a catedralei, un zid în partea de SE a aceluiaşi edificiu, precum şi alte câteva morminte, descoperite în zona de SV, care aparţin unei epoci mai târzii, respectiv sec. XVII - XVIII, dovedindu-se faptul că în această epocă cimitirul de aici era încă în funcţiune.

Tehnici de cercetare utilizate. Supravegherea săpăturilor efectuate de constructori şi sondajele noastre au adus elemente noi de stratigrafie, dar şi un lot semnificativ de obiecte care sunt prelucrate în cadrul Muzeului de Istorie Roman.

Obiectivele cercetărilor viitoare. Rămâne ca în campaniile viitoare să se practice alte câteva sondaje, care să lămurească ansamblul din care fac parte porţiunile de zid descoperite, precum şi datarea lor. Viitoarele cercetări arheologice în spaţiul nordic al catedralei vor aduce, desigur, noi şi importante date referitoare la istoria acestor locuri.

Planşa 54

172. Roşcani, com. Dobra, jud. Hunedoara

Punct: Biserica Buna Vestire

Cod sit: 89525.01
Colectiv: Zeno Karl Pinter - responsabil (ULB Sibiu), Costin Ţuţuianu (MCDR Deva)
Biserica românească din Roşcani, jud. Hunedoara, a făcut doar obiectul unor scurte studii legate în special de arhitectura monumentului şi de tabloul votiv din pronaos reprezentând pe membrii familiei nobiliare locale Caba, ctitorii masivei renovări a bisericii din anul 1766. Bănuindu-se cel puţin o fază mai veche a monumentului s-a organizat în toamna anului 2000 o cercetare arheologică sistematică. Au fost trasate cinci secţiuni pe exteriorul monumentului şi o casetă în interior. Secţiunea S. 1, cu dimensiunile de 6 x 2m, a fost amplasată perpendicular pe zidul de S al turnului clopotniţă, în aşa fel încât să se poată surprinde pragul uşii de intrare şi îmbinarea turnului cu nava. Secţiunea S. 2, cu dimensiunile de 4 x 2 m a fost amplasată pe latura de S a navei, cu profilul de V pe mijlocul celui de-al 4-lea contrafort pentru a se verifica fundaţiile navei şi relaţia cu contraforţii. Secţiunea S. 3 a fost trasată paralel cu S. 2, pe curbura absidei altarului şi a avut lungimea pe profilul de V de 8 m, pe profilul de E de 9,4 m şi lăţimea de 2 m. Secţiunea S. 4 a trebuit să fie restrânsă la spaţiul dintre peretele de V al turnului clopotniţă şi şirul de morminte din imediata apropiere, respectiv 2 x 2 m. Secţiunea S. 5, cu dimensiunea de 4 x 2 m, a fost amplasată pe latura de N a navei, în aşa fel încât să reprezinte o prelungire a secţiunii S. 2 de pe latura de S. Caseta C. 1, cu dimensiunile de 2 x 2 m, a fost practicată în interiorul pronaosului, în colţul de SV, în scopul urmăririi şi controlării relaţiilor dintre zidurile turnului clopotniţă şi pronaosului, abordate în exterior prin secţiunea S. 1.

Materialul arheologic descoperit, mormintele cercetate şi situaţiile stratigrafice constatate au reuşit să clarifice datarea diferitelor faze de construcţie a monumentului eclesiastic de la Roşcani. În mormântul M. 2 din secţiunea S. 2 s-a descoperit în zona toracelui o monedă perforată din argint, emisă sub autoritatea împăratului Maximilian în anul 1577. Cum gropapa mormântului intersectează nivelul de construcţie al navei, purtând în umplutură mortar şi spărturi de cărămidă, este evident că acest mormânt a fost săpat după ce nava bisericii a fost terminată în forma actuală. Moneda, perforată spre a fi purtată în salbă, indică o purtare a acesteia ceva mai mult timp după data emiterii, deci mormântul poate fi datat după anul 1600. Un alt mormânt extrem de important pentru datarea bisericii este M. 4 din secţiunea S. 1. Acesta este mormântul unei tinere înmormântate în sicriu din lemn de stejar. Pe craniul defunctei a fost descoperită o splendidă bentiţă din material textil brodat cu mărgeluşe din sticlă înşirate pe sârmă subţire din cupru şi cusute apoi în cercuri concentrice pe toată lungimea bandei din pânză. În zona falangelor mâinii drepte, aduse din cot spre piept, a fost descoperită o monedă din argint emisă în anul 1540 sub autoritatea lui Ferdinand de Habsburg. Mormântul este acoperit de la bazin în jos de fundaţia navei, ceea ce indică foarte clar existenţa acestui mormânt înainte de construirea actualei nave. Cum însă în umplutura gropii mormântului apar granule de mortar, se pare că groapa a fost săpată în relaţie cu un alt edificiu de cult astăzi dispărut. Această prezumţie este întărită de relaţia zidurilor turnului clopotniţă cu nava. Turnul a fost înglobat parţial în actuala navă, zidurile de fundaţie ale turnului fiind mult mai adânci decât cele ale navei, iar ataşarea zidurilor navei pe turn putând fi bine observată. În caseta C. 1 săpată în interior s-a confirmat faptul că turnul clopotniţă este mai vechi decât actuala navă, constatându-se şi existenţa unui zid în parte scos, ce provenea de la vechea navă, de aceeaşi lăţime cu turnul. În aceeaşi casetă s-a surprins şi primul nivel de călcare al actualei nave, realizat din cărămizi prinse pe un pat de mortar. Cum în anul 1766 s-a săpat sub navă cripta familiei Caba, nu s-a putut contura în întregime vechea biserică de zid.

Se poate deci deduce că cea mai veche parte a actualei biserici este turnul clopotniţă, care era legat într-o primă fază de o navă de mici dimensiuni, toate construite înainte de secolul al XVI-lea, când după 1540 se sapă groapa mormântului M. 4. Rezultă că nava actuală a fost ridicată în intervalul destul de bine delimitat de cele două descoperiri monetare din M. 4 şi M. 2, deci în jurul anului 1600. Important de semnalat este însă faptul că fundaţia turnului clopotniţă taie în zona tibiilor mormântul de copil M. 7 din secţiunea S. 4, din păcate nedatat, ceea ce poate duce la concluzia că necropola este mai veche decât prima biserică de zid, permiţând lansarea ipotezei existenţei unui edificiu de cult din lemn mult mai vechi sub actuala biserică, construcţie de la care ar putea proveni puternicul strat de arsură descoperit direct pe solul viu în caseta C. 1 din interiorul pronaosului. În relaţie cu acest prim edificiu de cult ar putea fi pus eventual şi mormântul M. 11 din secţiunea S. 5, ce nu conţine materiale de construcţie în umplutura gropii şi care a fost depus în groapă cu un vârf de lance între coastele din partea stângă a toracelui. Din păcate de la această armă, ce a provocat evident decesul defunctului din M. 11, nu s-a găsit decât tubul de înmănuşare, ceea ce nu permite o datare exactă a piesei.