1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

192. Stelnica, com. Stelnica, jud. Ialomiţa

Punct: Grădiştea Mare

Cod sit: 94508.03
Colectiv: Niculae Conovici - responsabil, Anca Ganciu (IAB), Gheorghe Matei (MJ Ialomiţa)
Grădiştea Mare este o ridicătură de teren din Balta Borcei, cu o suprafaţă de cca. 15 ha şi o înălţime relativă faţă de terenul din jur de 0,5 - 2 m, situată la cca. 3 km NNE de bacul de traversare de la Stelnica. Cercetările arheologice începute în 1987 au interceptat aici mai multe etape de ocupare a terenului: o aşezare neolitică (cultura Boian), distrusă în cea mai mare parte, o alta aparţinând culturii Coslogeni de la sfârşitul epocii bronzului, o necropolă getică birituală, diferite locuinţe şi alte amenajări din evul mediu târziu şi epoca modernă. În anul 2000 a fost interceptată o groapă hallstattiană. Locuirile medievală şi modernă împreună cu amenajările contemporane efectuate de fostul I.A.S., care au implicat masive deplasări de pământ cu mijloace mecanice au afectat în mare măsură nivelurile pre- şi protoistorice.

În anul 2000, săpăturile arheologice în necropola getică de la Stelnica - Grădiştea Mare s-au desfăşurat în perioada 14 iulie - 2 august.

S-a continuat cercetarea în zona estică a necropolei, prin secţiunile S. XII - 1 şi S. XI - 1, care au arătat că ne aflăm în limita sa estică. S. IX - 1 şi VIII - 1 au fost şi ele lipsite de complexe getice în jumătatea de E. Au fost reluate cercetările în zona vestică, prin S. XVIII, XIX şi XX. Aceste ultime secţiuni nu au fost încheiate, urmând a fi continuate în campania următoare.

Vestigii medievale şi moderne. Complexele medievale târzii şi moderne au apărut în continuare în toate sectoarele.

Două şiruri paralele de gropi cilindrice conţinând pari de lemn putreziţi (d = 14 - 20 cm), delimitând probabil o uliţă mărginită de garduri, a apărut în S. XII - 1 şi S. XI - 1, C. 15 - 17. Ele vin în continuarea celor din secţiunile săpate anterior. Sfârşitul acestei "uliţe" era în S. XI - 1, unde nu au mai apărut decât două gropi de pari. Judecând după adâncimea redusă la care au apărut, aceste garduri au fost cu puţin anterioare apariţiei I.A.S-ului. Din aceeaşi perioadă (sec. XIX - prima jumătate a sec. XX) mai sunt două gropi de par din S. XII - 1 şi Gr. 93, tronconică, care tăia podeaua unei locuinţe medievale cu cuptor. Alte gropi moderne de pari au apărut în zona vestică, în S. XVIII. Cea din C. 5 a deranjat un mormânt de incineraţie getic (M. 237). Două gropi de par, ceva mai vechi, fără urme de lemn în ele, au apărut în S. IX - 1. Alte gropi moderne au fost descoperite în S. IX - 1şi S. VIII - 1.

Din locuirea medievală târzie fac parte patru locuinţe apărute în S. XII - 1, una mai mică (C. 14 - 15) şi două vetre în aer liber. Elementele de datare pentru aceste locuinţe sunt fragmentele ceramice, unele smălţuite, de factură locală, fragmente de la un vas smălţuit cu decor vegetal de factură orientală şi două lulele turceşti.

Necropola getică. Săpăturile din acest an au evidenţiat faptul că în partea de E am ajuns la marginea necropolei getice. Singurul mormânt apărut în această zonă este M. 228, din capătul de V al S. XII - 1. Este posibil ca locuinţele medievale să fi deranjat totuşi unele morminte, aşa cum a arătat descoperirea unor oase calcinate pe vatra cuptorului locuinţei din S. XII - 1. La fel, în S. IX - 1 şi S. VIII - 1, care se află mult mai spre V, morminte getice au apărut numai în jumătatea lor vestică.

În campania anului 2000 au fost cercetate 22 morminte, dintre care 4 de înhumaţie, 2 (?) de incineraţie cu oasele depuse direct pe sol şi groapă alungită şi 19 de incineraţie cu urnă. Datorită adâncimii mici la care se aflau, aproape toate au fost deranjate de lucrările agricole. Face excepţie M. 233, de înhumaţie, aflat la -0,68 m.

Mormintele de înhumaţie. M. 228, identificat încă din 1998 în capătul de V al S. XII - 1 şi martorul spre S. XIII - 1, dar cercetat în acest an, era orientat ESE - NNV. Scheletul era aşezat în decubit dorsal, cu braţele aduse pe piept. Picioarele de la genunchi în jos nu se păstrau, fiind distruse de un şanţ modern. Craniul nu a putut fi recuperat, dispărând în intervalul dintre cele două campanii. Aparţinea unui adult, poate de sex feminin după conformaţia oaselor.

M. 233, descoperit în S. VIII - 1, C. 1, era şi el lipsit de orice inventar. Orientare SSE - NNV. Scheletul se afla într-o poziţie oarecum nefirească: era chircit pe partea dreaptă, dar piciorul drept era mai puternic îndoit, cu genunchiul ridicat. Braţele erau încrucişate cu palmele aduse spre umeri. Capul era cu privirea spre NE, dar cu partea occipitală în sus, ca şi cum ar fi stat ridicat. În legătură cu această poziţie se poate presupune fie că persoana respectivă a fost depusă în stare de moarte aparentă, fie că a fost pus într-un sac sau giulgiu, înainte de apariţia lui rigor mortis. Este un schelet de adult.

M. 237, descoperit în S. XVIII, C. 3 - 4, la -0,25 m, de adult, avea orientarea SSE - NNV. Craniul şi partea superioară dreaptă a toracelui au fost distruse de o groapă de par modernă. Din craniu nu s-a mai păstrat decât o parte din calotă. Nu avea inventar. Acest mormânt de înhumaţie era flancat în zona picioarelor de patru morminte de incineraţie cu urnă (M. 234, 236, 238, 239).

M. 249, descoperit în S. X - 1 şi S. IX - 1, C. 7, la -0,65 m, nu avea oseminte. La descoperirea lui în 1998 am presupus că era o galerie de animal, deşi avea orientarea clară a unui mormânt getic, SSE - NNV. În acest an, în capătul de SSE au apărut însă două lespezi de piatră suprapuse parţial şi o fusaiolă. Acest tip de inventar este caracteristic în necropola noastră pentru multe morminte de înhumaţie aparţinând unor persoane de sex feminin. Acest fapt ne determină să atribuim şi acestei gropi alungite semnificaţia de mormânt de înhumaţie. În martorul dintre cele două secţiuni apărea şi o intervenţie modernă care suprapunea groapa. Lipsa scheletului s-ar putea explica aşadar prin deranjarea mormântului în epoca modernă, dar poate mai bine prin clasificarea mormântului în categoria cenotafurilor. O intervenţie modernă nu avea cum să duc dispariţia completă a unui schelet decât în urma unei săpături arheologice anterioare, ceea ce nu este cazul.

Mormintele de incineraţie. M. 230, din S. IX - 1, C. 3 făcea parte din categoria mormintelor cu groapă alungită şi osemintele depuse direct pe sol. El se afla la cca. 1 m spre S de M. 227, de acelaşi tip, descoperit în 1998. Forma gropii nu a putut fi distinsă, în parte şi datorită unor intervenţii moderne. Ea poate fi însă dedusă din poziţia inventarului, respectiv spre SSE, la -0,43 m au apărut fragmente dintr-un vas în formă de clopot, lucrat cu mâna, decorat la partea superioară cu proeminenţe şi "potcoave" în relief şi cu apucători semiovale sub diametrul maxim. Spre NNE s-au găsit alte două vase, practic întregi: o cupă cu picior tronconic, lucrată la roată şi decorată cu caneluri orizontale atât pe cupă, cât şi pe picior; spre dreapta se afla un pahar mic lucrat cu mâna. În interiorul cupei şi în afara ei au apărut oasele calcinate împreună cu obiectele personale ale defunctei, trecute prin foc: două aplice din fier, una trapezoidală şi alta discoidală, un inel de bronz cu şaton plat, un obiect din sârmă de bronz (fibulă ?) şi o aplicaţie în formă de elice tripaletată din bronz. Osemintele calcinate şi cele două vase se aflau la adâncimea de -0,61 m. Nu avem certitudinea că toate oasele calcinate se aflau iniţial la interiorul cupei cu picior.

Un alt mormânt care ar aparţine aceleiaşi categorii era M. 245, aflat în S. XVIII, C. 1, la numai -0,15 m adâncime, în arătură. El se prezenta sub forma unei aglomerări de oase calcinate împreună cu un obiect neidentificat din bronz (complet topit). În apropiere, de jur împrejur, au fost găsite numeroase fragmente de amforă, probabil de la acelaşi exemplar. Printre oase s-au găsit şi două fragmente ceramice lucrate cu mâna. Cum nu au fost descoperite urme certe ale unei urne, presupunem că amfora şi vasul lucrat cu mâna erau vase de ofrandă ale unui mormânt cu osemintele depuse pe sol. Nu excludem nici posibilitatea ca la adâncirea săpăturii să mai apară şi alte resturi ale M. 245.

Cele mai numeroase morminte descoperite în acest an aparţin tipului de incineraţie cu urnă.

M. 229, descoperit în S. IX - 1, C. 1, -0,38 m, se distinge prin inventarul său deosebit. El a fost parţial deranjat de intervenţii moderne, cu fragmente împrăştiate de plug. Urna era un vas cu corp globular şi fundul evazat, cu umbo, lucrat cu mâna şi lustruit la exterior; partea superioară lipsea dar presupunem că era vorba de o cană. El era acoperit cu numeroase fragmente trecute prin foc şi deformate ale unui obiect din tablă de bronz. Analiza fragmentelor a dus la concluzia că erau resturile unui coif cu obrăzarele prinse cu balamale. Printre osemintele din urnă s-au descoperit: o cataramă de harnaşament masivă din bronz; resturi dintr-o zăbală compusă din inele, cu psalii în formă de S din fier, foarte corodate şi incomplete; resturi dintr-un obiect de tablă de fier, trecut prin foc. Este al doilea mormânt de războinic descoperit în necropolă, după M. 151 (fără urnă, dar cu zăbală, psalii şi cataramă de harnaşament din fier).

M. 231 şi M. 232 s-au descoperit în S. VIII - 1, C. 3, la -0,19 m. Ele se prezentau sub forma a două aglomerări de cioburi lucrate cu mâna şi oase calcinate, aflate la distanţă de cca. 0,5 m unul de celălalt. Fragmentele ceramice făceau parte din vase diferite, ceea ce ne împiedică să le atribuim aceluiaşi mormânt. M. 231 avea ca inventar o fusaiolă, piesă de inventar feminin.

M. 234, 235, 238, 239 şi 240, găsite în S. XVIII, C. 3 şi 2 la adâncimi cuprinse între -0,15 / -0,25 m, se prezentau sub forma unor aglomerări de fragmente ceramice, cele mai multe incluzând şi fundul vaselor respective, asociate cu oase calcinate. La M. 235 era vorba de un vas cu pereţii groşi, corpul bombat şi gura verticală, iar în celelalte cazuri de căni, toate lucrate cu mâna. Fiind foarte deranjate de plug, urmează ca analiza fragmentelor ceramice şi a oaselor calcinate să stabilească dacă nu cumva erau de fapt mai puţine morminte.

M. 248, mai bine păstrat, a apărut în C. 1 al aceleiaşi secţiuni la -0,3 m. Urna era o cană bitronconică lucrată cu mâna, cu toarta uşor supraînălţată, având la interior oase calcinate.

Tot în C. 3 al S. XVIII, la -0,2 m a apărut şi M. 236, al cărei urnă era o cană de import, lucrată la roată, cu firnis roşu la exterior. Partea superioară era distrusă şi împrăştiată de plug. În interiorul vasului, alături de oase calcinate puţin numeroase, aparţinând probabil unui copil, s-au găsit mai multe obiecte trecute şi ele prin foc: o aplică discoidală din bronz, decorată prin ştanţare, 13 mărgele din sticlă decorate cu "ochi", un pieptene ornamental din os, decorat prin incizie, un melc marin mic (de tip Kauri), un fragment dintr-un tub de os şi resturi dintr-un obiect din sârmă de bronz (fibulă ?).

M. 241, 242, 243 şi 244 au apărut în S. XIX şi au fost toate deranjate. Ultimul a apărut de fapt în caseta practicată în malul de S al secţiunii. Urna M. 241 era un castron lucrat la roată, din pastă cenuşie; alături de oasele calcinate au apărut fragmente deformate din două brăţări de bronz, 3 mărgele de sticlă şi un fragment de sârmă de fier. M. 242 avea ca urnă un vas clopot, asemănător celui din M. 230. El era acoperit de o strachină lucrată la roată, cu gura verticală. Partea superioară a urnei a fost deranjată de plug, împreună cu oasele calcinate. Adâncimea la care au apărut părţile in situ era de -0,3 m. Nu avea inventar. M. 243 se afla la cca. 0,25 m N de M. 241, adâncimea -0,1 m. Urna era o cană (?) lucrată la roată, cu o mare parte din cioburi căzute la interior. Nu s-a găsit toarta şi nici buza vasului. Nu avea inventar. M. 244, găsit la -0,1 m avea ca urnă un vas mic lucrat cu mâna, probabil borcan, din care s-a păstrat doar partea inferioară. Nu avea inventar.

În S. XX săpătura a avansat doar pe alocuri până la -0,4 m, în rest nedepăşind -0,25 m. În partea estică a secţiunii au fost interceptate capetele secţiunilor anterioare. În C. 6, la -0,18 m, în martorul dintre capetele S. XIV şi S. XV a apărut M. 246. Urna era o amforă mică, din care s-a păstrat doar jumătatea inferioară şi un fragment de buză cu toartă. Printre oasele calcinate au apărut fragmente deformate dintr-o brăţară masivă din bronz cu aplicaţii şi un inel de bronz cu şaton plat şi decor imprimat.

M. 247 a apărut la -0,25 m în C. 12. Urna era un crater lucrat la roată, cu torţi orizontale şi gura verticală decorată cu linie în val incizată. Era acoperit cu o strachină lucrată la roată, spartă in situ. Peste resturile capacului s-a găsit un fragment de cuţit din fier şi unul de sârmă de fier, probabil modern.

În total, din totalul de 244 morminte getice descoperite până acum, 113 sunt de inhumaţie, 87 de incineraţie cu urnă şi 44 de incineraţie cu osemintele depuse direct pe sol.

Groapa hallstattiană. În S. VIII, C. 3 - 4 a apărut o groapă tronconică (Gr. 95), cu gura de formă ovală. Adâncimea gropii era de cca. -1 m. În umplutura ei s-au observat fragmente de cărbune, oase de animale mari şi mici, câteva carapace de broască ţestoasă, fragmente de vatră şi lipitură arsă precum şi fragmente ceramice de aspect hallstattian, cu luciu negru sau brun exterior, unele şi la interior. Un fragment era decorat cu nervuri verticale. Este prima groapă hallstattiană descoperită la Grădiştea Mare. O datare mai precisă nu poate fi avansată, datorită caracterului prea fragmentar al materialului ceramic.

Complexe Coslogeni. În acest an au apărut doar două complexe aparţinând culturii Coslogeni: marginea de S a cenuşarului descoperit în S. XIV - 1 şi S. XIII - 1, a fost surprinsă în S. XII - 1, C. 13 - 14. În S. XI, C. 33 a apărut partea inferioară a unei gropi cilindrice (Gr. 96), cu diametrul de 0,75 - 0,8 m, din care s-au recoltat câteva fragmente ceramice Coslogeni şi oase de animale. Este cel mai estic complex Coslogeni din acest sit.

Descoperiri neolitice. În afara câtorva fragmente ceramice izolate în S. IX - 1, nu au mai apărut alte elemente ale locuirii neolitice.

Reluarea cercetărilor în partea de V a sitului a dus la creşterea spectaculoasă a numărului de morminte descoperite, acestea ocupând, se pare, un loc mai central în cadrul necropolei. Reţin atenţia mormântul de războinic (M. 229), dotat cu coif şi piese de harnaşament, precum şi unele morminte feminine de incineraţie, cu inventar mai bogat. Din păcate, tocmai această zonă a fost mai puternic afectată de lucrările mecanice, astfel că mormintele se găsesc aproape de suprafaţă şi sunt în cea mai mare parte distruse. O menţiune specială merită şi apariţia pentru prima dată în acest sit a unui complex hallstattian. În anii următori se vor continua şi extinde cercetările în acest sector precum şi în zona de S, atât cât o vor permite condiţiile de la faţa locului.

Materialele arheologice descoperite au fost depozitate la Muzeul Judeţean Ialomiţa din Slobozia, pentru restaurare şi conservare. Doar obiectele mărunte din metal, sticlă, os au fost aduse temporar la Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” pentru a fi studiate, unele şi conservate. Ulterior ele vor reveni tot muzeului. Osemintele umane urmează a fi studiate de către Laurenţia Georgescu.

Nu se pune problema conservării in situ a descoperirilor arheologice, fiind vorba de un sit afectat de lucrări agricole şi mecanice. O parte a inventarelor mormintelor descoperite precum şi obiecte aparţinând culturii Coslogeni vor fi prezentate în expoziţia de bază a Muzeului Judeţean Ialomiţa, în curs de amenajare.

Un raport preliminar amplu, acoperind perioada 1987 - 1996 va apărea în volumul “Materiale şi cercetări arheologice” editat de Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”. Rezultatele parţiale ale săpăturilor au fost prezentate la sesiunile anuale de rapoarte arheologice, în mai multe comunicări ştiinţifice şi au fost publicate succesiv în Cronica cercetărilor arheologice din România.
Résumé
Le lieu dit “Grădiştea-Mare” est situé dans l’interfluve du Danube nommé “Balta Borcei”, au nord du pont ferroviaire de Feteşti - Cernavoda. Il a une superficie d’environ 15 ha et 0,5 - 2 m de hauteur. Les fouilles sont concentrés sur un nécropole gète du IVe - IIIe siècles av. J.-C. Dans le même endroit on a découvert des vestiges d’autres époques: du néolithique (civilisation de Boïan), de l’époque du bronze récent (civilisation de Coslogeni), médiévales tardifs et modernes, le tout dans le périmètre d’une ferme zootechnique d’État. L’an 2000, après la fin de la recherche dans l’extrémité Est de la nécropole on a repris l’investigation de sa partie Ouest.

De l’époque médiévale récente et moderne l’on a découvert quatre cabanes et deux foyers en plain air.

Dans la nécropole, on a trouvé 22 tombes, dont 4 à inhumation, 2 à crémation avec les ossements déposées au même le sol et 19 à crémation à urne. La plupart des tombes, trouvés à petite profondeur, ont été dérangés par les labours et par autres travaux mécaniques. Le mobilier funéraire des tombes à crémation est constitué par la céramique locale (travaillée à la main et tournée), une cruche hellénistique, des pièces de parure (3 bracelets en bronze, une applique hélicoïdale, trois appliques en fer et une autre en bronze, deux anneaux en bronze, un petit peigne en corne etc.). Un intérêt particulier présente la tombe M. 229: l’urne, une vase travaillée à la main à corps globulaire, était couverte par les restes d’un casque hellénistique en bronze détruit par le feu; parmi les os incinérés on a trouvé une boucle de harnais en bronze, et un mors en fer détruit par le feu.

L’an 2000 on a découvert un premier complexe hallstattien, la fosse 95 de forme tronconique, à -1 m de profondeur. Elle contenait des restes du charbon, des cendres, os d’animaux, fragments d’enduit et de foyer brûlés, et quelques fragments céramiques lustrés a noir ou brun, dont l’un à nervures.

La fosse 96 appartenait à la civilisation de Coslogeni. Seuls quelques fragments céramiques isolés datent de l’époque néolithique récente.