1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

43. Câmpulung, jud. Argeş

Punct: Mănăstirea „Negru Vodă”

Cod sit: 13506.03
Colectiv: Gheorghe I. Cantacuzino - responsabil (IAB); Ştefan Trâmbaciu (MM Câmpulung Muscel)
Cercetările arheologice efectuate la ansamblul mânăstirii “Negru Vodă” au urmărit să lămurească unele probleme legate de vechea reşedinţă domnească din Câmpulung. Prin săpăturile din cuprinsul acestui ansamblu arhitectural, începute în 1975 în legătură cu lucrările de restaurare, au fost obţinute numeroase informaţii privind cele mai vechi urme de locuire, despre vestigiile din secolul al XIV-lea ale bisericii ctitorite de Basarab I, ale elementelor de fortificare şi ale altor construcţii, precum şi asupra evoluţiei ansamblului în secolele următoare. Au fost scoase la lumină urme semnificative din secolul al XIV-lea, la E de biserica domnească.

Cercetarea acestora, precum şi a altor vestigii situate în zona de la E de zidul care desparte incinta centrală de cea dinspre răsărit a mânăstirii, au fost avute în vedere prin săpăturile din vara anului 2000. Au fost trasate cinci noi secţiuni şi casete (S. 15 B, 17 A, 17 B, 17 C, S 18, extinderea săpăturilor fiind limitată din cauza existenţei unor amenajări moderne, precum şi a unor arbori. A fost descoperit un complex de cărămizi aşezate pe muche, puţin înclinate, în şiruri paralele, cu mortar între rosturi, acoperind o suprafaţă a cărei lungime depăşea 6 m (în apropierea zidului despărţitor dintre incinte), păstrate mai bine pe unele porţiuni mici. Prin poziţia stratigrafică se situează între primele amenajări constructive din zonă, datând probabil din secolul al XIV-lea.

Săpăturile au adus date interesante privind construcţia cu ziduri de piatră al cărei colţ fusese scos la lumină prin săpăturile precedente, putând fi determinată întinderea laturii ei de S. Corpul principal al clădirii avea planul rectangular, măsurând de la V spre E circa 10 m. Lungimea sa de la S spre N depăşea 5 m; partea de N, aflată dedesubtul construcţiilor moderne din curtea Liceului Dinicu Golescu, nu poate fi din păcate cunoscută. Zidurile, groase de 1 m, pe fundaţii din piatră de râu şi mortar, cu elevaţia păstrată pe circa 1 - 1,1 m, au paramentul din blocuri de piatră de Albeşti şi din bolovani mari de râu, păstrând în interior resturi de tencuială. În prelungirea laturii sudice, adosate spre V şi E, se află două segmente de zid cu grosimea de circa 0,5 m şi lungimea probabilă de circa 1 m. În interior clădirea a fost pardosită cu cărămizi dreptunghiulare, aşezate pe un strat de mortar. Pardoseală asemănătoare se găseşte şi la exteriorul laturilor de V şi E. În partea mediană a zidului dinspre sud, la exterior, s-a descoperit o porţiune dintr-un zid paralel, situat la o distanţă de 0,7 m, păstrat pe o înălţime de circa 0,3 m. Edificiul apare ca o construcţie de mari dimensiuni. Este posibil ca latura sudică să reprezinte una dintre laturile scurte şi ca laturile lungi să fi fost constituite de laturile dinspre V şi est.

Datorită cercetării incomplete şi a imposibilităţii cunoaşterii vestigiilor aflate spre N, sub construcţiile moderne, se pot numai emite ipoteze privind aspectul clădirii. S-ar putea presupune că ea era completată pe două laturi opuse, în mod simetric, de spaţii pardosite cu cărămidă, mărginite de ziduri scurte laterale şi care nu este exclus să fi fost limitate spre exterior de stâlpi de lemn (nu au fost descoperite în cuprinsul săpăturilor urme care să permită precizarea modului de amenajare şi amplasarea limitei exterioare a acestor spaţii).

Un zid de piatră gros de circa 1,05 m, adosat clădirii în colţul de SE, cu orientarea aproximativă N - S, puţin diferită de a zidurilor celorlalte construcţii din apropiere, cercetat în săpăturile precedente şi având o lungime destul de mare, a mai fost descoperit într-un punct, cu circa 7 m mai la S faţă de cele deja cunoscute. El este cu mult anterior zidului primei incinte a mânăstirii întemeiate în secolul al XVII-lea. Acest fapt este dovedit de grosimea depunerilor corespunzătoare duratei utilizării sale, precum şi a straturilor suprapuse resturilor consistente de piatră şi moloz care reprezintă nivelul de demolare a lui, straturi deasupra cărora se află nivelul de construcţie al zidului de incintă al mânăstirii. Acesta din urmă este construit din piatră şi cărămidă legată cu mortar, alături de bolovani mari fiind folosite şi blocuri de piatră cioplită. Unul dintre blocuri, reutilizat, are săpată o cruce de consacrare cu braţele inegale, asemănătoare altora considerate a proveni de la mănăstirea catolică (“Cloaşter”) demolată în 1646, element care poate confirma datarea zidului în secolul al XVII-lea. Spre vest, acestui zid de incintă i s-a adosat un zid cu temelii puţin adânci; o porţiune situată mai la V a acestuia era cunoscută din săpăturile anterioare.

Clădirea de piatră cu pardoseală de cărămidă poate fi datată ipotetic în secolul al XIV-lea, ţinând seama de dovezile care arată anterioritatea sa faţă de construcţiile din secolul al XVII-lea, chiar dacă lipsa unor materiale concludente din perioada folosirii sale ar putea îndemna la îndoială. Nivelul ei de construcţie se află deasupra unor depuneri suprapuse solului steril, în care s-au găsit câteva fragmente ceramice hallstattiene precum şi mai multe fragmente caracteristice secolului al XIV-lea. Pe nivelul de folosire al construcţiei sau pe pardoseală nu s-au descoperit materiale care să ajute la datare. Diferenţa de nivel, de peste 0,4 m, între cotele nivelului de construcţie al clădirii şi cel al zidurilor din secolul al XVII-lea, cercetate în alte secţiuni, permite considerarea clădirii menţionate ca fiind cu mult anterioară acestei din urmă etape de construcţie. La aceeaşi părere conduce şi raportul direct dintre zidul adosat clădirii şi zidul de incintă al mânăstirii din secolul al XVII-lea. Dimensiunile edificiului, calitatea zidăriei, tencuiala care acoperea pereţii în interior şi pardoseala de cărămidă, care dau clădirii o anumită somptuozitate, îndreptăţesc presupunerea că ea poate reprezenta una dintre clădirile aparţinând vechii reşedinţe domneşti. Limitarea din motive obiective a cercetării lasă în continuare nelămurite unele probleme, între care întinderea clădirii spre N, compartimentarea sa interioară, locul intrărilor şi altele. Faptul că o importantă parte a suprafeţei pe care s-a dezvoltat reşedinţa domnească de la Câmpulung este acoperită de construcţii moderne, ceea ce exclude aici posibilitatea unor cercetări viitoare, face ca într-o măsură însemnată presupunerile privind vechea casă domnească să rămână numai ipoteze.

Extinderea săpăturilor în incinta exterioară, de la est, a mânăstirii, în zona în care au fost descoperite zidurile databile în secolul al XIV-lea, este necesară pentru a putea obţine o privire de ansamblu asupra tuturor acestor vestigii, contribuind la lămurirea semnificaţiei lor şi aruncând mai multe lumini asupra vechii reşedinţe voievodale de la Câmpulung. În viitor ar fi de avut în vedere o punere în valoare a ruinelor edificiilor de mari proporţii, de un deosebit interes, aflate aici, printr-o amenajare a terenului şi înlăturarea straturilor groase de nivelare târzii şi prin realizarea unor amenajări de protecţie, lucrări care implică eforturi materiale deosebite.

Planşa 12

Résumé
L’ancienne résidence des premiers voiévodes de Valachie (XIVe siecle) pose de nombreuses questions concernant l’église, ainsi que les autres éléments composants de l’ensemble, parmi lesquelles l’identification de la maison princiere présente un intéret particulier. Au XVIIe siecle, suite a la fondation du monastere, l’ensemble a été entierement modifié. L’église a été rebâtie et les bâtiments monastiques ont été érigées sur un autre emplacement que les anciennes constructions démolies.

Les fouilles ont mis a jour des vestiges notables qu’on peut dater au XIVe siecle dans la zone située a l’est de l’église princiere. Parmi celles-ci on doit mentionner une partie, mise a jour sur une largeur d’environ 10 metres, d’un édifice aux murs en pierre d’un metre d’épaisseur, avec un pavement de briques, bâtiment qui pourrait appartenir a l’ancienne résidence princiere. On doit continuer les fouilles dans l’espace qui n’a pas été affecté par des interventions modernes, pour pouvoir obtenir plus de renseignements sur ces importants vestiges.