1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

53. Covasna, jud. Covasna

Punct: Valea Zânelor

Cod sit: 96441.01
Colectiv: Valeriu Sîrbu - responsabil (Muzeul Brăilei); Viorica Crişan - responsabil (MNIT); Monica Mărgineanu - Cârstoiu (IAB); Bató Attila, Cristina Popescu (MCR)
Situl se află pe Muntele Cetăţii, cota 958,74 m, la E de oraşul Covasna, între pâraiele Mişcău şi Cetăţii.

Cercetările arheologice s-au desfăşurat pe aproape toate terasele sitului pentru a se determina stratigrafia şi structura fortificaţiilor. Totodată, s-a efectuat şi ridicarea topografică a monumentului, necesară atât pentru delimitarea sitului în vederea protecţiei, cât şi pentru amplasarea cercetărilor deja efectuate sau a celor viitoare.

În campania din anul 2000 s-au continuat săpăturile în unele secţiuni începute în anii anteriori (S. 1, S. 5 şi S. 6) şi s-au deschis noi suprafeţe - S. 7 şi S. 8 cercetându-se, astfel, o suprafaţă de 99 m².

În S. 1, pe Acropolă, s-a identificat suprapunerea a trei locuinţe de suprafaţă, ceea ce denotă o intensă locuire. În zona cercetată, fortificaţia Acropolei este, în mare măsură, distrusă; urmează a fi lămurit rostul unei structuri de piatră, lată de cca. 4 m, aflată pe panta spre Terasa I. Zidul de pe Terasa I, din faza a doua, se păstrează relativ bine, pe o înălţime de 1,2 - 1,40 m, el fiind format din două paramente şi emplecton, cu o lăţime de 1,7 - 1,8 m.

Fortificaţia de pe Terasa a II-a a fost secţionată în două sectoare, pe latura de sud, situaţia prezentându-se diferit. Astfel, în S. 5, practic, nu se mai observă decât vestigiile deplasate ale primei faze de fortificare (amestec de pietre, bârne arse, cărbune şi pământ ars), pe când fortificaţia din faza a doua a fost aproape complet distrusă.

În schimb, în S. 7A, vestigiile sunt impresionante: ele au o lăţime de peste 10 m, iar de la baza paramentului exterior până la vârful fortificaţiei păstrate este o înălţime de cca. 5 m! Faptul că zidul are o asemenea lăţime, că s-a început ridicarea lui de pe pantă, că are paramentul exterior păstrat pe cca. 2 m înălţime şi se observă liniile intermediare de forţă, ne sugerează faptul că el a fost ridicat în trepte şi a avut menirea atât de a susţine terasa, cât şi de a o apăra.

Şi zidul de pe Terasa a III-a prezintă situaţii diferite. Astfel, în timp ce în S. 6 el a fost aproape complet distrus, în S. 7B vestigiile lui sunt impresionante, chiar în zona unde el se uneşte cu zidul Terasei a II-a. De asemenea, în profilul estic al drumului forestier vestigiile drumului, uşor alunecate, au o lăţime de cca. 8 m. Tot datorită tăierii de către un drum forestier se observă şi vestigiile fortificaţiei de pe Terasa a IV-a, lată de 6 - 8 m, ce constă dintr-o aglomerare de pietre, bârne arse şi pământ înroşit.

Datorită situaţiei terenului, constructorii au fost nevoiţi să adopte soluţii variate. Acolo unde panta era mai puţin abruptă fortificaţiile sunt foarte puternice, având rolul atât de a susţine terasa, cât şi ca element de apărare. Pe Acropolă şi pe toate terasele, în zonele cercetate, s-au identificat vestigii ale unor edificii şi un strat arheologic, uneori destul de gros (0,6 - 1 m).

Inventarul arheologic a fost relativ bogat şi variat, dar fragmentat, poate şi datorită faptului că marea majoritate a cercetătorilor s-au desfăşurat în zona fortificaţiilor. S-au descoperit numeroase fragmente de vase ceramice, unelte şi ustensile, o monedă grecească etc. Fragmentele de vase dacice, modelate cu mâna sau la roată, provin de la o gamă largă de recipiente. Vasele de import, elenistice sau romane, constă, îndeosebi, din amfore.

Pe baza cercetărilor de până acum, deşi puţine, dar efectuate pe aproape toate terasele şi pe acropolă, se pot emite câteva consideraţii arheologice şi istorice.

Dacă doar pe acropolă s-au găsit puţine fragmente de vase din bronzul mijlociu, cultura Wietenberg, din Hallstatt-ul mijlociu, probabil aspectele Reci şi Mediaş, s-au găsit mai numeroase fragmente de vase pe Terasele I şi III; pe ultima, probabil şi vestigiile unei fortificaţii.

În schimb, în epoca dacică au avut loc ample amenajări, depistându-se patru terase fortificate, ce datează din sec. I a. Chr. până la cucerirea romană; posibil, însă, că există vestigii şi din sec. II a. Chr.

Întrucât muntele pe care se află situl este alcătuit dintr-un amestec de rocă, pietriş, nisip şi pământ, el este supus erodării şi alunecării, mai ales că toată pădurea a fost distrusă. De asemenea, piatra din zonă are o structură nisipoasă, gresoidă, astfel încât ea se descompune dacă este supusă intemperiilor. Din aceste considerente este imperios necesară continuarea cercetărilor arheologice şi luarea unor măsuri de protecţie şi consolidare a fortificaţiilor, pentru care se va întocmi un proiect separat.

Piesele descoperite au intrat în patrimoniul Muzeului Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe.

Bibliografie
1. V. Sîrbu, V. Crişan, Angustia, 4, 1999, p. 71 - 81;

2. V. Crişan, Dacii din estul Transilvaniei, Sfântu Gheorghe, 2000, p. 33 - 36.

54. Cristeşti, com. Cristeşti, jud. Mureş

Punct: Hosuba

Cod sit: 114364.02
Colectiv: Dumitru Protase - responsabil, Nicoleta Man - responsabil de sector (MJ Mureş)
În perioada 4 - 18 septembrie 2000 Muzeul Judeţean Mureş a efectuat săpături arheologice în aşezarea rurală romană de la Cristeşti, (jud. Mureş), punct Hosuba şi malul drept al Mureşului.

Cercetările au fost efectuate de un colectiv format din Dumitru Protase - responsabil de şantier şi arheolog Nicoleta Man - responsabil de sector, de la Muzeul Judeţean Mureş.

Aşezarea romană rurală de la Cristeşti este situată la 6 km E de Târgu-Mureş între şoseaua Târgu-Mureş - Cluj-Napoca - Gara CFR - Combinatul Chimic, malul Mureşului şi vatra actuală a comunei.

Acest sit arheologic a fost semnalat în literatura istorică veche de I. F. Neigebauer, Orban Balazs şi Deak Farkas. Săpături arheologice au fost efectuate de Emil Panaitescu şi D. M. Teodorescu (1925), Aurel Filimon (1928), D. Popescu (1950), D. Protase şi Andrei Zrinyi (1961), A. Zrinyi (1972), D. Protase şi Nicoleta Man (1994 - 2000).

Începând cu anul 1994 săpăturile arheologice au fost reluate după o întrerupere de aproape 20 de ani şi au drept scop cercetarea zonei de SE a aşezării, singura care mai poate fi cercetată, restul suprafeţei fiind deranjată de reamenajarea hidrografică a râului Mureş şi a pârâului Cocoş, de construirea şi extinderea Combinatului Chimic Azomureş şi a satului actual.

Cercetările şi-au propus delimitarea mai precisă a perimetrului aşezării romane, dar şi relevarea altor elemente de habitat. Întâmplător în campania arheologică a anului 2000 am avut ocazia de a verifica situaţia stratigrafică de pe malul drept al Mureşului.

Malul drept al Mureşului nu a mai fost cercetat până în acest an, deşi au mai existat ipoteze cum că aşezarea de la Cristeşti s-ar extinde pe ambele maluri ale râului, în acest caz existând şi un pod care realiza o legătură permanentă între cele două părţi ale aşezării.

Imediat după începerea săpăturilor arheologice la 4 septembrie 2000, am fost anunţaţi de muncitorii unei cariere de piatră care excavau în imediata apropiere a malului drept al Mureşului că la adâncimea de -3 m au descoperit vase întregi şi cioburi de culoare roşie. În aceste condiţii am sistat lucrările şi pornind de la adâncimea de -3 m am trasat o secţiune (S. 1), cu dimensiunile 20 x 2 m. Într-adevăr acoperite de o mare cantitate de prundiş s-au descoperit bulgări de lut şi o mulţime de vase ceramice şi opaiţe romane prezentând aceleaşi forme şi caracteristici cu ceramica romană produsă la Cristeşti. Deşi din cauza stratului gros de prundiş aluvionar şi a pânzei freatice care a inundat secţiunea la adâncimea de -1,7 m nu am putut înregistra o situaţie exactă a stratigrafiei din zonă, totuşi, putem concluziona următoarele: aşezarea s-a extins pe ambele maluri ale Mureşului, zona Mureşului constituind zona cuptoarelor şi atelierelor de olărit. Malul drept fiind mai jos decât malul stâng, a fost inundat mai des şi de aceea vestigiile arheologice din această zonă sunt la o adâncime de -4,5 m.

O cercetare viitoare a zonei, deşi este de dorit, va fi greu de realizat fără colaborarea unei firme de construcţii sau a carierei de piatră.

O altă zonă cercetată în această campanie a fost imediata apropiere a comunei actuale. Cu acordul proprietarilor de terenuri am cercetat zona cuprinsă între calea ferată şi primele case din comună. În acest scop s-au trasat două secţiuni :

O secţiune (S. 2) (10 x 1,5 m) este situată la 300 m de prima casă şi 800 m de calea ferată. Imediat sub stratul cultivabil, la -0,5 m au apărut primele urme romane, cu multă ceramică tipică aşezării de la Cristeşti: castroane, cupe-pahare, opaiţe şi o bilă mare din lut ars. Sub acest strat gros de material arheologic ne-am fi aşteptat să descoperim urmele unei locuinţe, dar săpăturile nu au confirmat această aşteptare. De acea am trasat o secţiune paralelă cu S. 2.

Altă secţiune S. 3, de 10 x 1,5 m, a confirmat aceeaşi stratigrafie, caracteristici şi material arheologic ca în S. 2. Dar la adâncimea de -0,7 m s-au descoperit urme de pari groşi (diametrul de 15 cm) şi resturi vizibile din pereţi de chirpici care au fost susţinuţi de pari. Nu s-au descoperit resturi de podea ca în alte locuinţe din aşezarea de la Cristeşti.

Pentru campania următoare ne propunem să cercetăm, în continuare, malul drept al Mureşului, dacă vom reuşi să colaborăm cu o firmă de construcţii şi să extindem cercetările şi în partea estică a Combinatului Chimic înspre Târgu Mureş, zonă care de asemenea nu a fost niciodată cercetată. Având în vedere că în incinta combinatului s-au descoperit morminte de înhumaţie romane şi că I. Paulovics afirmă că din această zonă provin monumentele funerare ale aşezării, considerăm că această investigaţie merită să fie efectuată.
Abstract
On the left bank of the Mureş river, at the place called „The Earth Fortress“ there are the vestiges of a large Roman rural settlement, spreading on a surface of several hectares. Firstly recorded în 1870, when there are also mentioned the visible remains of a Roman road, this settlement has always called the attention of the researchers through a great number of discoveries.

The archaeological researches of 2000 revealed the inhabitant on the bouth part of Mureş river. There was discovered a surface dwelling, having the walls made of trellis work or beams.

The material discovered contain usual pottery, roman lamp and iron tools.