1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

55. Cucuiş, com. Beriu, jud. Hunedoara

Punct: Colnic - Cetatea medievală

Cod sit: 88298.02
Colectiv: Zeno K.Pinter (ULB Sibiu), Mihai Căstăian, Costin Daniel Ţuţuianu (MCDR Deva)
Punctul numit “Colnic” se află la 626 m altitudine, dominând de la răsărit satul Cucuiş, de pe culmea piemontană denumită de localnici “Muchia Cetăţii”, care coboară spre N din blocul Munţilor Şureanu, încadrată de Valea Cucuişului şi Valea Cetăţii. Cetatea medievală de aici apare semnalată la sfârşitul veacului al XIX-lea şi amintită în studii de specialitate din anii ’70. Conservarea monumentului este relativ slabă, zidul incintei fiind acoperit cu pământ şi vegetaţie, structura sa ieşind la suprafaţă în câteva puncte datorită excavaţiilor din deceniile trecute ale căutătorilor de comori.

Cercetarea arheologică urmăreşte studierea cetăţii medievale, a structurii formei incintei şi amenajărilor interioare, punerea în valoare a materialelor arheologice descoperite, inclusiv urmele mai vechi ale unei locuiri preistorice aparţinând culturii Coţofeni. Prin alinierea mai multor secţiuni s-a urmărit obţinerea unor magistrale stratigrafice dispuse perpendicular, una pe alta, verificări stratigrafice fiind realizate prin intermediul unui număr mai mic de carouri. Cercetarea sistematică a fost iniţiată în anul 1998 şi continuată în 1999 şi 2000, cele trei campanii de până acum însumând realizarea a 19 secţiuni şi 2 carouri.

Monumentul este o cetate medievală datând din secolele XIII - XIV, folosită ca loc de refugiu de una dintre comunităţile libere din Scaunul Orăştiei şi care suprapune o mai veche vatră de locuire preistorică. Pentru conservarea acestei arii este necesară stabilirea unei zone de protecţie a cetăţii, ameninţată de iminenta exploatare forestieră.

Campania de cercetări arheologice, din anul 2000, la cetatea medievală Cucuiş - “Colnic“ a inclus trasarea şi realizarea a unui număr de patru noi secţiuni (S. 16, S. 17, S. 18, S. 19), care au urmărit finalizarea magistralei orientate pe direcţia NNV - SSE şi degajarea substrucţiilor din zona turnului de poartă al cetăţii.

S. 16 având dimensiunile de 8,4 x 1,5 m, a fost trasată paralel cu S. 15, fiind lăsat un martor de 0,5 m. Prin executarea ei a fost pus în evidenţă capătul laturii de SV a turnului de poartă şi talpa fundaţiei. Marginea de SSE a secţiunii intersectează zidul de incintă care are un traiect oblic. Măsurătorile făcute la exteriorul zidurilor turnului de poartă pun în evidenţă faptul că lungimea zidurilor turnului adosat incintei este de 4,65 m, în timp ce lăţimea turnului la exterior este de 7,6 m.

S. 17, de 3,5 x 1,5 m, este paralelă cu S. 9, de care o despart 0,5 m, şi cu S. 15, aflată la un metru depărtare, fiind orientată perpendicular pe S. 3, la 0,5 m distanţă. În cadrul acestei secţiuni a putut fi observat capătul laturii de NE a turnului de poartă şi adâncimea fundaţiei. Lăţimea zidului turnului de poartă, surprins în S. 9 şi S. 17, este de 1,9 m, în timp ce pentru dimensiunile interioare ale acestui turn, lăţimea măsurată în S. 15 şi S. 17 este de 3,6 m.

S. 18, având 2,1 x 1,5 m, a fost plasată în continuarea magistralei S. 9 - S. 14, la exteriorul zidului de incintă a cărui lăţime, în punctul respectiv, are dimensiunea de 1,6 m. Fundaţia incintei coboară cu 0,3 m faţă de cealaltă faţă a zidului surprinsă în S. 14 / 1999. În cadrul secţiunii au fost surprinse urme materiale ale unei locuiri Coţofeni, o vatră de foc şi resturi ceramice.

S. 19, de 3,6 x 1,5 m, a fost aşezată paralelă cu S 9 şi perpendiculară pe S. 2, în ambele cazuri având lăsat un martor de 0,5 m. Au fost puse în evidenţă traiectul oblic al zidului de incintă, evazarea spre interior cu 0,08 m a fundaţiei pe ultimii săi 0,4 m adâncime, şanţul de fundare a zidului şi faptul că latura turnului de poartă se adosează incintei. La fundul săpăturii au apărut câteva fragmente ceramice preistorice.

Planşa 17

Bibliografie
1. M. Căstăian, Cetatea medievală de la Cucuiş -“Colnic”, în: Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti (BCSS), I, Alba Iulia, 1995, p. 121 - 125.

2. Z. K. Pinter, M. Căstăian, D. Ţuţuianu, în: Cronica Cercetărilor Arheologice din România, campania 1998 şi Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 1999, p. 34.

56. Dalboşeţ, com. Dalboşeţ, jud. Caraş Severin

Punct: Dragomireana

Cod sit: 52589.02
Colectiv: Dumitru Protase - responsabil, Doina Benea, Mariana Crânguş, Nicu Hurduzeu (UV Timişoara - CSIA)
După mai mulţi ani de întrerupere la construcţia romană din punctul Dragomireana - Dalboşeţ au fost reluate cercetările arheologice în vederea unor precizări stratigrafice.

Cercetările arheologice sunt mult îngreunate de faptul că pământul pe care este construcţia romană este actualmente proprietate particulară: fam. Găină Petru şi Găină Nicolae.

Secţiunea I de control a fost trasată la 23,9 m, SV de casa lui Găină Nicolae şi 0,9 m V de aceasta. Secţiunea (având dimensiunile de 18 x 1,3 m) orientată E - V avea un caroiaj de 2 x 2 m.

Stratigrafia este clară:

1). 0 / -0,13 m = humus actual;

2). -0,25 în m. 1 - 2: un zid din piatră de râu şi mortar (lat de 0,45 m - notat cu A) cu un traseu oblic pe secţiune şi un al doilea zid (B) în m. 4 - 5 (lat de 0,6 m), cu urme de tencuială albă pe faţa interioară; alte 2 ziduri C şi D leagă cele două construcţii. Zidul prezintă o tencuială groasă de 5 cm pe ambele feţe. Zidul C este construit în părţile superioare din blocuri fasonate. El nu se „ţese” cu zidul B care îl intersectează la un moment dat. Acest nivel de locuire corespunzător zidului C apare între -0,8 / -1,1 m, marcat de un strat de dărâmătură (cărămizi, ţigle şi olane), care a fost suprapus de un strat de lut bătut şi întins deasupra întregului zid.

3). A doua fază de locuire antică este reprezentată de o absidă formată din zidurile A, B şi închisă cu C, care prezintă un strat dens de cocciopesto pe faţada exterioară (nu spre absidă). Zidul este construit dintr-un strat dens de mortar cu pietricele (piatră aruncată fără o ordine anume) şi din când în când fundaţia zidurilor este executată din piatră de râu fără mortar.

4). Lut aluvionar fără o amenajare.

La 14,20 m spre N de la colţul de NE al lui S. I şi la 10 m E de acesta s-a trasat o secţiune (S. II) de 14 x 1,5 m pentru a delimita eventualul zid de incintă care ar include construcţia. Două ziduri A şi B (0,6 m) aşezate direct (0 / -0,15 m) pe solul antic. Stratigrafia: după un strat de humus vegetal; stratul de -0,15 / -0,5 m dărâmare antică; -0,7 m strat compact de ţigle şi olane romane; 1,10 m solul viu. Zidul A a dezafectat o locuire sporadică, preistorică, hallstattiană.

Cele două ziduri fac parte din amenajări exterioare clădirii romane cercetate de Dumitru Protase.

Nici un material arheologic nu a rezultat din săpătura întreprinsă.

Planşa 18