1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare


Moigrad, com. Mârşid, jud. Sălaj [Porolissum]



Yüklə 4,41 Mb.
səhifə75/139
tarix28.10.2017
ölçüsü4,41 Mb.
#19357
1   ...   71   72   73   74   75   76   77   78   ...   139

127. Moigrad, com. Mârşid, jud. Sălaj [Porolissum]

Punct: Pomet


Cod sit: 142159.03
Colectiv: Alexandru V. Matei - responsabil de sector (MJIA Zalău)
Pe o suprafaţă de 250 de hectare, în hotarul satelor Jac, Brebi, Moigrad, Viile Jacului, Ortelec - oraş Zalău se află o întinsă rezervaţie arheologică cunoscută sub denumirea de Porolissum. Acest uriaş complex arheologic cuprinde în perimetrul său locuirile preistorice (neolitic, epoca bronzului) de pe Măgura Moigradului; locuirea dacică preromană de pe dealurile Citera, Fântâna Străjerilor, Sărata şi foarte cunoscuta locuire dacică (zona sacră şi locuirea civilă) de pe Măgura Moigradului; sistemele defensive romane formate din valuri şi şanţuri de apărare; zidurile romane de apărare din zona “La Strâmtură“ (cca. 5 km); fortificaţii mici de tip burgus; două castre identificate pe dealurile Citera şi Pomet; sistemul de aducţiune a apei, apeductul pe piloni identificat în zona “Dealul Comorii“; amfiteatrul oraşului amplasat la cca. 150 m S de colţul vestic al castrului mare; necropolele oraşului de pe dealul Urşoieş.

Aşezare civilă romană şi cea militară cunoscută sub denumirea de Porolissum se întinde pe terasele din jurul celor două castre romane în zona Pomet, Citera, Terasa Străjerilor şi Terasa Sanctuarelor. Zona centrală a locuirii civile a fost identificată ca fiind terasa largă aflată la E de latura dextra a castrului mare de pe Pomet. Terasa înconjoară practic la S şi la E castrul roman în colţul ei vestic fiind amplasat amfiteatrul. În zona centrală a oraşului roman Porolissum au fost realizate 5 secţiuni (sondaje) de verificare în anul 1999.



Obiectivele cercetării. Campania arheologică a anului 2000 a finalizat cercetarea nivelelor timpurii sesizate în secţiunile din anul 1999. În zona unde în anul precedent a fost identificat un cuptor de ars ceramică au fost deschise 4 suprafeţe pentru cercetarea sistematică a acestui complex. Cuptorul, prin poziţia sa stratigrafică, aparţine orizontului postroman de locuire a acestei zone centrale a oraşului.

Rezultatele cercetării. Sondajele arheologice au fost realizate în zona de S la cca. 80 - 100 m de latura dextra a castrului mare de pe Pomet. În urma acestor sondaje concluzia prezentată în raportul din Cronica cercetărilor arheologice campania 1999, p. 50 sq a fost următoarea: “Prin toate aceste secţiuni de control - atât cele executate în zona de S, precum şi cele din zona de NE a oraşului a fost sesizată aceeaşi orientare a tuturor clădirilor oraşului. Rezultă că acesta s-a dezvoltat după un plan bine stabilit, clădirile şi trama stradală având aceeaşi orientare pe întreaga zonă în care s-a edificat oraşul, s-a lucrat după un plan rectangular regulat.“

Pentru epoca romană au fost identificate două nivele principale de construcţie a fazei de piatră. Prin adâncirea secţiunilor au fost sesizate şi urmele perioadei iniţiale de construire pe această terasă - faza de lemn. În plan aceste urme ale fazei de lemn au fost bine observate în secţiunea S. II, unde la -1,6 / -1,8 m adâncime au fost surprinse urmele unor compartimentări (pereţi) lucraţi din lemn şi căptuşiţi cu mortar. Aceste compartimentări aveau aceeaşi orientare pe care o aveau şi pereţii celor două faze de construcţie în piatră.

În secţiunile IV şi V, trasate la 60 m NE de secţiunea a II-a, S. IV perpendiculară pe S. II, iar S. V perpendiculară pe S. IV, (S.IV m. 6 - 10, iar S. V pe toată lungimea ei -8 m) a fost surprins la cca. -2,1 m adâncime un şanţ în formă de V cu ic rectangular. La conturare avea o lăţime de 4,1 m. De la -2,1 m adâncime (unde a fost clar conturat) şanţul coboară încă -2,2 m, având icul la -4,3 m adâncime de la nivelul actual de călcare. Având această formă tipică pentru un şanţ de apărare, prin traseul lui aproximativ E - V, acest şanţ surprins pe o lungime de 10 m, ar putea reprezenta un element defensiv al unei fortificaţii iniţiale lucrate din pământ ce a fost amenajată la începutul sec. II p. Chr. Acest platou cu o suprafaţă de cca. 130 x 90 m este singurul loc neted din această zonă foarte accidentată. Cercetări viitoare care vor fi efectuate pe marginea acestei suprafeţe vor aduce cu siguranţă confirmarea existenţei unei fortificaţii din faza de lemn (militară ? sau civilă ? - pomerium-ul vicus-ului iniţial). Putem corobora această descoperire (şanţul care practic taie în două zona centrală a oraşului) cu descoperirea la cca. 85 m S, în S. I unde în caroul 9 - 14 se observă în profil un alt probabil şanţ ce are adâncimea de cca. -2,7 / -2,9 m şi care are un traseu paralel cu cel din S. IV şi S. V. În acest şanţ din S. I au fost implantate în prima frază de piatră canalul colector pluvial (dejecţii ?) al oraşului, iar în faza a II-a de piatră un zid cu grosimea de 1,2 m în fundaţie şi 0,9 în elevaţie, care distruge cele două faze anterioare. Acest zid masiv împreună cu un altul paralel aflat la cca. 5,5 m şi care are aceleaşi dimensiuni înconjoară practic întreaga zonă centrală a oraşului, în fapt o terasă de cca. 185 x 110 m (constatare realizată în urma măsurătorilor geomagnetice din anii precedenţi).

O secţiune de control la 3 m V paralelă cu S. I în zona caroului 8 - 16, ar putea aduce argumentul că avem şi pe această latură un şanţ care aparţinea unui sistem defensiv de la începutul sec. II p. Chr.

În secţiunea I m. 0 - 9 au apărut clar în profil şi în planurile orizontale urmele fazei de lemn cu nişte straturi succesive de pământ bătut, ce par a aparţine unui agger. În zona m. 9 - 14 au fost surprinse canalul pluvial colector al oraşului şi zidul exterior al zonei centrale prezentat mai sus. Canalul colector are un traseu aproximativ E - V, fiind implantat în buza şanţului iniţial. Este construit din zidărie masivă de piatră de carieră şi mortar, are grosimea de totală de cca. 1,8 m, lăţimea utilă a canalului este de 0,4 m, fundul situat la -2,4 m adâncime având o înclinaţie spre V pe pantă. Fundul canalului era realizat din ţigle cu dimensiunile de 37 x 57 cm, aşezate pe lungime într-un pat de zidărie foarte bună. Înălţimea utilă (interioară) a acestui canal era de cca. 1,1 - 1,2 m, având bolta realizată din zidărie.

Secţiunea I a fost prelungită cu alţi 21m spre N, dinspre buza terasei spre platou. Între m. 14 - 31 a fost identificată o construcţie romană de mari dimensiuni (baie publică ?!) cu trei compartimentări (camere) care prezintă o instalaţie de tip hypocaustum, relativ bine păstrată. Intrarea dinspre V în construcţie a fost blocată la un moment dat. În zidul vestic au fost realizate nişe semicirculare bine tencuite cu diametrul de cca. 0,8 m şi parţial rezidite. Stratigrafic în această porţiune şi până la -0,7 / -0,8 m adâncime se observă urmele unei locuiri târzii postromane, locuire care nivelează dărâmătura vechii clădiri romane (până la podeaua de jos a instalaţiei de încălzire dărâmătura are grosimea de 0,8 - 1m). Au apărut câteva resturi de “ziduri lucrate cu pământ“, un fel de noi compartimentări ale vechilor camere (locuirea postromană). Pe latura nordică şi sudică a secţiunii III, la m. 0 - 3 au fost decopertate suprafeţe de 4,5 x 3,5 m (casetele 1 şi 2), respectiv 5 x 5 m (casetele 3 şi 4). Şi în aceste suprafeţe au fost surprinse mai multe faze de locuire şi amenajare. Au fost sesizate compartimentări din faza de lemn (în caseta 3); zidurile unei clădiri din prima fază de construcţie în piatră, construcţie distrusă de amenajarea celei de-a doua faze de piatră şi au fost descoperite două cuptoare de ars ceramică de tip roman. Prin construcţia lor cuptoarele străpung pardoseala ultimei faze de locuire. Poziţia stratigrafică asigură datarea cuptoarelor într-o epocă postromană, când clădirea a fost abandonată.

Cercetările au avut loc la cca. 80 m de forum, curia şi macellum, clădiri oficiale foarte importante, din zona centrală a oraşului, zonă unde în mod normal nu se amenajează cuptoare pentru ars ceramică. Măsurătorile geomagnetice au detectat în apropierea acestora existenţa altor 10 - 12 cuptoare amenajate peste ruinele vechii locuiri romane clasice.

Obiectivele cercetării viitoare. Vor fi efectuate patru sondaje de verificare pe marginea terasei în vederea identificării şanţului de apărare din faza de pământ şi pe laturile de V, E şi S, urmărindu-se stabilirea tipului de fortificaţie căruia îi aparţine. Va fi decopertată în continuare prin casete, suprafaţa situată la E de casetele 2 şi 5 / 2000. Se va urmări cercetarea în special a nivelelor târzii de locuire sesizate în această zonă şi identificarea altor cuptoare pentru produs ceramică (romană), cuptoare sigur datate în perioada postaureliană şi a căror prezenţă în această suprafaţă a fost semnalată prin măsurătorile geomagnetice realizate aici în anii precedenţi.
Bibliografie
1. Al. V. Matei, Dan Crişan Băcueţ, în: Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 1999, A XXXIV-a sesiune naţională, Deva, mai 2000.



Yüklə 4,41 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   71   72   73   74   75   76   77   78   ...   139




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin