1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

134. Nufăru, com. Nufăru, jud. Tulcea

Punct: Dispensar, Trecere bac

Cod sit:161062.09; 161062.10
Colectiv: Oana Damian (IAB), Corneliu Andonie (MMN), Mihai Vasile
Cercetările în cetatea bizantină, situată în intravilan-ul localităţii Nufăru, desfăşurate în perioada septembrie - octombrie 2000, s-au concentrat în zona nordică a promontoriului stâncos ce coboară spre Dunăre, pe care se desfăşoară aşezarea. Cu finanţare asigurată de Serviciul Arheologie din Ministerul Culturii, prin intermediul IAB şi ICEM Tulcea şi provenind din surse private, s-au desfăşurat lucrări de amenajare în punctele Dispensar şi Trecere bac (= proprietatea Enache Şinghi) şi săpături cu caracter de salvare pe proprietatea Adrian Petre. Obiectivele cercetate au constat din elementele de fortificaţie din epoca bizantină (zidul de incintă estic cu turn - curtea dispensarului uman; complexul debarcaderului - punctul “Trecere bac / proprietatea Enache Şinghi”), vieţuirea din secolele X - XIII în cadrul cetăţii bizantine (complexe de locuire şi gropi menajere - proprietatea Adrian Petre); necropola din punctul "Piatră" cu extinderea ei pe proprietatea Şinghi.

În curtea dispensarului uman, în cadrul unei suprafeţei (8 x 8 m, adâncimea de circa - 4 m) cercetate anterior, acoperite cu o construcţie de protecţie, s-a efectuat dezvelirea integrală a tronsonului din zidul de incintă estic cu turn, prin eliminarea pământului depus în scopul conservării, în vederea realizării unei completări a traseului zidului spre S şi a amenajării ulterioare a spaţiului respectiv din punct de vedere muzeistic.

În punctul “Trecere bac” (= proprietatea Enache Şinghi), în care a fost descoperit în 1999 un complex fortificat considerat debarcaderul cetăţii, s-au efectuat operaţiuni de îndepărtare a pământului depus în mod abuziv de către proprietarul terenului pe monument şi în zonă şi de regularizare a suprafeţei excavate anterior, completându-se totodată informaţiile referitoare la necropola din secolele XI - XII din zonă (în punctul “Piatră” şi pe proprietatea Şinghi) prin descoperirea unui mormânt de înhumaţie, aparţinând probabil unei fetiţe, în decubit dorsal, orientat V - E, cu craniul distrus, braţul drept pe bazin şi cel stâng pe lângă corp şi cu inventar compus din brăţări de sticlă.

Pe proprietatea Adrian Petre, situată pe strada de la E de localul Prislav, pe DS 67, în interiorul perimetrului fortificat al aşezării, nu departe atât de zidul de incintă vestic (cercetat pe proprietatea Ştefan Ene în 1990 - 1991), cât şi de zidul de incintă nordic (descoperit pe aceeaşi stradă în 1995), s-a realizat o săpătură de salvare în vederea eliberării terenului de sarcină istorică în spaţiul construibil al unei viitoare locuinţe (reprezentând o suprafaţă de 150 m²). Cercetarea s-a realizat prin intermediul unei secţiuni, orientate E - V, cu dimensiunile de 15 x 3 m, trasată la limita sudică a perimetrului construibil, reprezentând a treia parte din suprafaţa afectată de viitoarea construcţie, cu precizarea că ne-am adâncit în secţiune aproape -3 m, fără a fi epuizat nivelul arheologic. Datorită densităţii complexelor de locuire şi a abundenţei materialelor arheologice se impune continuarea săpăturii în campania 2001.

După o depunere modernă marcată de câteva gropi menajere, a fost cercetată vieţuirea aparţinând epocii medievale, constând din două nivele - cel databil în secolele XII - XIII (pământ cenuşiu prăfos), căruia îi aparţin o serie de gropi menajere cu material ceramic uzual şi smălţuit, şi cel databil în secolului XI (pământ cenuşiu gălbui), căruia îi aparţin câteva locuinţe adâncite, cercetate parţial, probabil de formă rectangulară, cu dimensiuni surprinse în secţiune de 4,6 x 1 m, 3,6 x 3,3 m, 5,2 x 3,4 m, 3,8 x 2,8 m, reperabile prin podelele consistente de pământ galben tasat, aliniamentele de gropi de par conţinând material lemnos şi amenajările cu piatră, unele cu vetre simple, cu un bogat inventar (ceramică uzuală şi smălţuită monocromă, amfore sferoidale şi piriforme cu guler, ustensile şi obiecte casnice din fier, bronz şi lut, podoabe). Se remarcă o dispunere ordonată, liniară, a locuinţelor, la distanţă de 0,6 m, după traseul gropilor de par, precum şi prezenţa mai multor gropi conţinând seminţe carbonizate. Din materialul monetar relativ numeros apărut, reprezentat în special de piese din bronz, aflate în curs de restaurare, amintim doar o monedă de aur emisă în vremea împăraţilor Constantin VII - Roman II (945 - 959), descoperită pe podeaua unei locuinţe cercetate în colţul nord-estic al secţiunii. O prezentare detaliată, pe complexe, urmează a fi făcută după încheierea săpăturii în acest punct din perimetrul aşezării fortificate de la Nufăru.

135. Ocolişul Mic, com. Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara

Punct: Apa Grădiştii - Vila Napoleon Săvescu

Cod sit: 90422.01
Colectiv: Adriana Pescaru, Cristina Bodó, Iosif Vasile Ferencz (MCDR Deva)
Săpăturile arheologice efectuate la acest obiectiv au fost determinate de necesitatea descărcării de sarcină istorică a unui teren situat pe partea stângă a Apei Grădiştii, la cca. 3,5 km în amonte faţă de cabana turistică de la Costeşti şi la câteva sute de metri în aval faţă de confluenţa Văii Rele cu Apa Oraşului. Cercetările s-au desfăşurat în perioada 10 octombrie - 4 noiembrie 2000

Primele observaţii la suprafaţa terenului au relevat existenţa unui drum care străbate întregul teren aflat în proprietatea lui N. Săvescu, pe sub liziera pădurii. Din relatările localnicilor reiese faptul că drumul în cauză mai poate fi văzut cu intermitenţe începând de la Costeşti şi că nu mai este folosit de foarte multă vreme în vederea traficului în avalul sau în amontele văii. Astăzi el este folosit pe tronsoane scurte pentru nevoi gospodăreşti.

S. 1. În vederea verificării acestei amenajări am hotărât sondarea drumului. Secţiunea trasată, numerotată de noi cu S. 1, are dimensiunile de 8 x 2 m şi este orientată pe direcţia SVV - NEE, la cca. 13,1 m de colţul de VNV al casei aflate în construcţie. Stratigrafia se prezintă în felul următor: sub nivelul vegetal care are o grosime medie de 0,1 m, se află nivelul de amenajare al drumului. Acesta este realizat dintr-un pământ de culoare galben-roşcat, care conţine numeroase pietre, având o grosime de cca. 0,25 - 0,3 m. În partea superioară a stratului, observaţiile noastre în timpul săpăturii au relevat prezenţa unei îngrămădiri de pietre cu dimensiuni mici (cca. 10 x 15 cm), care suprapun pe altele cu dimensiuni mult mai mari. În acelaşi nivel de amenajare sunt prezenţi pigmenţi de cărbune de lemn şi chiar două fragmente ceramice, din nefericire atipice. Nivelul cel mai de jos este reprezentat de roca nativă.

S. 2. În vederea verificării prezenţei unor vestigii arheologice am trasat o secţiune cu dimensiunile 10 x 2 m, pornind de la marginea terasei, aşa cum poate ea fi văzută astăzi, până la o distanţă de cca. 3,6 m de faţada casei. Trebuie să menţionăm că probabil, aspectul de azi al terasei nu coincide cu cel din antichitate, pentru că lucrările de amenajare pentru linia ferată cu ecartament îngust realizate în acest secol au dus la excavarea unei porţiuni din marginea terasei.

Stratigrafia peretelui de SE se prezintă astfel:

- Nivelul vegetal, gros de cca. 0,1 m, pe anumite porţiuni el are o grosime mai mare datorită unor rădăcini de arbori.

- Nivelul dacic, care este reprezentat de un pământ de culoare galben-roşcată între m. 1 - 8. Acesta a fost deranjat de pietrele care s-au rostogolit pe pantă. În acest strat s-au descoperit fragmente ceramice şi numeroşi pigmenţi de cărbune. În m. 8 a fost surprinsă o groapă care începe la -0,35 m adâncime şi se adânceşte până la -1,15 m. Din inventarul ei făceau parte mai multe fragmente ceramice şi pietre.

- Între m. 9 şi 10, sub stratul vegetal a apărut un strat de pământ galben, având o altă consistenţă decât cel prezent în nivel, iar sub acesta se găseşte o amenajare realizată din pietre şi lut.

S. 3 şi S. 4 prezintă aceeaşi situaţie stratigrafică cu a precedentei.

Materialul arheologic descoperit în toate cele patru secţiuni constă din ceramică specifică dacilor, provenind atât de la vase lucrate cu mâna, cât şi de la olărie lucrată la roată. Mai putem adăuga că în spatele vilei, în zona unde s-a intrat cu buldozerul, la suprafaţa solului, am descoperit un fragment ceramic preistoric, care se datează, foarte probabil în epoca bronzului.

Cercetările arheologice efectuate pe acest şantier au pus în lumină vestigii ale civilizaţiei dacice, în speţă o amenajare din lut, probabil bine bătut peste pietre. Dimensiunile ei nu am reuşit să le surprindem în totalitate, pe de o parte datorită amplorii reduse ale cercetărilor, pe de alta datorită degradării terenului în momentul realizării căii ferate. Credem că este foarte probabil că săparea fundaţiilor casei de vacanţă au dus la dispariţia altor complexe care în antichitate se aflau pe această terasă antropogenă. În aceste condiţii credem că s-ar impune reluarea săpăturilor arheologice, în campania anului următor, pentru a elucida aspectele rămase din păcate nerezolvate în campania din această toamnă.