1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

163. Răchita, com. Săsciori, jud. Alba

Punct: Vârful Zăpozii

Cod sit: 7160.01
Colectiv: Ioan Andriţoiu, Cristian Ioan Popa (Univ. Alba Iulia)
În vara anului 2000 au fost efectuate câteva sondaje de verificare în aşezarea aparţinând culturii Coţofeni de la Răchita, punctul Vârful Zăpozii, din care provin numeroase materiale arheologice găsite fortuit în repetate rânduri. Locuirea se află pe un bot de deal proeminent, astăzi împădurit în totalitate. Această situaţie din teren a îngreunat mult cercetările arheologice.

Prima suprafaţă cercetată (S. I / 2000), cu dimensiunile de 1 x 2 m a fost trasată pe micul platou superior al dealului. Apariţia, la doar -0,1 m a stâncii native şi absenţa ceramicii indică faptul că aşezarea a fost spălată complet, în acest sector.

În consecinţă, am încercat deschiderea unor mici suprafeţe pe pantele de N şi NE, unde au apărut, în numeroasele gropi ale căutătorilor de comori, fragmente ceramice coţofeniene. Astfel, pe panta de N a fost trasată S. II / 2000, cu dimensiunile de 4 x 2 m, dublată pe latura de V de S. III / 2000, de 2 x 2 m.

Stratigrafia în S. II / 2000 se prezintă astfel: 0 / -0,3 m - solul vegetal actual, de culoare maroniu-gălbuie, în care apar răzleţ mici fragmente ceramice; -0,3 / -0,5 / -0,6 m - strat de culoare gălbui-maronie, reprezentând pământul scurs din stratul arheologic de pe platoul superior, cu materiale de tip Coţofeni; de la -0,5 / -0,6 m până la -0,7 m urmează, direct pe stânca nativă, un strat de cultură de culoare cenuşiu-gălbuie, conţinând materiale de tip Coţofeni.

Alte trei sondaje (notate cu S. IV; S. V; S. VI / 2000, având dimensiunile de 1 x 1 m) au fost deschise pe terasele ce înconjoară vârful, pe trei din laturile sale, pentru a determina posibila realizare şi locuire a lor în timpul locuirii Coţofeni. Însă, în afara câtorva fragmente ceramice Coţofeni găsite în S. IV / 2000, scurse de pe versanţi, în celelalte două sondaje nu s-au găsit nici un fel de materiale de interes arheologic. Prin urmare, credem că respectivele terase aparţin unei epoci mult mai recente, posibil exploatate în interes agricol.

În urma cercetărilor întreprinse în această primă campanie s-a confirmat existenţa doar a unei locuiri Coţofeni, din faza sa finală (III), a cărei urme se află, în proporţie covârşitoare, scurse pe pantele de N şi NE ale dealului.

164. Răchiteni, com. Mirceşti, jud. Iaşi

Punct: Cimitirul vechi

Cod sit: 97857.01
Colectiv: Domniţa Hordilă - responsabil, Vasile Ursachi (MI Roman - CMJ Neamţ)
Scurtă prezentare a sitului. Cercetarea s-a făcut în satul Răchiteni, comuna Mirceşti, judeţul Iaşi, în punctul numit de localnici “Cimitirul vechi”, aflat pe malul drept al râului Siret, în partea de SE a aşezării susmenţionate.

Deşi satul medieval Răchiteni este atestat documentar la 1520, doar după anul 1696, data atestării primei biserici, putem vorbi despre cimitirul aşezării. Apa Siretului a făcut în decursul anilor ca biserica şi o parte din necropola medievală să se surpe. Pentru salvarea porţiunii ce s-a mai păstrat din vechea necropolă, ameninţată şi ea să dispară în ultimii ani, în anul 1999 au început săpăturile de salvare.

Obiectivele cercetării. Cercetarea întreprinsă în anul 2000 a avut ca scop salvarea necropolei medievale, dar şi studiul privind cunoaşterea satului medieval românesc la E de Carpaţi, cu precădere viaţa spirituală şi culturală.

Rezultatele cercetării şi interpretarea lor. Săpăturile arheologice au surprins 146 de morminte, care au oferit date interesante legate de ritualurile practicate, media de viaţă a locuitorilor, aducând informaţii suplimentare legate de lumea vieţii spirituale. Pe baza rezultatelor înregistrate în timpul investigaţiilor arheologice s-a putut încerca reconstituirea universului comunităţii rurale în sec. XVII - XVIII.

Scurtă descriere a descoperirilor. Mormintele săpate adăposteau scheletele aparţinând diferitelor categorii de vârstă: copii, tineri, adulţi, îngropaţi creştineşte cu orientare V - E, cu mici deviaţii datorate anotimpului când a avut loc înhumarea. Spaţiul destinat necropolei fiind limitat, s-a recurs la suprapuneri de morminte, fapt care a dus la reînhumări şi deranjări de morminte.

Inventarul acestora era, în general, sărac şi cuprindea atât obiecte cu caracter funerar: monede, cuie de la sicrie, cât şi obiecte de podoabă şi de vestimentaţie: monede, nasturi, cercei. Obiectele descoperite se află la Episcopia Romano-Catolică Iaşi.

Tehnici de cercetare utilizate. Investigaţia a constat din două secţiuni orientate N - S cu dimensiunile de 60 x 3 m. Asupra scheletelor s-a făcut cercetare antropologică la Institutul de Antropologie Iaşi şi studiu de careologie comparată de către Facultatea de Stomatologie Iaşi din cadrul Universităţii de Medicină Iaşi.

Obiectivele cercetărilor viitoare. Se impune continuarea cercetării începute pentru salvarea restului necropolei şi cunoaşterii mai bune a universului spiritual al comunităţii Răchiteni în Evul Mediu.

Propuneri de conservare. Singura posibilitate de punere în valoare a obiectivelor descoperite este aceea de a organiza expoziţii tematice şi de a publica materialul descoperit.
Bibliografie
1. Domniţa Hordilă, Câteva consideraţii de ordin arheologic privind populaţia catolică din zona Romanului în secolele XIV - XIX, în: Buletinul de Istorie nr. 1 / 2000, E.R.C. Iaşi, p. 69 - 70.

165. Războieni, or. Ocna Mureş, jud. Alba

Punct: “Cetate” - Castrul Alei I Bataviorum milliaria

Cod sit: 1856.01
Colectiv: Emilian Bota, Carmen Ciongradi (MNIT), Dan Ruscu, Ligia Ruscu (UBB Cluj)
Castrul Alei I Batavorum se află pe platoul “Cetate” din localitatea Războieni. Din păcate, faza de piatră a castrului a fost distrusă în totalitate în anii ‘80, când suprafaţa castrului a fost arată cu un plug de mare adâncime. Castrul este cercetat arheologic sistematic din 1995, când a fost identificată latura de E. În campania din 1996 a fost identificată latura de N.

În campania 2000 au fost trasate 2 secţiuni: S. I pe latura de V, de 14 x 1,5 m şi S. II pe latura de S, de 12 x 1,5 m, cu scopul de a identifica laturile de V şi S ale castrului. În această campanie, secţiunile trasate au nimerit în interiorul castrului, suprafaţa acestuia fiind mai mare decât cea bănuită de noi. În aceste două secţiuni s-a descoperit o fază aparţinând castrului de piatră, care, aşa cum am arătat mai sus, a fost distrusă de lucrările agricole, inclusiv nivelul de călcare, păstrându-se doar maximum trei asize de piatră din fundaţia clădirilor. Anterior acestei faze castrul a avut două faze de lemn, care au aceeaşi orientare. A doua fază a construcţiilor de lemn are pereţii mult mai groşi decât prima. Fazele de lemn nu au avut un sfârşit violent, ele fiind demolate de către militarii unităţii cantonate aici.