1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

209. Socol, com. Socol, jud. Caraş Severin

Punct: Okrugliţa

Cod sit: 54118.02

Colectiv: Dumitru Ţeicu - responsabil, Dacian Rancu, Vidu Micli (MBM Reşiţa)

Localitatea Socol se află situată în judeţul Caraş-Severin la confluenţa râului Nera cu Dunărea, pe o veche şi importantă arteră de comunicaţii care pornea din culoarul dunărean, ocolea la V Munţii Banatului şi ajungea în Câmpia Timişului.

Lunca nordică a văii Nerei, la Socol, este mărginită de culmile joase şi teşite ale Munţilor Locva. Zona de interes arheologic Krugliţa sau Okrugliţa, cum este numită în toponimia locală, se află situată la 6 km de sat, sub culmile Munţilor Locvei.

Descrierea săpăturilor

Săpăturile s-au concentrat la necropola identificată pe culmea terasei, unde au fost cercetate, în S₁ şi S₂, un număr de 12 morminte.

M1 - Cercetat în S₁, la adâncimea de 0,60 m.

MP - cercetat în S₁, la adâncimea de 0,70 m.

M3 - situat în vecinătatea M1, la 0,95 m adâncime. S-au putut face observaţii doar la jumătatea

inferioară a mormântului. Braţul drept era adus cu palma la claviculă.

M4 - cercetat în S₁, la 1,10 m adâncime. Braţul stâng era aşezat pe bazin, asupra celuilalt nu s-au putut

face observaţii. Mormântul a deranjat parţial pe M3, fiind o înmormântare ulterioară.

M5 - cercetat la 1,5 m adâncime; suprapus în bună parte de M4; fără inventat funerar.

M6 - Situat în extremitatea nordică a secţiunii 1; păstrat fragmentar.

M7 - identificat şi cercetat în aceeaşi zonă din S₁; păstrat fragmentar, doar o parte din bazin şi femur.

M8 - Cercetat în S₂ lângă profilul vestic, la 0,90 m adâncime; păstrat fragmentar.

M9 - Cercetat în S₂ la 0,80 m adâncime; identificat doar un fragment de femur.

M10 - M11 - identificat în S₂ fragmente din calota craniană şi din oasele lungi ale braţelor.

M12 - Cercetat în C₁ la adâncimea de 1,15 m; mormânt deranjat de la care s-a identificat doar calota craniană

Mormintele identificate până la stadiul actual al cercetării n-au avut inventar funerar care ar fi putut oferi jaloane cu privire la cronologia necropolei. Sporadic s-au găsit în umplutura gropii mormintelor ceramică din sec. XIII-XIV, ceea ce ar putea reprezenta un termen post quem. Extinderea investigaţiei arheologice va oferi, probabil, elemente necesare pentru datarea mormintelor de la Socol - Okrugliţa şi a raportului cu edificiul din preajma lor.

Investigaţiile din C₁ şi C₂ au evidenţiat existenţa unei construcţii din piatră, cărămidă şi mortar. Cărămizile utilizate au dimensiunile de 27/16/6 cm. Au fost utilizate, într-o măsură mai mică, şi materiale romane de construcţie, ţiglă bunăoară. Zidurile construcţiei au fost demantelate până la fundaţie. Se poate observa pe profilul de N şi S din C₁ şi C₂ pe profilul de E se poate distinge urma unui şanţ de fundaţie. Ceea ce se poate susţine până în stadiul actual al cercetării este existenţa unei construcţii din zid şi a unei necropole în jurul acesteia. Mormântul deranjat din C₂ de zidul construcţiei sugerează că au fost făcute înmormântări într-o perioadă anterioară momentului ridicării construcţiei. Rămâne în sarcina cercetării viitoare, stabilirea raportului exact între necropola şi construcţia dezafectată, un edificiu de cult, precum şi datarea acestuia.

Stratigrafia din C₁ şi C₂ a fost bulversată, aşa cum se poate vederea şi în documentaţia grafică şi foto de gropi făcute de către căutători de comori într-o vreme pe care n-o putem preciza.

Bibliografie

1. Engel Pál, A Témesváriés és Moldovai Szaandják törökkori telepölései (1554-1579), Szeged, 1996, p. 27.

2. D. Ţeicu, Banatul Montan în Evul Mediu, Timişoara, 1996, p. 299-300.

210. Stâlpu, com. Stâlpu, jud. Buzău

Punct: Biserica parohială cu hramul „Sfântul Dumitru şi Sfinţii Împăraţi”

Cod sit: 49634.10

Colectiv: Emil Lupu (ABRAL ARTPRODUCT SRL)

Finanţator: Parohia Stâlpu - sponsor Mantu Costache

Proiectant general: AXEL IMPECO s. r. l. - şef proiect arh. A. I. Botez

În anul 1999 au fost efectuate la ansamblul bisericii parohiale din Stâlpu primele cercetări arheologice, necesare obţinerii unor date pentru proiectul de restaurare al bisericii.

Ansamblul actual este alcătuit dintr-un zid de incintă (construit din casete de cărămizi şi bolovani de ru), o turlă-clopotniţă pe latura de V şi biserica, aflată n partea central-nordică.

Istoriografia de pnă acum consider ansamblul ca fiind o ctitorie mai puţin cunoscută a spătarului Mihai Cantacuzino, realizată n anul 1689. Atribuirea s-a făcut pe baza tabloului votiv (ce-l nfăţişează pe spătar şi o parte a familiei sale), iar datarea pe baza unui document din 18 martie 1689, reprezentnd o ofertă a lui Alexea Rusu ctre prclabul Vlcu Leicoiu, de a realiza o biserică din lemn n satul Stlpu, la cererea spătarului Mihai Cantacuzino. Prin urmare, s-a considerat că Vlcu Leicoiu era un boier din casa sptarului şi că acesta din urmă a renunţat la construirea unei biserici de lemn, n favoarea celei actuale. Pe baza unui alt document (din 1710), s-a considerat că la Stlpu, odată cu biserica ar fi fost ridicată şi o reşedinţă boierească (casă sau conac), pe care spătarul a folosit-o cu intermitenţă.

n cursul sec. XIX biserica şi-a pierdut pridvorul şi turla-clopotniţă de pe nartex, iar peste portretul ctitorului a fost pictat chipul unui boier Damian. O clădire cu parter, aflată n colţul de SE al incintei, a fost demolată nainte de primul rzboi mondial, iar ntre anii 1936-1938 s-a realizat o restaurare, n urma căreia a fost reabilitată pictura iniţială, a fost construit un nou pridvor şi o turlă pe naos. Tot atunci, a fost construit turnul-clopotniţă actual.

Pentru realizarea proiectului de restaurare a bisericii au fost efectuate minime sondaje arheologice la relaţia pronaos-naos, pronaos-pridvor, n zona altarului şi n două puncte din incintă. Sondajele au fost concomitente cu investigaţiile geotehnice asupra fundaţiilor şi terenului de fundare. Rezultatele obţinute au dus la următoarele concluzii:

Biserica a fost unitar construită la nivelul tuturor componentelor sale iniţiale. Au fost relevate intervenţii constructive din perioada anilor 1936-1938. Au fost parţial surprinse fundaţiile unei clădiri aflate n colţul de SE al incintei, contemporană cu zidul de incintă.

A fost determinată stratigrafic existenţa a două niveluri de locuire, anterioare bisericii cantacuzine.

Avnd n vedere valoarea şi potenţialul de informaţii ncă necunoscute, de natură arhitectonică, istorică şi arheologică a ansamblului bisericesc, ca şi de intervenţia ireversibilă asupra sitului arheologic ce va urma la restaurare, propunem efectuarea de cercetări arheologice mai ample.