1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

248. Zimnicea, jud. Teleorman

Punct: Cetate

Cod sit: 151987.01

Colectiv: Mircea Babeş - responsabil (FIB, IAB), Daniel Spânu (IAB), George Trohani (MNIR), Ion Pătraşcu (MJ Teleorman)

Strategia de săpătură. Săpătura din campania 2001 a avut ca scop finalizarea şanţului S. XVIIIa şi documentarea profilului sudic orientat E-V al şanţului magistral care traversează întreaga aşezare de pe situl “Cetate”. Săparea şanţului S. XVIIIa a presupus surprinderea limitelor umpluturii şanţului S. XVIII săpat de A. D. Alexandrescu în 1975 şi adâncirea la S de acesta pe cât posibil până în solul geologic, sub depunerile pre- şi protoistorice.

În campania 2001 limitele săpăturii au fost raportate la un sistem de borne amplasat încă din anul 2000 care se compune din două şiruri de repere dispuse în cruce, orientate N-S şi E-V. Sistemul de borne a avut ca scop împărţirea sitului în areale de 10 m (E-V) /20 m (N-S), denumite cu litere (de la S spre N) şi cifre (de la V spre E). Săpătura din campania 2001 s-a desfăşurat în arealele G10-19. Suprafaţa şanţului S. XVIIIa a fost la rândul ei împărţită în carouri de 2,5 m lungime, astfel încât patru carouri să corespundă câte unui areal. Şanţul SXVIIIa cuprinde 37 de carouri, la care se adaugă încă 1,5 m din caroul 38, astfel încât lungimea sa totală este de 94 m.

În campania 2001 au fost înregistrate 69 de noi complexe (25-93) şi 225 noi numere de inventar (0207-0432).

Descrierea profilului de S al S XVIIIa. Sector I - arealele G 18, carourile 33-38 din S XVIIIa, orientare E 1600 ‰ - W 4800 ‰. Pe o lungime de 14 m, nivelul de călcare actual coboară de la W la E, diferenţa de nivel fiind de 1,7 m. Săpătura s-a adâncit până la - 3,3/3,8 m. În acest sector, intervenţiile moderne suprapun şi afectează complexele şi depunerile din cea de a doua epocă a fierului. Este cazul contextelor 31, 34, 39 a, b, c, a vetrei 41 şi a podelei 42. Complexul 31 este datat în faza târzie a epocii Latène pe baza unei fibule de bronz de schemă LTC cu resort bilateral şi coarda exterioară. Acest complex (o locuinţă adâncită cu podea de lemn, mărginită la E de un aliniament de bolovani neregulaţi) suprapune o depunere eoliană de nisip (ctx. 69) în care au fost antrenaţi câţiva bolovani şi bulgări de lutuială crudă - galbenă. Sub această depunere care pare a fi naturală, se află complexele 34 şi 39, care pe baza fragmentelor ceramice pe care le conţin pot fi datate în perioada timpurie a celei de a doua epoci a fierului.

O situaţie particulară şi în acelaşi timp complexă o reprezintă puţul 36 identificat în carourile 33/32. Surprins în grund la - 3 m, puţul a fost săpat până la -6,8 m fără a fi epuizat. Amenajarea puţului 36 a cunoscut doua faze: în faza întâia (denumita 36a), groapa a fost săpată de la un nivel corespunzător unui strat intermediar din complexul 39 (cca. 0,2 m sub vatra 42, mai precis -3,3 m de la nivelul actual de călcare); în faza ulterioara (36b) groapa puţului a fost săpată vertical, iar pereţii au fost căptuşiţi în partea superioară cu lemn şi lut gălbui. Groapa a fost căpăcuită de locuinţa adâncită, Cpl. 31, care este datată pe baza fibulei de bronz în Latène-ul târziu. Amenajarea Cpl. 31 a prilejuit deteriorarea nivelului de la care a fost săpată faza a doua (b) a gropii 36. Se poate considera că ambele faze ale gropii 36 aparţin fazei timpurii a locuirii getice din situl de la Zimnicea (sec. IV-III).

Sector II - areale G 16-17, S XVIIIa - carouri 24-32, ESE 1700 ‰ - WNW 4900 ‰. Sectorul II cuprinde o porţiune de 22 m din S. XVIIIa şi în acelaşi timp este şi zona cea mai adâncă din întreaga săpătură efectuată în campania 2001 (excepţie face numai groapa 36). Ultimul strat arheologic (cel mai vechi nivel getic) se afla în acest sector la -4,2/4,5 m. Săpătura a fost continuată până la -4,6 m în carourile 32/28, fără a se epuiza gropile de epoca Latène, din cauza adâncimii mult prea mari. Stratigrafia ilustrează o succesiune de complexe moderne şi medievale care suprapun mai multe niveluri de epocă Latène.

De la un nivel de călcare modern aflat la baza stratului cenuşiu măzăros -friabil (ctx 79) au fost săpate mai multe gropi care s-au adâncit în depunerile medievale şi chiar în straturile aparţinând celei de a doua epoci a fierului.

Sub depunerile medievale (mai precis sub podeaua pivniţei medievale cpl. 13) se află depunerile din cea de a doua epocă a fierului care în acest sector par a avea grosimea maximă (între - 2 m şi 4,3/4,5 m, deci o grosime de peste 2m). În partea superioară a stratului Latène târziu, deranjată de locuirea medievală, a fost descoperit un fragment de cupă cu decor în relief.

Stratul Latène târziu suprapune în carourile 26-24 o alveolare uriaşă care se continua în sectorul III, care a fost săpată şi documentată în campania 2000 şi din care au provenit materiale databile în sec. IV-III a. Chr. Limita de E a acestei alveolări este marcată de un şir de pietre orientat N-S, aflat între -2,6/3,1 m, identificat tot în campania 2000 în secţiunea transversală C.

Sector III - areale G 13-15, S XVIIIa - carouri 13-23 S XVIII, ESE 1700 ‰ - WNW 4900 ‰. Sectorul III din şanţul SXVIIIa a fost cercetat în campania 2000. În campania 2001 profilul a fost din nou curăţat şi s-au efectuat noi observaţii stratigrafice cu scopul de a verifica documentaţia din anul precedent. Cu excepţia unor mici neconcordanţe, desenele de profile realizate în anul precedent s-au dovedit a fi corespunzătoare; redesenarea profilelor din sectorul III nu a fost necesară.

Sub solul vegetal actual (0,1/0,25 m grosime) se află o depunere subţire de pământ galben excavat cu ocazia săpăturilor din 1975 (0,05/0,2 m grosime). Urmează o depunere cenuşiu nisipoasă (între 0,2/0,6 m grosime) ulterioară locuirii medievale, care a suferit intervenţii recente, aşa cum este cazul gropilor 9, 10, 16, 20, şi 21 care s-au adâncit uneori până în stratul medieval. Stratul medieval măsoară între 0,4/0,5 m grosime, şi din el au fost săpate gropile medievale (complexele 1, 3, 4, 6, 13 sau 19) sau chiar a unei pivniţe (cpl 2 - peste 8 m lungime) care s-au adâncit până la aprox. - 2 m sau chiar la - 2,75m. În sectorul III al S. XVIIIa au putut fi surprinse trei nivele de locuire de epocă Latène. Un prim nivel de călcare (nivelul târziu) este indicat de prezenţa în profil a unor bolovani (aşa cum este cazul aglomerării cpl. 14), fragmente de chirpici,pete de lutuială galbenă, fragmente ceramice şi oase aflate la o adâncime de - 1,2/1,5 m. O diferenţă de culoare între solul aflat deasupra şi cel aflat dedesubtul acestor elemente care indică un prim nivel de călcare nu a putut fi stabilită. Al doilea nivel de călcare de epocă Latène este ilustrat de nivelul de la care s-a săpat groapa cpl. 22, care a fost căpăcuită de o lentilă de lutuială galbenă care delimitează cel dintâi nivel de călcare. În mod evident groapa cpl 22 a fost săpată de sub nivelul târziu de călcare. Situaţia se regăseşte în cazul gropii cpl. 23 şi ea căpăcuită de o lentilă de arsură aparţinând nivelului târziu de călcare. Cu toate că în stadiul actual al prelucrării materialelor recoltate, cele două nivele mai noi de locuire getică nu au oferit deocamdată materiale cu o datare mai bine asigurată, urmărirea stratigrafiei permite încadrarea ambelor straturi care suprapun cele două nivele de călcare în Latène-ul târziu.

La baza nivelelor de locuire Latène târziu se află stratul de lentile de cenuşă şi arsură, între 0,7/1,4 m grosime, în care se intercalează şi lentile de dărâmătură de chirpici şi cioburi şi care alcătuieşte umplutura unei uriaşe alveolări care a putut fi urmărită în carourile 26/15, deci pe o lungime de cca. 25 m. Această succesiune de depuneri este extrem de bogată în materiale: oase de la diferite specii de animale (păsări, porcine, ovicaprine, bovine), ceramică getică lucrată la roată şi cu mâna, bolovani mari (până la 40 cm latura), particule de zgură, grăunţe şi seminţe, fragmente sau bulgări de chirpici ars puternic, ars superficial sau chiar nears. De remarcat faptul că din întregul material ceramic nu au apărut niciodată vase întregi. Datarea suprapunerilor de lentile de cenuşă şi arsură este asigurată de fragmentul de kantharos Westslope (sec. III a. Chr.) şi de gâtul de amforă ştampilată de Heracleea Pontică (datat aprox. în ultimul sfert al sec. al IV-lea a. Chr.), ambele descoperite la baza umpluturii, în carourile 17-16.

Sector IV - Areal G 12, carourile 9-12 din S XVIIIa, E 1600 ‰ - W 4800 ‰. În sectorul IV, panta promontoriului pe care s-a instalat situl începe să coboare brusc spre V (diferenţa de nivel pe o distanţă de 5 m şi anume între ţăruşii 12 şi 10 este de 1,2 m), iar stratigrafia sitului se simplifică, depunerile arheologice fiind mai subţiri, coborând până la numai -1,6 m adâncime. Căderea bruscă a pantei în carourile 12-11 s-ar putea datora unei deranjări recente (ctx 93) care a perturbat stratul medieval şi regiunea superioară a depunerilor Latène. O prezenţă Latène târziu în sectorul IV este ilustrată de groapa 26, din umplutura căreia provin două fragmente de cupă cu decor în relief. Gura acestei gropi este tăiată de groapa de locuinţă medievală cpl. 2.

Sector V - arealele G10-11, carourile 1-8 din S XVIIIa, E 1600 ‰ - W 4800 ‰. Profilul documentat în sectorul V, situat la extremitatea de W a şanţului S XVIIIa, ilustrează o zonă puternic perturbată de gropi moderne sau din cea de a doua epocă a fierului. În acest sector stratul medieval este absent - fapt datorat fie unor nivelări moderne, fie eroziunii. Prezenţa unei locuiri medievale în extremitatea de V a S. XVIIIa este însă ilustrată de complexul 6 - groapă de locuinţă medievală descoperită în campania 2000. În ansamblu, stratigrafia cuprinde sub stratul vegetal actual o depunere modernă de cca. 30 cm grosime sub care au putut fi distinse două straturi de epocă Latène adâncite până la cca. -1,3 m, a căror datare (în sec. IV-III sau II-I a. Chr.,) nu poate fi elucidată în stadiul actual de prelucrare a materialelor.