1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

61. Cârcea, com. Coşoveni, jud. Dolj

Punct: La Hanuri

Cod sit: 71901.03

Colectiv: Marin Nica, Simona Lazăr, Dan Bălteanu, Florin Ridiche (MO Craiova)

În luna iulie a anului 2001, Muzeul Olteniei în colaborare cu Institutul de Cercetări Socio-Umane C. S. Nicolăescu-Plopşor al Academiei Române, au continuat săpăturile arheologice în aşezările preistorice, dacice şi post romane de la Cârcea, punctul La Hanuri. Urmărindu-se limitele de N s-au fost deschise două secţiuni (S. XXIII - S. XXV) şi mai multe suprafeţe mici.

În cadrul secţiunii S. XXIII, cu dimensiunile de 2,2 x 8 m deşi nu s-au surprins complexe de locuire clar delimitate s-au putut observa câteva pete de arsură la adâncimea de aproximativ -0,8/-1 m pe nivelul de călcare al aşezării culturii Gumelniţa. Acestea erau suprapuse de fragmente sporadice ale aşezării de tip Gumelniţa IV - Cernavoda III. În caroul 4 al acestei secţiuni, la adâncimea de aproximativ -0,7/-0,8 m s-a descoperit o vatră bine conservată care ne indică cel mai vechi nivel de locuire al aşezării gumelniţene. Sub vatră s-a găsit stratul neolitic de tip Cârcea în grosime de 0,6/0,7 m.

Şi în secţiunea S. XXIV, caroul 1, s-a delimitat încă o vatră rectangulară (1,25 x 0,75 m) amenajată la baza nivelului de călcare al aşezării gumelniţene.

În suprafaţa nr. 1 (4,4 x 2,5 m) din capătul de N al secţiunii S. XXIII s-a conturat o groapă cu fundul circular (1,7 m diametru) umplută cu numeroase resturi de chirpici şi ceramică tipice culturii Verbicioara care deranja resturile unei alte locuinţe gumelniţene cu dimensiunile de 2 x 2 m. Nivelul de călcare al locuinţei este dat de vatra de la adâncimea de -0,86 m situată în colţul de E din imediata apropiere al acesteia. Vatra prezenta două straturi de făţuire, puternic crăpată ca o dovadă a unei folosiri îndelungate.

Într-o altă suprafaţă (4 x 2 m) săpată la capătul de S al secţiunii S. XXIII, s-a conturat o groapă de provizii circulară, în formă de clopot, care la gură avea diametrul de 1 m iar la bază 1,8 m. Trebuie subliniat faptul că în umplutura acesteia se aflau numeroase ceşti întregi şi fragmentare şi alte categorii ceramice din faza clasică (III după D. Berciu) a culturii Verbicioara. Stratul aşezării din epoca bronzului, gros de 0,4 m suprapunea pe cel al culturii Gumelniţa IV - Cernavoda III, gros de 0,8 m cu un bogat material ceramic şi unelte de aramă. Stratul neolitic avea o grosime maximă de 0,6 m.

În cadrul secţiunii S. XXV, trasată la 28 m de suprafaţa nr. 1 cu dimensiunile de 8 x 1,3 m s-a conturat la adâncimea de -0,5 m o aglomerare de cioburi, râşniţe, greutăţi pentru războiul de ţesut, chirpici şi o vatră în formă de potcoavă care au aparţinut unei locuinţe de suprafaţă tipică culturii Verbicioara. Conturul locuinţei de formă aprox. rectangulară cât şi dimensiunile acesteia de 6 x 3 m au fost afectate de o groapă dacică de formă circulară cât şi de lucrările agricole actuale. Aşa cum se poate observa şi în planul săpăturii, dimensiunile acesteia puteau fi mai mari deoarece resturile locuinţei continuă şi în profilele suprafeţei. În colţul de V al locuinţei era amenajat cuptorul în formă de potcoavă cu dimensiunea de 0,8 m. Vatra făţuită, în grosime de 0,06 m, amenajată direct pe pământ, prezintă puternice crăpături ca o dovadă a unei folosiri îndelungate. Pe latura de N, cuptorul era consolidat cu o centură de pietre. Conţinutul inventarului, bogat mai ales în greutăţile de lut pentru războiul vertical de ţesut de mari dimensiuni şi a numeroaselor obiecte ceramice ce seamănă cu fusaiole neperforate, constituie dovada că locuinţa din epoca bronzului avea un rol special. În colţul de SE al aceleiaşi suprafeţe din cadrul secţiunii S. XXV, la adâncimea de 1 m, s-a conturat o vatră de formă ovală (1 x 0,75 m) cu 0,2 m mai adâncă faţă de podina locuinţei epocii bronzului. Câteva fragmente ceramice tipice culturii Cernavoda III descoperite în jurul vetrei constituie o dovadă în plus, a existenţei unui hiatus cultural dintre cele două aşezări.

În stadiul actual al cercetărilor, descoperirile din secţiunea S. XXV ne oferă elemente clare pentru reconstituirea unui complex de locuire de tip Verbicioara, care suprapune pe un altul de tip Cernavoda III. De asemenea, materialul ceramic din epoca dacică descoperit în groapa rituală de formă circulară, reprezintă o situaţie inedită, ceea ce impune continuarea săpăturilor pentru lămurirea stratigrafiei din punctul La Hanuri.

Majoritatea materialului ceramic gumelniţean provenit din stratul de locuire de la adâncimile de -0,8/- 1 m prezintă forme şi ornamente tipice acestei culturi. Predomină, în general, castroanele de diferite dimensiuni, cu buza îngroşată sau uşor arcuită în interior, iar sub umăr cu obişnuita proeminenţă perforată. Numai două fragmente de castroane sunt decorate cu motive liniare executate cu grafit alb şi cenuşiu pe fond crem sau negru cenuşiu, puternic lustruit.

Castroanele cu partea superioară înaltă, lustruită şi arcuită în interior sunt la fel de frecvente. Cupele tronconice, cu pereţii mai mult sau mai puţin curbaţi se întâlnesc mai rar.

Vasele cu corpul bombat, gâtul scurt şi buza uşor arcuită în interior sunt tipice culturii Gumelniţa. Două fragmente provenite de la vase cu umărul lustruit sunt decorate cu incizii dispuse în zig-zag sau cu simple înţepături triunghiulare în tehnică şi motive de tradiţie Boian V - Gumelniţa I. Aceeaşi tradiţie continuă să se manifeste prin folosirea motivelor incizate şi a barbotinei canelate. Cele două ace de aramă descoperite în strat, pătrate în secţiune, au dimensiunile de 11 şi 10,5 cm.

Dintre materialele arheologice recuperate din gropile menajere şi din complexul de locuire al aşezării culturii Verbicioara evidenţiem ceştile cu corpul bombat, cu una sau două toarte supraînălţate. Majoritatea sunt ornamentate cu benzi şi triunghiuri incizate, motive tipice ceramicii fazei clasice (III după D. Berciu) a culturii Verbicioara. Un fragment de pahar cu fundul conic, vasul miniatural de formă tronconică şi două pietricele frumos lustruite reprezintă piese singulare în repertoriul ceramicii acestei culturi.

Inventarul gropii rituale dacice este alcătuit din două vase borcan, trei căni dintre care una fragmentară, un gât de vas cilindric, înalt, trompetiform lucrat la roată, fragmentele dintr-o fructieră şi partea superioară a unui vas mare de provizii, de formă bitronconică, cu buza arcuită în exterior, o fusaiolă şi încă o fusaiolă neperforată, indicând caracteristici tipice aşezărilor din sec. I a. Chr.

Noile date stratigrafice oferite de complexele de locuire de tip Verbicioara, de groapa rituală dacică din sec. I a. Chr., cât şi de bordeiul post roman descoperit în campania din anul 2000 constituie obiective care vor trebui lămurite cu ocazia săpăturilor arheologice viitoare.