1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

133. Luncaviţa, com. Luncaviţa, jud. Tulcea

Punct: Cetăţuia

Cod sit: 160699.02

Colectiv: Silvia Marinescu-Bîlcu - responsabil (IAB), Cristian Micu (ICEM Tulcea), Michel Maillé, Jean Poujol (ASPAA Aveyron, Franţa), Constantin Haită, Adrian Bălăşescu, Valentin Radu (MNIR - CNCP)

Campania de cercetări din acest an s-a desfăşurat în perioada 16 iulie - 18 august.

Obiectivele urmărite în campania 2001:

1. continuarea studierii complexelor de locuinţe, aparţinând primului nivel de locuire (superior) din suprafaţa S. I - cultura Gumelniţa, faza A2. Amintim în acest context că metoda de cercetare aplicată în suprafaţa S. I se bazează pe divizarea spaţiului destinat studiului în sectoare de 6 x 6 m, despărţite de martori stratigrafici de 0,5 m (în campaniile viitoare vom avea în vedere reducerea lăţimii acestora la 0,3 m pentru a putea permite astfel şi studierea complexelor de locuire cu suprafeţe reduse);

2. realizarea unei secţiuni-sondaj în primul şanţ aflat în marginea de V a aşezării tell;

3. identificarea celor două secţiuni-sondaj realizate în deceniul al şaselea al secolului trecut de E. Comşa.

În cadrul suprafeţei S. I au fost avute în vedere următoarele complexe de locuire:

a. zona menajeră, notată convenţional C 1, din sectorul 1. În cadrul campaniilor de cercetări precedente nu fuseseră obţinute informaţiile necesare explicării (într-o manieră convingătoare) modului de formare a vastei zone de acumulare a deşeurilor menajere. În acest moment, se poate preciza că etapa iniţială este reprezentată de amenajarea unei gropi, notată convenţional Gr. 1, identificată pe suprafaţa A2, A3. În cadrul acestui complex de locuire, nu au putut fi identificate etape distincte de depunere. Întreaga cantitate de sediment obţinută a fost integrată unui eşantion, credem noi reprezentativ, scopul imediat fiind acela de a obţine o imagine cât mai corectă asupra tipului de amenajare avut în vedere. A fost prelevată o cantitate importantă de fragmente de lemn ars destinată studiului antracologic. După umplerea gropii, comunitatea neolitică (corespunzătoare primului nivel de locuire, superior, aparţinând fazei A2 a culturii Gumelniţa) a continuat să folosească spaţiul destinat concentrării deşeurilor menajere care, în final, se va extinde în suprafaţă, ocupând practic cea mai mare parte a sectorului 1 din S. I (nu poate fi precizată în acest moment suprafaţa totală destinată zonei de acumulare a deşeurilor menajere, ea extinzându-se probabil şi în S. II, S. III şi S. IV). Trebuie menţionat în acest context că anterior fuseseră identificate şi parţial definite etapele de depunere posterioare umplerii gropii Gr. 1, integrate la rândul lor vastei zone de acumulare a zonei menajere. Am continuat şi în această campanie să definim cât mai corect caracteristicile acestui tip specific de unitate stratigrafică în cadrul mai vast al nivelului de locuire.

Trebuie precizat că amenajarea gropii Gr. 1 a intervenit, după toate probabilităţile, după încetarea perioadei de utilizare a structurii de locuire notată convenţional L 4. De altfel, în perioada sa finală zona de acumulare a deşeurilor menajere se va extinde şi pe suprafaţa complexului de locuire mai sus menţionat (pe suprafaţa L 4 au fost identificate puţine elemente de inventar, de regulă fragmente ceramice, ce ar putea fi atribuite, cu unele rezerve, acestui complex de locuire);

b) locuinţa nr. 1 (notată convenţional L 1). În cadrul acestui complex de locuire a fost acordată o atenţie deosebită nivelului ocupaţional definit anterior în sectoarele 2, 7, 8 din suprafaţa S. I. S-au putut stabili, până la sfârşitul campaniei, limitele L 1 pe laturile sale de S, de E şi de V prin cercetarea părţii inferioare a pereţilor, surprinşi încă în elevaţie; în marginea de N, o cercetare atentă ne-a permis evidenţierea limitei exacte dintre nivelul ocupaţional corespunzător suprafeţei L 1 şi cel exterior acesteia.

S-au putut stabili în final şi raporturile L 1 cu complexele de locuire definite anterior în zona de V (integrate în prezent nivelului ocupaţional al lui L 1) şi E (aflate în afara suprafeţei L 1) a sectorului 2 din S I. În C3, D3 a continuat cercetarea gropii Gr. 2 ce a afectat vatra şi o parte a podelei L 1. În acest moment putem preciza că inventarul acestui complex este destul de sărac (câteva mici fragmente ceramice rulate, foarte puţine oase de mamifere şi de peşte, o aşchie de silex), fapt ce împiedică definirea sa corectă. Nu excludem posibilitatea ca Gr. 2 să reprezinte de fapt o intervenţie modernă (se ştie, de altfel, că suprafaţa aşezării-tell a fost folosită în a doua jumătate a sec. XX drept teren agricol).

c) locuinţa nr.2 (notată convenţional L 2). Cercetarea a continuat în sectoarele 7 şi 13, insistându-se pe studierea nivelului ocupaţional al locuinţei şi pe stabilirea eventualelor raporturi existente între aceasta şi nivelul ocupaţional exterior. Pentru definirea corectă a acestuia din urmă a fost deschis un nou sector (notat convenţional sectorul 14), aflat în apropierea L 1 şi L 2, în marginea de N a aşezării tell.

Descoperirea a două ace de cupru în suprafaţa sectorului 14 reprezintă, desigur, un element insuficient în definirea zonelor aflate în imediata apropiere a locuinţelor.

Secţiunea-sondaj a fost realizată în suprafaţa S. IV a aşezării tell. Dimensiunile sale provizorii sunt de 30 x 2 m, urmând a fi prelungită în momentul cercetării celui de-al doilea şanţ din marginea de V a aşezării.

Pe suprafaţa sa a fost identificată, parţial, o structură de locuire, notată convenţional L 5. Studierea nivelului său de distrugere (o masă compactă de chirpici puternic arşi) nu poate oferi informaţii suficiente pentru stabilirea exactă a destinaţiei acestui complex de locuire ce aparţine nivelului N I (superior). L 5 a fost folosită drept reper în săparea primului şanţ din marginea de V a aşezării-tell. Se poate spune în prezent că acesta din urmă reprezintă o amenajare post-eneolitică, care a afectat în mod evident stratul de cultură aparţinând culturii Gumelniţa (dacă a existat o amenajare similară, corespunzătoare epocii eneolitice, aceasta a fost cu siguranţă afectată de intervenţiile ulterioare). În stadiul actual al cercetărilor înclinăm să atribuim şanţul cercetat în această campanie perioadei romane. Precizăm că în apropierea aşezării-tell, pe terasa pârâului Luncaviţa, se află o întinsă aşezare aparţinând perioadei romane.

În S. II a început, pe baza informaţiilor mai vechi aflate în literatura de specialitate, identificarea şi degajarea secţiunilor-sondaj realizate de E. Comşa în deceniul şase al sec. trecut în zona de SE a aşezării-tell. Obiectivele acestei acţiuni au în vedere amplasarea corectă a vechilor sondaje în planul general al aşezării tell şi reinterpretarea situaţiilor surprinse în suprafaţa lor.

Obiectivele cercetării viitoare

• 
  Extinderea suprafeţei cercetate în S. I;
  
• 
  Continuarea cercetării nivelurilor ocupaţionale din L 1 şi L 2;
  
• 
  Reinterpretarea profilelor stratigrafice din secţiunile realizate de E. Comşa.
  

Colectivul şantierului Luncaviţa are în vedere şi valorificarea rezultatelor cercetării din situl amintit mai sus în cadrul unui muzeu local. În acest sens, la sfârşitul anului trecut, Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea i-a fost prezentat o schiţă de proiect care precizează atât tipul de clădire, cât şi profilul viitoarei expoziţii. Menţionăm că, până în acest moment, autorităţile locale nu s-au arătat interesate în realizarea unui astfel de proiect.
Bibliografie:

1. C. Micu, Cercetări arheologice în cadrul aşezării-tell de la Luncaviţa, în: O civilizaţie necunoscută: Gumelniţa (volum aflat în pregătire);

2. C. Micu, Cultura Gumelniţa în nordul Dobrogei, în: O civilizaţie necunoscută: Gumelniţa (volum aflat în pregătire).
Raport preliminar arheozoologic (nevertebrate, reptile, peşti).
Radu Valentin (MNIR-CNCP)
Pe lângă resturile de peşti şi mamifere au mai fost descoperite şi resturi de malacofaună (scoici şi melci) dar şi oase de ţestoase şi păsări.

În cele ce urmează încercăm să facem o mică descriere a materialului determinat.

Mollusca. Dintre moluşte a fost identificat doar un melc de livada Helix pomatia şi 16 resturi de cochilii aparţinând genului Unio: Unio pictorum (2), Unio tumidus (1) şi 13 fragmente indeterminate. Dacă prezenţa melcului Helix pomatia poate fi de origine secundară, cochiliile de Unio nu puteau fi decât culese din apele Dunării şi aduse până în aşezare pentru a fi consumate (carnea) sau utilizate la confecţionarea de podoabe (cochilia).

Tot în acest material s-au determinat şi resturile scaphopodului de origine mediteraneeana Dentalium sp utilizat pentru confecţionarea de podoabe.

Pisces. S-au identificat 418 resturi de peşti toate aparţinând taxonilor comuni în Dunăre: stiuca (Esox lucius), plătica (Abramis brama), avat (Aspius aspius), crap (Cyprinus carpio), babuşca (Rutilus rutilus), lin (Tinca tinca), somn (Silurus glanis) şi şalău (Stizostedion lucioperca).

De asemenea, în cazul taxonilor ce au fost reprezentaţi de oase bine păstrate s-a putut reconstitui şi dimensiunile.

Somnul (Silurus glanis) prezintă un total de cca. 795 kg fiind de departe cea mai importantă specie consumată. Greutatea medie reconstituită este de cca. 24 kg iar greutăţile extreme sunt de 1 şi 160 kg pentru un NMI de 33 indivizi. Se observă predilecţia pentru indivizi de talie mare dar trebuie să amintim ca aceasta este tendinţa generală observată în aşezare, existenţa indivizilor de talie mică fiind deja evidenţiata în anii precedenţi pentru structuri arheologice bine precizate.

Crapul (Cyprinus carpio) ocupa locul al doilea ca importanţă. Greutăţile anterioare reconstituite pentru aceasta specie depăşesc 1 kg, fapt ce nu se schimbă nici cu ocazia acestor studii. Greutăţile extreme sunt de 1,4 şi 9,2 kg iar media depăşeşte cu puţin 4 kg. Nu putem decât observa că în cazul crapului erau într-adevăr căutaţi şi capturaţi indivizii reproducători, ceea ce înseamnă, dacă studiile viitoare continuă să ne ofere asemenea date, că pentru crap se realiza într-adevăr o selecţie dimensională. Aceasta ne va conduce imediat la modul în care s-a realizat aceasta selecţie, datorată, probabil, uneltelor de pescuit, perioadei de pescuit sau schimburilor economice.

Ştiuca (Esox lucius) se clasează printre primele specii consumate. Greutăţile reconstituite sunt medii şi mari pentru această specie. Greutatea totală reconstituită pentru acest material se ridică la peste 23 kg cu o medie de 3,3 kg, o minimă de 1,9 kg şi o maximă de 5,7 kg.

Şalăul (Stizostedion lucioperca) altă specie importantă este prezentă cu o greutate totală de 7 kg reprezentată de un NMI de 3 indivizi de talie medie ce cântăresc cu puţin peste 2 kg.

S-a mai putut reconstituii taliile pentru doi avaţi (Aspius aspius), 2 babuşti (Rutilus rutilus) şi un lin (Tinca tinca). Ele se pot clasifica, pentru speciile respective, ca fiind medii sau medii spre mari.

Chelonia. Ţestoasa de apă dulce Emys orbicularis foarte răspândita în lacurile şi bălţile din prejma Dunării este prezentă cu 14 resturi de carapace şi plastron.

Aves. Gradul mare de fragmentare ca şi lipsa unei colecţii de referinţă ne-a împiedicat să determinam cele 7 resturi osoase de păsări.

În concluzie, putem spune că studiul materialului din acest an nu aduce mari noutăţi faţă de anii precedenţi. În continuare se înregistrează în contul peştilor talii medii şi mari, fapt ce pe de o parte confirmă o parte din supoziţiile din anii trecuţi (apartenenţa peştilor pe sit se datorează schimburilor economice) dar pe de alta ne indică că metodele noastre de prelevare a materialului au ajuns la o limită şi ele ar trebui variate. Dacă şi după schimbarea metodelor de prelevare se va obţine rezultate asemănătoare atunci vom fi în stare sa tragem adevăratele concluzii.

Trebuie remarcată şi prezenţa celorlalte animale pe sit, unele din ele aduse tot de la Dunăre, fapt ce apropie mult economia acestui sit de tipul aşezărilor din apropierea Dunării, o economie de subzistenţă bazată pe exploatarea eficace a bogatelor resurse oferite de fluviu şi de mediul înconjurător.
Studiu sedimentologic în aşezarea gumelniţeană Luncaviţa - Cetăţuie, campania 2001. Raport preliminar.
Constantin Haită (MNIR - CNCP)
În cadrul campaniei de cercetări arheologice din anul 2001, studiul sedimentologic a avut în vedere:

• 
  Studiul succesiunii sedimentare înregistrate în cadrul unui sondaj stratigrafic;
  
• 
  Studiul sedimentologic al structurilor antropice cercetate în suprafaţa de săpătură.
  

Sondajul stratigrafic a avut ca scop de a aduce informaţii necesare pentru precizarea a două aspecte, deosebit de importante în studiul acestui sit arheologic:

• 
  Înregistrarea întregii succesiuni stratigrafice atribuite culturii Gumelniţa;
  
• 
  Observarea relaţiilor stratigrafice dintre depunerea antropică şi depozitele de terasă şi, eventual, identificarea unui şanţ de apărare menţionat în literatura de specialitate ca fiind observat prin cercetări anterioare.
  

Succesiunea observată în cadrul sondajului stratigrafic poate fi descrisă, în linii generale, astfel (în succesiune stratigrafică normală):

1. Nivel siltic, gălbui, omogen, compact, cu structură de bioturbaţie datorată faunei, cu rare granule carbonatice, fără constituenţi antropici.

Nivel natural al terasei, steril din punct de vedere arheologic.

2. Nivel siltic, gălbui, relativ omogen, compact, cu structură de bioturbaţie, rare granule carbonatice şi foarte rari constituenţi antropici (chirpici ars şi ceramică).

Nivel de sol natural, dezvoltat pe acumularea de terasă.

3. Nivel siltic, gălbui, uşor eterogen, moderat compact, uneori friabil, cu structură în blocuri, ce include rari constituenţi antropici (chirpici ars şi ceramică).

Nivel ocupaţional aparţinând culturii Gumelniţa A2.

4. Nivel siltic, brun, relativ omogen, moderat compact, cu structură granulară şi agregată, rare fragmente de chirpici ars şi ceramică.

Coluviu parţial contemporan (?) locuirii Gumelniţa A2.

5. Nivel siltic, brun închis, friabil, cu structură agregată bine dezvoltată, frecvente rădăcini actuale, rare fragmente de chirpici ars şi ceramică.

Nivel de sol actual.

Mai notăm faptul că nivelurile 3 şi 2 sunt străbătute de o groapă de mici dimensiuni, probabil o groapă de par, situată în apropierea zonei în care există o schimbare a pantei actuale, ce poate corespunde cu limita de extindere a suprafeţei locuite în perioada culturii Gumelniţa. Umplutura acestei gropi este reprezentată printr-un silt brun închis şi brun gălbui, eterogen, cu rare fragmente de chirpici ars şi ceramică.

De asemenea, important de menţionat este şi faptul că nivelurile 1, 2, 3 şi 4 sunt tăiate de marginea unei gropi de mari dimensiuni, care coboară către partea inferioară a aşezării neolitice, iar în interiorul acesteia a fost observată o umplutură siltică, brună, omogenă, compactă până la foarte compactă, ce include rare fragmente ceramice, de chirpici ars şi piatră, obiecte din fier sau lut, ca şi fragmente de lemn descompus şi rădăcini actuale.

Inventarul arheologic din această umplutură este atribuit perioadei romane.

Este posibil ca această umplutură să reprezinte, din punct de vedere sedimentologic, un sol remaniat.

Din rezultatele preliminare prezentate mai sus se desprind următoarele concluzii:

- în zona cercetată prin sondajul stratigrafic nu a fost identificat decât un singur nivel de locuire neolitică, atribuit culturii Gumelniţa A2. Prezenţa coluviului ce poate fi contemporan, măcar în parte, locuirii pe baza căreia se formează, ar putea indica prezenţa celui de al doilea nivel de locuire gumelniţeană.

- nu a fost identificată nici o structură care să corespundă şanţului de apărare al aşezării gumelniţene, menţionat în literatura de specialitate ca fiind observat prin cercetări anterioare.

- prin acest sondaj stratigrafic a fost evidenţiată o groapă de mari dimensiuni (tranşee ?) ce poate fi atribuită perioadei romane.

Din fiecare din straturile 2, 3 şi 4 a fost prelevat câte un eşantion micromorfologic. Un alt eşantion a fost prelevat din umplutura gropii atribuite perioadei romane. Studiul microscopic al secţiunilor subţiri va aduce informaţii detaliate asupra modului de formare al straturilor eşantionate.