1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

152. Nuşfalău, com. Nuşfalău, jud. Sălaj

Punct: Ţigoiul lui Benedek

Cod sit: 142248.01

Colectiv: Dan Băcueţ-Crişan - responsabil (MJIA Zalău)

Situl se află dispus pe malul stâng (prima terasă) al râului Barcău, în apropiere de trecerea peste calea ferată, la ieşirea din Nuşfalău spre localitatea Zăuan.

Aşezarea a fost identificată în 1979, în urma unor cercetări de suprafaţă, fiind urmate de un sondaj arheologic. Au fost sesizate urmele a patru locuinţe adâncite şi ale unei vetre de foc amenajată în aer liber. Materialul arheologic descoperit datează complexele în sec. IX p. Chr. Cercetările din anul 2001 au avut ca obiectiv stabilirea stratigrafiei sitului şi dezvelirea unor complexe arheologice în vederea realizării unei încadrări cronologice corecte.

Cercetările din anul 2001 au dus la descoperirea a două locuinţe (una de suprafaţă şi una adâncită) şi a unei construcţii anexe, toate complexele fiind databile în sec. IX.

În cadrul campaniei de cercetări desfăşurate în 2001 au fost trasate un număr de patru secţiuni notate S. 1, S. 2, S. 3 şi S. 4.

Din punct de vedere stratigrafic situaţia întâlnită în cele patru secţiuni este următoarea: humus, strat negru-maroniu, strat negru afânat ce conţine materiale arheologice (nivel de cultură sec. IX p. Chr.), strat negru lutos (steril d.p.d.v. arheologic), lut galben-maroniu (steril d.p.d.v. arheologic).

S. 1/2001-cu dimensiunile de 6 x 1 m. În această secţiune nu au fost surprinse complexe arheologice. Din nivelul de cultură au fost recoltate câteva fragmente ceramice.

S. 2/2001, cu dimensiunile de 10 x 2 m. Între S. 1 şi S. 2 a fost cruţat un martor cu lăţimea de 1 m. În S. 2, între m 7-10, la adâncimea de -0,56 m (gropi conturate în sterilul galben-maroniu), au fost sesizate trei gropi de stâlp. Probabil că aceştia susţineau o construcţie cu un alt rol decât cel de locuinţă (construcţie anexă). În zona gropilor de stâlp au fost descoperite mai multe fragmente ceramice medievale timpurii. S. 3/2001- cu dimensiunile de 10 x 2 m. A fost deschisă la distanţa de 24,6 m faţă de S. 2/2001. În această secţiune, între m 6,5 - 10, a fost surprinsă parţial o locuinţă de tip adâncit (notată L1), locuinţă ce a putut fi conturată datorită concentrării unei mari cantităţi de chirpici. Urmele acesteia au fost sesizate la adâncimea de -0,35 m, fundul ei fiind atins la -0,6 m. De asemenea, au fost surprinse pe fundul complexului şi urmele a trei stâlpi.

În vederea investigării întregii locuinţe L1 a fost deschisă secţiunea S. 4/2001 perpendicular pe S. 3/2001, între cele două fiind cruţat un martor de 0,4 m.

S. 4/2001-cu dimensiunile de 10 x 2 m. În S. 4 locuinţa L1 a fost surprinsă între m 0-4 la adâncimea de -0,35 m, fiind conturată datorită prezenţei unei mari mase de chirpici. Locuinţa este de formă patrulateră, adâncită în pământ, fundul acesteia fiind atins la -0,95 m faţă de nivelul actual de călcare.

Instalaţia de foc a locuinţei este complexă, în L1 fiind prezente trei cuptoare, unul săpat în perete, unul scobit în bloc de lut cruţat iar al treilea era de tip "pietrar". În prima fază a funcţionat doar cuptorul de tip "pietrar". După ce acesta a fost desfiinţat în vechime, au fost construite celelalte două cuptoare care au funcţionat concomitent.

Tot în S. 4/2001, între m 6-10 a mai fost surprinsă o locuinţă notată L 2. Complexul a fost sesizat la adâncimea de -0,4 m, prezentându-se sub forma unei mari aglomerări de pietre, oase, ceramică şi chirpici. L 2 este o locuinţă de suprafaţă cu formă neregulată. Fundul complexului a fost atins la -0,48 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare.

Materialul arheologic recoltat este constituit din ceramică, majoritatea vaselor fiind lucrate la roata rapidă alături de care sunt prezente şi câteva fragmente ceramice provenite de la vase lucrate cu roata înceată sau cu mâna. Pe baza materialului arheologic descoperit, complexele cercetate la Nuşfalău "Ţigoiul lui Benedek" pot fi datate în sec. IX. p. Chr.

Materialul arheologic recoltat în campania de cercetări desfăşurată în anul 2001 se află păstrat în depozitele Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.
Bibliografie:

Al.V.Matei, Repertoriul de aşezări şi descoperiri aparţinând sec. IV-IX de pe teritoriul judeţului Sălaj, în AMP, III, 1979, p. 481-482.

153. Obreja, com. Obreja, jud. Caraş Severin

Punct: Sat Bătrân

Cod sit: 53381.01

Colectiv: Dumitru Ţeicu, Dacian Rancu, Ovidiu Bozu, Vidu Micli, Gyömber Maria (MBM Reşiţa)

Localitatea Obreja se află situată pe cursul inferior al râului Bistra, care constituie un culoar natural de legătură între Depresiunea Caransebeş şi zona Haţegului. Rama nordică a Bistrei este mărginită de masivul Munţilor Poiana Ruscă, iar la S se desfăşoară culmile Munţilor Ţarcu.

Cercetările arheologice au identificat în lunca Bistrei, pe malul nordic, în punctul Sat Bătrân urmele unei biserici medievale şi ale unei necropole.

Descrierea săpăturilor

Cele cinci secţiuni, create în plan S₁-S₅ au fost amplasate în zona de S şi de V a bisericii cu orientarea E-V.

Cercetările arheologice de la Obreja au oferit informaţii la fel de semnificative şi la fel de semnificative cu privire la structura planimetrică a bisericii. În zona de V a navei, în S₃-S₅, au fost cercetate un număr de 19 morminte.

Prezentăm în continuare cele mai semnificative morminte:

M. 14 - cercetat în S₃, la adâncimea de 1,15 m; fără inventar funerar.

M. 16 - mormânt de la care s-a păstrat doar craniul.

M. 19 - mormânt dezgropat de M18.

M. 20 - a fost dezgropat de M18.

M. 21 - situat în martorul din S₂ şi S₃ a fost cercetat parţial. Groapa mormântului 17 a deranjat în parte M. 27.

M. 26 - cercetat în zona de la V de biserică. Păstrat parţial craniul şi braţele.

M. 27 - păstrat parţial, identificându-se doar picioarele, în marginea sud-vestică a secţiunii S₄.

M. 28 - a fost identificat în martorul din S₃ şi S₄, fiind cercetat doar craniul.

M. 30 - Situat în imediata vecinătate a zidului vestic a navei. Braţul stâng era aşezat pe abdomen iar cel drept adus cu palma la claviculă.

Stabilirea limitelor cronologice ale necropolei, prin prisma inventarului funerar, este extrem de anevoioasă. S-au făcut înmormântări în cursul secolului al XV-lea, dar nu se poate aprecia momentul de început al cimitirului.

Necropola din jurul bisericii de la Obreja a avut o fază mai veche de înmormântări anterioară monumentului din zid. Observaţia noastră se bazează pe situaţia identificată în S₃ unde M. 23 se afla sub fundaţia zidului vestic al navei.

Investigaţia arheologică a facilitat observaţii privind ritualul funerar şi o serie de tradiţii legate de înmormântare. Se remarcă prezenţa monedei la morminte depusă ca obol funerar.

Biserica medievală

În stadiul actual al cercetării a fost stabilit planul monumentului. Nava avea o formă rectangulară cu dimensiunile exterioare de 8 m/7,60 m. Zidurile aveau o grosime de 0,90 m, fiind construite din bolovani de râu, şi cu mortar. Feţele exterioare erau uşor cioplite. Aceeaşi structură din bolovani mari de râu se regăseşte şi în fundaţia navei. Zidul de V al navei a fost demantelat în bună parte, până în fundaţie.

În ceea ce priveşte interiorul navei, cercetarea arheologică a evidenţiat o puternică deranjare, care în zona de E, spre altar, a dus până la dispariţia zidurilor. Pe latura de V, spre N şi S, s-au ridicat într-o etapă ulterioară construcţiei bisericii contraforturi. Dimensiunile acestor elemente sunt de 1 m/0,75 m. Cercetarea arheologică până la acest stadiu, n-a oferit elemente concludente pentru cronologia bisericii.

Investigaţia arheologică a vizat zona de răsărit a monumentului unde au rămas nedefinite o serie de aspecte. Se impune de la bun început precizarea că zona a fost bulversată de săpături mai vechi, ale căutătorilor de comori, care au demolat zidul până la fundaţie. Cercetarea arheologică a reuşit reconstituirea traseului altarului cu ajutorul şanţurilor de fundaţie şi a zidului pătrat. Biserica a avut altarul sub forma unei abside semicirculare sprijinită direct pe zidurile laterale ale navei. Dimensiunile externe ale monumentului au fost de 9,9/7,1 m. Documentele scrise de cancelarie de la începutul secolului al XV-lea aduc în conul de lumină un nucleu de sate româneşti stăpânite de familia nobilă românească Bizere. Analogii de plan şi informaţiile izvoarelor scrise converg pentru datarea bisericii de la Obreja în sec. XIV-XV.