1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

161. Parţa, com. Şag, jud. Timiş

Punct: Tell II

Cod sit: 158797.01

Colectiv: Florin Draşovean, Dan Leopold Ciobotaru (MB Timişoara), Gheorghe Lazarovici (MNIT)

Campania arheologică organizată de Muzeul Banatului cu sprijinul şi finanţarea Ministerului Culturii şi Cultelor in situl arheologic Parţa tell II, comuna Şag, judeţul Timiş, s-a desfăşurat între 19 iulie şi 14 august 2001.

Cercetarea arheologică din acest an avea ca obiectiv principal excavarea nivelului aparţinând neoliticului timpuriu, ceea ce implicit avea ca urmare finalizarea săpăturii la secţiunea II a tell-ului. Această secţiune, cu dimensiunile de 10 x 10 m, a fost deschisă în anul 1992 şi a fost săpată în campanii derulate de-a lungul mai multor ani. Campaniile anterioare au scos la lumină locuirea medievală, eneolitică, un strat consistent aparţinând grupului Foeni al culturii Petreşti, precum şi locuirea neolitică târzie aparţinând purtătorilor culturii Vinča, faza C. Ultima campanie a fost organizată în vara anului 1999.

Campania din acest an a început prin degajarea unei cantităţi foarte mari de sol care s-a scurs din profilele deschise până la adâncimea de -2,3/2,5 m. De asemenea, o mare cantitate de pământ a rezultat şi din activitatea de braconaj arheologic, extrem de intensă la Parţa, datorită notorietăţii siturilor. Dealtfel, acest caz a fost semnalat şi în presă, în ultimii ani.

După degajare, stratul arheologic se găsea la o adâncime de -2,4/-2,5 m, în pantă uşoară către S. O bună parte din suprafaţa secţiunii era deranjată şi de resturile gropilor aparţinând unor locuinţe vinciene care au fost excavate în campania anterioară. Dispunerea carourilor de 2 x 2 m a urmat fidel concepţia de organizare aplicată de la începerea primei campanii. De asemenea, adâncimile se măsoară cu nivela având ca şi cotă de reper calota unui buncăr militar din imediata apropiere.

Primul strat, cu o grosime de 0,2/0,25 m, orizontal pe toată suprafaţa secţiunii, avea o culoare brun închis, şi era foarte compact. Din acest strat, lipsit de complexe arheologice, am recuperat ceramică, oase şi chirpici în stare foarte fragmentară, care prezentau urme de rulaj mecanic secundar. Aceste materiale aparţineau tipologic neoliticului timpuriu iar stratul respectiv reprezenta un hiatus arheologic între locuirea neolitică timpurie şi cea neolitică târzie. Prin prezenţa acestui strat compact, vestigiile culturii Starčevo-Criş se păstrau complet izolate de materialele mai târzii.

Sub acest strat a apărut un strat deschis la culoare, gălbui, mult mai moale şi bogat în material arheologic. Calitatea şi bogăţia ceramicii şi a materialului osteologic au impus folosirea cu precădere a uneltelor de mână, şpaclul şi măturiţa, pentru degajarea complexelor.

Astfel, în caroul 25, situat în colţul vestic, a fost cercetată o groapă Starčevo-Criş, care fusese tăiată de o groapă mare realizată în neoliticul târziu. Restul de groapă Starčevo-Criş a fost sesizată la adâncimea de -2,35 m şi a continuat până la adâncimea de -2,7 m.

În caroul 15 de la adâncimea -2,55 m a fost săpată groapa 1/2001, de origine vinciană, cu diam. 0,9 m şi formă circulară, care cobora până la adâncimea de -2,8 m. În această groapă au fost descoperite resturile unei plăci de reverberaţie şi o statuetă feminină fragmentară.

În caroul 22 a fost excavată groapa 2/2001, aparţinând nivelului neolitic timpuriu, de formă ovală, cu latura lungă de 1,5 m. Prezenţa acestei gropi a fost sesizată încă din campania anterioară, când din această zonă au fost recuperate fragmente ceramice aparţinând neoliticului timpuriu. Fundul acestei gropi s-a oprit la adâncimea de -2,84 m, dar în latura vestică o alveolare a gropii cobora până la adâncimea de -2,92 m. Latura nordică a gropii a fost afectată de o groapă patrulateră vinciană care intra parţial în profilul secţiunii. Din complexul neolitic timpuriu au fost recuperate şi fragmente ceramice pictate.

În caroul 11, o groapă aparţinând nivelului vincian de formă dreptunghiulară, cu lăţimea de 0,2 m şi lungimea de 1,2 m cobora până la adâncimea de -2,64 m şi avea orientarea N-S. Groapa pare a fi legată de sistemul de fundaţie al unui complex vincian târziu care se extinde în afara secţiunii.

În caroul 5, de la adâncimea de -2,60 m s-a evidenţiat prezenţa unei gropi circulare, 6/2001 care cobora în steril până la adâncimea de -3,7 m. În această groapă au fost descoperite fragmente foarte masive de chirpici,provenind de la o locuinţă de suprafaţă neolitică timpurie care fusese dezafectată undeva în afara perimetrului secţiunii.

În zona carourilor 2-4, 7-9 au fost degajate urmele unei locuinţe bordei, B1/2001, de formă relativ patrulateră, cu latura de 2,9 x 3,3 m, care în latura nordică poseda un prici cruţat în lut. Adosat la acest bordei se găsea o încăpere pe latura vestică, relativ circulară, de 1,6 m. Adâncimea maximă a bordeiului era de -3,85 m. Din acest bordei a fost recuperată o cantitate foarte mare de material arheologic.

Un al doilea bordei relativ patrulater, B2/2001, a fost descoperit în zona profilului sud-vestic al secţiunii, carourile 9-10, 14-15, 20. Acesta avea pereţii drepţi, păstraţi în steril în stare relativ bună. Latura păstrată integral a bordeiului are lungimea de 2,4 m, iar adâncimea totală a acestuia este -3,55 m, având o adâncime de săpare de 0,9 m.

Cel mai interesant obiectiv este o groapă probabil rituală, cilindrică, care a fost dezvelită în carourile 3/4, începând aproximativ de la adâncimea de -2,8 m şi al cărei fund se găsea la adâncimea de -4,8 m. Diametrul acestei gropi este de 0,95 m. În jurul acestei gropi se găsesc o serie de patru alveole care coboară în spirală, permiţând accesul în groapa cilindrică. La baza acesteia se găseau două vase întregibile.

Analiza primară a materialului ceramic a permis încadrarea locuirii neolitice timpurii în cultura Starčevo-Criş, faza a IIIa.

162. Pâclişa, mun. Alba Iulia, jud. Alba