1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

172. Poduri, com Poduri, jud. Bacău

Punct: Dealul Ghindaru

Cod sit: 24640.01

Colectiv: Dan Monah - responsabil (IA Iaşi), Dragomir Nicolae Popovici - responsabil adj. (MNIR), Gheorghe Dumitroaia (CMJ Neamţ), Felicia Monah (IA Iaşi), Cătălin Bem, Adrian Bălăşescu, Valentin Radu, Constantin Haită (MNIR - CNCP), Constantin Preoteasa (CMJ Neamţ), Gheorghe Lupaşcu, Vasile Cotiugă (UAIC Iaşi)

Săpăturile arheologice din vara anului 2001

În campania 2001 săpăturile au fost concentrate în zona nordică a Casetei A unde au fost demontate vestigiile L 73_b şi a fost continuată investigarea zonei L 73_a, fiind explorat nivelul pe care a fost construită locuinţa. În partea sudică a casetei A au fost efectuate o serie de degajări şi au fost demontate ultimele vestigii ale locuinţei nr. 74. În dorinţa de a obţine cât mai multe informaţii cu privire la construcţiile din fazele Cucuteni B şi A-B, grav afectate de braconaje, în extremitatea nord-estică a casetei A a fost deschisă caseta B cu suprafaţa de 8x14 m. Săpătura din această nouă suprafaţă a fost condusă de către Cătălin Bem. Şi în această campanie echipa de arheologi a beneficiat de ajutorul preţios al colegilor biologi care au recoltat materiale osteologice şi macroresturi vegetale. Din motive obiective nu a putut fi continuată săpătura în zona Casa Piticilor şi nu au fost continuate experimentele începute în campania precedentă. Regretabil este şi faptul că, în campania 2001, la lucrările de la Poduri nu au participat studenţi. Deoarece lucrările campaniei 2001 au început cu săparea casetei B considerăm firesc să începem cu prezentarea informaţiilor obţinute în acest sector.

Săpăturile din caseta B¹. Aşa cum am mai spus în partea de N-E a casetei A a fost deschisă o nouă zonă de lucru cu suprafaţa de 8x14 m. Carourile din această casetă au fost notate cu literele M-P, fiind numerotate de la 1 la 7. Iniţial ai fost lăsaţi doi martori, primul separa caseta A de caseta B, iar al doilea se afla pe linia carourilor M-P. Mai târziu cei doi martori au fost demontaţi. Din păcate şi în noua suprafaţă sunt câteva perturbări stratigrafice datorate braconajelor, dar mai puţin extinse decât în caseta A. În nivelul Cucuteni B au fost degajate resturile L 76, cercetată parţial pe traseul casetei A în cursul campaniei 2000. Vestigiile locuinţei sunt constituite, în special, din bucăţi de chirpici de la pereţi, de dimensiuni modeste, cu numeroase discontinuităţi. Pe bucăţile de chirpici au fost observate amprente de la stâlpi cu diametrul maxim de 5,5 cm, amprentele fiind destul de apropiate una de alta. Aşa cum s-a observat şi în cazul altor construcţii din faza Cucuteni B de la Poduri locuinţa nu avea platformă de bârne, podeaua, cu trei faze de refacere, a fost construită direct pe sol, de fapt pe “nivelul de distrugere” al L 75.

Din observaţiile făcute pe şantier se pare că întregul material ceramic recoltat se încadrează în stilul ε.

Demantelarea vestigiilor locuinţei s-a realizat stratigrafic, fiind demontat, mai întâi, stratul “negru 1”, probabil stratul mai vechi arabil, apoi “negru 2”, corespunzând probabil epocii bronzului şi, în sfârşit, stratul “exterior 1” considerat drept rezultat al abandonării L 76 şi a construcţiilor contemporane. Straturile “exterior 1 şi 2” reprezintă momente ocupaţionale contemporane construcţiei nr. 76, în timp ce stratul numit “exterior 4”, aflat sub L. 76 ar reprezenta, împreună cu stratul “exterior 2”, perioada dintre distrugerea L 75, datată în faza Cucuteni A-B, şi construirea L 76.

În timpul săpăturilor au fost identificate mai multe complexe care sunt formate fie din aglomerări de material arheologic fie din urme ale unor intervenţii din vechime. Cx. 1/2001 a făcut impresia, la început, a unui şanţ care tăia L 77 cercetată, în parte, în caseta A, funcţionalitatea lui nu a putut fi stabilită cu precizie şi în final s-a dovedit a fi, mai degrabă, o vatră prost conservată. Situaţia acestui complex este mai complicată deoarece, mai târziu, pe traseul aşa zisului şanţ a fost identificată o groapă în care se aflau oase umane. Groapa a fost notată cu sigla M 1, fiind observată de la adâncimea de -1,61 m. Resturile umane par a fi în poziţie secundară, în raport cu adâncimea au fost prelevate, mai întâi, oasele lungi de la picioare, câteva vertebre şi coaste şi câteva fragmente care par a fi din oasele regiunii sacrale. În sfârşit, pe fundul gropii se afla craniul. După dimensiunile oaselor se pare că era vorba de un copil. Deşi provine din caseta A preferăm să prezentăm situaţia M 2 în această secţiune. În caroul K 12, în nivelul Cucuteni A₂, au fost descoperite, de asemenea, oase umane. Groapa în care au fost depuse nu a fost observată decât în momentul în care au fost observate câteva pietre aranjate în semicerc. Cu certitudine pietrele au fost aranjate circular, dar în campania trecută partea vestică a cercului a fost demontată. În mijlocul cercului de pietre era depusă o jumătate de craniu uman provenind de la un copil. Practica manipulării rituale a oaselor umane, în special a celor de copii², este confirmată de descoperirile din campania 2001. Formularea unor ipoteze mai consistente nu va putea fi făcută decât după efectuarea expertizei antropologice.

Cx. 2/2001 şi Cx. 3/2001, situate în zona de E a L 76, erau formate din nişte aglomerări de chirpici ars cu un număr de fragmente ceramice şi pietre, probabil resturile unei “anexe” a locuinţei nr. 76. În zonă a fost descoperit şi un “căţel de vatră”. Ambele complexe par, pe baza informaţiilor stratigrafice, să funcţioneze în acelaşi timp cu L 76. Cx. Nr. 4/2001, din caroul K 17, este o groapă care străpunge nivelul Cucuteni A₂ (diam. 0,5 m, adâncimea 0,25 m), având, în umplutură, bucăţi mari de chirpici,fragmente ceramice Cucuteni A şi câteva fragmente ceramice Cucuteni A-B. Cx. 5/2001 este o aglomerare de chirpici ars, numeroase fragmente ceramice şi chiar vase parţial întregibile, pietre şi oase de animale. Complexul se află la N de L 76, vestigiile provenind de la o construcţie uşoară contemporană cu L 76. În materialul ceramic se pare că sunt şi fragmente care pot fi atribuite fazei Cucuteni A-B. Cx. 6/2001 este o groapă din caseta B (caroul N 6) care perforează L 76. În umplutură a fost găsit un fragment ceramic ce poate fi atribuit epocii bronzului. Acesta ar fi singurul complex din epoca bronzului. În cursul săpăturilor din caseta B au fost găsite, în stratul de la suprafaţă, aprox. 15 fragmente ceramice ce pot fi atribuite epocii bronzului. Cx. 7/2001 din caseta A (caroul B -1) pare să fie o groapă cu diametrul de 1,5 m în care au fost observate câteva oase umane în conexiune anatomică. În groapă a fost descoperit şi un posibil corn de cerb lopătar şi alte câteva oase care par a proveni de la acelaşi exemplar. Rămâne ca expertiza arheozoologică să elucideze această situaţie.

Rezultatele obţinute deocamdată prin săpăturile din caseta B sunt destul de modeste datorită unor deranjamente moderne, dar şi a faptului că a fost degajată doar extremitatea locuinţei Cucuteni. Probabil, vom putea oferi mai multe informaţii după restaurarea şi studierea materialului ceramic recoltat. Investigarea suprafeţei B va fi continuată şi în campania viitoare când sperăm să obţinem informaţii interesante despre locuinţa Cucuteni A-B cercetată parţial în campania 2000. [Cătălin Bem şi Dan Monah].

Săpăturile din caseta A

Aşa cum am arătat, în partea introductivă a raportului, în timpul campaniei 2001 a fost continuată cercetarea unor suprafeţe din caseta A. Lucrările s-au desfăşurat în nivelul Cucuteni A₂ şi în cel corespunzând etapei Cucuteni A₁. Vom proceda la descrierea descoperirilor şi a informaţiilor obţinute în ordine cronologică.

Nivelul Cucuteni A₂

Cercetarea locuinţei nr. 74

În cea mai mare parte locuinţa a fost săpată în campania anului trecut³. Rămăsese nedemontată jumătatea nordică a încăperii de V, cea în care se afla şi vatra. Pentru a completa datele obţinute anul trecut am demontat martorii lăsaţi pe vatră şi am continuat săparea zonei de pe laturile de N-V şi N a locuinţei. Am retaluzat profilul şanţului cu care am secţionat, în anul trecut, locuinţa pentru a verifica existenţa şi rostul straturilor de lutuieli din încăperea de E. Am remarcat că acestea pornesc aprox. din centrul camerei de V, îngroşându-se pe măsură ce ne apropiem de extremitatea estică a locuinţei. Se pare că am avut dreptate anul trecut când am afirmat că au fost aplicate câteva lutuieli peste care, în ultima fază de utilizare a locuinţei, să fie aşezată o “duşumea” de scândură. Observaţiile noastre par să fie susţinute şi de colegul Constantin Haită. Se pune firesc întrebarea de ce nivelele de lutuială nu acoperă întreaga suprafaţă a locuinţei. Singura explicaţie pe care o găsim este că lutuielile nu corespund unor etape diferite de ocupare a locuinţei, fiind doar simple nivelări efectuate cu scopul de a obţine o suprafaţă netedă şi orizontală. Am remarcat şi faptul că peretele transversal ce despărţea cele două încăperi nu străpungea lutuielile menţionate ci se sprijinea pe acestea iar ultima lutuială “urca” pe baza peretelui.

Sub L 74 se afla un strat de pământ de culoare verzui închis, pigmentat de cărbuni şi cu multe fragmente ceramice şi oase de animale. În acest strat am găsit un fragment de idol zoomorf şi un fragment dintr-o protomă zoomorfă, probabil un cap de urs. Partea superioară a stratului de pământ verzui pare să fi fost amenajată prin nivelare pentru a se obţine o suprafaţă plană pe care să fie construită locuinţa 74. Materialul ceramic este obişnuit pentru etapa Cucuteni A₂, predominând ceramica grosieră, cea fin pictată fiind slab reprezentată. Cele câteva fragmente cu decor de tip Precucuteni III sunt normale deoarece ne aflăm către baza stratului de depuneri Cucuteni A₂. [Vasile Cotiugă şi Dan Monah].

Cercetarea vestigiilor L 69, 80, 81 şi 84

Din nivelul Cucuteni A₂ au fost cercetate porţiuni din alte patru locuinţe. Părţi din aceste construcţii au fost săpate în campaniile trecute iar în prezent zone din acestea sunt deranjate de braconajele din anii 1997-1999. Din aceste motive datele obţinute nu sunt semnificative dar s-au obţinut unele detalii sau precizări privind tehnica construcţiei locuinţelor din această etapă.

Resturile L 69

La adâncimea de 2 m, în zona nordică a casetei A, în carourile K-L -1,2, au fost descoperite, anul trecut, resturile locuinţei 69, orientată pe direcţia E-V. În apropierea acesteia, spre S, dar la acelaşi orizont stratigrafic, se aflau resturile locuinţei 84. Distanţa dintre dărâmăturile celor două construcţii era de un metru. Vestigiile ambelor locuinţe au suferit numeroase şi importante distrugeri datorate braconajelor, dar şi datorită gropilor practicate în timpul locuirilor post- Cucuteni A₂. După demontarea platformei L 69 s-a constatat că aceasta era construită pe un strat, pe alocuri gros, de cenuşă vulcanică (tuf) adusă din afara tell-ului. Cenuşa, de culoare alb-glbuie, aşezată într-un strat gros de 3-5 cm, a fost folosită pentru a nivela terenul pe care a fost construită platforma locuinţei, şi, probabil, a avut şi rolul de a izola structura de lemn de umezeala terenului. Materialul ceramic recoltat permite atribuirea acestei construcţii etapei Cucuteni A₂.

Locuinţa nr. 80

Resturile L 80 au apărut la adâncimea de 2 m în partea de E a casetei a (caroul l 18, şi se prezentau sub forma unei mase de chirpici compact, ars la roşu-cărămiziu, care acoperea o suprafaţă de aprox. 2-2,5 m². După demontarea dărâmăturilor pereţilor au fost găsite fragmente ceramice care au permis încadrarea ei în etapa Cucuteni A₂. La demontarea platformei, arsă la roşu-cărămiziu, s-a remarcat că avea grosimea de 0,08-0,1 m şi fusese construită pe bârne cu diametrul de 8-10 cm care îşi lăsaseră amprentele pe chirpic. Bârnele erau orientate N-S, probabil, transversal pe axul locuinţei.

Locuinţa nr. 81

Vestigiile acestei construcţii au apărut, la adâncimea de 2 m, în c. K-L 7-11. Resturile constau într-o masă de chirpici ars, cu suprafaţa de cca. 30 m². Din păcate, resturile construcţiei erau, pe o suprafaţă întinsă, deranjate de o groapă a braconierilor. După înlăturarea dărâmăturilor pereţilor au fost găsite mai multe vase întregi şi întregibile care pot fi atribuite etapei Cucuteni A₂. În c. L 10 a fost găsită vatra locuinţei care, însă, era deranjată de un gang, totuşi au putut fi observate, destul de clar, două faze de utilizare a ei. Locuinţa, sau mai bine spus porţiunea cercetată, nu avea platformă pe bârne.

Locuinţa nr. 84

Această construcţie a fost, aproape în întregime, distrusă de braconieri. Din porţiunea rămasă au fost recoltate câteva fragmente ceramice, prinse în chirpici, tipice pentru etapa Cucuteni A₂.

Nivelul Cucuteni A₁

Locuinţa nr. 73_b

Această construcţie face parte dintr-un complex de patru locuinţe suprapuse pe care l-am atribuit, cu unele rezerve, etapei Cucuteni A₁. În campania trecută a fost demontată o parte din L 73_a care avea un vas îngropat sub bârnele platformei, un rit de fundare a locuinţei⁴. În campania 2001 am continuat cercetarea complexului de locuinţe Cucuteni A₁ prin demontarea, tot parţială, a vestigiilor construcţiei 73_b. Am remarcat că locuinţa 73_b era orientată E-V, bârnele platformei fiind orientate, în linii mari, pe direcţia N-S. Resturile construcţiei se prezentau sub forma unei mase de chirpici compactă, arsă la roşu-cărămiziu, fără nici un fel de fisuri. Partea dinspre S-V era mai înaltă decât cea de N-E şi mai ales decât cea din extremitatea estică care suferise o puternică tasare. La început a fost demontată o pojghiţă de chirpici,de 2-5 cm grosime, deosebit de dură deşi părea să fie formată din sfărâmături Sate de presiunea pământului aflat deasupra. După îndepărtarea pojghiţei superioare a fost observată o placă de chirpici,alcătuită din mai multe straturi, fisurată în bucăţi mari mozaicate. Grosimea acesteia era de 5-7 cm. În unele zone sub placa menţionată se găsea o altă placă de chirpici cu grosimea de 3-5 cm. Placa superioară a suferit arderi inegale ca intensitate şi din această cauză avea în unele porţiuni culoarea roşie, iar în altele neagră. Ambele plăci păreau să provină de la pereţii locuinţei şi sub acestea se afla platforma de lut a construcţiei cu grosimea de 10-12 cm. Platforma a fost alcătuită din bârne cu diametrul de 8-10 cm peste care, din loc în loc, transversal, au fost puse ramuri de arbori care, uneori, îşi păstrau frunzele. Bârnele erau orientate N-E - S-E, transversal pe axul construcţiei. Amprentele bârnelor se conservau, destul de bine, pe nivelarea galben-albicioasă pe care fusese construită locuinţa. În c. C 2-4 a fost remarcată o aglomerare de chirpici de formă dreptunghiulară, poate datorată prăbuşirii peretelui care, poate, compartimenta construcţia. Cu toate eforturile noastre nu am putut descifra semnificaţia acestei aglomerări de lipituri care, uneori, alternau cu straturi de cenuşă. La început am crezut că este vorba de o construcţie, o amenajare interioară, dar această ipoteză nu s-a confirmat. Pe latura de N-E a locuinţei a fost descoperită o movilă de cenuşă, de formă elipsoidală, cu înălţimea de peste 0,20 m, care probabil provine de la acoperiş.

Descifrarea detaliilor constructive ale locuinţei este îngreunată de gropile imense ale braconierilor care au afectat zona în care probabil se afla vatra. Din această zonă braconierii au recoltat, se pare, un mare număr de vase. Din această cauză materialul ceramic recoltat de noi este insignifiant. Demontarea vestigiilor L 73_b a fost întreruptă în zona în care există o suprapunere cu locuinţa 73_c. Lucrările vor fi continuate în campania 2002.

Groapa de fundaţie

În c. G -1, la adâncimea de 2,80 m, în nivelarea de sub platforma L 73_a, a fost descoperit un complex de formă aprox. ovală, orientat pe direcţia E-V, cu diametrul mare de cca. 1,5 m şi cel mic de 1 m. Complexul era format din 135 pietre de râu de dimensiuni şi forme diferite, aranjate cu grijă. În mijlocul acestui pavaj se afla o groapă de formă circulară, cu diametrul de cca. 0,3 m şi adâncimea de 0,4 m. Pe fundul gropii, în centrul ei, era depusă o statuetă feminină, în poziţie şezândă, cu faţa orientată spre E. Statueta are înălţimea de 4 cm, fiind un exemplar tipic pentru faza Precucuteni III. În umplutura gropii se afla un sediment maroniu cu bucăţele de chirpici ars şi cărbuni de lemn şi o cochilie de scoică. Pavajul de piatră care înconjura groapa cu statueta era acoperit de un strat de lut, cu grosimea de un centimetru în zona ce suprapunea groapa şi aproape 10 cm spre margini. Pe această lutuială au fost aşezate bârnele platformei locuinţei 73_a. Considerăm groapa, pavajul şi statueta ca fiind componentele unui rit de fundare a locuinţei menţionate. [Constantin Preoteasa, Cătălin Bem, Dan Monah]

Cercetări inter-disciplinare

Şi în campania 2001 colectivul de cercetători a făcut eforturi pentru o cercetare inter-disciplinară. Din păcate, au putut fi obţinute doar informaţii preliminare privind resturile arheozoologice şi unele macroresturi vegetale.

Fauna de la Poduri (jud. Bacău)
Materialul faunistic provine din două nivele culturale: Cucuteni A₂ şi Cucuteni B₁. Mamiferele identificate sunt specii domestice: Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus, Sus domesticus, Canis familiaris şi sălbatice: Equus caballus (prezent doar în nivelul Cucuteni A₂), Bos primigenius, Bison bonasus (Cucuteni B₁), Cervus elaphus, Capreolus capreolus, Sus scrofa, Ursus arctos, Canis lupus (Cucuteni A₂), Vulpes vulpes (Cucuteni B₁), Meles meles (Cucuteni A₂), Martes sp. (Cucuteni B₁), Felis sylvestris (Cucuteni A₂), Lepus europaeus (Cucuteni A₂), Castor fiber.

Animalele domestice au ponderea cea mai mare în cadrul faunei. Ca număr de resturi (NR) ele reprezintă: 86% în Cucuteni A₂ şi 84% în Cucuteni B₁. Ca număr minim de indivizi (NMI), în Cucuteni A₂ acestea deţin un procentaj de 71%, iar în Cucuteni B₁ de 72%. În ambele niveluri se observă că animalele domestice predomină, ceea ce sugerează că activitatea de creştere a animalelor juca un rol important. Bovinele şi ovicaprinele sunt crescute în principal pentru produsele lor secundare (lapte, lâna, etc.), iar porcul în special pentru consumul alimentar.

În cursul evoluţiei culturale de la Cucuteni A₂ la Cucuteni B₁ se observă o modificare a paleoeconomiei animale, în sensul că ponderea bovinelor creşte şi cea a ovicaprinelor scade. Vânatul constituie o sursă alternativă pentru aprovizionarea comunităţii cu carne. [Adrian Bălăşescu, Valentin Radu ]

Macroresturi vegetale din L 75

În campania anului 2000 au fost găsite mai multe macroresturi vegetale provenind din construcţii, complexe de cult şi gropi atribuite fazelor Cucuteni A-B şi Cucuteni A₂. În momentul de faţă nu putem prezenta decât rezultatele preliminare ale determinărilor făcute pentru depozitele din L 75. Construcţia menţionată, o locuinţă cu etaj, este atribuită fazei Cucuteni A-B. Sub planşeul etajului, pe platforma parterului, au fost găsite două depozite de macroresturi vegetale bine conservate care au fost recoltate în întregime.

Eşantionul nr. 1 provine din vasul nr. 9, o amforă pictată în stilul specific fazei Cucuteni A-B, care fusese spart de prăbuşirea planşeului. Deşi vasul era spart, fragmentele ceramice au protejat fructe şi au permis buna lor conservare. Au fost determinate 248 de fructe de coriandru (Coriandrum sativum). Coriandrul este o plantă erbacee, anuală sau bianuală, cu originea probabilă în bazinul estic al Mediteranei. Se consideră că din această regiune s-a răspândit, cu mult timp înainte, în Asia meridională şi Europa⁵. Coriandru era folosit de egipteni, greci, romani şi alte popoare antice pentru aromatizarea mâncărurilor şi băuturilor. În evul mediu era folosit, în special, pentru aromatizarea vinurilor dar şi a fripturilor şi prăjiturilor⁶.

În momentul de faţă coriandru se cultivă mai ales în regiunile sudice ale României, fiind folosit ca plantă aromatică. Remarcăm faptul că depozitul descoperit la Poduri este alcătuit doar din fructe de coriandru ceea ce ne semnalează cu multă probabilitate existenţa unor culturi pure. Ne punem, firesc, întrebarea dacă exemplarele descoperite la Poduri proveneau dintr-o cultură locală sau erau aduse din S.

Eşantionul nr. 2. În imediata apropiere a vasului cu fructe de coriandru se afla încă un depozit de resturi vegetale. În timpul recoltării arheologii au avut impresia că resturile vegetale proveneau din vasul nr. 9. Fără să excludem această posibilitate trebuie să remarcăm că cele două depozite sunt diferite în ceea ce priveşte compoziţia floristică. Lotul care ne-a fost prezentat cântărea 130 g şi era alcătuit din fructe de coriandru (Coriandru sativum) şi fructe de soc (Sambucus nigra). Dacă fructele de coriandru sunt bine conservate, păstrându-şi forma, cele de soc sunt sfărâmate în mare parte. [Felicia Monah]

Note:

1. Între echipa de arheologi de la Bucureşti şi cea de la Iaşi nu s-a ajuns la un deplin acord în ceea ce priveşte terminologia şi interpretarea unor situaţii întâlnite pe teren. Deoarece conducerea săpăturii din caseta B a fost încredinţată colegului Cătălin Bem la redactarea finală a raportului am respectat terminologia şi interpretările formulate de acesta.

2. Cf. D. Botezatu, D. Monah, Un craniu uman descoperit în nivelul Cucuteni A₂ de la Poduri-Dealul Ghindaru, în D. Monah et al., Poduri, com Poduri, jud. Bacău, Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2001, Bucureşti, 2001, p. 194-195.

3. Vezi V. Cotiugă, Cercetarea locuinţei nr. 74. O privire preliminară, în D. Monah, et al., op.cit., p.193-194.

4. Ibidem, p.193.

5. J. Kybal, Plantes aromatiques et culinaires, Paris, 1981, p. 82.

6 Ibidem.