1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

221. Târgu Frumos, jud. Iaşi

Punct: Baza Pătule

Cod sit: 95480.01

Colectiv: Dumitru D. Boghian - responsabil (Univ. ŞtcM Suceava), Nicolae Ursulescu, Vasile Cotiugă, Felix Tencariu (UAIC Iaşi), Lăcrămioara Istina (MIA Bacău)

În perioada 25 iunie - 25 septembrie 2001 au continuat cercetările arheologice sistematice pe şantierul arheologic-şcoală Târgu Frumos-Baza Pătule (a XII-a campanie), cu participarea studenţilor practicanţi de la facultăţile de istorie ale Universităţilor “Al. I. Cuza” din Iaşi şi “Ştefan cel Mare” din Suceava, urmărindu-se completarea datelor referitoare la planimetria locuirii precucutenine de aici, cea mai întinsă aşezare Precucuteni III cunoscută până în prezent (cca. 10 ha); pentru amplasarea geografică a sitului, vezi rapoartele anterioare.

În luna iulie a participat la lucrările şantierului şi un grup de 15 studenţi italieni de la Universitatea din Bari, conduşi de prof. Rodolfo Striccoli, precum şi, pentru o săptămână, cursanţii Şcolii internaţionale de vară de arheozoologie (din Italia, Olanda şi România), organizată de Facultăţile de Biologie şi Istorie ale Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi, care au efectuat unele determinări osteologice la faţa locului. Asistenţa arheozoologică a fost asigurată pe şantier de prof. Sergiu Haimovici (Facultatea de Biologie a Univ. “Al. I. Cuza”), iar prof. Gh. Lupaşcu (de la Facultatea de Geografie a aceleiaşi universităţi) a prelevat probe de sol (S XI, m. 11,50).

Cercetarea în anul 2001 s-a concentrat în sectorul D, unde au fost trasate şi cercetate integral S IX (m. 21-27), S X (m. 0-27) şi S XI (m. 0-18), toate cu lăţimea de 3 m (conform caroiajului stabilit prin planul general), corespunzătoare liniilor de casete B, C şi E, dezvelindu-se o suprafaţă totală de 153 m². În aceste secţiuni au fost identificate o serie de complexe arheologice noi sau alte porţiuni din cele descoperite în anii precedenţi.

Astfel, în ultimul tronson al S IX (m. 21-27), care completa partea nesăpată până la S V, într-un spaţiu situat la V de L 8, s-au descoperit alte resturi din “pavajul” de lutuială, cu nisip în compoziţie (sesizat în 1996), precum şi bucăţi arse inegal, cu nuanţe brun-cenuşii şi negre (cu impresiuni de nuiele), dintr-un eventual perete prăbuşit în afară. Unele lutuieli de dimensiuni mai mari, precum cele din dreptul m. 26, prezentau urme de butuci despicaţi, orientaţi pe direcţia NV-SE, ceea ce pare să întărească ipoteza, emisă anterior, a existenţei unei anexe a L 8, în partea sud-vestică a acesteia, cu porţiune de platformă, sau a unei amenajări, menită să corecteze tasarea pământului în dreptul şanţului de împrejmuire a aşezării (pe care acest complex de lutuieli îl suprapunea).

Cea mai importantă aglomerare de materiale arheologice (numeroase resturi osteologice, fragmente ceramice, piese litice, spărturi mozaicale de vatră răvăşite etc.) a fost identificată în S X, în zona carourilor 0-16, în continuarea spre V a ceea ce s-a desemnat în campania precedentă, în S VIII-IX, drept L 12 (fără platformă), fără a se putea stabili încă latura sa vestică. Tot pe tronsonul acestui şanţ, între m. 23,50 şi 25a, pe o lăţime de 0,60 m de la profilul vestic, la 0,60 m de la suprafaţa actuală, au fost identificate alte vestigii, ce se pot lega de locuinţa nr. 9, sesizată spre capătul vestic al S V încă din 1995. Aceste resturi constau din lutuieli de perete, de podea şi câteva fragmente ale unui mare vas de provizii. Celelalte resturi ale acestei locuinţe vor fi cercetate într-o campanie viitoare, prin săparea liniei de carouri A. O remarcă deosebită merită descoperirea în această zonă (□ 25a, la adâncimea de 0,73 m), a unei brăţări fragmentare de aramă, lucrată din tablă, înfăşurată sub forma unui tub turtit.

Partea estică a gropii nr. 32 a fost descoperită între m. 3,50 şi 5,20, completându-se astfel planul ei general, prin coroborare cu datele din S IX. Ea este aprox. ovală, cu axul lung pe direcţia E-V şi are dimensiuni mari (diametrele de cca. 2,80 x 1,70 m). A fost săpată din nivelul al treilea de locuire şi fundul ei se prezintă ca o alveolare, cu adâncimea maximă spre mijloc (până la 1,10 m). În conţinutul său se găseau numeroase materiale osteologice, fragmente ceramice, unelte de silex, multe pietre plate (lespezi pentru aşezat, nicovale şi râşniţe, paturi de vetre dezafectate etc.).

Groapa nr. 38 a fost surprinsă parţial în partea vestică a şanţului, între m 1,50 şi 4,80, fiind probabil de foarte mari dimensiuni (3,30 x 1,60 m în momentul de faţă). A fost săpată tot din nivelul al treilea de locuire; fundul gropii prezintă multe neregularităţi, adâncindu-se treptat spre profilul vestic (mai ales între m. 1,80 şi 4,80, unde atinge 1 m de la suprafaţa actuală). Umplutura gropii este asemănătoare cu a gr. 32, având în plus resturi de vatră dezafectată, identificate, mai ales, în carourile 2-4a.

Cu ocazia desenării profilului vestic al S X, au mai fost sesizate două gropi, care se prezentau mai mult ca nişte alveolări, săpate tot din nivelul al III-lea: nr. 41, surprinsă între m. 9,10 şi 10,80, cu adâncimea maximă de 1,05 m; nr. 42, între m. 11 şi 13, cu adâncimea de aproape 1 m. Conţinutul lor era foarte bogat în materiale osteologice de mari dimensiuni şi în ceramică.

La S de groapa nr. 42 se afla un “pavaj” de gresii sarmaţiene, care se prezenta ca un aliniament E-V, în dreptul m. 11,20-14,20, la adâncimea de 0,70-0,80 m, funcţionând, probabil, pe parcursul locuirii corespunzătoare celui de-al treilea nivel precucutenian. Având în vedere asocierea acestui “pavaj” de piatră cu materiale osteologice, fragmente ceramice şi unelte litice din nivelul al III-lea, ca şi cu gropile din jur, într-un spaţiu din afara zonei locuinţelor cu platformă, considerăm că aici ar fi vorba de un sector gospodăresc, unde, sub cerul liber sau sub eventuale adăposturi uşoare, se realiza sacrificarea şi tranşarea animalelor, situaţia fiind asemănătoare cu descoperirile din S VIII şi IX, desemnate drept L 12, despre a cărei destinaţie s-ar putea face aceeaşi presupunere.

În sprijinul acestor consideraţii vine şi faptul că, în nivelul de călcare dintre locuinţele 8, 9 şi 11, materialele osteologice şi ceramice au fost rare, cu excepţia gropilor, ceea ce ar dovedi preocuparea precucutenienilor pentru asigurarea sănătăţii habitatului uman, prin separarea “zonei economice” de spaţiul locuibil propriu-zis.

În S XI descoperirile sunt destul de rarefiate până la m. 9, o dovadă a faptului că ne aflăm în marginea dinspre cuestă a aşezării. Cu toate acestea, în primii doi m a fost surprinsă groapa nr. 40, săpată, probabil, din nivelul al doilea de locuire, cu adâncimea maximă (1,15 m) spre capătul de NV al secţiunii; era umplută cu materiale osteologice şi ceramice.

Cele mai importante descoperiri din această secţiune, s-au făcut între m. 9,60 şi 16,10, unde a fost cercetat un complex format din două mari gropi: nr. 36 şi 37, care se intersectau la partea superioară, dar aveau fundurile distincte. Ele continuă spre E, astfel că planurile lor au putut fi stabilite doar parţial. Groapa nr. 36, cuprinsă între m. 12,85 şi 16,10 era probabil aprox. circulară, cu o deschidere spre V, spre interiorul secţiunii, de 2,08 m; a fost săpată din nivelul al III-lea, având fundul denivelat, cu adâncimea maximă spre profilul estic (1,25 m).

Groapa nr. 37, tot de formă aprox. circulară, are partea superioară identificată între m. 9,60 şi 13,70, pe toată lăţimea secţiunii, iar în dreptul m. 13,40 intersecta gr. 36, fiind, deci, mai nouă decât aceasta. Fundul gropii, cvasioval, se găseşte pe mijlocul S XI, în dreptul m. 12 unde atinge -1,25 m.

Umplutura celor două gropi prezintă identităţi, atât în ceea ce priveşte consistenţa cât şi conţinutul. Astfel, o primă umplere a celor două gropi, aflată la fund, cu o grosime de aprox. 0,40-0,50 m era deosebit de compactă şi cuprindea numeroase materiale osteologice de bovine (Bos primigenius şi taurus), cervidee, suide, ovicaprine, cabaline, o cantitate apreciabilă de ceramică, provenind de la vase întregibile, unelte de silex şi os, idoli antropomorfi fragmentari etc. Remarcăm faptul că pe fundul ambelor gropi se găsea câte un bucraniu (în gr. nr. 36 un frontal, iar în groapa nr. 37 un frontal cu coarne, ceea ce ar putea avea, eventual, o semnificaţie cultică, dar nu atât de evidentă ca în cazul gropii nr. 26, cercetată în sectorul A al aşezării. Un al doilea nivel de umplere, destul de bogat în materiale osteologice şi ceramice, era mai puţin compact şi avea o grosime de cca. 0,20 m identificându-se, la partea superioară, cu al treilea nivel precucutenian.

Campania din 2001 a adus noi date referitoare la planimetria acestei staţiuni Precucuteni III, punând noi probleme, care vor determina regândirea destinaţiei unor complexe arheologice şi a raporturilor dintre acestea, pe care sperăm să le elucidăm în campaniile viitoare (dacă vom mai avea permisiunea proprietarului terenului de a continua săpăturile).

Planşele 110, 111

Résumé

Les recherches 2001 ont été effectuées seulement au secteur D du vaste habitat (environ 10 ha) appartenant à la dernière phase (III^e) de la civilisation Précucuteni (l’Énéolithique ancien de la Moldavie). Une surface de 153 m² a été fouillée dans une zone qui, par ses nombreux restes ostéologiques et lithiques, a été considérée comme une place réservée à quelques activités de production, surtout comme “abattoir”. Cette zone était située en dehors du périmètre des habitations à plate-forme en argile et bois nos. 8, 9 et 11. En S IX (m. 21-27) on a trouvé des restes d’une annexe de l’habitation no. 8 et en S X (m. 23,50-25) une partie de l’habitation no. 9.

Dans la “zone de production” on a découvert des vestiges d’une construction (désignée en tant que l’habitation no. 12), sept fosses très riches en matériels archéologiques (nos. 32, 34, 35, 38, 39, 41 et 42), aussi bien qu’un “pavage” en grès.

En S IX, tracé vers la marge de la cuesta où on trouve l’habitat, les restes ont été plus rares; pourtant, trois fosses (nos. 36, 37 et 40) ont été saisies. On remarque les fosses nos. 36 et 37, qui constituent ensemble un grand complexe, bien que la fosse no. 37 a été fouillée un peu plus tard. Aux fonds des deux fosses on trouvait un bucran, ce qu’il pourrait avoir la signification d’un dépôt de culte. De même, des recherches archéozoologiques et pédologiques ont été y effectuées.