1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

88. Dudeştii Vechi, com. Dudeştii Vechi, jud. Timiş

Punct: În spatele gării (Movila lui Dragomir)

Cod sit: 156721.01

Colectiv: Adrian Bejan - responsabil (UV Timişoara), Daniela Tănase (MB Timişoara)

În anul 2001 obiectivul principal a constat în dezvelirea necropolei medievale timpurii şi a aşezărilor din mileniul I p. Chr., reperate în sondajele efectuate în anul 2000.

În secţiunea S. 1/2001(10 x 2 m), trasată pe direcţia NV-SE, la 3 m spre E de S. 3/2000, apariţia unui mormânt şi a unui şănţuleţ au impus deschiderea a două casete: C. 1 (3 x 2 m) cu adâncimea de -1 m, în partea de NE a secţiunii şi C. 2 (4,2 x 3,4 m) cu adâncimea de -1,45 m.

În această secţiune, în carourile 6-8, la o adâncime de -1,3 m a fost descoperit un mormânt de copil, notat M. 1/2001, scheletul păstrat parţial era orientat S-N şi nu avea inventar; după orientare poate fi datat în sec. III-IV p. Chr. În caroul 10 a fost descoperit un şănţuleţ pentru cercetarea căruia am deschis caseta 2, dar nu am surprins decât o porţiune a sa în care au fost descoperite oase de animale şi fragmente ceramice lucrate la roata înceată, de culoare galben-roşcată databile în sec. VII-VIII; lămurirea acestei situaţii va fi o prioritate în anul 2002. În caseta 1, a fost descoperit, la o adâncime de -0,7 m, un mormânt notat M. 2/2001, orientat V-E, fără inventar. Considerăm că acest mormânt este contemporan cu cel descoperit în anul 2001, aflat în apropiere şi care a fost datat în sec. XI p. Chr.

În secţiunea S. 2/2001(15 x 1,5 m), trasată pe direcţia NV-SE, la 12 m spre E de S. 1/2001, în C. 10, 14 şi 11-13, au fost descoperite trei morminte.

M. 3/2001, descoperit în C. 13, are adâncimea de -1,08 m, scheletul este orientat V-E, mâna stângă era întinsă pe lângă corp şi dreapta aşezată pe bazin; nu are inventar. În C. 8-9 a fost descoperit un alt mormânt M. 4/2001, în care scheletul este orientat V-E şi care are în inventar două scăriţe de şa şi fragmente de catarame din fier. A fost găsită şi o aplică rotundă din bronz. Aceste două morminte se pot data în sec. X p. Chr.

În C. 10-12 a fost descoperit un alt mormânt, M. 5/2001, orientat S-N. Scheletul s-a păstrat destul de bine şi după inventar se pare că a aparţinut unei femei: în partea stângă a bazinului a fost descoperită o fusaiolă din cuarţ roz şi în zona ambelor mâini câte o mărgea mare de sticlă acoperite cu foiţă de aur şi mărgele mici din calciu. În zona picioarelor s-au găsit mărgele mici din pastă de sticlă de culoare albastră; la picioare a fost depusă o cană cu o toartă, din ceramică cenuşie, lucrată la roată. După inventar, acest mormânt poate fi datat în sec. IV p. Chr.

Materialul arheologic recuperat a fost depozitat la Universitatea de Vest unde urmează să fie prelucrat.

În viitor ne propunem să cercetăm sistematic aşezarea din epoca migraţiilor şi cea medievală precum şi necropolele din sec. IV şi sec. X-XI.

89. Dudeştii Vechi, com. Dudeştii Vechi, jud. Timiş

Punct Movila lui Deciov (Östelep)

Cod sit: 156721.02

Colectiv: Gheorghe Lazarovici - responsabil (MNIT), Dan Leopold Ciobotaru (MB Timişoara)

Comuna Dudeştii Vechi se găseşte la 10 km V de oraşul Sânnicolau Mare, pe râul Aranca şi este cunoscută în mai vechea literatură de specialitate ca O-Bessenyö sau Beşenova Veche. Situl arheologic „Movila lui Deciov” este situat la aproximativ 500 m NV de sat, pe terasa joasă a braţului unui fost râu, în prezent canalul Gornja Aranca. Situl are o formă elipsoidală, cu latura lungă de aproximativ 100 m, iar cea scurtă de 80 m. Înălţimea absolută faţă de nivelul mării, conform hărţii Stereo 70, este de 80,2 m.

Primele cercetări arheologice în acest sit se datorează arheologului amator Kisleghi Nagy Gyula, care în anii 1906-1907 a efectuat o serie de săpături cu caracter arheologic. Acesta a conceput un sistem de cartare a aşezării bazat pe carouri de 1 x 1 m, care se încadrau într-un octogon cu suprafaţa de 1336 m pătraţi. Acest octogon era dispus pe centrul aşezării, şi autorul susţine în articolele publicate că l-a săpat integral. Printre foarte puţinele date stratigrafice, se menţionează o grosime a stratului arheologic de până la 2,5/3 m şi existenţa a trei straturi distincte, separate prin depuneri de cenuşă. Autorul mai menţionează descoperirea unor morminte cu schelete chircite, fără inventar, dar cu urme de ocru roşu, precum şi lipsa totală a obiectelor metalice din inventarul arheologic. De asemenea, între desenele publicate de acesta apar fragmente ale unor vase eneolitice.

Cercetarea noastră de teren, desfăşurată în 2000 şi 2001, a constat din o serie de sondaje destinate atât localizării vechilor săpături de la începutul sec. XX, cât şi obţinerii unor informaţii detaliate privind stratigrafia, structura internă şi limitele acestei aşezări. În acest scop, s-a realizat un plan topografic şi au fost plasate borne de ciment pe marginea sitului. Am încercat să obţinem o sondare magistrală a movilei, iar pentru rapiditate şi reducerea costurilor, am excavat pe aceeaşi axă, secţiuni cu dimensiunea de 1 x 5 m, alternând cu porţiuni cruţate de dimensiuni asemănătoare. Acest sondaj cu o lungime totală de 53 m este denumit S. I. Pentru a surprinde marginile vechii săpături, S. I a fost trasată excentric faţă de punctul cel mai înalt al movilei. Paralel cu drumul de ţară care taie lateral aşezarea şi perpendicular pe S. I, a fost excavat un sondaj cu dimensiunile de 1 x 10 m, denumit S. II. La limita dinspre centrul aşezării a sondajului S. I a fost trasat un sondaj perpendicular pe acesta cu dimensiunile de 1 x 3 m, numit S. III, orientat către centru, cu scopul de a observa mai clar limitele vechii săpături ale lui Kisleghi, care fuseseră sesizate în S. I.

S-a putut astfel constata că aşezarea este un tell neolitic timpuriu aparţinând culturii Starčevo-Criş, în care grosimea stratului de cultură variază de la aproximativ -0,3 m la margine până la aproximativ -2 m în zona apropiată de centru. În zona centrală, partea superioară a stratului de cultură, însumând aproximativ 0,5/0,7 m adâncime, este foarte deranjată de gropi moderne şi bârloguri de animale. Pe o mare parte a S. I au fost înregistrate fragmente ale unor podine de lut nears sau foarte slab arse, care aparţin unui puternic orizont de habitare, situat la adâncimea de aproximativ 1 m. Sub acest nivel de locuinţe, cantitatea de ceramică începe să scadă, şi predominante devin categoriile semifină şi fină, în detrimentul celei grosiere. Sub această adâncime, ornamentele barbotinate nu sunt întâlnite. Principalele elemente de decor sunt ciupiturile şi impresiunile de unghie sau deget. Un alt puternic orizont de locuire, concretizat prin podine ale unor locuinţe de suprafaţă este sesizat în apropierea sterilului, între adâncimile -1,4/-1,8 m, în funcţie de distanţa faţă de centru.

Aşa cum nota şi arheologul amator, au fost sesizate doar urme ale unor locuinţe de suprafaţă, de formă rectangulară şi cu şanţuri de fundaţie care se adâncesc cu 0,35/0,5 m faţă de podină şi au o lăţime de 0,15/0,2 m.

Printre vestigiile descoperite se cuvine să menţionăm un mormânt cu schelet chircit sesizat în sectorul B, caroul 1 al S. I, întins pe latura stângă cu capul spre SE, la adâncimea de -0,9 m. Acesta era lipsit de inventar şi corespunde ca poziţie şi adâncime cu scheletele descrise de Kisleghi.

În sondajul plasat la limita exterioară a tell-ului, S. I, sector E, carourile 4-5, au fost degajate urmele unui şanţ datând din perioada neoliticului timpuriu, care traversează perpendicular S. I şi al cărui fund coboară până la adâncimea de aproximativ -2 m. După profilul taluzat al şanţului şi orientare, pare a fi un şanţ care înconjoară tell-ul. Cercetările magnetometrice preconizate a avea loc în acest an vor încerca să clarifice acest aspect.

Cercetările sistematice planificate pentru următorii ani în acest tell au ca obiectiv degajarea unor locuinţe de suprafaţă şi relevarea sistemului de organizare internă şi defensivă a acestei aşezări.