1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

151. Nufăru, com. Nufăru, jud. Tulcea

Punct: Trecere bac, proprietatea Adrian Petre.

Cod sit: 161062.10

Colectiv: Oana Damian (IAB), Corneliu Andonie (MMN), Aurel Stănică (ICEM Tulcea), Mihai Vasile (MNIR)

Cercetările în cetatea bizantină situată în intravilan-ul localităţii Nufăru, desfăşurate în perioada iunie-octombrie 2001, s-au concentrat în zona nordică a promontoriului stâncos ce coboară spre Dunăre, pe care se desfăşoară aşezarea. Cu finanţare asigurată de Serviciul de Arheologie din Ministerul Culturii şi Cultelor, ICEM Tulcea şi MNIR Bucureşti, s-au desfăşurat săpături cu caracter sistematic în punctul Trecere bac (= proprietatea Enache Şinghi) şi săpături cu caracter de salvare, în vederea descărcării terenului de sarcină arheologică, pe proprietatea Adrian Petre.

Obiectivele cercetate au constat din complexul instalaţiei portuare, cu elementele adiacente - punctul Trecere bac/proprietatea Enache Şinghi) şi vieţuirea din sec. X-XIII în interiorul fortificaţiei bizantine (proprietatea Adrian Petre).

În punctul Trecere bac (= proprietatea Enache Şinghi) s-a continuat

cercetarea instalaţiei portuare a cetăţii bizantine şi a complexelor adiacente, procedându-se la desfiinţarea martorilor aflaţi între casetele C 4 şi C 5, la extinderea spre E cu încă 2,2 m, prin intermediul unei casete (C 6) a suprafeţei excavate anterior, precum şi la regularizarea săpăturii înspre limita sa vestică, acolo unde se înregistrează prezenţa unor construcţii moderne neterminate. Totodată, a fost regularizată o suprafaţă la SE de debarcader, spre limita zonei cercetabile, în vederea obţinerii de informaţii privind un posibil turn identificat fortuit cu ocazia intervenţiilor abuzive cu un utilaj ale proprietarului terenului, Enache Şinghi. Nu s-au făcut deocamdată cercetări pentru studierea turnului şi a relaţiei cu zidul debarcaderului.

Zona care înglobează debarcaderul cetăţii are următoarele dimensiuni - 14,4 m (latura nordică) x 9,3 m (latura sudică) x 7,2 m (latura estică, cu un profil perpendicular pe zid bine păstrat). Precizăm că limita vestică a suprafeţei a fost afectată de intervenţii constructive contemporane.

În această suprafaţă se poate observa că zidul instalaţiei portuare are o lungime de 14,2 m, dintre care se păstrează pe o înălţime mai mare pe lungimea de 5,4 m, până în dreptul a ceea ce considerăm a fi pasajul unei porţi, ipoteză ce urmează a fi verificată într-o campanie viitoare. În suprafaţa respectivă, în martorul dintre C 4/1999 şi C 5/1999 şi la E de C 4, în C 6/2001, a fost degajată o locuinţă cu bază de piatră, deja identificată în C 4 şi în S 3 Şinghi/1999, care suprapunea un mormânt ale cărui membre inferioare fuseseră deja reperate în C 4/1999. Locuinţa are dimensiunile păstrate de 4,5 m x 1,3 m, pe înălţimea de 0,3 - 0,7 m, fiind fie instalată direct pe zidul debarcaderului, într-un moment în care acesta nu mai îndeplinea rolul pentru care fusese ridicat, fie partea sa dinspre N a alunecat pe pantă. Mormântul suprapus de locuinţă avea orientarea V-E, scheletul fiind în conexiune anatomică, în decubit dorsal, dar deranjat probabil de greutatea pământului alunecat pe pantă, ca şi de intervenţiile practicate în 2000 cu ocazia degajării zonei de platformele betonate turnate de proprietarul terenului în zona respectivă.

Zona degajată la S de zidul debarcaderului cetăţii, spre limita estică a suprafeţei cercetabile, numită S. 4 (în continuarea celor cercetate în 1999-2000) are 7,8 x 7 m, fiind mărginită spre N de un zid pe care-l considerăm cu titlu de ipoteză a fi limita unui turn, spre E de DS 120, spre V de stânca nativă, iar spre S de o platformă betonată, aflată la limita proprietăţii Enache Şinghi cu cea învecinată.

La V de limita turnului, marcată de un zid construit din pietre legate cu mortar, orientat E-V, vizibil pe o lungime de 3,8 m, ce pare că se adosează spre V stâncii, zid ce urmează a fi cercetat într-o campanie viitoare, a fost descoperit un alt zid din pietre legate cu pământ galben, lung de 4,2 m şi lat de 0,8/1,6 m, păstrat pe o înălţime de 0,6/0,9 m. Pentru a stabili dacă există vreo relaţie între zidul presupusului turn şi acest din urmă zid, la 2,2 m distanţă spre S faţă de linia zidului turnului a fost deschisă o suprafaţă de 4 x 4 m (S. 5), în care s-a putut constata o depunere arheologică foarte subţire, în care au fost cercetate două gropi menajere ce perforează stânca. În lipsa altor elemente, considerăm că zidul de pietre legate cu pământ aparţinea unei locuinţe de suprafaţă adosată stâncii, databilă după materialul arheologic în sec. XII, locuinţă a cărei parte estică a fost probabil distrusă cu ocazia intervenţiilor brutale asupra pantei dealului făcute de proprietarul terenului.

Perspectiva cercetării în acest punct constă în dezvelirea integrală a instalaţiei portuare a cetăţii până în dreptul DS 120 (cca. 30 m), urmată de conservarea şi punerea în valoare a acestui monument important pentru istoria aşezărilor portuare de la Dunărea de Jos.

Pe proprietatea Adrian Petre, situată pe strada de la E de localul Prislav, pe DS 67, în interiorul perimetrului fortificat al aşezării, nu departe atât de zidul de incintă vestic (cercetat pe proprietatea Ştefan Ene în 1990-1991), cât şi de zidul de incintă nordic (descoperit pe aceeaşi stradă în 1995), s-a continuat o săpătură de salvare în vederea descărcării terenului de sarcină arheologică în spaţiul construibil al unei viitoare locuinţe (reprezentând o suprafaţă de 150 mp). Datorită densităţii complexelor de locuire şi a abundenţei materialelor arheologice se impune continuarea săpăturii în campania 2002.

Cercetarea s-a realizat prin intermediul a două secţiuni, S. I şi S. II, orientate E-V, despărţite de un martor lat de 1,5 m, cu dimensiunile de 15 x 3 m, respectiv 13 x 4 m, spaţiul cercetat prin săpătură reprezentând cca. 2/3 din suprafaţa afectată de viitoarea construcţie.

În S. I s-a coborât până la adâncimea de 4,3 m, iar în S. II până la -2,5 m, datorită densităţii complexelor de locuire şi a abundenţei materialelor arheologice, precum şi apariţiei unor complexe cu structuri din lemn consistente impunându-se continuarea săpăturii pentru epuizarea nivelelor ocupaţionale.

După o depunere modernă marcată de câteva gropi menajere, ce coboară uneori până la 1/1,2 m, perforând nivelul de vieţuire medieval, conţinând material ceramic (străchini smălţuite, ceşti de porţelan, pipe) şi numeroase obiecte din fier, a fost cercetată vieţuirea aparţinând epocii medievale bizantine, constând din două nivele - cel databil în sec. XII-XIII, reprezentat de un pământ cenuşiu prăfos, cu numeroşi pigmenţi de cărbune, cărămidă şi chirpici,căruia îi aparţin o serie de locuinţe şi gropi menajere, nivel cu grosimi în jur de 1/1,5 m, şi cel databil în sec. XI, cercetat în cadrul unei depuneri groase de 2 m, constând dintr-un pământ cenuşiu gălbui, căruia îi aparţin câteva locuinţe cercetate parţial.

Complexele aparţinând nivelului arheologic databil în sec. XII - prima jumătate a sec. XIII, cercetate atât în S. I, cât şi în S. II, sunt reprezentate de locuinţe, fie adâncite, fie cu baze de piatră legată cu lut, de formă rectangulară, cercetate parţial, cu dimensiuni surprinse de 5 x 4 m, 6 x 4 m, cu podele de pământ galben, secţionate de gropi, fie mici, pentru adunarea cenuşii, fie mari, circulare, cu caracter menajer, conţinând solzi şi oase de peşte, ceramică, pigmenţi de cenuşă, cu vetre alcătuite din straturi succesive de pietre, paturi ceramice şi pământ ars, cu dimensiunile de 1,4 x 1,3 m, păstrate pe înălţimi de 0,6 m. În cadrul inventarului arheologic se remarcă marea cantitate de ceramică uzuală şi de fragmente de amfore piriforme cu torţi supraînălţate, ca şi uneltele de fier, obiectele de uz casnic - degetare, capete de tindechi, lame de cuţit, precum şi podoabele de sticlă.

Complexele aparţinând nivelului arheologic databil în sec. XI, cercetate atât în S. I, cât şi în S. II, constau din locuinţe de formă rectangulară, cercetate parţial, cu dimensiunile surprinse în secţiune de 4,6 x 1 m, 3,6 x 3,3 m, 5,2 x 3,4 m, 3,8 x 2,8 m, 5,2 x 3,2 m, 3,8 x 3,2 m, 5,4 x 3,4 m, 2,2 x 1,2 m, 3,4 x 1,4 m, 4,2 x 2,7 m, 5 x 3 m, 1,3 x 1,1 m, 2 x 1,4 m, reperabile prin podelele consistente de pământ galben tasat, aliniamentele de gropi de par conţinând material lemnos, tălpile de lemn, bazele compuse din câte un şir de pietre, legate sau nu cu pământ galben, amenajările cu piatră, cu dimensiunile de 2,45 m x 1,7 m, cărămidă specifică perioadei romano-bizantine, refolosită, 2,7 x 1,9 m sau paturi din bulgări de mortar, groase de 0,06/0,22 m, surprinse pe o suprafaţă cu dimensiunile de 2,7 x 0,9 m. Instalaţiile de foc, dispuse în colţurile sud-estic, respectiv sud-vestic, respectiv nord-estic ale locuinţelor, sunt reprezentate fie de vetre simple, cu lungimea de 1,25 m x 0,4 m, fie de vetre acoperite de pietre, cu dimensiunile de 1 x 0,8 m, fie de cuptoare ridicate din mai multe rânduri de pietre legate cu pământ galben, cu dimensiuni reperate de 0,8 x 0,6 m, păstrate pe înălţimi de 0,35 m. În S. II a fost documentată, după cantitatea foarte mare de seminţe, probabil de mei, carbonizate, prezenţa unui hambar, surprins deja parţial în S. I/2000, identificat pe o suprafaţă de 2,1 x 0,5 m, al cărui conţinut se află însă în principal în martorul dintre cele două secţiuni. Inventarul locuinţelor şi al gropilor menajere este bogat, fiind alcătuit din ceramică uzuală din specia nisipoasă, smălţuită monocrom şi cu decor în relief, amfore sferoidale şi piriforme cu guler, ustensile şi obiecte casnice din fier, bronz şi lut - lame de cuţit, degetare, podoabe - brăţări şi mărgele de sticlă. Se remarcă, după traseul gropilor de par, o dispunere ordonată, liniară, a locuinţelor, cele mai multe pe axa E-V, dar şi două exemple pe axa N-S, la distanţe cuprinse între 0,6 m şi 3 m, spaţiul dintre ele fiind marcat de un pământ nisipos galben verzui. Au fost descoperite şi gropi conţinând seminţe carbonizate.

Dintre complexele arheologice susceptibile de a fi datate în ultimul sfert al sec. X, după prezenţa ceramicii cenuşii cu decor lustruit şi a celei din pastă caolinoidă cu vopsea roşie, asociate cu specia nisipoasă, amintim locuinţele descoperite în S. I, una în carourile 6-7, cu dimensiunile surprinse de 4,4 x 2,4 m, cu o vatră acoperită cu pietre, amenajată în colţul nord-estic, conţinând o scândură bine păstrată, provenind probabil de la o laviţă, cealaltă, de asemenea în carourile 6-8, cu dimensiunile de 3 x 2,8 m reperabilă după parii păstraţi, uneori chiar pe înălţimi de 0,35 m, cu podea de lemn conservată pe o suprafaţă cu dimensiunile de 1,13 x 0,86 m, cu vatră simplă în colţul nord-estic. Menţionăm că la E şi S de aceste complexe, sub nivelul lor, s-a înregistrat prezenţa unor rădăcini de arbori şi a unui sediment extrem de dur conţinând lemn natural carbonificat, paie, stuf, seminţe provenind probabil de la defrişarea prin incendiere a terenului în faza iniţială a aşezării din epoca bizantină. Sub acest sediment au mai fost descoperite două complexe, o locuinţă cu tălpi de lemn, din care a fost descoperită numai cea vestică, lungă de 2,94 m şi cea sudică, lungă de 1,41 m, precum şi o vatră simplă în colţul nord-estic, precum şi o amenajare din lemn, cu aspectul unui pasaj podit, aşezat pe pietre. Acest din urmă complex, apărut la adâncimea de 4,3 m, este dispus perpendicular pe S. I, continuând atât sub malul sudic, cât şi sub cel nordic, ceea ce va permite studierea lui şi în martorul dintre S. I şi S. II şi probabil şi în S. II. Acest complex, apărut la adâncimea de 4,3 m, are formă trapezoidală, cu dimensiunile surprinse de 1,97 m (latura sudică), de 2,62 m (cea nordică), 2,95 m (cea estică), 1,82 m (cea vestică). Pe centrul complexului, lăţimea lui este de 2,47 m. Este compus din bârne de lemn cu secţiune pătrată de 0,06/0,1 m, dispuse transversal pe latura lungă a secţiunii şi podit cu lemn de esenţă tare. Complexul a fost secţionat de o groapă conţinând material ceramic din categoria nisipoasă şi cenuşie lustruită, o fusaiolă şi o verigă de bronz.

Materialul arheologic descoperit în nivel şi complexe este reprezentat de ceramică, obiecte mărunte, monede de bronz (cca. 100 piese) şi un sigiliu de plumb.

Ceramica se compune din material uzual - fragmente provenind de la oale - borcan sau cu torţi, căni, ulcioare, opaiţe, vase de provizii din specia nisipoasă cu decor incizat, orizontal, vertical sau în val, precum şi ceramică de factură deosebită - amfore sferoidale, piriforme cu guler sau cu torţi supraînălţate, ulcioare şi căni din pastă roşie, cu decor compus din dungi lustruite, vase acoperite cu angobă aurie sau smălţuite, olive sau divers colorate, împodobite prin aplicare (oale cu torţi cu decor zoomorf sau ulcioare cu pastile), excizie - cu decor în relief, pictare (cu "anouri" de humă albă sau cu pete informe întreţesute, brune şi verzi ori cu pete mărunte), incizie (în maniera sgraffito fin şi "pronunţat", în special grupa cu smalţ amintind de culoarea zahărului ars) ori prin combinarea ultimelor două tehnici. Se remarcă torţile tubulare provenind de la oale din pastă cenuşie cu decor lustruit, precum şi fragmentele de ulcioare din humă albă decorate cu dungi de vopsea roşie.

În afara ceramicii, ce acoperă în linii mari intervalul de timp cuprins între mijlocul sec. X şi prima jumătate a sec. XIII, apar numeroase obiecte mărunte confecţionate din fier, bronz, lut, corn, os, piatră, sticlă, reprezentând obiecte de uz casnic, arme şi piese de harnaşament, obiecte de podoabă, de port şi de cult, cum ar fi, brăţări şi mărgele din sticlă, cercei din bronz, fusaiole (inclusiv de Ovruci) şi greutăţi pentru război şi plasa de pescuit, capete de tindechi, degetare, lame de cuţit, plăsele pentru cuţit şi piese de tolbă, cârlige de undiţă, cuie, piroane şi scoabe de fier, vârfuri de săgeţi şi de suliţă, bile de praştie, clopoţei de bronz, brăţări din sticlă şi bronz, brăţări şi mărgele din sticlă şi os, cercei şi inele din bronz, catarame din fier şi bronz, unelte şi piese de port din os, corn şi bronz, o cruce pectorală relicvar şi una sacerdotală din bronz, obiecte fragmentare din sticlă, bronz şi fier, precum şi zgură de sticlă şi de fier.

O analiză mai detaliată a complexelor de locuire, precum şi încadrarea lor cronologică mai precisă va fi posibilă doar după încheierea săpăturii în acest punct din perimetrul aşezării fortificate de la Nufăru, analiza ceramicii şi identificarea materialului monetar. Subliniem însă depunerile exclusiv medievale extrem de consistente (peste 4 m în S. I, regăsibile cu toată probabilitatea în S. II), ca şi posibilitatea înregistrării şi a unor vestigii din epoci anterioare ridicării cetăţii bizantine, deci atingerea cu dificultate a solului steril din punct de vedere arheologic, şi prezenţa unor complexe cu amenajări din lemn, foarte bine conservate, care se pretează atât la degajarea completă, cât şi la conservarea lor într-un spaţiu special, după extragerea din mediul originar. Deocamdată s-a procedat la conservarea in situ a complexelor cu lemn, până la extinderea cercetării în campania 2002.

Precizăm că cercetarea trebuie continuată până la epuizarea nivelelor arheologice din spaţiul ce va fi afectat de viitoarea construcţie, ceea ce presupune efectuarea unei campanii prelungite în anul 2002. Totodată, faptul că grădina domnului A. Petre este traversată de la N la S de zidul de incintă de V al cetăţii bizantine ar putea permite o nouă cercetare a acestui monument şi o completare a imaginii asupra situaţiei vieţuirii atât intra, cât şi extra muros.