1. cadrul de referinţĂ cadrul natural

Floricultura - dragostea omului pentru flori, gustul pentru frumos, are o istorie foarte veche, dovedită şi de descoperirile arheologice. Cultivarea florilor până în trecutul nu prea îndepărtat nu se făcea cu scopul de a realiza profit, ci pentru înfrumuseţare, contemplare, de satisfacere a unor necesităţi spirituale, de apropiere de divinitate. Evoluţia sortimentului floricol de-a lungul secolelor a fost destul de lentă.
Perioada de vârf a cultivării florilor, mai ales în spaţii protejate la Serele Arad, a fost atinsă între anii 1979-1988, cu un număr foarte mare de specii: Cyclamen, Saintpanlia, garoafa, gladiola, frezia şi trandafirul. La diversitatea sortimentului floricol au contribuit în mod esenţial câteva firme străine: austriece, italiene şi germane.
Suprafaţa cultivată cu flori după 1976 a crescut an de an ajungând numai la sere la peste 20 ha în 1988. Din păcate, reducerea, atât a suprafeţei cât şi a sortimentului, a fost mult mai rapidă, azi Serele din Arad fiind închise după o privatizare nereuşită.
Zootehnia - studierea evoluţiei exploatării animalelor permite perfecţionarea metodicii actuale de exploatare prin înţelegerea şi preluarea exemplelor, prin reţinerea aspectelor favorabile şi adaptabile la condiţiile locale specifice.
După cel de-al doilea război mondial, s-au întreprins o serie de acţiuni concrete pentru redresarea creşterii animalelor cum ar fi: asistenţa sanitar - veterinară gratuită, acordarea pe termen lung a creditelor pentru cumpărare de reproducători, înfiinţarea de staţiuni de montă şi staţiuni pentru executarea de însămânţări artificiale.

Situaţia efectivelor de animale la recensământul din 2002, se prezintă astfel: