1. Chirurgia omf, specialitate stomatologică. Importanţa şi locul chirurgiei onf în rîndul celorlalte specialităţi stomatologice şi de medicină generală
b) tulburări ale mecanismului de aglutinare şi coagulare
Yüklə 0,68 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- -Tratamentul hemoragiei poate fi lokal shi general: Tratamentul lokal
- Tratamentul general prevede
- Profilaxia hemorriilor post extraktionale
- 43. Hemoragiile postextrationale: tratamentul lokal si general... Hemostaza locală
- . Tamponamentul compresiv intraalveolar
- 44.Leziunile tesuturilor moi in timpul extractiei dentare.
- 45.Leziunile tesuturilor dure in timpul extractiei dentare.
- 46.Perforarea sinusului maxilar în timpul exrtacţiei dentare. Cauzele şi tratamentul.
- 49.Profilaxia complicatiilor la efectuaria anesteziei.
- 50.Profilaxia complicatiilor la efectuaria extractiei dentare.
- 52.Etiologia proceselor inflamatorii regiunii o./m./f.
- 53. patogenia si anatomia patologica a proceselor inflamatorii ale regiunii OMF
b) tulburări ale mecanismului de aglutinare şi coagulare întîlnite în: afecţiuni trombocitare (trombopenii, trombastenii), afecţiuni care interesează elementele figurate ale sîngelui (anemii, leucemii acute sau cronice, agranulocitoză), hipofibrinemii, hipoconvertinemii, hipoaccelerinemii, hemofilii, tulburări ale metabolismului calcic, tulburări gastrointestinale care antrenează insuficienta sintetizare a vitaminei K etc. -Tratamentul hemoragiei poate fi lokal shi general: Tratamentul lokal inklude hemostaza locală: se curăţă întîi cavitatea bucali de cheaguri; apoi se curăţă plaga alveolară prin spălare cu apă oxigenaţi sau cu ser fiziologic, stabilindu-se forma şi locul sîngerării. In cazul hemoragiilor marginale, din plaga gingi vomucoasă, se va face o apropiere cît mai strinsi a părţilor moi peste alveolă după care, de la caz la caz, se recurge la sutură sau se aplica un tamponament compresiv supraalveolar. Sutura nu este indicaţa în cazurile în care mucoasa este inflamaţa, tumefiata, sau cînd exista procese septice evolutive endoalveolare. Hemoragia postextracţională imediată apare după extracţiile traumatizante, cu distrugeri întinse de părţi moi şi de os, si în cazurile cind in alveolă ramin resturi de ţesut de granulaţie bogat vascularizat. De obicei, la aceşti factori locali, se adaugă anumite tulburări generale în procesul de hemostază. La controlul efectuat la o jumătate de oră după extracţie, se constată că tampoanele care protejează plaga sînt îmbibate cu sînge, că în alveolă s-a format un cheag neretractat şi sîngerarea continuă din gingie sau din os. Se îndepărtează sîngele şi secreţiile din cavitatea bucală, căutînd apoi ca, prin tamponament, să se stabilească sediul sîngerării. In sîngerările profunde, întreţinute de ţesuturi patologice, se face un chiuretaj atent; de obicei, după îndepărtarea ţesutului de granulaţie, a eschilelor osoase etc., singerarea se opreşte spontan. In cazul sîngerărilor marginale din plaga gingivomucoasă, se va căuta să se aplice mai intim mucoasa pe os şi eventual, se vor aplica 1—2 fire de sutură. Dacă mucoasa este decolată, iar osul prezintă ciocuri neregulate, acestea se netezesc cu chiureta sau cu pensa de os, căutînd apoi ca gingivomucoasa să fie cît mai intim aplicată pe os, efectuîndu-se-şi sutura. Peste alveola suturată se aplică un tampon uşor compresiv, menţinut fie printr-o ligatură de sîrmă, fie printr-un dispozitiv protetic. Tratamentul general prevede restabilirea condiţiilor normale ale hemostazei spontane, oprirea hemoragiei, tratînd cauza generală care a favorizat-o, suplinind pierderea de sînge. In hemoragiile grave se impune de urgenţă refacerea masei circulante prin administrarea de plasmă, soluţii macromoleculare, şi, bineînţeles, sînge. La hemofilici se admi¬nistrează plasma antihemofilică sau Crioprecipitat de plasmă antihemofilică, care conţin factorii coagulării VIII şi IX. In hemoragiile grave, persistente» cantitatea de sînge perfuzat va fi în raport cu volumul sîngelui, pierdut. Bineînţeles că acest tratament va fi făcut în condiţii de spitalizare. Cel mai bine este ca bolnavii care pun probleme (hemofilici, purpuriei, purtători de proteze valvulare etc.) să fie internaţi în serviciile de specialitate pentru efectuarea extracţiilor dentare. Profilaxia hemorriilor post extraktionale. Pentru a evita hemoragiile post extractionale, e nevoie de colctarea informatiei in timpul anamnezei, despre toate bolile generale de care a suferit, sau sufera pacientul, shi in kaz ca sa supectat o maladie oare-care, trebuiede indikat suplimentar si un shr de exzamene paraklinice (analiza singelui, ECG, s.a.). Daca se adivereshte vreo maladie generala ce poate provoca komplikatii postextraktionale, in aceste kazuri e nevoe de o pregatire preoperatorie, a pacientului, in stationar. Shi efektuarea extraktiei in prezentsa medikului specialist in domeniul maladiei respektive... Extracţia propriu spusa, va trebui executată cu o tehnică cît mai perfectă, evitîndu-se manoperele brutale, traumatizarea ţesuturilor, decolările largi. In alveolă pot fi introduse hemostatice biologice, ca pulbere de trombină, bureţi de gelatină sau fibrină îmbibaţi în trombină. Dacă lăţimea crestei alveolare nu este prea mare, iar marginile gingivomucoasei pot fi apropiate peste alveolă, este recomandabil să se facă sutura, asigurîndu-se, pe lîngă afrontarea lambourilor de mucoasă sîngerîndă, şi o protecţie mai bună a cheagului. Suturată sau nu, plaga postextracţională va fi protejată cu un tampon iodoformat. 43. Hemoragiile postextrationale: tratamentul lokal si general... Hemostaza locală: se curăţă întîi cavitatea bucali de cheaguri; apoi se curăţă plaga alveolară prin spălare cu apă oxigenaţi sau cu ser fiziologic, stabilindu-se forma şi locul sîngerării. In cazul hemoragiilor marginale, din plaga gingi vomucoasă, se va face o apropiere cît mai strinsi a părţilor moi peste alveolă după care, de la caz la caz, se recurge la sutură sau se aplici un tamponament compresiv supraalveolar. Sutura nu este indicaţi în cazurile în care mucoasa este inflamaţi, tumefiati, sau cînd exişti procese septice evolutive endoalveolare. In cazul hemoragiilor în masă, cînd sîngerarea se produce atît din gingivomucoasă, cît şi din os, hemostaza se va face prin tamponament compresiv în felul următor: se curăţă alveola de cheaguri alterate şi eventualele ţesuturi patologice (ţesut de granulaţie, mici eschile osoase libere). Dacă există eventuale ciocuri osoase proeminente, care în mod evident irită mucoasa, se va face regularizarea cu ajutorul chiureţei. Marginile gingivomucoasei se aplică cît mai intim pe os şi, dacă este posibil, se pun 1-2 fire de sutură, care chiar daca nu realizează o afrontare perfectă, împiedica decolarea mucoasei. Se aplica apoi tamponamentul compresiv supraalveolar, urmarind ca marginile gingivomucoasei să fie adunate peste creastă, evitîndu-se cu grijă decolarea mucoasei de pe os şi împingerea sa pe laturi. . Tamponamentul compresiv intraalveolar va fi folosit cu totul excepţional în cazurile in care exista hemoragii abundente profunde, care nu pot fi oprite prin tamponament supraalveolar. In aceste cazuri se îndeasă meşa de la fundul spre gura alveolei, aplicîndu-se perfect şi bine apăsat pe toată suprafaţa osoasă. Tamponamentul compresiv, supra sau intraalveolar este o metodă de necesitate prin care se realizează hemostaza şi nu poate fi menţinut mai mult de 48-72 de ore, deoarece prin presiunea pe care o exercită asupra ţesuturilor şi ischemia consecutivi, poate determina apariţia unor leziuni de tip necrotic, favorizînd complicaţiile septice. De asemenea, sub tamponament compresiv prelungit, se produce fibrinoliza, care dizolva cheagul, reapărînd hemoragia. Sînt eficiente hemostaticele locale necaustice care intervin fie ca vasoconstrictoare, fie ca favorizante ale procesului de coagulare, dintre acestea cele mai favorizante sînt antipirina 20% şi pulberea de trombină, care intervin direct în procesul de coagulare. Trombină se aplică in plagă sub formă de pulbere, îmbibată în meşe sau bureţi de fibrină sau gelatină. Pe lîngă bureţii de gelatină (-Gelaspon, Gelfoam), cu rezultate deosebit de bune se utilizează fibrină sub formă de bureţi. Cu rezultate bune s-a utilizat pentru tratamentul plăgilor postextracţionale, la hemofilici, acidul epsilon aminocaproic, care se administrează local—hnbinînd cu el bureţii de gelatină sau fibrină şi general în injecţii. Tratamentul general. Hemoragiile postextracţionale reprezinta in foarte multe cazuri manifestarea clinică locală a unor stări generale care tulbură mecanismul hemostazei, este indispensabil ca îngrijirile locale să fie asociate cu tratamentul general adecvat. Acest tratament va urmări: restabilirea condiţiilor normale ale hemostazei spontane, oprirea hemoragiei, tratînd cauza generală care a favorizat-o, suplinind pierderea de sînge. In hemoragiile grave se impune de urgenţă refacerea masei circulante prin administrarea de plasmă, soluţii macromoleculare, şi, bine înţeles, sînge. La hemofilici se administrează plasma antihemofilică sau Crioprecipitat de plasmă antihemofilică, care conţin factorii coagulării VIII şi IX. In hemoragiile grave, persistente» cantitatea de sînge perfuzat va fi în raport cu volumul sîngelui, pierdut. Bineînţeles că acest tratament va fi făcut în condiţii de spitalizare. Cel mai bine este ca bolnavii care pun probleme (hemofilici, purpuriei, purtători de proteze valvulare etc.) să fie internaţi în serviciile de specialitate pentru efectuarea extracţiilor dentare. 44.Leziunile tesuturilor moi in timpul extractiei dentare. Lezarea partilor moi din cavitatea bucala apare aproape intodeauna ca rezultat al folosirii unor forte excesive,necontrolate,in timpul extractiei dentare. Leziunile pot consta din: -plagi gingivale liniare,produse din deraparea elevatorului sau prin aplicarea incorecta a clestelui peste mucoasa.Manifestarea dominanta este hemoragia,care uneori este abundenta.Tratamentul consta in suturarea plagii,daca lambourile sunt viabile sau in excizia fragmentelor mici,devitale. -plagi intinse cu decolari osoase importante produse in timpul extractiilor laborioase.Marginile mucozale sunt dilacerate,zdrobite,iar osul alveolar este descoperit partial.Tratamentul consta in regularizarea marginilor osoase ,excizia tesuturilor moi zdrobite,devitale si repozitionarea tesuturilor moi pentru a asigura acoperirea osului alveolar Daca nu este posibila reacoperirea,osul expus va fi protejat cu mesa iodoformata. -plagi ale mucoasei palatine produse prin deraparea elevatoarelor in timpul extractiei molarilor superiori.Daca se produce lezarea arterei palatine,poate sa apara o hemoragie in jet ,care de obicei nu poate fi controlata prin exercitarea de presiuni timp de 30 sec,fiind necesara ligaturarea vasului distal de plaga.Ligaturarea se realizeaza prin trecerea unui fir de matase ,nylon,setolina sau catgut gros cu un ac curb,prin fibromucoasa situata de o pate si de alta a santului palatin ,incarcindu-se astfel si artera palatina.Firul va fi legat peste mucoasa. -plagi ale limbii produse prin deraparea elevatoarelor in timpul extractiei molarilor inferiori.Aceste plagi pot fi insotite de hemoragii importante din vasele linguale,uneori nemanifeste clinic,cu aparitia hematomului disecant.Pentru controlul singerarii este necesar sutura in masa a plagii,deoarece hemostaza prin pensare sau tamponament nu este eficienta. -plagi ale planseului bucal produse prin inteparea mucoasei.Aceste plagi pot fi insotite de hemoragii masive,cu aparitia de hematoame disecante,complicatiile ulterioare fiind fie asfixia prin obstructia cailor aeriene superioare,fie suprainfectarea hematomului.Pentru a prevenicea de-a doua complicatie se asigura un drenaj filiform al plagii si se realizeaza antibioprofilaxia. -eroziunea comisurii bucale tratamentul consta in aplicarea unui unguient cu antibiotic.Vindecarea se realizeaza in 5-10 zile.
1.Fractura coroanei sau radacinii dintelui care se extrage-este accidentul care apare cel mai frecvent in timpul extractiei dentare,fiind favorizat de distructii mari corono-radiculare prin procese carioase,prezenta unor obturatii voluminoase,radacini foarte convergente sau divergente sau radacini cu procese de hipercementoza. Aceste accidente ar putea fi prevenite printr-un examen clinic si radiologic complex,adaptind solutiile terapeutice la situatia locala. Fractura poate sa apara si prin utilizarea unor tehnici incorecte: -priza incorecta a clestelui -manevre brutale in cursul luxarii dintelui Daca s-a produs accidentul ,se va adapta conduita terapeutica la noua situatie clinica,folosindu-se in general tehnicile speciale de extractie. 2.Luxatia dintilor vecini-acest accident apare prin folosirea incorecta a instrumentului de extractie.Daca pacientul prezinta inghesuiri dentare,pentru extractie se vor folosi clestii de radacini ,care sunt mai subtiri.Accidentul poate sa apara si rin utilizare incorecta a elevatorului,care se sprijina pe dintele vecin in loc sa se sprijine pe alveola dentara.Dintele vecin luxat sau partial avulsionat va fi reaplicat ,pentru producerea vindecarii.De obicei se produc luxatii cu mobilitate redusa ,pentru care este suficient readaptarea dintelui si urmarirea lui periodica pentru a observa daca au aparut leziuni pulpare.Daca dintele prezinta o mobilitate importanta el va fi stabilizat,fiind suficienta trecerea unui fir de matase peste fata sa ocluzala si fixarea acestuia la gingia adiacenta.Se va evita fixarea rigida cu atela si ligaturi interdentare ,deoarece aceasta creste riscul de aparitie a anchilozei dento-alveolare si a resorbtiei radiculare externe.In avulsii complete,cin peretii alveolari sunt integrii ,se realizeaza replantarea. 3.Fractura dintilor vecini sau antagonisti-de obicei ,se fractureaza un dinte cu obturatii voluminoase sau cu un proces carios extins,prin deraparea elevatorului sau clestilor.In cazul in care fractura intereseaza doar obturatia coronara,aceasta va fi refacuta.In cazul fracturilor care intereseaza fie coroana,fie atit coroana cit si radacina dentara,tratamentul va fi diferit,in functie de cantitatea de substanta dentara eliminata,de gradul de interesare al camerei pulpare si de directia liniei de fractura. 4.Smulgerea sau lezarea mugurilor dintilor permanenti-apare atunci cind se practica extractia cu clestele a dintilor temporari pluriradiculari,cu radacini neresorbite sau resorbite partial.In cazul in care s-a produ smulgerea mugurelui dentar se va tenta replantarea acestuia,suturindu-se mucoasa acoperitoare.Lezarea mugurilor dintilor permanenti se poate produce I cazul,in timpul extractiei dintilor temporari cu elevatorul,virful acestuia patrunde mai profund ,deschizind sacul folicular.Tratamentul va consta in sutura gingivomucoasei peste plaga sau protejarea plagii cu mesa iodoformata.Daca se produce suprainfectareaplagii,se va indeparta mugurele dentar ,deoarece acesta s-a necrozat. 5.Extractia unui alt dinte-acest accident care este intilnit destul de frecvent,apare in cazul in care extractia dentara se realizeaza in scop ortodontic,cind ortodontul solicita o extractie atipica.Daca s-a extras un alt dinte,acesta va fi irigat usor cu ser fiziologic si va fi introdus in alveola.Se va lua legatura cu ortodontu si ,daca acesta insista pentru extractia dintelui indicat de el,se temporizeaza interventia pentru 3-4 saptamini,pentru a putea evalua dintele replantat.Daca replantarea a avut succes,se poate practica extractia dintelui indicat de ortodont.Daca replantarea nu a avut succes se va solicita ortodontului modificarea planului de tratament,adaptarea la noua situate clinica,aceasta fiind posibila in majoritatea situatiilor doar prin mici modificari.
Accidentele si complicatiile generale sunt determinate de substantele anestezice sau de vasoconstrictorul din Solutia anestezica. Cel mai adesea apar manifestari minore,dar exceptional pot surveni si accidente grave,cu sfirsit letal. Prevenirea lor se realizeaza prin: -examenul complet si correct al pacientului -pregatirea preanestezica corespunzatoare,mai ales la pacientii cu risc anestezic -tehnica perfecta de anestezie -evitarea dozelor prea mari de anestezic ca si a solutiilor anestezice prea concentrate -o buna cunoastere a farmacologie substantelor anestezice utilizate. In anestezia loco-regionala pot surveni si accidente strict localizate ce sunt datorate: -actiunii locale a substantelor anestezice folosite, -lezarea traumatic a tesuturilor in timpul injectarii -unor greseli de tehnica Prevenirea lor se realizeaza prin: -indicatia corecta a metodei de anesteziere -respectarea dozei si a concentratiei solutiei anestezice -injectarea fractional a anestezicului -folosirea unei tehnici exacte 50.Profilaxia complicatiilor la efectuaria extractiei dentare. Pentru prevenirea accidentelor si complicatiilor extractiei dentare este necesar o evaluare atenta si corecta a fiecarui caz in parte.Pe baza constatarilor facute vom alege tehnica potrivita in functie de: -diagnosticul local -manifestari loco-regionale -particularitatile anatomo locale -terenul pacienientului -competentele si experienta medicului -dotarea cabinetului 51. Clasificarea proceselor inflamatorii regiunii o.m.f. Procesele inflamatorii in regiunea omf pot fi odontogene si neodontogene; infectioase - specifice si nespecifice si washpe neinfectioase, adica alergice, traumatice, stiti voi de la fizpat, acute si cronice. Inflamatiile neodontogene au drept sursa alte structuri ale cavitatii bucale, faciale sau la distanta: tonsilogene, rinogene, otogene (di la urechi nna), etc.. Inflamatiile odontogene detin un loc major in chir. OMF. Cele mai frecvente afectiuni inflamatorii sunt: limfadenitele, flegmoane si abcese, chisturile (inflamatie productive), periostitele, osteomielitele, periodontitele, sinusite, granulom subcutan [odontogene majoritar] frunculi si carbunculi, sialoadenite si mai putin agresive; stomatite, glosite, dermatite, foliculite, ateroame suprainfectate i.t.d.i.t.p. Da' nu uitati ca ne intereseaza mai mult cele odontogene! Sharkgorodski (1985) clasifica astfel:
Periostita: acut – seros & cronic, cronic; Osteita: acut – forma reactiv_tranzitorie & cronic – rarefiant & hiperplastic (shi contrast! ); Osteomielita maxilara: acut, subacuta, cronica & cronica de novo; Abcese si flegmoane: acut & subacut; Limfadenita: acuta, cronica – productiva, productiva in acutizare; Sinusitele: acute & cronice.
Au fost multi savanti medicali care au propus diverse si diverse clasificari, ca pina la urma Robustova sa concluzioneze o clasificare unica si fundamentala (tipa necopieta de Sharkgorodski): Distructiva, distructiv_productiva, rarefianta & hiperplastica 1.Periodontita: acuta, cronica & cronica in acutizare; 2.Periostita: acut – seros & cronic, cronic; Osteita: a disparut din clasificare; 3.Osteomielita maxilara: acut, subacuta, cronica & cronica de novo; 4.Abcese si flegmoane: acut & subacut; Limfadenita: acuta, cronica – productiva, productiva in acutizare; Sinusitele: acute & cronice.
Se mai clasifica conform imunitatii declansate in inflamatie infectioasa specifica si nespecifica. Reactivitatea organismului la diferiti factori etiologici se clasifica in Normala (reactie= amenintarea) – normoergica; Slaba- Hipoergica (reactia< amenintare); Pronuntata – Hiperergica (reactia зашкаливает). Complicatii in inflamatie deobicei sunt provocate de hipersensibilitatea la factorul etiologic prin alergie si afectiuni autoimune; perpetuarea inflamatiei in zone neafectate, etc. 52.Etiologia proceselor inflamatorii regiunii o./m./f. In producerea infectiilor regiunii maxilo-faciale avem mai multi factori favorizanti si determinanti.Factorii favorizanti sunt :locali si generali.Factorii favorizanti locali sunt:leziunile traumatice osoase (de obicei fracture deschise in cavitatea bucala) 2.Tumorile maxilarelor,mai ales chisturile suprainfectate 3.Corpii straini patrunsi accidental prin mucoasa 4.Complicatiile anesteziei loco-regionale,nerespectarea asepsiei ,antisepsiei 5.complicatiile extractiei dentare(extractii traumatizante,alveolite,chiuretaj insufficient 6.Complicatiile diferitor tratamente stomatologice:obturatii cu mortificari pulpare,obturatii de canal cu depasire dupa apex,coroane incorect adaptate cu iritari a parodontiului marginal,tratamente ortodontice cu exercitari de presiune ce duc la mortificarea lenta a dintelui. Factori favorizanti generali:1.Varsta,2.Reactivitatea diminuata a organismului,imunodefienta 3.Starile de emaciere,casexie,starile de denutritie din bolile cronice si carentiale 4.Afectiunile neurologice sau neuropsihice(nu se asigura igiena cav. bucale) 5.Tratamentul indelungat cu antibiotice sau corticosteroizi Factori determinant:1.Leziunile dentoparodontale intre care mai frecvente sunt:a)gangrene pulpare complicate cu parodontite apicale acute sau cronice in acutizare b)pungi parodontale adanci c)fracturi dentare d)accidente de eruptie ale dintilor temporari si permanenti 2.Exacerbarea virulentei germenilor patogeni in urma capatarii a acestor agenti a rezistentei la antibiotic. 53. patogenia si anatomia patologica a proceselor inflamatorii ale regiunii OMF Inflamatia este o reactive complexa a tesuturilor la actiunea unor stimuli nocivi cu implicarea mulotor mecanisme de aparare si compensare, adaptare a intregului organism. Etiologia :
Inflamatia poate fi acuta( exsudativa) si cronica (proliferativa). Inflamatia acuta – semnele principale calor, rubor, dolor, tumor si functia lesa. Se caracterizeaza prin reactii vasculare, exsudative si alterative. Reactii vasculare – dupa o scurta vasoconstrictie initiala urmeaza o vasodilatare arteriolo-capilara cu hyperemia active si cresterea permeabilitatii capilare. Aceste fenumoene sunt declansate de stimuli nervosa si de mediatorii chimici (histamine si serotinina). Are loc diapedeza leucotitelor, ce vor migra spre focarul inflamator. Reactiii exsudative – formarea edemului inflamator. Exsudatul e constituit din component lichida (plasma ) si celulara (polimorfonucleare, monocite si macrofage) din cauza cresterii permeabilitatii vasculare. Are loc fagocitoza. Reactii alterative – degenerarea si necroza celulelor si a substantelor intersitiale determinate de agentul pathogen sau de tulburarile circulatorii. Materialul cerotic este un corp strain, irritant ce poate intensifica reactiile inflamatorii. Dupa natura caracterului exsudatului inflamator se deosebesc inflamatii: seroase, fibrinoase, pseudomembranose(pe suprafata mucoaselor sunt depozite alb cenusii formind pseudomembrane), hemoragica, catarala (character seromucinos sau muco-purulent), supurativa. Caile de diseminare a infectiei din focarul inflamator – limfatica sau hematogena, calea directa(punctii septic, corpi straini), transosoasa si submucoasa. Modalitati evolutive ale inflamatiei acute:
Yüklə 0,68 Mb. Dostları ilə paylaş:
|