de Hristos), Dumnezeu îi spune că va alege din el un popor mare ca să umble pe calea Domnului (Facere, 18, 18, şi 19). Iar lui Moise Dumnezeu i-a poruncit să facă
cortul de închinare (Ieşire, 25, 31), iar lui Solomon i-a poruncit să construiască Templul Sfînt de închinare pentru credincioşii lui Dumnezeu (III Regi, 5, 9). Lăcaşul de
închinare comună a credincioşilor creştini – biserica – este un lăcaş sfînt, deoarece în Sfîntul Altar, pe Sfînta masă se află sfînta împărtăşanie, adică Trupul şi sîngele
Mîntuitorului Hristos, prefăcut minunat în pîine şi vin pentru salvarea neamului omenesc (Matei, 26, 26-30). Aici, în biserică, se săvîrşesc sfintele slujbe de Duminici,
sărbători şi cazuri speciale (botez, cununie, slujba înmormîntării), precum şi rugăciuni şi cîntări bisericeşti. Slujbele sînt săvîrşite de episcopi, preoţi şi diaconi. Corul,
citeţii (cei ce citesc din cărţile sfinte) şi credincioşii participă prin citire, cîntări şi rugăciuni. Tot în biserică credincioşii învaţă cuvîntul lui Dumnezeu, Sfintele Scripturi.
