Pregătirea
pentru tema
nouă
Comunicarea
noilor cunoştinţe
Aprecierea,
asocierea,
generalizarea
pe un dîmb, a pornit cu ea în jos fără să bănuiască că frîna bicicletei nu funcţionează... Consecinţele au fost grave. Oprindu-se într-un gard, Dumitraş s-a lovit la cap, şi-a frînt o mînă. Avea
faţa plină de zgîrieturi de îţi era mai mare mila să-l priveşti. A fost internat în spital. Bicicleta, bineînţeles, era şi ea distrusă. Nicuşor s-a speriat. El nu păţise nimic, dar simţea cum îl frîngea o
durere grozavă în piept. Ce a urmat – vă imaginaţi. Nu-l judecăm pe Nicuşor, căci el a suferit mult. Dar să tragem din păţania lui învăţătură...
În viaţa de zi cu zi se întîmplă multe necazuri, unele chiar foarte grave: sînt copii care rămîn fără ochi, fără mîini, picioare şi alte nenorociri; se întîmplă şi cazuri mortale.
Însă, dacă ne gîndim bine, multe dintre acestea nu s-ar întîmpla dacă am fi fost mai ascultători faţă de poveţele şi învăţăturile celor maturi, dacă am fi fost mai atenţi, mai chibzuiţi
în toate situaţiile, mai ales în cele de risc. Nu vă lăsaţi prinşi de ideea că poate trece, că poate voi reuşi, că poate nu se va întîmpla nimic. Nu riscaţi cu viaţa voastră sau a altora!
Viaţa, sufletul sînt cele mai preţioase daruri primite de la Dumnezeu. Ocrotiţi-le!
Dar să revenim la cazul lui Nicuşor.
Am întrerupt lectura în momentul în care pe Nicuşor îl sufoca o mare durere în piept. Dar Nicuşor nu s-a lovit… Ce-l durea pe Nicuşor?
… Dar voi, copii, aţi simţit ceva în piept, auzind această întîmplare?
-
… Ce aţi simţit?… Pentru cine şi de ce vă doare inima?
-
Da, şi pe voi şi pe mine, şi pe Nicuşor ne durea sufletul. El nu se vede. Medicii care fac operaţii la inimă zic că nu l-au văzut. Dar şi Nicuşor şi voi aţi simţit prezenţa sufletului. El se
întristează şi, uneori, din acest motiv te doare, se bucură şi bucuria de asemenea o simte numai sufletul.
Atîta timp cît sufletul se află în corp, acesta trăieşte. Cînd sufletul părăseşte corpul, acesta moare. Sufletul însă este nemuritor, el continuă să trăiască. Este la fel ca un ceas. Cît
mecanismul se află în interior, el funcţionează. Dacă ducem ceasul la meşter şi acesta scoate cu atenţie mecanismul din cutia lui – cutia nu mai funcţionează, însă mecanismul
continuă să funcţioneze în afara ei. La fel şi sufletul – trăieşte fără corp şi se întoarce la Dumnezeu, deoarece El ni l-a dat.
REŢINE: Dumnezeu, ne-a creat cu suflet şi cu trup. Atît timp cît omul trăieşte, sufletul lui se află împreună cu trupul. El nu se vede, dar se simte, reprezintă partea
Dostları ilə paylaş: |
