Comunicarea
noilor
cunoştinţe
Aprecierea,
asocierea,
generali-
zarea
Evaluarea
Încheierea
Copiii sînt îndemnaţi să rostească în cor:
Doamne, Ţie-Ţi mulţumim, pentru toate ce ne-ai dat, şi din inimi Te mărim: Fii de-a pururi lăudat!
Elevii se aşează.
În continuare se va crea o situaţie de problemă: Pedagogul, pe ascuns, va pulveriza în clasă puţin parfum. Elevii vor fi întrebaţi dacă simt schimbarea şi cum au determinat-o, doar
mirosul nu se vede?
MEDITEAZĂ: Sînt lucruri, stări, fiinţe văzute şi nevăzute.
(Exemple pentru cele nevăzute: vîntul, aerul, durerea, bucuria, iubirea etc.).
La lecţia precedentă am spus că Dumnezeu există, că este Duh ce nu poate fi văzut de oameni.
Voi, cînd se clatină copacii, vă daţi seama că ei sînt clătinaţi de vînt şi adesea simţiţi adierea lui, la fel şi creştinii simt Prezenţa lui Dumnezeu şi văd, simt ajutorul primit de la El.
Acum imaginaţi-vă un om care n-a simţit niciodată cum bate vîntul. Ar fi dificil să-i explici acestuia că există vînt. Aşa se întîmplă şi cu oamenii care nu cred în Dumnezeu, ei nu
simt prezenţa Lui, îndemnîndu-i şi pe alţii să nu creadă, deoarece, după ei, Dumnezeu n-ar exista. Adesea, aceştia fac glume şi îi iau în derîdere pe credincioşi.
Totuşi, mii de oameni au simţit ajutorul lui Dumnezeu atunci cînd s-au încrezut în El şi I s-au adresat cu credinţă. Dumnezeu se descoperă oamenilor credincioşi dacă ei îşi doresc
mult Să-L cunoască, să fie cu El.
De-a lungul timpurilor oamenii au meditat despre cine i-a creat pe ei şi lumea minunată din jur şi cine în permanenţă le poartă de grijă. Ei simţeau prezenţa lui Dumnezeu, dar nu
ştiau cum arată. După un timp, Dumnezeu le-a vorbit, prin credincioşii Săi, despre Sine şi despre ceea ce doreşte El de la oameni.
Ştiţi ce doreşte Dumnezeu de la oameni? Să-I mulţumească pentru binefacerile primite, să-L cunoască şi să-L iubească. Iar pentru a le fi bine, să asculte de învăţăturile date de
Dumnezeu, căci Dumnezeu este Atotştiutor, le ştie pe toate. El este Atotputernic şi, ascultînd de poveţele date, sub stăpînirea Lui nu trebuie să avem frică de nimeni.
Care sînt poveţele Domnului pentru oameni, o să studiem pe parcursul orelor de Educaţie creştin-ortodoxă.
Să mai ascultăm o povestioară. Un om credincios avea un vecin care nu credea că Dumnezeu există şi îl îndemna şi pe credincios să nu creadă.
Odată, venit în ospeţie, observă un covor nou prins pe perete. Acesta întrebă: „Cine a ţesut acest covor?” Creştinul simţi că este momentul să-l înveţe minte pe necredincios şi
răspunse: „S-a ţesut singur”. „Cum aşa, nu se poate, îţi baţi joc de mine? răspunse ofensat vecinul necredincios. „Dar cum crezi că mă simt eu, cînd dumneata vii la mine şi îmi spui
că natura, adică copacii cu minunatele lor roade, fiinţele din jur, chiar şi noi, oamenii, ne-am zidit singuri..?”
Necredinciosul îşi ceru iertare şi apoi veni la biserică, ascultînd învăţăturile creştine. Cu timpul deveni un bun credincios al lui Dumnezeu. Adesea îi mulţumea vecinului său pentru lecţia primită.
Evaluare:
- Dar voi, copii, ce credeţi?
- Ce credeţi că ne-a dat Dumnezeu?
- Descrieţi cît de minunate sînt cele create de Dumnezeu.
Zilnic este bine să ne rugăm şi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru tot şi toate cîte le face pentru noi. Iată o rugăciune pe care o rostesc zilnic copiii credincioşi înainte de lecţii sau
cînd îşi pregătesc temele pentru acasă. Cu ea vom începe şi noi toate lecţiile. Elevii se ridică:
Doamne, Doamne, ceresc Tată,
Noi pe Tine Te rugăm:
Luminează-a noastră minte,
Lucruri bune să-nvăţăm.
Că Tu eşti Stăpînul lumii
Şi al nostru Tată eşti,
Şi pe toate cele bune
Tu, Doamne, le împlineşti. Amin.(Aşa să fie)
De memorat prin repetarea la fiecare început de lecţie (zi)
Dostları ilə paylaş: |