Din partea Grupului parlamentar P.D., domnul deputat Valeriu Tabără. Nu este. Valentin Iliescu. Nu. Domnul deputat Petru Movilă. Domnul deputat Constantin Traian Igaş. Domnul deputat Marius Rogin.
Grupul parlamentar P.R.M., doamna deputat Lia Olguţa Vasilescu.
Doamna Lia Olguţa Vasilescu:
Plângeri în justiţie împotriva prefecţilor şi subprefecţilor care se ocupă de racolări.
Stimaţi colegi,
Legea privind combaterea migraţiei aleşilor locali nu putea fi adoptată într-o perioadă mai propice decât cea de acum, când Partidul Democrat a realizat că nu are oameni cu care să guverneze şi a început să facă ochii roată ca să vadă ce mai poate aduna de pe la PC, PNL, PRM, PSD sau alte partide neparlamentare. Nu contează! Să iasă la grămadă şi să aducă voturi la viitoarele alegeri.
Din păcate, însă, nu doar politicienii care făceau până mai ieri spume la gură incriminând fenomenul s-au dedat la acţiuni care irită în primul rând clasa politică şi apoi electoratul ce a votat programe politice sau idei, ci şi, atenţie!, prefecţii sau subprefecţii numiţi de PD, care nici măcar nu mai au dreptul să facă politică. Ameninţări de genul "Treci la PD dacă mai vrei bani pentru localitatea pe care o conduci!" au loc în judeţul Dolj, aşa cum se întâmplă este tot în ţară, iar domnul Emil Boc, odinioară mare combatant împotriva racolărilor, se preface că i s-au aburit ochelarii şi că nu vede ce fac subordonaţii săi, disperaţi că dintr-o gloabă râioasă şi slăbănoagă, dar cu coada pe sus, n-au cum să facă un cal de rasă în a cărui şa să se cocoaţe Făt- Frumos din Dealul Cotrocenilor. Şi dacă domnul Boc s-a îmbolnăvit de chioreală, că doar e condiţie sine qua non ca să conduci PD-ul, ne întrebăm ce se întâmplă cu domnul Vasile Blaga, ministrul administraţie şi internelor. Nici el nu vede că prefecţii şi subprefecţii fac politică în favoarea PD, deşi legea interzice expres? Sau îi convine de minune? Vom vedea în momentul în care vom face plângeri în justiţie pe această temă şi, în acest sens, îi invit pe toţi colegii parlamentari care sesizează asemenea nereguli în judeţele pe care le reprezintă în parlament să se adreseze şi ei justiţiei atunci când au dovezi că funcţionarii publici depăşesc cadrul legal şi trec la ameninţări. Eu, fără îndoială, aşa voi face.
În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea unui articol din Legea privind combaterea migraţiei aleşilor locali, trebuie să fac precizarea că, atunci când aceasta s-a dezbătut la Camera Deputaţilor, numai eu şi domnul deputat Mircea Duşa, de la PSD, am cerut de la tribuna parlamentului eliminarea alineatului care se referă la pierderea funcţiei şi în cazul excluderii din partide şi am menţionat că acest lucru va da naştere unor abuzuri din partea reprezentaţilor partidelor în teritoriu. Din păcate, alţi colegi deputaţi n-au sesizat aceste aspecte atunci când se dezbătea legea la Cameră, ci după ce ea a trecut de noi în această formă. Ne-ar fi ajutat mult dacă ar mai fi vorbit şi reprezentanţii altor partide, fie ei şi independenţi, pe această temă, atunci când era locul şi momentul. Acum este egal cu zero pentru lege, dar foarte important pentru ei ca să apară la televizor şi să pretindă că le pasă.
Vă mulţumesc.
Doamna Daniela Popa:
Mulţumesc.
Din partea Grupul parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Cornelia Ardelean.
Vă rog, doamna deputat, aveţi cuvântul.
Doamna Cornelia Ardelean:
Doamna preşedinte,
Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Suntem în săptămâna în care bărbaţii ne copleşesc cu atenţii exprimate prin flori şi cadouri. Profit de ocazia sensibilităţii create de ziua de 8 Martie pentru a vă atrage atenţia că...nu e suficient! Din păcate, în România încă femeile nu se bucură de drepturile de care beneficiază semenele lor din ţările civilizate. Statutul de mamă, de pildă, încă nu se bucură de protecţia şi grija cuvenite, femeile care dau naştere unor copii nu sunt suficient sprijinite şi asistate.
Comisia pentru egalitate de şanse, din care fac parte, are pe agenda de lucru o serie de propuneri care vizează crearea unui cadru legislativ în care femeile să se simtă protejate, să participe ca partenere egale în conceperea şi derularea proiectelor sociale, să li se garanteze posibilităţi egale de împlinire pe plan profesional. Vă invit să luaţi act de aceste propuneri şi să le sprijiniţi la timpul cuvenit.
Personal, am depus câteva amendamente prin care doresc să sprijin femeile care devin mame. Ele îşi asumă cea mai mare responsabilitate posibilă, aceea de a ocroti şi forma personalităţi. Numai cine este părinte înţelege cât de importante sunt costurile, morale şi materiale, pe care le implică această responsabilitate.
Unul dintre amendamente vizează posibilitatea de a prelungi concediul maternal până ce copilul împlineşte vârsta de trei ani, având în vedere faptul că pentru copiii cu vârsta cuprinsă între doi şi trei ani nu sunt modalităţi instituţionale de întreţinere.
De asemenea, am propus ca alocaţiile să se acorde tuturor copiilor, chiar dacă există mai mult de 3 naşteri în familie, deoarece acest sprijin este cu atât mai necesar cu cât familia este mai numeroasă.
O altă idee susţinută de Comisia pentru egalitate de şanse şi de colege şi colegi din Comisia pentru muncă şi protecţie socială este aceea de susţinere financiară a elevelor şi studentelor care nasc. Fără să încurajăm acest fenomen, considerăm că marginalizarea şi abandonarea acestor tinere este inacceptabilă. Nerecunoaşterea acestor întâmplări nu înseamnă că ele nu există şi nu trebuie să rămânem indiferenţi în faţa acestor realităţi.
Sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem pentru ca femeile din ţara noastră să aibă siguranţa dezvoltării armonioase şi sănătoase.
Vă invit să meditaţi cu toată responsabilitatea la aceste aspecte cât mai des posibil şi împreună să şi reuşim.
Vă mulţumesc.
Doamna Daniela Popa:
Şi eu vă mulţumesc, doamna deputat.
Din partea Grupului parlamentar P.S.D., domnul deputat Vasile Filip Soporan.
Aveţi cuvântul, domnule deputat.
Încheiem cu Grupul parlamentar al P.N.L. Vă rog, câteva secunde, domnule deputat.
Domnul deputat Dan Mihai Marian, dacă este în sală. Dacă nu, se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu. Este în sală.
Tiberiu Bărbuleţiu? Mircea Ciopraga? Liviu Câmpanu? Nini Săpunaru? Relu Fenechiu? Deci, nimeni de la P.N.L. nu mai are declaraţii. Sunt depuse în scris. Da? Mulţumesc.
Aveţi cuvântul, domnule deputat.
Domnul Vasile Filip Soporan:
Vă mulţumesc, doamna preşedinte.
Stimaţi colegi,
Doresc să prezint o declaraţie politică intitulată "Prioritatea nevoii de modele pentru asigurarea dezvoltării economice".
Costat şi simt din ce în ce mai mult insatisfacţia cetăţenilor României faţă de faptul că viaţa lor este neglijată, în special prin lipsa resurselor vitale pentru un trai decent. Unii spun că acumularea insatisfacţiilor la nivel general este mai mare decât cea din decembrie 1989.
Din păcate, după momentul revoluţionar din 1989, activitatea politică a fost cea care a contat mai mult, problemele economice fiind lăsate în libertatea mecanismelor economiei de pseudo-piaţă, constatându-se că industria s-a prăbuşit, agricultura eficientă nu există, iar capitalul lucrează numai pentru acumularea celor puţini.
Apreciez că principala criză a României nu este numai politică, ci preponderenţa ei este de natură economică, iar insatisfacţia oamenilor prefigurează, pentru foarte mulţi, indiferenţa lipsei perspectivei.
Pe acest fond, există o activitate susţinută din partea principalelor instituţii pentru obţinerea puterii. Aceasta se concentrează, se redistribuie după necesităţi şi uită obiectivitatea construirii unor modele de dezvoltare la nivel naţional şi la nivel local. Actuala putere gândeşte activitatea curentă şi de construcţie prin prisma câştigării alegerilor şi a puterii ca un scop în sine.
Se fac jocurile în permanenţă pentru ca la umbra preşedintelui P.D. ar vrea să guverneze singur, iar Partidul Naţional Liberal îi declară război deschis preşedintelui Traian Băsescu, cu ameninţarea că nu vor vota legile siguranţei naţionale în varianta actuală.
În consens cu aceştia şi ceilalţi parteneri ai Coaliţiei au problemele şi dorinţele lor. Partidul Conservator solicită reînfiinţarea Ministerului Controlului, pentru ca să monitorizeze activitatea de post-privatizare, iar UDMR-ul este preocupat de statutul minorităţilor şi a sărbătoririi zilei de 15 martie.
În această situaţie, şeful Comisiei Europene la Bucureşti a subliniat că oricât de mulţi bani ar aloca Uniunea Europeană României, principala provocare pentru români este adoptarea noii atitudini de cetăţeni europeni şi că a venit momentul ca societatea românească să decidă cum doreşte să arate ţara noastră peste 10 ani.
Coordonatorul de politică externă al grupului verzilor din Parlamentul European a declarat că parlamentarii europeni nu vor şouri politice şi mediatice în justiţie şi nici ca actualul să lovească în fosta guvernare.
Am prezentat această antiteză între acţiunile actualei Coaliţii şi părerea autorizată a reprezentanţilor instituţiilor europene pentru a arăta că există o preocupare bolnăvicioasă a guvernanţilor pentru a transmite cetăţenilor numai mesaje pseudo-politice care nu au nimic de-a face cu dezvoltarea economică de care are nevoie România în contextul integrării în structurile Uniunii Europene.
Doamna Daniela Popa:
Pregătiţi să încheiaţi, vă rog.
Domnul Vasile Filip Soporan:
situaţia firmelor care produc pentru export existentă în 2005 reprezintă o demonstraţie a lipsei modelelor care conduc la dezvoltare.
Aprecierea monedei naţionale şi creşterea preţului la utilităţi au provocat în 2005 pierderi la export de 4 miliarde de euro. Deficitul a fost dublat de falimentul a 1000 de firme, iar 100.000 de persoane au rămas fără locuri de muncă.
Potrivit datelor furnizate de reprezentanţii...
Doamna Daniela Popa:
Vă rog să încheiaţi, domnule deputat.
Domnul Vasile Filip Soporan:
...exportatorilor, volumul exporturilor s-a redus anul trecut, din punct de vedere cantitativ, pentru 50% din mărfurile româneşti. Exportatorii estimează, pe fondul acestor probleme, deficitul continuă să se adâncească, ajungând în acest an până la 12 miliarde de euro, iar numărul firmelor falimentare din domeniul producţiei pentru export se va dubla.
Pe fondul instabilităţii fiscale, dar şi al cheltuielilor tot mai mare pe care patronatele trebuie să le suporte, mulţi dintre investitorii străini...
Doamna Daniela Popa:
Domnule deputat, vă rog să vă pregătiţi pentru a încheia declaraţia.
Domnul Vasile Filip Soporan:
...vor pleca din România. Se va ajunge la situaţia în care firmele nu vor mai plăti taxe şi impozite la buget, investiţiile şi salariile vor fi blocate, iar sfârşitul anului 2006 va aduce un dezastru economic.
Anul 2005 a fost cel mai slab an din întreaga activitate de export, în condiţiile în care pentru perioada 2001-2004, anual, exista o creştere de 20%.
Se pune o întrebare: stimaţi guvernanţi, care este modelul pe care îl promovaţi pentru ca firmele care produc la export să devină cu adevărat europene şi care sunt soluţiile modelului pentru a promova producţia de export în scopul integrării...
Doamna Daniela Popa:
Domnule deputat, mă văd obligată să vă întrerup microfonul.
Domnul Vasile Filip Soporan:
... în Uniunea Europeană şi a transformării cetăţenilor România în cetăţeni europeni.
Doamna Daniela Popa:
Domnule deputat Soporan...
Domnul Vasile Filip Soporan:
Vă mulţumesc, doamna preşedinte.
Doamna Daniela Popa:
Ultima luare de cuvânt de astăzi, doamna deputat Angela Buciu. Vă rog, un minut şi jumătate vă acord. Şi aşa am depăşit programul consacrat declaraţiilor politice.
Vă rog mult. aveţi cuvântul, doamna deputat.
Doamna Angela Buciu:
"De ziua noastră!"
În fiecare martie, natura îşi reia ciclul vital, aşa cum în noi, înmugureşte, iar şi iar, Speranţa.
Nu întîmplător în luna martie se serbează Ziua Femeii. Femeia, prin ce are ea misterios, prin răbdarea ei egală cu istoria lumii, ce dă consistenţă, substanţă şi scop acţiunilor noastre.
Ne pregătim cu toţii să întâmpinăm cum se cuvine ziua de 8 Martie, ziua când se îmbină armonios cele patru elemente: sensibilitatea, frumuseţea, cochetăria şi fineţea. Am spus cu toţii, pentru că fiecare dintre noi are de sărbătorit o mamă, bunică, soră, colegă sau prietenă.
Ne-am întrebat, însă, vreodată ce semnifică această zi de 8 martie sau de ce a fost aleasă exact această zi pentru a fi dedicată femeii?
În 1903, în Statele Unite, organizaţiile sindicale ale femeilor, precum şi femeile cu profesii liberale, luptau pentru dobândirea dreptului de vot, punând bazele Ligii Uniunii Sindicale a Femeilor, iar în 1908, în ultima duminică a lunii februarie, femeile socialiste din Statele Unite au organizat prima zi a femeilor, cu demonstraţii ample prin care se cerea dreptul de vot, precum şi drepturi politice şi economice pentru femei. Ştim oare că prima Zi Internaţională a Femeii s-a sărbătorit pe 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi-n alte state europene, fiind asociată cu lupta femeilor pentru emancipare, pentru drepturi egale cu bărbaţii, pentru condiţii mai bune de muncă, pentru dreptul la vot. Abia în anul 1975, Naţiunile Unite au recunoscut oficial 8 martie ca Zi Internaţională a Femeii şi că 8 martie a fost adoptată ca sărbătoare de multe ţări, care nici nu au ştiut până atunci de existenţa ei.
Mişcarea feministă a câştigat o victorie majoră prin obţinerea dreptului la educaţie, la toate nivelurile. Crearea de şcoli gimnaziale de calitate, precum şi admiterea tinerelor în învăţământul superior a dat o forţă irezistibilă avansării drepturilor femeii.
Lupta femeilor pentru drepturile lor a dus la un progres substanţial, mai ales în cea de-a doua jumătate a secolului XX.
În prezent, femeile joacă un rol foarte important în toate domeniile vieţii sociale, politice, economice şi culturale. Numeroase premii Nobel câştigate de femei constituie dovada de necontestat a contribuţiei lor la progresul social.
Femeia ocupă posturi importante, într-un număr din ce în ce mai mare, în întreprinderi, universităţi sau instituţii de cercetare, în mass media şi în alte domenii, care în trecut erau bastioane de necucerit ale bărbaţilor.
În prezent, femeile au drept de vot în majoritatea ţărilor din lume. Ele au demonstrat nu doar că sunt nişte alegători responsabili, dar şi nişte lideri talentaţi şi de încredere. Multe femei au ajuns preşedinţi de stat sau prim-miniştri, demonstrând că politica la cel mai înalt nivel nu mai este privilegiul exclusiv al bărbaţilor.
Femeile ocupă poziţii înalte şi în organizaţiile internaţionale. De fapt, astăzi nu există aproape nici o profesie sau domeniu care să fie exclusiv pentru bărbaţi sau femei.
O veche povestioară irlandeză spune că Dumnezeu a creat femeia cu umerii destul de puternici pentru a purta greutatea acestei lumi.
I-a dat harul de a da viaţă şi acela de a accepta respingerea cu care o tratează adesea cei apropiaţi.
I-a dat forţa de a avea grijă de familie, în pofida bolilor şi oboselii.
Sensibilitatea de a-şi iubii copiii cu o dragoste necondiţionată, chiar şi atunci când aceştia o rănesc cu inocenţă.
I-a dat lacrimi, atunci când sufletu-i plânge ...
Frumuseţea unei femei nu stă în hainele pe care le poartă sau în chipul ei. Frumuseţea o găseşti în ochii ei - poarta către inimă, locul unde se adăposteşte dragostea.
Cel care nu respectă femeia, nu respectă viaţa. Iar cine nesocoteşte viaţa, nu are nimic sfânt.
Numai cu astfel de gânduri vom reuşi să clădim o societate mai demnă, mai prosperă.
Cu speranţa de mai bine, doresc tuturor femeilor încredere în propriile virtuţi şi să ne gândim împreună la ceea ce avem de făcut pe viitor, pentru ca lumea să fie mai curată, mai înţeleaptă şi, asemeni florilor, să aducem, acolo unde ne găsim, un plus de armonie, frumuseţe şi binecuvântare.
Vă mulţumesc.
Doamna Daniela Popa:
Vă mulţumesc şi eu.
Cu aceasta, programul destinat declaraţiilor politice s-a încheiat.
(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)
Domnul Costică Macaleţi:
Declaraţie Politică: "Banii din privatizarea BCR şi problema pensionarilor"
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Declaraţia mea politică se referă la o problemă ce priveşte o largă categorie de cetăţeni: pensionarii. Consideraţi de unii "prea mulţi" sau "o povară pe umerii salariaţilor", pensionarii sunt acei oameni cuminţi, omenoşi, înzestraţi cu un bun simţ care depăşeşte prin mărimea sa chiar şi tupeul actualilor guvernaţi care le-au promis numai o viaţă mai bună în alegeri, pentru ca acum să-i trateze ca pe nişte vechituri care îi încurcă.
Desigur, Guvernul Tăriceanu tratează problema pensionarilor cu relaxare pentru că, nu-i aşa, cum să gândească altfel când nu doar ei, pensionarii, sunt acea pătură docilă a societăţii de care nu trebuie să se teamă nimeni? Nu sunt ei cei care se aşează cuminţi la cozi interminabile din primele zile ale anului pentru a-şi plăti impozitele şi taxele? Nu ei sunt cei care, cu mâinile şi picioarele îngheţate de frig, stau şi câteva nopţi la rând în faţa farmaciilor pentru a-şi primi "porţia de viaţă", medicamentele de care au nevoie? Nu dintre ei sunt cei care se sting în mizerie, valori ale trecutului după o viaţă de muncă?
Şi atunci de ce să se teamă domnii de la putere? De ce să nu "recoreleze" ei doar cu ceva mărunţiş pensiile aşa cum au făcut-o anul trecut? De ce să nu respingă Guvernul de exemplu, recent, iniţiativa de a oferi, de la buget, fonduri pentru suplimentarea veniturilor ridicol de mici ale artiştilor pensionari? De ce să nu-i lase să rişte să moară pe pensionarii diabetici, şi nu numai, pe care îi lasă fără insulină, în culmea disperării? Pentru că nu are dreptul să o facă!!!
Cine poate aprecia valoarea unui om ajuns, după o viaţă de muncă, să depindă de nişte drepturi financiare care i se cuvin, nu care îi sunt oferite ca ajutor?! Pentru că părinţii noştri nu primesc de la noi, cei activi în câmpul muncii, un ajutor, ci primesc înapoi ceea ce au oferit la rândul lor celorlalţi, societăţii în care au trăit şi au muncit!
Am urmărit cu toţii în mass-media privatizarea BCR, prezentată ca un succes al Guvernării Alianţei D.A. Nu vorbesc de faptul că nu este numai meritul Alianţei această privatizare, ci şi al Guvernării PSD din perioada 2000-2004, deşi este o realitate ascunsă opiniei publice de către actuala putere. Vorbesc despre faptul că mulţi din cei ce au majoritatea politică râvnesc la aceşti bani pe care să-i poată folosi în fel şi chip! Însă vin şi vă spun: ai cui sunt de drept aceşti bani? Cine a muncit pentru ei? Cine sunt cei care au dreptul să se bucure de rezultatele muncii lor? Nu cumva de acest drept trebuie să beneficieze şi pensionarii? Nu cumva şi sudoarea lor a curs pentru a se crea atâtea valori?
Consider că trebuie ca măcar o parte din banii obţinuţi de către stat ca urmare a privatizării BCR trebuie să constituie o resursă financiară menită să sprijine sistemul public de pensii! Pentru că este evident faptul că pensionarii trebuie să se bucure de dreptul lor garantat constituţional de a avea un trai decent. Pentru că o adevărată recalculare a pensiilor trebuie să ţină seama de realităţile în care trăiesc aceşti oameni. Cu bunele şi relele lor.
Şi mai vreau să adaug ceva. Domnilor guvernaţi, lucrurile se schimbă! Nu s-a încheiat încă luna de când pensionarii au ieşit în stradă la Galaţi pentru a-şi cere drepturile ce li se cuvin. Poate că dumneavoastră credeţi că veţi sta la putere etern. Insă ar trebui să ştiţi un lucru: toţi avem parte de bătrâneţe până la urmă. Veţi ajunge la fel ca ei şi veţi vedea! E drept, ei nu au "şansa" multor miniştri actuali de a câştiga milioane la bursă sau de a-şi vinde o singură acţiune la preţul cu care s-ar plăti câteva sute bune de pensii lunare aşa cum a făcut-o Premierul Tăriceanu. Însă ei au drepturi, drepturi pe care sunteţi obligaţi să le respectaţi, domnilor guvernanţi!
Închei amintindu-mi de versurile poetului: "În oraşu-n care plouă/ De trei ori pe săptămână/ Un bătrân şi o bătrână, două jucării stricate/ Merg ţinându-se de mână." Să sărutăm mâinile părinţilor noştri şi să le dăm posibilitatea de a primi ceea ce li se cuvine!
Domnul Adrian Semcu:
Stimaţi colegi,
Întrucât am certitudinea că fiecare dintre dumneavoastră este preocupat de starea actuală şi de viitorul acestei ţări, doresc să vă aduc în atenţie un eveniment care nu trebuie să treacă neobservat: programul de dezbateri iniţiat de către Delegaţia Comisiei Europene în România, în perioada 1 februarie-12 mai, pentru a discuta "steguleţele roşii", monitorizate de Comisia Europeană în vederea elaborării Raportului ce va fi publicat pe data de 16 mai 2006.
În cadrul acestui program, agriculturii i se acordă o atenţie deosebită, fiindu-i dedicate patru teme: reforma agriculturii din România şi aderarea la Uniunea Europeană, măsurile de piaţă, siguranţa alimentară şi politica de dezvoltare rurală.
Domnul Mihai Dumitru, coordonator pe "Agricultură - Piaţă Internă" în cadrul Delegaţiei, a diagnosticat astfel situaţia cu care s-a confruntat agricultura românească în ultimii 15 ani: o reformă ezitantă, inconsecventă şi dependentă de ciclul electoral; o evoluţie "extremistă" a structurilor agricole, între modelul american şi cel ţărănesc tradiţional, cu ratarea celui european, al fermei familiale; o agricultură de subzistenţă, deconectată de mecanismele de piaţă; o agricultură marcată de lipsa fermierilor, adică a acelor întreprinzători rurali care asigură din exploatare agricolă nu doar hrana lor şi a familiei, ci şi majoritatea veniturilor familiei, necesare unui trai decent.
Aşa cum puteţi observa, "diagnosticul" pus de către expertul european se referă la o cronicizare de peste 15 ani a unui cumul de boli, pe care, aşa cum bine ştiţi, şi ministrul Flutur a identificat-o, punct cu punct, şi asupra căreia ne străduim să intervenim în regim de urgenţă.
Continuându-şi demersurile prin dezbaterea "Managementul pieţei agricole", au fost identificate şi unele paradoxuri legate de piaţa produselor agricole: din punct de vedere al veniturilor, fermierii o duc bine când au o recoltă mai slabă şi se plâng atunci când recolta este bună, din cauza scăderii accentuate a preţurilor; "aşteptarea naivă" a fermierilor, constând în decizia de producţie bazată pe preţurile atractive ale pieţei, generează dezechilibrele ciclice ale pieţei; intervenţia statului este dezirabilă, dar nu există reţete prescrise ale succesului.
Dezbaterea "Siguranţa alimentară în România în contextul aderării la U.E.", ce a avut loc la 1 martie în organizarea Delegaţiei Comisiei Europene în România, a relevat câteva aspecte expuse plastic şi explicit de către expertul european: "orice român ar trebui să fie capabil să afle în ce fermă a fost crescut porcul din carnea căruia s-au făcut cârnaţii cumpăraţi ieri la magazinul din colţ; românii trebuie să înceteze vaccinarea contra pestei porcine clasice (PPC) şi să încerce în schimb să eradice virusul respectiv, astfel încât ţara să fie liberă de PPC şi să participe 100% la piaţa internă a U.E.; controalele la frontiere trebuie să fie la nivelul standardelor U.E., ori rutele de tranzit pentru produsele alimentare vor ocoli teritoriul românesc; modul de tratare a deşeurilor animale trebuie neapărat modernizat, având în vedere că tehnologiile utilizate datează din perioada regimului comunist; aspectele referitoare la bunăstarea animalelor şi igienă trebuie avute în vedere, sau românii se vor trezi că nu-şi pot vinde produsele realizate în mod tradiţional în afara graniţelor ţării sau pe piaţa internă".
Domnul Dumitru a explicat, pe parcursul dezbaterilor, că tocmai complexitatea şi importanţa acestui domeniu au făcut ca "Politica Agricolă Comună să fi fost prima politică adoptată de ţările fondatoare ale Uniunii Europene şi să fi suferit atâtea modificări de-a lungul timpului", semn că şi actualele state membre au avut şi chiar mai au probleme în domeniul agriculturii.
În finalul intervenţiei mele, voi mai cita doar concluzia expertului european, pentru că mi se pare o confirmare şi o încurajare a reformelor iniţiate de Guvernul Tăriceanu prin Programul de guvernare: "România, ca viitor stat membru, se pregăteşte să aplice această politică după aderare, şi face eforturi considerabile pentru a avea pregătite structurile ce se vor ocupa, printre altele, de plăţile directe către fermieri."
Vă mulţumesc.
Doamna Rovana Plumb:
Dragi colege şi dragi colegi parlamentari,
Aş dori să fac, astăzi, în faţa dumneavoastră, o declaraţie din partea celui mai mare partid din România. Acesta nu este, după cum poate v-aţi gândit, Partidul Social Democrat şi nu este, de fapt, un partid politic. Fac această declaraţie ca reprezentantă a unui ipotetic Partid al Femeilor din România.
Ar exista o mulţime de motive pentru ca un asemenea partid să ia fiinţă. Problemele pe care le au femeile în societatea românească sunt, încă, din păcate, o bază solidă pentru o platformă politică.
În primul rând, discriminările. Discriminări în economie, unde munca femeii la calificare egală e plătită mai prost; discriminări în societate, unde femeile sunt încă ţinta unor comportamente şi mentalităţi primitive; discriminări în politică, unde, iată, suntem mult mai puţine decât ar merita implicarea şi contribuţia noastră.
Despre toate aceste discriminări vorbim "corect politic", în fiecare an, cu ocazia Zilei Femeii. Dacă s-ar realiza măcar a zecea parte din vorbele frumoase ale colegilor noştri bărbaţi, România ar face un salt spectaculos în privinţa egalităţii de şanse, ajungând din urmă Danemarca sau Suedia.
Dar un ipotetic partid al femeilor ar avea nu numai această componentă de luptă împotriva unei stări de lucruri, ci şi o componentă constructivă de luptă pentru ceva.
Noi, parlamentarii, ne întâlnim în fiecare zi, ne urmărim în fiecare zi în plen, în comisii sau seara, la televiziune şi, trebuie s-o recunoaştem, nu putem fi mândri de calitatea vieţii politice româneşti.
Ceea ce vedem în jurul nostru este un război permanent, purtat fără reguli cavalereşti, în care se atacă adversarii ca persoane şi nu principiile sau problemele politice, în care limbajul colorat şi chiar injuria au ajuns să fie mai preţuite decât efortul constructiv, respectul reciproc şi, în ultimă instanţă, chiar decât adevărul sau dreptatea.
Prin natura lor, femeile au mai multă răbdare şi grijă, au mai mută înţelegere pentru punctul de vedere al celuilalt, sunt mai înclinate către dialog şi negociere. Dacă vom compara aceste trăsături cu trăsăturile unei societăţi democratice ideale, vom ajunge la concluzia că democraţia este de genul feminin şi asta nu numai gramatical.
Deci, putem spune, doamnelor şi domnilor parlamentari, că democraţia va fi funcţională în România doar atunci când vor fi suficiente femei în politică, la toate nivelurile de reprezentare.
Cele spuse nu sunt o ameninţare, dar nici expresia unei neputinţe. Cele spuse sunt o anticipare a unui proces ireversibil. Progresele nu se vor înregistra de azi pe mâine şi, probabil, vor mai trece încă nişte ani în care vom continua să vorbim "corect politic" despre inegalitatea de şanse dintre femei şi bărbaţi în România.
Ceea ce aş vrea să înţelegem cu toţii este că vremurile se schimbă, că adierea europeană anunţă, pentru femeile din România, o primăvară a emancipării politice. Colegii noştri bărbaţi să nu se teamă! Nu vom înfiinţa un partid al femeilor! Nu că n-am putea, ci pentru că, fiind înţelegătoare şi conciliante, dorim o politică bazată pe cooperare şi construcţie şi nu pe adversitate şi competiţie.
În final, o dată cu urarea de "La mulţi ani!", de sănătate şi împliniri, îmi exprim speranţa că, prin efortul comun al tuturor parlamentarilor României, în 2007 vom sărbători Ziua Femeii ca membri ai Uniunii Europene.
Doamna Anca Petrescu:
Declaraţie politică referitoare la "Incălcarea Constituţiei în judeţele Harghita, Covasna si Mureş"
În calitate de parlamentar iau atitudine faţă de manifestarile care se pregătesc la iniţiativa Consiliului Naţional al Secuilor în inima Ardealului, parte integrantă a ţării noastre.
Practic se doreşte declararea autonomiei ţinutului secuiesc şi constituirea unei enclave autonome în România, ceea ce Constituţia noastră o interzice.
Precizez că, potrivit Constituţiei României, articolul 1 alineat 3, Statul Roman este stat naţional, unitar şi indivizibil, ceea ce înseamnă că nici o parte din România nu poate sa dobândească autonomia.
Astfel de iniţiative se pare ca sunt încurajate de Budapesta, iar autorităţile române s-au dovedit, după opinia mea, extrem de pasive în faţa lor.
Mai mult chiar, autorităţile române s-au comportat ca şi cum s-ar solidariza cu cei care au aceste iniţiative care încalcă Constituţia României, încurajând la acţiuni nelegale.
Avem în vedere declaraţia domnului Răzvan Ungureanu, ministru de externe, aparută în ziarul austriac " Die Presse", " România trebuie privită aproape ca un nou stat federal "
În calitate de vicepreşedinte al Comisiei de politică externă a Camerei Deputatilor, voi solicita ministrului de externe să prezinte în faţa comisiei explicaţii cu privire la această declaraţie şi ne gândim chiar să propunem să-l revoce din funcţie pentru declaraţii prin care încalcă prevederile Constituţiei.
Comisia trebuie sa cerceteze contextul în care s-a făcut declaraţia aparută în presa străină, gravitatea si consecinţele acestei declaraţii pentru politica internă şi externă a României.
Această declaraţie, nu întamplător, credem noi, s-a produs tocmai în împrejurările în care prin Proclamaţia Marii Adunări a Secuilor de la Odorheiul Secuiesc din 15 martie, în judeţele Harghita, Covasna si Mureş se pregăteşte un atentat împotriva Statului Naţional Unitar Român prin smulgerea acestor judeţe din componenţa României.
Este incredibil ca, din anul 1990, nici un guvern nu a avut responsabilitatea şi demnitatea de a apăra statul român de orice ameninţare la adresa unităţii şi integrităţii sale. S-au facut în schimb în permanenţă compromisuri nemotivate şi chiar cedari la Constituţie care au permis unor forţe şovine să manifeste revendicări la care nu aveau dreptul.
Exprim în plenul Camerei Deputaţilor protestul meu, ca şi al majorităţii cetăţenilor României faţă de astfel de acţiuni şi îmi declar intenţia de a mă implica în împiedicarea lor.
În calitate de parlamentar al României am în vedere o serie de acţiuni pe plan intern şi extern, inclusiv acţiuni în justiţie, împotriva prefecţilor acestor judeţe care în calitate de reprezentanţi ai guvernului în teritoriu, aveau obligaţia să vegheze la respectarea legii fundamentale a statului, Constituţia, care stabileşte că România este un stat naţional şi unitar. Ei trebuiau să apere integritatea ţării şi să împiedice orice manifestări iredentiste.
Consider că, indiferent de partidul din care fac parte, parlamentarii ar trebui să ia atitudine la adresa atentatelor împotriva Constituţiei, pe care am jurat cu toţii, domnilor colegi, s-o respectam.
Această declaraţie politică este o chemare pe care v-o adresez, de a ne uni forţele pentru ca valorile democraţiei şi ale statului de drept să fie apărate şi consolidate.
Domnul Aurel Gubandru:
În acest an, Apărarea Civilă împlineşte 73 de ani de la înfiinţare, motiv de sărbătoare pentru specialiştii acestei instituţii. Actul de naştere al Protecţiei Civile din România îl reprezintăÎnaltul Decret Regal nr. 468 din 28 februarie 1933, semnat de Regele Carol al II-lea, prin care s-aaprobat"Regulamentul apărării pasive contra atacurilor aeriene".
De-a lungul timpului, componenta protecţiei civile şi-a adaptat din mers structura şi planurile de cooperare cu celelalte forţe, cu atribuţiuni în domeniu.Profesionalismul cadrelor din structurile specializate a fost probat în multe ocazii în cei 73 de ani de existenţă, respectiv: numeroasele inundaţii catastrofale din anii 1970, 1975, 1999, 2000, 2001, 2004, cutremurele devastatoare din 1940, 1977, accidentul de la centrala nucleară de la Cernobâl, accidentele aviatice şi cele tehnologice, alunecările şi prăbuşirile de teren cu impact catastrofal asupra localităţilor.
Capacitatea de adaptare a sistemului protecţiei civile a fost demonstrată şi pe timpul participării la activităţi internaţionale de pregătire în comun, constituirea unor forţe multinaţionale de sprijin şi asistenţă umanitară în caz de dezastre, în diferite zone ale globului.
Mai tîrziu, prin noua lege elaborată în 2004 se au în vedere principiile, scopurile şi obiectivele prevăzute în Strategia Internaţională pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, precum şi cele stabilite de mecanismele Uniunii Europene în domeniu.
În judeţul Buzău, aceste acţiuni se desfăşoară în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Neron Lupaşcu", prin reorganizarea Inspectoratului de Apărare Civilă şi a Grupului de Pompieri Militari, careau ca obiectiv prioritar profesionalizarea şi creşterea capacităţilor operative a celor două componente de bază, respectiv pompierii şi protecţia civilă, pentru a fi în măsură să ofere o mai bună securitate şi linişte cetăţenilor şi comunităţilor din care fac parte.
Domnul Mircea Ciopraga:
Declaraţie politică: "Pericole ale proiectelor de legi privind siguranţa naţională"
Dragi colegi,
Aproape nici o alta iniţiativa legislativa nu putea fi mai nepotrivită şi regretabilă în acest moment pentru România decât proiecte de legi care să consolideze puterea serviciilor secrete, şi mai grav, care să fie promovate tocmai de preşedintele Traian Băsescu.
Consider ca o astfel de iniţiativă nu-şi are locul, mai ales acum, pe agenda guvernării Alianţei D.A. şi nici pe cea a preşedintelui Traian Băsescu, de la care populaţia are cu totul alte aşteptări. Altele sunt preocupările şi urgenţele oamenilor în ceea ce priveşte serviciile secrete, respectiv un control mai mare asupra activităţii acestora şi deconspirarea crimelor fostei securităţi comuniste ale cărei moştenitoare sunt, în parte, serviciile secrete actualele.
Este la fel de bine cunoscută cererea adresată domnului preşedinte Traian Băsescu de către foşti deţinuţi si dizidenţi politici, urmaşi ai acestora şi organizaţii ale societăţii civile, ca domnia sa să condamne public, în numele Statului Român, genocidul comunist din România şi să ceară scuze victimelor acestuia. Solicitarea nu a fost onorată, domnul preşedinte Traian Băsescu susţinând că pentru un astfel de gest are nevoie de probe şi documentare.
În aceste condiţii, ideea unei siguranţe naţionale a României, în care - aşa cum se prevede în proiectele de legi- serviciile secrete să vegheze la "stabilitatea şi echilibrul politic" şi să întocmească acte preliminare de cercetare penală, în care "ofiţerul de informaţii este absolvit de orice răspundere" şi în care dosarele privind controversata "siguranţă naţionala" sa fie secretizate pentru 100 de ani, este în deplin dezacord cu interesele si dorinţa populaţiei.
