(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)
|
|
Domnul Cezar Florin Preda:
Declaraţie politică privind starea actuală a drumului naţional 10
Inundaţiile şi alunecările de teren din judeţul Buzău au produs pagube de peste 830 de miliarde de lei. Ploile abundente din prima parte a lunii mai au produs alunecări de teren în 22 de localităţi, iar viiturile au distrus 18 poduri şi podeţe şi au inundat 1500 de hectare de teren.
Drumul naţional 10 reprezintă o componentă importantă a vieţii economice şi sociale a judeţelor Buzău, Covasna şi Braşov. Legătura rutieră realizată de drumul naţional 10 este un traseu preponderent de munte, sinuos şi cu mari probleme de stabilitate cât şi de dislocări de stânci.
Urmare a ploilor abundente din perioada aprilie - iunie 2005 DN 10 a fost afectat în mod deosebit pe raza mai multor localităţi. Zonele afectate în mod deosebit sunt zona Km 27+000 în dreptul localităţii Măgura, unde au fost reactivate alunecările de teren, cât şi zona kilometrului 93+400. Degradările au impus restricţia circulaţiei pe o lungime de cca. 100 m.
La kilometrul 56+700 în zona comunei Păltineni s-a produs pe partea dreaptă a drumului o alunecare de teren de cca. 30 metri liniari către amplasamentul căii ferate, pe un taluz de cca. 6 m. înălţime.
De asemenea, zone deosebit de afectate prin surparea terasamentului şi a alunecărilor de teren s-au semnalat şi în zona localităţilor Nehoiaşu - km.69+900, Siriu km.81+000 în vecinătatea lacului de acumulare.
Cea mai gravă problemă o constituie fenomenul de căderi de stânci şi de bolovani, ce implică un risc major pentru participanţii la trafic în zona km.79+000 - 93+000. Datorită structurii eterogene a masivului muntos (rocă sedimentară, amestec de argilă şi bolovani), precum şi a destabilizării masivului muntos din faza de construcţie a drumului, stabilitatea talazului poate fi afectată în orice perioadă de ploi sau ca urmare a procesului îngheţ-dezgheţ.
Pentru a evita accidentele în zonele afectate, autorităţile locale au semnalizat şi au direcţionat traficul rutier pe o singură bandă.
Urmare a fenomenelor produse şi a degradărilor înregistrate, circulaţia rutieră de la km.79 până la km.93.400 a fost oprită din data de 08.05.2005.
Prin această declaraţie politică doresc să trag un semnal de alarmă autorităţilor centrale, responsabililor şi factorilor de decizie din cadrul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor şi a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. Autorităţile trebuie să regândească întregul sistem de apărare împotriva dezastrelor care, în acest moment, nu depăşeşte nivelul anilor 80. România are mari restanţe în ceea ce priveşte execuţia lucrărilor de amenajare a teritoriului precum şi în ceea ce priveşte lucrările de apărare împotriva inundaţiilor. Aşa cum ştim, în timpul guvernării Năstase, banii de la buget alocaţi diminuării riscurilor în cazul calamităţilor naturale nu au fost folosiţi eficient, au fost redirecţionaţi spre alte proiecte sau spre achiziţii care nu au avut nici o legătură cu domeniul îmbunătăţirilor funciare.
Dacă vrem ca infrastructura României să ajungă la nivelul standardelor europene, nu putem realiza lucrări de reabilitare doar când vin inundaţiile, când se înregistrează alunecări de teren sau căderi de stânci. România nu este capabilă în acest moment să facă faţă unor situaţii de urgenţă. Este clar faptul că nu avem specialişti, echipamente şi nici măcar o strategie de acţiune în situaţiile de urgenţă. Această situaţie creată de subfinanţarea şi deturnarea fondurilor din guvernarea trecută în acest domeniu trebuie înlocuită de o strategie pe termen mediu şi lung, de expertiză şi voinţă politică.
|
|
|
Domnul Romeo Marius Raicu:
Declaraţie politică privind "Comunitatea de informaţii, necesitate a realităţii sistemului internaţional"
Comunitatea internaţională a fost profund zdruncinată în acest început de secol prin multitudinea şi dimensiunile atacurilor teroriste. Survenite într-un moment de acalmie relativă, când balanţa de puteri părea a se fi echilibrat în cele din urmă, atacurile teroriste, şi cel din 11 septembrie 2001 în special, au determinat o reevaluare amplă a sistemului de securitate şi a conceptului în sine. Această amplă reformă a încercat să răspundă noilor provocări apărute la adresa securităţii internaţionale, ameninţări asimetrice şi incontrolabile, care afectează mai ales populaţia civilă. Astfel, a fost nevoie de schimbări importante în politica de securitate şi apărare naţională, necesitând şi restructurări ale principalelor servicii de informaţii, a căror activitate este esenţială în gestionarea eficientă a sistemului de apărare.
Concluziile Comisiilor de anchetă privind atacurile teroriste de la 11 septembrie au evidenţiat anumite deficienţe şi lipsă de cooperare a serviciilor de informaţii, fapt ce a determinat restructurarea acestora, potrivit noilor cerinţe impuse de războiul împotriva terorismului. De asemenea, opiniile experţilor au condus la concluzia că există oportunitatea ca noua structură de informaţii să capete forma şi funcţiile capabile să facă faţă mediului de securitate aflat în profunde schimbări.
Consacrarea, la scară mondială, a conceptului de comunitate de informaţii a fost determinată de necesitatea asigurării securităţii naţionale, ca parte integrantă a securităţii sistemului internaţional, dar şi de nevoia asigurării coordonării, a realizării coerenţei de acţiune şi a utilizării eficiente a resurselor disponibile de către structurile informative naţionale.
România, ca stat membru NATO, a înţeles necesitatea adaptării reformei proprii a sistemului de securitate la standardele euro -atlantice ca singura modalitate de a deveni un partener viabil al acestor state împotriva terorismului. Calea de adoptare a acestor standarde era evidentă, modelele democratice cu tradiţie reprezentând un exemplu edificator. Dar ceea ce eficientizează cu adevărat noile măsuri adoptate nu poate fi decât punerea lor în practică.
Criza provocată de răpirea celor trei jurnalişti români în Irak şi modul cum a funcţionat Celula Operativă şi Grupul de analiză de la Palatul Cotroceni au readus în discuţie înfiinţarea Comunităţii de Informaţii în România, ca expresie a interoperabilităţii şi coordonării între serviciile speciale româneşti. Preşedintele Traian Băsescu a reuşit, pe perioada derulării crizei, să pună în practică acest deziderat, chiar dacă nu există încă un document constitutiv. Dar realitatea demonstrează că sistemul de apărare din România are nevoie de crearea şi funcţionarea acestei comunităţi de informaţii. Timp de aproape două luni, putem spune că la Palatul Cotroceni a funcţionat o astfel de comunitate a serviciilor de informaţii, sub directa conducere a şefului statului, ceea ce demonstrează capacitatea şi, totodată, utilitatea dezvoltării unei astfel de instituţii.
Constituirea comunităţii de informaţii în România este un imperativ atât din raţiuni externe, cât şi interne. Printre acestea, se evidenţiază necesitatea planificării şi coordonării unitare a activităţii structurilor de informaţii şi a realizării unor documente de informare corelate, destinate Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, precum şi celorlalţi factori de decizie din stat; asigurarea unui feed-back unitar funcţional şi eficient între autorităţile statului şi componentele comunităţii de informaţii, în vederea apărării securităţii naţionale; perfecţionarea cadrului de cooperare între membrii Comunităţii de Informaţii şi, respectiv, între aceştia şi autorităţile şi instituţiile statului; eliminarea redundanţelor, a paralelismelor şi a suprapunerilor contraproductive, precum şi a disipării resurselor alocate.
Conform Constituţiei României, revizuită în 2003, " Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (art. 92). În mod firesc, şi Comunitatea de Informaţii nou creată va fi condusă tot de Preşedintele ţării şi coordonată de şeful Departamentului Securităţii Naţionale. Ceea ce este însă imperativ în acest proces este realizarea acelei coordonări şi comunicări atât între membrii acestei comunităţi, dar şi între aceştia şi decidenţii politici, condiţie esenţială de respectare a principiilor democraţiei şi ale statului de drept, dar şi de consolidare a statutului României ca partener viabil în structurile euro-atlantice.
|
|
|
Domnul Dumitru Avram:
"Frământări în rândul partidelor parlamentare"
Partidul Democrat se pregăteşte pentru o identitate europeană, sperând ca din acest joc politic să iasă întărit şi să preia comanda Alianţei DA, însă nu este sigur că va promova examenul de aderare la Partidul Popular European. Unul dintre impedimente îl va constitui, cu siguranţă, relaţia cu veşnic problematicul său aliat, PNL, care se află astăzi într-o mare dilemă. Dacă refuză să fuzioneze cu PD şi să meargă la braţ cu acesta în Partidul Popular European, liberalii rămîn practic de căruţă. Dacă intră în PPE, partidul Brătienilor îşi pierde tradiţia, veche de 130 de ani, identitatea şi principiile liberalismului. Deocamdată, conflictul dintre cei doi poli ai Alianţei DA încă mai mocneşte, dar are şanse să se termine într-o amiciţie din care să ţâşnească multe scântei.
În PSD, atmosfera s-a încins peste cota de avarie. După seismul din aprilie, apele s-au limpezit : pe de o parte social-democraţii săraci, de cealaltă pesediştii percepuţi drept corupţi şi îmbuibaţi. Este greu de anticipat care va fi ponderea celor două pesedeuri pe eşicherul politic. S-ar putea ca aripa condusă de Ion Iliescu să înregimenteze, pentru început, mai puţini parlamentari. În mod sigur, la viitoarele alegeri, aceasta va câştiga în detrimentul celeilalte grupări, total nepopulară în rândul electoratului. De aici a pornit atacul la adresa PRM şi încercarea de a-l transforma într-o anexă a aripii social-democrate. Liderii social-democraţi, care pândesc de multă vreme să înghită PRM-ul, nu înţeleg că nu-i suficient să smulgi un activist-doi lipsiţi de conştiinţă doctrinară şi de moralitate faţă de partidul care i-a lansat spre vârfurile vieţii politice. Ar trebui captată o masă de sute de mii de oameni, ceea ce nu va fi posibil niciodată în cazul membrilor PRM.
Un singur om, preşedintele fondator Corneliu Vadim Tudor, cel care a condus această formaţiune prin atâtea furtuni politice în lupta cu forţele antinaţionale, a făcut să se nască un asemenea partid justiţiar şi incisiv. Domnul Corneliu Vadim Tudor i-a conferit orientarea politică solidă, acea doctrină sănătoasă izvorând din principiile de tradiţie ale naţionalismului luminat, fundamentat de marii cărturari ai neamului nostru şi vrednici patrioţi precum Mihail Kogălniceanu, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan şi atâţia alţii. Corneliu Vadim Tudor a fost mereu în prima linie a bătăliei. Apărându-şi partidul şi doctrina justiţiară, Corneliu Vadim Tudor şi-a pierdut în două rânduri imunitatea parlamentară, victimă a conjuraţiei ţesute de parlamentarii social-democraţi, liberali, democraţi, ţărănişti şi udemerişti, care s-au străduit din răsputeri să scoată partidul şi pe liderul său din viaţa politică. Nici aceia care au ajuns întâmplător în PRM, nici social-democraţii, nici liberalii, ţărăniştii, udemeriştii şi atâţia alţii n-au înţeles că formaţiunea creată de preşedintele Vadim este un partid de lider, care nu poate fi doborât după interesul unuia sau altuia.
Corneliu Vadim Tudor ne surprinde, în acelaşi timp, încă o dată, prin marea sa capacitate de a descifra mersul evenimentelor internaţionale. El a spus primul că rezultatul referendumului francez echivalează cu o a doua cădere a Bastiliei şi, iată, se pune în discuţie chiar renunţarea la noua Constituţie europeană, avînd în vedere lipsa de perspectivă în ceea ce priveşte impunerea acesteia. Corneliu Vadim Tudor a atras atenţia asupra cultului valorilor naţionale de pe Bătrânul Continent, asupra preocupării pentru păstrarea specificităţii şi diversităţii sale spirituale, a rădăcinilor sale creştine, asupra refuzului acceptării unui continent federativ, în care oricine intră pe porţile sale să poată circula nestingherit peste graniţe şi culturi, cu sentimentul libertăţii şi al detaşării depline faţă de marile creaţii din jur. Corneliu Vadim Tudor rămîne o personalitate puternică, aflată în dialog permanent cu reprezentanţi de frunte ai vieţii internaţionale. Ultimul mesaj, de binecuvîntare pentru Domnia Sa şi pentru cei dragi, i-a sosit preşedintelui Corneliu Vadim Tudor din partea Papei Benedict al XVI-lea.
|
|
|
Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:
În declaraţia politică de săptămâna trecută făceam referire la acuzaţiile nefondate ale domnului Ioan Mircea Paşcu, care afirmase că "reprezentanţii PNL fac presiuni asupra aleşilor locali ai PSD pentru ca aceştia să demisioneze din funcţiile în care au fost aleşi în urmă cu un an". Revin din alt unghi la această temă, care se pare că reprezintă o obsesie a PSD. Dacă ar fi vorba doar de o obsesie, nu ar fi nimic grav, dar, din păcate, este vorba de multe neadevăruri şi de atacuri nefondate.
Am să dau o serie de citate auzite sau citite şi care îi au drept autori pe unii fruntaşi ai PSD. "Terorism politic; "O epurare politică mai ceva ca în anii '50!." Acest lucru îl reclama pe toate canalele media domnul Liviu Dragnea, preşedinte de Consiliu Judeţean din partea PSD. "Neostalinism sălbatic! Neobolşevism". Aceste cuvinte le-a rostit Şerban Nicolae, fost consilier al lui Ion Iliescu, actualmente senator PSD.
Dacă prin absurd ar exista cineva care să ia în serios afirmaţiile de mai sus, atunci politicienii PSD îşi desfăşoară activitatea sub teroarea unor politruci adesea cu pistolul la vedere şi care îi obligă să facă totul împotriva conştiinţei lor. Şi, nu în ultimul rând, alţii, mai slabi de înger, cedează şi se înrolează cu avânt tipic oportunistului de duzină în cohorta celor aflaţi la putere. Este adevărat, cam aşa au stat lucrurile în anii 1946-1950. Şi domnii din PSD cunosc aceste practici din ce le-au povestit taţii şi bunicii lor, care la vremea respectivă implementau stalinismul în România.
Sunt convins că nici o persoană nu ia în seamă fantasmagoriile celor doi fruntaşi PSD-işti. Şi dacă mai ţine cont şi de faptul că într-un an de zile PSD a pierdut 10 primari, atunci, orice persoană cu bun simţ poate spune că acuzaţiile tandemului Dragnea-Nicolae nu sunt doar simple minciuni, ci doar o mostră de obrăznicie şi de prostire în faţă a românilor
Dar dacă domnii Dragnea, Şerban Nicolae şi, deloc ultimul pe listă, Mircea Geoană sunt îngrijoraţi de ceea ce pot păţi aleşii locali, ar fi foarte util să recitească unele rapoarte realizate de Asociaţia Pro Democraţia. Ar afla poate şi domniile lor că în perioada 2000-2001, un număr de 534 de primari ai Opoziţiei de atunci s-au înregimentat în PSD. După alegerile locale din 2000, partidul care la vremea aceea îl avea drept preşedinte pe domnul Adrian Năstase deţinea 35,5% din totalul primarilor, iar în anul 2001 ajunsese la un procent de 53,6%, pentru ca în 2003 să se mândrească cu 64,4%. În cifre absolute, PSD a început în 2000 cu 1050 de primari, a ajuns la 1584 în anul 2001 şi 1947 în anul 2003.
Deci, domnilor Dragnea, Nicolae, Geoană, Paşcu etc. când veţi merge să reclamaţi PNL sau PD sau pe cine vreţi dumneavoastră la organismele europene, vă rugăm să nu uitaţi să reclamaţi şi PSD pentru ceea ce a făcut între 2000 şi 2004 cu primarii Opoziţiei.
|
|
|
Domnul Horea Dorin Uioreanu:
E vremea justiţiei!
Guvernul României a decis să îşi asume, în faţa Parlamentului, cu toată responsabilitatea, pachetul de legi pentru reglementarea juridică a proprietăţii şi reforma în justiţie. Este vorba despre o necesitate vitală a poporului român, aşteptată de 15 ani şi reprezintă cheia de acces a României către Uniunea Europeană. Mai mult decât atât, este dovada de netăgăduit că mesajul de luptă reală împotriva corupţiei asumat de Alianţa D.A. în campania electorală nu a fost o temă de sedus votanţi, ci un semnal clar de schimbare a modului în care România merită să fie condusă.
Esenţa legilor justiţiei constă în necesitatea ca această putere a statului să se afle în mâinile unor oameni morali şi apolitici. Ca în orice domeniu performant, justiţia are nevoie de profesionişti: tineri formaţi în perioada postcomunistă şi profesionişti cu coloană vertebrală. Este nevoie ca aceste categorii de oameni să se înscrie la concursurile care vor fi organizate pentru ocuparea funcţiilor de conducere în Justiţie.
Pachetul legislativ conţine, de asemenea, prevederi care creează cadrul necesar pentru o independenţă reală a magistraţilor români, a judecătorilor şi procurorilor.
După ce a mimat de-a lungul anilor lupta cu corupţia, protejându-şi proprii baroni, după ce şi-a subordonat grosolan justiţia, Partidul Social Democrat şi-a mai pus o speranţă de tărăgănare a reformei în justiţie într-o moţiune de cenzură. Este probabil ultima zvâcnire a hrebenciucilor, mischiilor şi oprişenilor, asumată din păcate de întregul partid ce vrea să-şi schimbe faţa, dar nu şi năravurile.
Ceea ce nu înţeleg aceşti urmaşi ai gândirii iliesciene este că justiţia este un factor esenţial de echilibru şi stabilitate socială în statul de drept. Pentru realizarea acestui deziderat, reforma sistemului judiciar, fundamental pentru bolnava societate românească, presupune restructurarea instituţională propriu-zisă, urmată de o reformare a mentalităţii oamenilor din sistem. Este şi motivul pentru care toţi magistratii care doresc să ocupe un post în conducerile Curţilor de Apel, Parchetelor de pe lângă aceste curţi, tribunalelor şi judecătoriilor trebuie să susţină un concurs. Pentru prima dată, importante nu mai sunt doar cunoştinţele juridice, drept dovadă, din comisiile de examinare vor face parte psihologi, experţi în comunicare şi în management.
Stimaţi colegi, am asistat cu neputinţă de-a lungul anilor la decizii injuste ale tribunalelor româneşti, întâlnim la audienţele din teritoriu victime ale sentinţelor nedrepte în spatele cărora se găsesc anumite interese şi nu avem puterea de a îndrepta nimic. Acum este momentul ca balaurii din sistemul juridic să fie eliminaţi, acum avem oportunitatea de a face ceva pentru toţi cei cărora a trebuit să le dăm dreptate, ridicând ruşinos din umeri!
Justiţia este unul dintre domeniile în care poate fi activată clauza de salvardare, punându-ne în pericol aderarea României la Uniunea Europeană. Deşi nu intenţionez să fiu patetic, vreau să subliniez că trăim un moment istoric, pe care vreau să îl abordăm cu responsabilitate şi maturitate. Îmi doresc ca, de această dată, toate partidele parlamentare să apreciem la adevărata valoare pachetul de legi ale justiţiei, pentru a ne demonstra respectul faţă de cei care şi-au pus speranţa în noi şi pentru a le retrezi speranţa celor care se simt învinşi de sistem!
|
|
|
Domnul Dan Mihai Marian:
"În goana după privilegiile pierdute, baronii PSD se ţin de scandaluri"
În timp ce PSD se zvârcoleşte din cauza dosarului "Omar Hayssam" şi a legăturilor acestuia cu unii lideri din conducerea partidului precum Adrian Năstase şi Antonie Iorgovan, neinspiratul preşedinte Mircea Geoană, în loc să cureţe partidul de cei corupţi şi care au legături cu crima organizată şi terorismul transfrontalier, îi trimite scrisori premierului Tăriceanu în care se plânge de "epurare politică." Iată, de pildă, ce-i scrie preşedintele PSD unui premier liberal: "PSD a prezentat cazuri concrete privind abuzurile reprezentanţilor Guvernului în judeţe asupra aleşilor locali ai partidului nostru (...).Din păcate, semnalele primite din ţară arată o amplificare a acestor acţiuni, apropiindu-ne de o situaţie similară cu cea de la începutul anilor '50, când epurarea politică, practicată de regimul comunist, a decapitat şi destabilizat întreaga administraţie publică, aruncând România în haos şi arbitrar".
Citind aceast fragment patetic din scrisoarea domnului Geoană ai impresia că, într-adevăr, situaţia aleşilor acestui partid "istoric", prin numele său, este tragică. Eu unul, nu mi-am putut permite să rămân indiferent la acest strigăt de durere şi am purces la o investigaţie. Am consultat bazele de date proprii cu monitorizarea presei pentru a identifica eventualele cazuri de "epurare politică", după cum le numeşte prezidentul PSD. Stimaţi colegi parlamentari, la ce concluzie credeţi că am ajuns? E jale mare, domnilor! Într-adevăr, domnul Geoană a avut dreptate. Mass-media musteşte de cazuri de "epurare politică. Ba chiar şi ONG-urile nu mai prididesc cu semnalarea unor astfel de cazuri în rapoartele pe care le dau publicităţii. Cazul "Omar Hayssam este insignifiant în comparaţie cu ceea ce li se întâmplă aleşilor PSD.
Domnule Geoană, nimeni nu are nimic cu aleşii partidului dvs. Aceştia sunt liberi să fac ceea ce poftesc, cu condiţia să respecte legea şi numai legea. Modul în care se vor achita de îndatoririle lor de aleşi va fi sancţionat de electorat. Însă, nu putem să nu reacţionăm, adică să-i "epurăm politic" pe cei care încalcă legea în mod flagrant asemenea vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Vaslui, pesedistul Vasile Mihalache.
Domnul vicepreşedinte Mihalache a fost destituit de prefectul judeţului Vaslui deoarece deţinea şi funcţia de preşedinte al Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică (ATOP). Prin urmare, domnul vice pesedist de CJ Vaslui a fost demis, pardon, "epurat politic" deoarece se afla într-o stare de incompatibilitate.
În situaţia de incompatibilitate în care s-a aflat d-l Vasile Mihalache se mai află mulţi aleşi ai PSD. Văzând că legea îi constrânge la "epurare politică", aleşii PSD îşi mobilizează activul de partid la acţiuni de intimidare împotriva celor care trebuie să vegheze la respectarea legii. Recent, Organizaţia PSD Vaslui a anunţat că va organiza un miting de protest în Piaţa Civică din municipiu faţă de abuzurile prefectului. În acest mod înţeleg aleşii PSD să respecte legea.
Distinşi colegi, un politolog american celebru, Giovanni Sartori, consideră că o democraţie este consolidată atunci când ea devine "the only game in town". Ce înseamnă acest lucru, întrebaţi-l pe d-l Mircea Geoană, fost ambasador în SUA şi, de altfel, un excelent vorbitor de limbă engleză. Din păcate pentru societatea românească, nici preşedintele dvs., nici activul de partid, nici aleşii locali ai PSD nu au învăţat să aplice şi să respecte regulile de bază ale democraţiei. Democraţia înseamnă să respecţi legea şi atunci când eşti la putere, şi atunci când eşti în opoziţie. Şi mai înseamnă să respecţi legea chiar dacă prevederile ei nu vin întotdeauna în întâmpinarea dorinţelor cuiva.
Tot în fragmentul pe care l-am citat mai sus, d-l Geoană vorbeşte de o "situaţie similară cu cea de la începutul anilor '50". Situaţia aceea la care vă referiţi dvs. a fost creată de înaintaşii PSD, ai PDSR, FDSN, FSN sau PCR. Nu contează ce titulatură au purtat deoarece toţi se trag de la aceeaşi mamă: mama comunismului de factură stalinistă. Trecutul politic al PDS-ului de astăzi, nu cel interbelic, se regăseşte de acum în cărţile de istorie a comunismului, precum cartea politologului Vladimir Tismăneanu -Stalinism pentru eternitate.
|
|
|
Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:
"Sala de sport din Lancrăm - o dovadă a respectului pe care PSD îl are faţă de legile României"
Situaţia sălii de sport din Lancrăm, construită prin încălcarea crasă a legii de către Guvernul PSD condus de Adrian Năstase, este deja arhicunoscută.
Această sală de sport a fost ridicată în zona de protecţie a unui monument istoric, călcându-se în picioare legile româneşti, doar din dorinţa ca Adrian Năstase să poată raporta îndeplinit programul său guvernamental de construcţie a unor astfel de obiective şi să câştige pariul cu Ion Ţiriac. Nu a contat nici legea, care interzicea clar acest lucru, nici dorinţa exprimată de sutele de intelectuali care s-au pronuntat public pentru respectarea dorintei testamentare a poetului Lucian Blaga: iar dincolo de mormânt să-mi văd Râpile Roşii.
Partidul Naţional Liberal a luat act de acest gest incalificabil, încă de atunci, iar acum, prin vocea Ministrului Mona Muscă, a cerut imperativ demontarea acestei clădiri şi redarea liniştii marelui Lucian Blaga.
Această sală de sport se poate dovedi utilă pentru comunitatea din Lancrăm, dar aşezarea sa în imediata apropiere a mormântului poetului luminii, nu doar că încalcă legea, dar nu respectă nici cele mai elementare norme de arhitectură. Aşa au gândit specialiştii PSD, că un mastodont de oţel se încadrează foarte bine într-o zonă dominată de arhitectura unei frumoase biserici, ce an de an devine loc de pelerinaj cu ocazia Festivalului Internaţional Lucian Blaga.
Primarul de atunci al Sebeşului, actualul deputat PSD Mugurel Sârbu, a acceptat fără cea mai mică urmă de împotrivire ordinul primit de la şeful său de partid Adrian Năstase şi a emis ilegal autorizaţia de construcţie pentru acest mastodont. Ca reprezentant al cetăţenilor care i-au acordat încrederea lor, datoria lui Mugurel Sârbu era să protejeze comunitatea pe care o reprezintă şi interesele cetăţenilor de aici, găsind o altă locaţie, proprie pentru construirea acestui obiectiv. Dar aşa cum Lucian Blaga a fost ani de-a rândul trimis în uitare de regimul comunist, regimul neocomunist al PSD a continuat să-l blameze pe marele poet şi filosof ascunzându-l după o enormitate de oţel.
În loc să facă din Lucian Blaga şi din Festivalul Internaţional ce se desfăşoară an de an pe aceste meleaguri un motiv de mândrie, o emblemă a Sebeşului cu care judeţul Alba să poată ridica mândru capul în rândul marii culturi europene, specialiştii PSD au considerat normal să facă din Lucian Blaga un motiv de scandal. Iată deci o dovadă exemplară a modului în care PSD-ul înţelege să facă administraţie şi să valorifice obiectivele ce pot constitui puncte forte în dezvoltarea comunităţilor locale.
În ultimul timp, un ordin al Ministrului Culturii este călcat în picioare şi operaţiunea de dezasamblare a sălii nu numai că nu a început, dar lucrările la construcţia acesteia continuă. Este un abuz incalificabil şi o sfidare adusă legii, bunului simţ, memoriei lui Blaga şi sutelor de intelectuali care s-au pronunţat public pentru respectarea dorinţei testamentare a poetului.
În situaţia dată, în calitate de deputat PNL de Alba, solicit demolarea imediată a sălii de sport, construite în condiţii ilegale, în imediata vecinătate a mormântului poetului, pentru că într-un stat de drept nu putem asista impasibili la distrugerea monumentelor istorice şi la încălcarea nonsalantă a legilor ţării.
|
|
|
Domnul Mircea Ciopraga:
În aceste zile se împlinesc 15 ani de la cea mai mare manifestaţie anticomunistă prin care s-a dorit ruperea definitivă de bolşevism şi, totodată, 15 ani de la cel mai crud şi atroce eveniment din istoria postdecembristă care şi-a pus amprenta unei negre peceţi asupra unui ideal numit democraţie, la care au aspirat românii vreme de câteva decenii şi pe care l-au considerat atins în decembrie 1989.
Ca o replică la adresa democraţiei, manifestaţia anticomunistă a fost zdrobită de bâtele şi topoarele minerilor, sprijiniţi de agenţi ai securităţii, poliţie, sub coordonarea unui grup politic neocomunist condus de Ion Iliescu. Se dorea instaurarea unui regim autoritar, cu un dictator care să mimeze democraţia, care dorea stârpirea din faşă a principiilor democratice, prin încercările de manipulare a opiniei publice în ideea discreditării partidelor politice din opoziţie, considerate a fi duşmanii poporului şi aflate în slujba imperialiştilor occidentali. Culmea, victimele mineriadei au fost intelectualii, studenţii şi sediile partidelor istorice.
Scopul evenimentelor sângeroase din iunie 1990 a fost consolidarea puterii iliesciene ameninţată de liderii partidelor istorice, de reacţia opiniei publice şi a intelectualilor, prin îngenuncherea în mod cinic a principiilor democraţiei, intimidarea potenţialilor adversari politici şi a gazetelor care aveau curajul să se opună.
Tragicele evenimente din iunie 1990 au aruncat România în întuneric, în afara lumii civilizate, reprezentând o pată neagră aruncată asupra democraţiei.
De 15 ani, între 13-15 iunie are loc o tristă şi jenantă aniversare. Se mai aniversează un an de când, într-o ţară cu pretenţii la recunoaştere europeană, fost posibilă punerea la cale şi săvârşirea de atrocităţi cu rădăcini atât de primitive. Imaginile acestor evenimente au străbătut întregul mapamond stârnind indignare şi dispreţ. Întreaga lume a asistat stupefiată la un spectacol regizat în care protagoniştii erau minerii îmbrăcaţi în negru, înarmaţi cu bâte, agresând cu cruzime intelectuali, studenţi şi devastând lăcaşuri de cultură.
Ciudat şi inexplicabil, ruşinos şi jenant este faptul că după 15 ani nu s-au găsit răspunsurile la multitudinea de întrebări referitoare la atrocităţile care s-au săvârşit în Piaţa Universităţii, nu s-a găsit nici un vinovat şi nimeni nu a fost acuzat.
Negăsirea acestor răspunsuri frământă şi lasă consternată opinia publică internă şi internaţională. Mai mult, justiţia este cea chemată să aducă adevăruri în faţa opiniei publice pentru stabilirea celor care se fac vinovaţi de acele tragice evenimente, când au fost ucişi şi răniţi grav oameni nevinovaţi, precum şi tragerea lor la răspundere conform faptelor săvârşite.
Domnilor colegi, românii au dreptul să cunoască adevărurile despre acele evenimente şi am convingerea că justiţia va face lumină în dosarul mineriadei din iunie 1990 şi cei vinovaţi vor fi pedepsiţi pe măsura faptelor, indiferent de personalitatea făptuitorului. Mineriada din 13-15 iunie 1990 a avut efecte deosebit de negative în privinţa credibilităţii României în problema integrării sale atât în NATO, cât şi în Uniunea Europeană, efecte pe care le resimţim şi astăzi.
|
|
|
Domnul Cristian Alexandru Boureanu:
Problema proprietăţii în România a rămas nerezolvată în cei 15 ani scurşi de la Revoluţie. De fiecare dată când legile au trecut prin Parlament, au fost trunchiate, modificate şi a rezultat o legislaţie deficitară. În plus, au fost menţinute privilegiile celor care au profitat de pe urma acţiunilor de confiscare a proprietăţii.
Ca deputat de Argeş, pot spune că cele mai multe solicitări ale celor care vin la cabinetele mele parlamentare din judeţ sunt legate de nerestituirea proprietăţilor, cu toate consecinţele care decurg de aici. De aceea, consider demersul Guvernului absolut obligatoriu faţă de cei care aşteaptă, de 15 ani, să îşi primească proprietăţile înapoi.
Pachetul de legi privind proprietatea prevede retrocedarea în natură ca principiu fundamental. Prin restituirea în natură a proprietăţilor confiscate, statul român ia pentru prima dată atitudine împotriva unui abuz incalificabil.
Asigurarea unei despăgubiri juste se referă la cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, pentru că nu mai există respectivele proprietăţi, nu pentru că sunt deţinute de alte persoane cum ar fi partide politice, instituţii publice. Soluţia găsita de Guvern, aceea de acordare a unor titluri de plată care vor fi cotate la bursă, este de natură să rezolve problema identificării unor resurse financiare, fără ca bugetul de stat să fie afectat. În acest fel, nivelul despăgubirilor nu va fi plafonat, evaluarea bunurilor care nu pot fi retrocedate făcându-se la valoarea reală.
În ceea ce priveşte terenurile agricole şi forestiere, este pentru prima dată când se va aplica regula vechiului amplasament la retrocedarea terenului, ca regulă, nu la bunul plac al comisiei de împroprietărire, aşa cum a fost până acum. Prin acest pachet al legilor fondului funciar se doreşte să se realizeze finalizarea retrocedării proprietăţilor, dar şi înscrierea lor în registrele funciare. Doar aşa ne vom atinge obiectivul, acela de a transforma agricultura, care în prezent este o agricultură de subzistenţă, bazată pe gospodării cu suprafeţe mici de teren, într-o agricultură modernă, la care suprafaţa medie să crească, în perspectivă, la 20 ha.
Consider că Partidul Social Democrat nu are dreptul moral să critice un set de legi menit să rezolve pentru totdeauna una din cele mai grave probleme de după revoluţie, aceea a proprietăţii.
Am convingerea că prin asumarea răspunderii pe pachetul de legi privind legile proprietăţii, Guvernul condus de primul ministru Călin Popescu Tăriceanu aduce România mai aproape de Uniunea Europeană.
|
|
|
Domnul Dumitru Pardău:
Declaraţie politică intitulată: "Specialişti SAPARD invitaţi la Vatra Dornei"
Am invitat specialişti din cadrul Agenţiei SAPARD în Vatra Dornei, judeţul Suceava, nu pentru o manifestare aşa cum proceda pâna acum PSD-ul, ci pentru a pregăti viitorii formatori pentru accesarea fondurilor SAPARD.
Cel mai important lucru în acest moment este să conştientizăm consultanţii pentru a putea forma, la randul lor, persoane capabile să implementeze programele SAPARD.
De asemenea, trebuie facută diferenţa între beneficiarul programului SAPARD şi activitatea de consultant, pe care va trebui să o dezvoltăm astfel încât, în momentul aderării la Uniunea Europeana, să avem cât mai mulţi specialişti în atragerea fondurilor externe.
Cererile pentru finanţarea prin programul SAPARD se vor primi la Agenţie pana la 31 decembrie 2006, dar programele se vor derula în continuare până la finalizarea lor. Este important de ştiut că aceste fonduri sunt cuprinse în Acordul multianual de finanţare care se aplică tuturor statelor care au pornit acest program SAPARD de preaderare.
Odată învăţată lecţia accesării fondurilor după modelul SAPARD, vom şti să solicităm şi fondurile de intervenţie şi fondurile structurale după aderarea României la UE.
De succesul programului SAPARD depind următoarele fonduri pe care le vom primi după aderare, pe componenete specifice, pentru ca vom fi monitorizaţi la sânge de Uniunea Europeană.
De aceea este important, aşa cum spuneam şi într-o altă declaraţie politică, să nu mai facem mese rotunde sau semninarii numai pentru a cheltui banii, ci discuţiile interactive, chiar în contradictoriu, sunt cele care vor fi constructive pentru cei care astăzi vor sa facă într-adevăr ceva constructiv în această ţară.
Nu ne ascundem că avem probleme, că ţăranul simplu nu poate accesa aceste fonduri, că cei 50% pe care trebuie sa-i depună nu sunt la îndemâna oricui. Mă alatur ministrului agriculturiii, domnul Gheorghe Flutur, în demersul său de a dezvolta, şi pe aceasta cale, zona montană.
O data cu votarea în Parlament a pachetului de legi privind proprietatea, vom putea ajuta real proprietarul român.
Problema intabulării pământului, a înscrierii în registrul exploataţiilor agricole este foarte importantă deoarece programul informatic verifica doar titlurile de proprietate, nu şi adeverinţele, iar declaraţiile PDS-ului prin care s-au dat titluri de proprietate pentru 90% dintre proprietari au fost doar simple declaraţii fără acoperire în realitate.
S-a pus un accent deosebit pe măsurile în curs de acreditare, adică: măsura 1.2 controlul de calitate veterinar şi fitosanitar; 3.2. constituirea grupurilor de producatori; metode agricole de producţie proiectate pentru protecţia mediului şi 3.5 silvicultura.
Esenţial pentru zona Dornelor va fi să putem accesa fonduri pe agroturism, meşteşuguri, modernizări de ferme, şi în curând pe masura 3.5, silvicultura. Vom face tot posibilul să trecem prin Parlament, cât mai repede cu putinţă, legea privind constituirea grupurilor de producători, elementul cheie pentru măsura 3.2., şi legea privind constituirea fondurilor pentru garantarea celor 50% din valoarea proiectelor, să ajutăm cu adevărat ţăranul român.
Chiar dacă discuţiile au fost pur tehnice, participanţii erau în cunoştintă de cauză, proiectele prezentate nu erau nişte noutăţi, au fost doar clarificate aspectele legislative şi birocratice de către specialiştii invitaţi, iar zona Dornelor a fost vazută cu alţi ochi de aceştia, ca o zonă cu mare potenţial pentru derularea proiectelelor SAPARD.
|
|
|
Domnul Relu Fenechiu:
În urmă cu o săptămână am fost obligat să iau poziţie asupra unor exprimări mai puţin calculate ale preşedintelui Camerei, domnul Adrian Năstase. Reamintesc că a fost vorba, printre altele, de expresia, care nu face deloc cinste unui om politic,Parlamentul nu este un ghişeu pentru înregistrat pachete. Nu au trecut nici două zile şi preşedintele Camerei Deputaţilor a recidivat. De această dată nu printr-o scrisoare deschisă, ci prin declaraţii date presei. Parlamentul nu este o firmă la care Tăriceanu şi colegii săi sunt acţionari unici; Parlamentul nu este sub tutela PNL. Care au fost raţiunile acestor afirmaţii. Pur şi simplu, domnul Năstase nu este de acord cu intenţiile unor partide politice de a modifica Regulamentul Camerei Deputaţilor în sensul introducerii unor amendamente care ar da posibilitatea ca şi preşedintele Camerei să poată fi revocat.
Iată, deci, că atunci când viceliderului PSD nu-i convine ceva, trece necontrolat la ofensivă. Dar mai grav mi se pare un alt aspect. Cum vor acţiona senatorii şi deputaţii PSD când se vor afla în Parlamentul European şi un alt grup parlamentar decât cel al socialiştilor va avea o iniţiativă politică ce nu le va conveni? Vor spune oare că Parlamentul European este o firmă la care cei din PPE, de exemplu, sunt acţionari unici? Până una alta, domnul Năstase şi colegii săi din PSD, care nu contenesc să acuze actuala Putere de practici staliniste - de fapt practici la care s-au dedat mulţi dintre părinţii celor care sunt înrolaţi astăzi în partidul celor trei roze - ar trebui să ştie că oficialii europeni nu monitorizează doar ce fac guvernanţii, ci şi ceea ce fac reprezentanţii Opoziţiei.
PS: Deşi peste foarte puţin timp vor intra în dezbatere rapoartele de activitate ale TVR , doresc să relev un aspect care cu siguranţă nu va fi discutat în plenul comun. Preşedintele director-general demisionar al TVR, domnul Valentin Nicolau, acuză de mai multă vreme actuala guvernare că nu doreşte să elaboreze o nouă lege de organizare şi funcţionare a TVR, care să elimine influenţa politicului asupra instituţiei pe care a păstorit-o. Mi-am pus întrebarea, de ce domnul Nicolau nu a solicitat schimbarea acestei legi, pe care o consideră proastă, în momentul în care a preluat mandatul, mai ales că a venit în TVR de pe postura de consilier personal al primului-ministru din acea vreme şi avea trecere la Adrian Năstase. În altă ordine de idei, eu îi critic pe colegii mei de partid care susţin că între 2002 şi 2004, fosta Putere a făcut presiuni asupra TVR. Eroare. Nu au existat presiuni. A existat obedienţă 100% faţă de Cabinetul Năstase şi PSD.
Vă mulţumesc.
|
|
|
Domnul Aurel Gubandru:
"Drăgaica"
În perioada 11 - 24 iunie 2005, Consiliul municipal Buzău a organizat Târgul Drăgaica, sărbătoare cu rădăcini în mitologia greacă şi romană.
Potrivit tradiţiei, Drăgaica urseşte fetele de măritat, de aceea, când i se nesocoteşte ziua, stârneşte furtuni şi vijelii, aduce grindina şi lasă florile fără leac şi miros.
În mitologia românească, Drăgăicile sau Sânzienele sunt catalogate drept zâne rele, iele, care se manifestă pe 24 iunie, de ziua Sfântului Ioan Botezătorul, de vară. Fetele se adună şi o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele, căreia îi dau numele de Drăgaica. O petrec pe ogoare cu mare alai şi o gătesc cu o cunună de spice, fiind declarată regina holdelor. La întoarcerea de la câmp, alaiul de fete, în frunte cu Drăgaica, însoţit de un băiat cu un steag împodobit cu spice de grâu şi flori de câmp, cutreieră satele şi dansează dansul Drăgaica.
Pentru prima dată târgul este menţionat într-un document emis de Alexandru Ipsilanti la 26 august 1778, având ca scop iniţial desfacerea lânii şi se ţinea în lunile de după tunderea oilor. Organizat iniţial în Munţii Buzăului, pe Vârful Penteleu, ca loc de întîlnire a comercianţilor din cele trei ţări române, Ardealul, Muntenia şi Moldova, în anul 1864 este mutat în oraşul Buzău prin ordin al ministrului comerţului.
În fiecare an acesta devine locul de întâlnire al producătorilor de bunuri de larg consum din Buzău şi din alte zone ale ţării. Târgul a capatat o reputaţie naţională şi internaţională la ediţia din 2003, la care au fost prezenţi 230 de comercianţi din toate colţurile ţării şi peste 85.000 de vizitatori, record pentru istoria târgului. În anul 2004 târgul Drăgaica din municipiul Buzău a avut peste 28.000 de vizitatori, spaţiul închiriat fiind de aproximativ 5000 m.p.
Anul acesta Târgul Drăgaica a debutat cu un spectacol de muzică populară în care au evoluat nume sonore. Autorităţile locale au profitat de prezenţa solistului Benone Sinulescu pentru a-i înmâna diploma de cetăţean de onoare al municipiului Buzău, titlu ce i-a fost atribuit de Consiliul local municipal.
De asemenea au fost prezente reprezentantele Bihorului: Florica Bradu, Florica Ungur, Florica Zaha şi Florica Duma. În final a evoluat privighetoarea cântecului românesc Maria Ciobanu.
Şi de această dată sărbătoarea de renume a Buzăului s-a bucurat de prezenţa multor vizitatori, atât din întregul judeţ, cât şi din cele învecinate.
Simbolul Drăgaicii va dăinui ani mulţi de acum înainte şi de fiecare dată buzoienii îi vor acorda importanţa ce i se cuvine.
|
|
|
Domnul Vlad Hogea:
Declaraţie politică intitulată: "Deputatul Anghel Stanciu este cercetat penal pentru furt calificat
PRM Iaşi a depus luni o plîngere penală împotriva fostului preşedinte al Filialei judeţene, Anghel Stanciu, şi a altor şapte persoane care nu mai fac parte din Partidul România Mare - pentru săvîrşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de Codul Penal.
Stanciu şi complicii săi au refuzat, în mod sistematic, să predea arhiva PRM Iaşi, ştampilele vechi, baza de date, actele contabile şi întreg inventarul mobil, în ciuda apelurilor noastre repetate, care au fost mediatizate, în ultimele zile, de toată presa locală. Planează suspiciunea că în evidenţa contabilă a PRM Iaşi există mari nereguli (vistieria fiind, practic, devalizată), pe care Anghel Stanciu şi minusculul său grup încearcă să le ascundă; în acest sens, trebuie să se autosesizeze instituţiile abilitate să cerceteze cazul: Poliţia Economică, Garda Financiară şi Curtea de Conturi.
Menţionăm că sîmbătă, 11 iunie 2005, o comisie a PRM Iaşi a încercat preluarea arhivei şi a bunurilor amintite, dar Anghel Stanciu şi complicii acestuia s-au opus acestui demers. De asemenea, solicităm domnului primar Gheorghe Nichita clarificarea urgentă a situaţiei juridice a sediului PRM Iaşi, din Str. 14 Decembrie 1989 nr. 2B, la intrarea căruia membrii grupului Stanciu (care au înlăturat însemnele partidului nostru şi au schimbat încuietorile) au aplicat, la derută, sigilii false (benzi de hîrtie), fără nici o ştampilă, pe care scrie Proprietatea Primăriei municipiului Iaşi (?!). La ora actuală, Filiala judeţeană Iaşi a Partidului România Mare şi Birourile parlamentare ale deputaţilor Vlad Hogea şi Vladimir Fîrşirotu nu dispun de nici o încăpere în care să-şi desfăşoare activitatea, situaţie absolut inacceptabilă, drept pentru care se impune aprobarea, de către municipalitate, în cel mai scurt timp, a cererilor noastre de repartizare a unor spaţii corespunzătoare.
Totodată, PRM Iaşi anunţă că le-a retras sprijinul politic aleşilor locali care au părăsit partidul săptămîna trecută, urmîndu-l pe Anghel Stanciu (dat afară din PRM pentru trădare şi fărădelegi grave); este vorba de vicepreşedintele Consiliului judeţean - Iovu Brezuleanu, de consilierii judeţeni Florin Popa şi Cristian Stanciu, de viceprimarul Constantin Neculau şi de consilierii municipali Antimir Daşu şi Aneta Manolache. Cerem scuze electoratului ieşean pentru că nişte oameni lipsiţi de valoare şi de caracter vor ocupa, în continuare, respectivele funcţii, ca urmare a nepotismului practicat de fostul preşedinte al PRM Iaşi, Anghel Stanciu, inclusiv la întocmirea listelor de candidaţi pentru alegerile locale. Precizăm că, pînă în acest moment, din totalul celor peste 9700 de membri ai PRM Iaşi au părăsit partidul aproximativ 10-15 persoane din anturajul lui Stanciu, al căror ataşament faţă de Partidul România Mare şi de domnul preşedinte Corneliu Vadim Tudor a fost, de altfel, dintotdeauna, unul îndoielnic.
|
|
|
Domnul Mircea Costache:
Intervenţie politică intitulată: "Autonomia administraţiei locale, paravan pentru abuzurile unor primari
Unii primari înţeleg să-şi folosească mandatul acordat de cetăţeni prin acţiuni dictatoriale în interesul personal şi al grupului de susţinători din campanie. Cum ajung în fruntea obştii, încep să aplice tot ce e mai rău şi dăunător societăţii din ce au văzut la mai marii lor. Încep să irosească banii publici, să stimuleze clientela de partid, să-i pedepsească pe contestatari şi pe opozanţi, să ameninţe şi să înjure pe cine nu trece în tabăra infracţională, patronată de edilul şef.
Cât de răspândită e molima micii găinării, numeroaselor infracţiuni şi a marii nesimţiri din administraţia locală, ne arată zilnic presa. Dar, mai ales, ne semnalează, frecvent, cetăţenii oprimaţi de proprii aleşi să le slujească interesele.
De o astfel de realitate tristă am luat cunoştinţă vizitând recent comuna Săhăteni, judeţul Buzău. Aici, am aflat de la cetăţeni o seamă de nemulţumiri şi de reproşuri la adresa primarului Vişoiu Valeriu. Intenţionând să iasă în evidenţă cu ceva realizări, a construit peste râul Năianca două podeţe care au blocat, cu rugozităţile văii neîngrijite, scurgerea apelor, care au inundat, în 25 mai a.c., 140 gospodării, pricinuind pagube însemnate cetăţenilor.
Beneficiarii Legii nr. 76 şi ai Legii nr. 416 sunt trataţi discreţionar. Unii primesc ajutoarele, deşi nu îndeplinesc condiţiile legale, iar alţii, îndreptăţiţi, nu primesc sumele cuvenite, din motive politice sau, pur şi simplu, fiind pedepsiţi de primar şi de camarila sa. Cetăţenii se mai plâng de licitaţiile trucate, în urma cărora primarul Vişoiu trage foloase băneşti, cum ar fi: licitaţia pentru foraj apă potabilă, în valoare de 1 miliard, făcută în timp ce pompa era deja în funcţiune, fără a verifica şi alte oferte. Licitaţia pentru achiziţionarea unei hale prin firma "EVA CONT, în valoare de 540 milioane lei, a avut loc pe holul Tribunalului Buzău. Hala nu are, actualmente, nici o utilizare. Primarul a participat personal la licitaţia pentru cumpărarea unui camion, pe care reprezentantul legal al societăţii Primăriei, "Dabija Gelu, îl putea lua cu 80 milioane lei, iar Vişoiu l-a adjudecat la 110 milioane. Recent, a stabilit, fără acordul Consiliului local şi fără licitaţie, alocarea sumei de 700 milioane lei pentru plata unei vole pentru decolmatarea pârâului Năianca, deşi Primăria are un buldo-excavator în dotare, cumpărat şi acesta printr-o persoană fizică, la suma de 400 milioane lei. Prin societatea înfiinţată de Primărie, primarul Vişoiu a vândut aproximativ 21 m.c. de lemne de foc, deşi combustibilul fusese primit printr-un program guvernamental, cu titlu gratuit.
El reţine din drepturile beneficiarilor de ajutor social între 200 şi 500 de mii lei lunar, acordă ajutor social unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile legale, cum sunt: Suditu Marian, finul primarului, familia Stănescu, familia Stanciu, ş.a.m.d. Pe alţii i-a plătit fără să se prezinte la lucru, precum: Olteanu Cătălina, Dragomir Mihai, Mustăţea Elena , Pahonţu Elena ş.a.m.d.
Până şi ajutoarele primite pentru sinistraţi le-a atribuit clientelar celor care fură pentru primar şi care nu au fost inundaţi, ca: Dinu Ion, Albu Călin, Alexandru Bolborici etc, în timp ce unii sinistraţi nu au primit nimic.
În timpul şedinţelor Consiliului local, primarul Vişoiu proferează înjurături şi vorbe murdare către cei ce-l critică, folosind ca mijloc de represiune prezenţa şefului de post, nelipsit de la şedinţele Consiliului local, pentru intimidare.
Imediat după vizita mea în Săhăteni, şeful de post s-a prezentat la domiciliul consilierului Pârvu Marian, lăsând să se înţeleagă că primarul e la curent cu cele relatate şi că va lua măsuri. De altfel, primarul şi şeful de post i-au instigat pe unii cetăţeni să facă plângeri penale împotriva lui Pârvu Marian, pe motive neîntemeiate, şi îl ameninţă că nu se vor lăsa până nu îl vor determina "să treacă la ei ...
Abuzurile şi ilegalităţile săvârşite de primar şi de clica sa sunt cu mult mai numeroase şi ele demonstrează cu prisosinţă ce înţeleg unii prin democraţie, prin autonomie administrativă şi prin servirea interesului public.
Credinţa lor că nu li se poate întâmpla nimic stă în putregaiul care a cuprins societatea românească de la vârf şi până la bază şi că în ţara noastră justiţia şi legalitatea sunt pure iluzii.
Aceasta e provincia, aştept centrul !
|
|
|
Domnul Rareş Şerban Mănescu:
În şedinţa din 1 iunie, Guvernul a aprobat Strategia privind informatizarea sistemului judiciar în perioada 2005-2009, acesta fiind un pas extrem de important în reforma justiţiei.
Suntem conştinenţi cu toţii de faptul că informatizarea tribunalelor, parchetelor, curţilor de apel şi a celorlalte instituţii din sistem are drept scop reducerea birocraţiei, a corupţiei - prin repartizarea aleatorie a cauzelor şi dosarelor penale - soluţionarea mai rapidă a litigiilor, creşterea gradului de securizare a informaţiilor cu caracter personal sau secret, precum şi accesului cetăţenilor la jusiţie.
Ceea ce trebuie să ştim este că informatizarea sistemului judiciar va avea, potrivit strategiei adoptate de Guvernul Tăriceanu, 11 măsuri. Prioritară este dotarea cu tehnică de calcul şi produse software a tuturor instituţiilor sistemului judiciar, care se va realiza în perioada 2005-2007.
Printre celelalte priorităţi se numără: crearea unei reţele informatice securizată prin care sa fie interconectate toate instituţiile sistemului judiciar; implementarea unei politici de securitate comună, la nivelul întregului sistem judiciar; publicarea informaţiilor de interes public din activitatea instanţelor şi parchetelor, în portalul care ar urma să se realizeze pâna în 2007; crearea de info-chioşcuri la nivelul instanţelor de judecată, pentru corecta informare a cetăţeanului.
De asemenea, strategia propune şi crearea sistemului de arhivare electronică a documentelor în mod unitar, la nivelul întregului sistem judiciar, cu particularizări în ceea ce priveşte dosarele aflate pe rolul instanţelor, dosarele de urmărire penală, dosarele de penitenciar si dosarele aferente ONRC (Oficiul Naţional al Registrului Comerţului).
Având în vedere situaţia actuală şi faptul că până în prezent echipamentele IT acoperă aproximativ 35% din necesar, Strategia privind informatizarea sistemului judiciar vine pentru a uşura accesul cetăţenilor la justiţie, pentru a crea standardele necesare în contextul integrării europene.
Sperăm ca rezultatele eforturilor depuse de Guvernul Tăriceanu să fie relevante şi ca acesta să fie un pas important în reforma justiţiei, reformă de care avem atâta nevoie!
|
|
|
Domnul Ion Mocioalcă:
Declaraţie politică intitulată: "Ene Dinga se joacă cu integrarea"
Că alianţa de la guvernare manifestă în continuare o lipsă acută de coerenţă, nu mai e deja nici un secret pentru nimeni. De fapt, aproape imediat după euforia alegerilor, coaliţia a început să scârţâie, din cauza diferenţelor de viziune dar, mai ales, a orgoliilor liderilor. Oricine îşi aminteşte, de altfel, prima mare bâlbâială politică impardonabilă, cu retragerea lui Stolojan.
Incoerenţele şi cântatul pe mai multe voci în coaliţie a continuat, însă, având drept bază, în primul rând buclucaşa idee a alegerilor anticipate. Agitatorul principal al ideii, preşedintele Traian Băsescu, a folosit-o de regulă pentru a arăta pisica liberalilor, dar a şi dat numeroase semnale că ar fi capabil chiar să impună un asemenea scrutin electoral, potrivit în această perioadă ca nuca-n perete. Premierul Călin Popescu-Tăriceanu a fost printre primii oponenţi ai ideii de anticipate, ceea ce i-a adus o serie de discuţii cu Băsescu. Recent, premierul a spus că a organiza acum alegeri anticipate ar fi extrem de periculos pentru integrarea noastră în Uniunea Europeană. Un astfel de scrutin organizat în toamnă ar amorţi pur şi simplu membrii executivului. Tăriceanu a folosit chiar termenul "catastrofale, vizavi de posibilele alegeri anticipate. Cine îl contrazice, însă? Nimeni altul decât Ene Dinga, ministrul integrării europene, care spune că alegerile anticipate n-ar determina prelungirea cu un an a integrării noastre şi că administraţia centrală îşi va putea pe mai departe îndeplini obligaţiile. Poziţia aceasta a ministrului e parcă destinată unui grup de elevi de la clasele primare. Dacă însuşi Dinga, responsabil de integrare, se joacă cu destinul României pe termen nedefinit, de dragul unor idei aventuriste ieftine, legate de alegeri anticipate, ne punem serios întrebarea dacă n-ar fi nevoie mai repede de o remaniere guvernamentală serioasă. mai ales în zona care răspunde de aderarea României la UE.
|
|
|
Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:
În urmă cu exact 15 ani, în Piaţa Universităţii se derula cel mai negru episod din istoria post-decembristă, un atac asupra libertăţilor fundamentale ale oamenilor, un eveniment ce a însemnat involuţia României, retrogradarea în istorie cu cel puţin 20 de ani.
Hoarde de ortaci, înarmaţi cu bâte şi răngi, cu un sentiment deosebit de conştiinţă civică, asa cum spunea Ion Iliescu, preşedintele ţării la acea oră, veniţi să stabilească ordinea în Bucureşti şi mai apoi să planteze flori, au curmat cu barbarie şi brutalitate o manifestaţie paşnică, anticomunistă, care cerea aflarea adevărului despre Revoluţia din decembrie '89.
Aceste evenimente au adus cu ele izolarea internaţională, aruncând ţara într-un beci al istoriei, ale cărui efecte încă se mai resimt. Abuzurile şi violenţele din acele zile au oripilat întreaga lume, imaginile represiunii făcând înconjurul planetei.
Pseudo-miliţiile lui Ion Iliescu şi-au făcut datoria: au lovit, au arestat, au anchetat şi chiar omorât golanii şi huliganii prezenţi în Piaţa Universităţii, care cereau democraţie şi scandau lozinci anticomuniste. În acele momente, să fi fost student sau intelectual reprezenta cel mai mare delict, pentru care riscai mutilarea, lipsirea de libertate sau chiar condamnarea la o moarte violentă, aşa cum s-a întâmplat cu multe dintre persoanele aflate in Piaţă la acea dată.
Cu siguranţă, acest episod sângeros din iunie 1990 ar fi fost evitat dacă ar fi existat o lege a lustraţiei. Este de fapt ceea ce s-a susţinut în acele zile în Piaţa Universităţii: curăţarea clasei politice de foştii propagandişti comunişti, foştii activişti, nomenclaturişti şi torţionari bolşevici.
Sperăm că, sprijiniţi de acest context al evenimentelor nedorite din 13-15 iunie 1990, legea lustratiei, legea care urmareşte înlăturarea tuturor celor care au deţinut pârghiile sistemului represiv comunist, încercând astfel o reparaţie morală, să se bucure de susţinerea tuturor celor care conştientizează barbariile din timpul regimului comunist, dar şi din timpul regimului neocomunist iliescian.
Deşi unii ar putea-o considera tardivă, o astfel de lege vine să înlature posibilitatea ca, datorită vechilor metehne, unii lideri să convoace forţele populare pentru a asigura o linistita domnie despotică, plantând flori cu tarnăcopul, peste ruşinea de a fi liber.
Măcar acum, o dată cu crearea unui cadru legislativ stabil, dupa 15 ani de tăcere complice, justiţia trebuie sa sancţioneze ceea ce până acum, din varii motive, a omis.
|
|
|
Domnul Filip Georgescu:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
În intervenţia mea de astăzi vreau să mă refer la situaţia creată în unele localităţi din judeţul Argeş, în urma ploilor abundente căzute în această zonă a ţării. După cum vă este cunoscut, precipitaţiile intense, însoţite de grindină şi vânturi puternice, au afectat sute şi chiar mii de aşezări de pe cuprinsul ţării noastre. În anumite locuri, în câteva ore, acumulările de apă au distrus case, drumuri, poduri, au inundat mari suprafeţe arabile, păşuni şi fâneţe, mii de fântâni, au produs alunecări de teren.
De furia apelor, după cum vă spuneam, n-a scăpat nici judeţul Argeş. Din ultimele date centralizate de direcţiile de specialitate rezultă că, la nivelul judeţului Argeş, sunt afectate de inundaţii 137 case, peste 280 de gospodării şi aproape 3500 de hectare de teren agricol. Menţionez că, la nivelul judeţului Argeş, valoarea pagubelor produse de inundaţiile din acest an se ridică la peste 120 miliarde de lei. Zonele cu cele mai mari distrugeri cauzate de viituri se află pe raza localităţilor Nucşoara, Lunca Corbului, Aninoasa, Valea Iaşului, Recea, Brăduleţ etc. Sunt izolate, datorită drumurilor distruse, satele Şendrileşti, Morăşti, Cărpeniş, Urluieşti şi Zanfireşti.
Desigur, la nivelul judeţului, direcţiile de specialitate, Consiliul Judeţean, Prefectura au luat o serie de măsuri pentru înlăturarea şi remedierea efectelor inundaţiilor în perimetrele unde se poate acţiona cu forţe proprii. Mă refer aici la decolmatarea şanţurilor şi podeţelor, la eliminarea apei din beciurile caselor. Chiar dacă apele au început să se retragă, rămân efectele acestora, cum sunt cele şase poduri comunale căzute sau kilometri de drumuri distruse.
Pentru începerea lucrărilor de remediere sau chiar de construire a podurilor şi drumurilor distruse este nevoie de bani care să acopere în întregime aceste cheltuieli. Ştim că sunt zone ca Timiş, Alba, Vâlcea, Olt, Buzău, Satu Mare mult mai afectate de inundaţii decât judeţul nostru, dar sperăm că Guvernul Tăriceanu va face o analiză amănunţită a situaţiei existente în Argeş şi va susţine financiar lucrările necesare înlăturării efectelor inundaţiilor înregistrate.
Şi încă ceva. Ca specialist în domeniul forestier, am străbătut în ani de zile multe aşezări rurale. Era o lege nescrisă, a bunului simţ, ca fiecare gospodar să-şi amenajeze şi să-şi întreţină şanţurile din jurul gospodăriei, dar mai ales cele de pe marginea drumului. În ultima vreme se constată, cu amărăciune, că aceste şanţuri nu numai că nu sunt întreţinute, dar în unele localităţi au dispărut. Şi atunci nu ne mai mirăm că apa acumulată pe drumuri intră direct în curţile şi casele oamenilor. Sper ca fiecare primar de acum încolo să întocmească o situaţie a drumurilor din aşezările pe care le conduc şi, împreună cu consiliul local, să întreprindă măsurile ce se impun pentru curăţirea şanţurilor, pentru decolmatarea podeţelor, astfel încât apa din precipitaţii să nu mai afecteze, pe cât posibil, construcţiile de pe raza localităţilor.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
|
|
|
Domnul Paul Magheru:
Declaraţie politică: "Ziua oraşului Vaşcău"
Sâmbătă, 11 iunie, a fost sărbătorită Ziua oraşului Vaşcău, localitate de la poalele Munţilor Bihorului şi Codru Moma. S-au împlinit 86 de ani de când a fost eliberat Vaşcăul, întâiul din suita localităţilor româneşti până la statornicirea definitivă a hotarelor Ţării.
Prima conflagraţie mondială a avut drept rezultat în această parte a lumii destrămarea Imperiului austro-ungar, pe ruinele căruia s-au constituit primele state naţionale moderne. Forţa perimată a sabiei a fost înlocuită cu principiul dreptului naţionalităţilor la autodeterminare. Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, 1 decembrie 1918, a consacrat acest drept şi a hotărât unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Patria-mamă. Trupele ungureşti şi secuieşti de ocupaţie n-au cedat însă de bună voie Voinţei noastre Naţionale şi s-au dedat la acte de violenţă şi atrocităţi inimaginabile. La 2 martie 1919, are loc un adevărat măcel în satul Sighiştel, încheiat cu 60 de morţi şi 40 de case arse. În noaptea de 3-4 aprilie, acelaşi an, avocaţii luptători pentru cauza naţională a românilor, Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş, sunt luaţi de la casele lor, duşi în comuna Lunca şi ucişi în mod bestial de hoardele dezorganizate conduse de Kalman Vörboczy. La numai 10 zile, în acelaşi mod şi în acelaşi loc e ucis Nicolae Bogdan, directorul băncii "Şoimul din Vaşcău, pentru vina de a fi militat pentru cauza legitimă a românilor.
În plină desfăşurare, Conferinţa de Pace de la Paris este de acord ca trupele române să treacă alineamentul provizoriu dintre cele două puteri, pentru a proteja populaţia românească din teritoriile ocupate. La numai 4 zile după martirajul lui Nicolae Bogdan, Regimentul 9 Vânători şi Horea, după o rapidă traversare a munţilor, a pătruns în Bihor, în Joia mare, la 17 aprilie, eliberează primele localităţi, printre care şi Vaşcăul, iar peste două zile, la 19 aprilie, în preziua Învierii Mântuitorului şi a speranţelor poporului român a fost eliberat Beiuşul.
Programul artistic care a urmat, conştiincios pregătit, corul profesionist al seniorilor, al tineretului, repertoriul cântecelor populare, pasiunea interpreţilor, măiestria orchestrei ne-a provocat câteva revelaţii plăcute: văşcăuanii ştiu să cinstească prin cântece de laudă sacrificiul înaintaşilor pentru Ideea de libertate, dreptate şi demnitate naţională. Sângele popular muzical pulsează mai mult la periferii. Cel puţin Vaşcăul este un ţinut mărginaş care ştie să valorifice tezaurul de simţire al poporului român. Sângele etnic şi sângele românesc muzical nu se face apă niciodată. Atâta timp cât vor exista oameni ca în Vaşcău, spiritualitatea românească, cinstirea înaintaşilor, gratitudinea poporului român nu sunt ameninţate. Ne-a întărit această convingere sărbătorirea Zilei oraşului Vaşcău.
|
|
|
Domnul Traian Constantin Igaş:
"Declaraţie politică privind evenimentele din iunie 1990"
În aceste zile aniversăm un eveniment de care nu aş fi dorit să ne amintim vreodată. Mai bine zis, un eveniment pe care România nu îl merita, cu atât mai puţin cu cât s-a produs la doar 6 luni de la Revoluţie.
Am participat la Revoluţie şi cred că ceea ce s-a întâmplat în 13-15 iunie este o ruşine pentru idealurile cu care am ieşit în 1989 în stradă. E ruşinos că unele cercuri au încercat să-şi impună puterea politică prin reducerea la tăcere a oricăror opinii contrare "liniei oficiale.
Asta dovedeşte că Ion Iliescu nu a dorit o schimbare reală de regim după 1989, ci doar o schimbare de persoane. Folosindu-se de tehnici de manipulare testate şi dezvoltate de către fosta Securitate, Ion Iliescu a învrăjbit cetăţenii României. I-a asmuţit pe unii contra celorlalţi, încălcând principiile statului de drept. A autorizat un grup de interese să se substituie organelor statului.
Mai grav, însă, este faptul că a creat un precedent. Istoria ultimilor 15 ani a fost marcată de un şantaj constant al acestui grup de interese, o presiune asupra instituţiilor statului exercitată cu ciocanul în mână. Niciunde în Europa nu poate fi concepută o astfel de modalitate de acţiune. Europa către care ne îndreptăm pune la loc de cinste statul de drept şi libertatea de opinie a oricărui cetăţean.
Este o lecţie pe care trebuie să o înveţe fiecare dintre noi, pentru că suntem aici în Parlament ca reprezentanţi ai unor cetăţeni cu opinii diverse. Iar dreptul la opinie l-au câştigat românii prin sânge, în 1989. Metoda "pumnului în gură nu dovedeşte altceva decât dispreţul faţă de oamenii care şi-au pus speranţa în noi, oameni care merită în primul rând dreptul la opinie.
Îmi exprim convingerea că astfel de manipulări ca cea de acum 15 ani nu vor mai fi posibile în România, indiferent cine ar dori să le folosească în propriul interes.
Respectul faţă de ţară şi instituţiile ei nu se clamează pe toate drumurile, ci se dovedeşte fără pretenţia de a primi o recunoaştere în acest sens.
|
|
|
Doamna Monalisa Găleteanu:
Declaraţie politică despre "vina de a fi primar PSD"
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor colegi,
Asistăm în această perioadă la o situaţie fără precedent, din punct de vedere al epurării politice prin manifestările de presiune pe care le exercită actuala Putere asupra primarilor PSD.
De şase luni de zile, aleşii locali care au câştigat funcţia de primar sub culorile social-democraţiei în iunie 2004, sunt supuşi unor controale repetate din partea prefecţilor şi subprefecţilor recent numiţi de Alianţa D.A. şi de partenerii lor de guvernare, precum şi din partea unor instituţii ale statului care nu au conform legii, nici un fel de atribuţii privind verificarea evidenţelor contabile şi hotărârilor emise de un consiliu local, cu atât mai puţin abilitate în controlul activităţii unui primar.
Ceea ce îi supără cel mai tare pe actualii guvernanţi este faptul că, deşi au trecut 6 (şase) luni de prigoană, primarii PSD nu dau nici un semn de slăbiciune, nu se dezic de partidul care i-a condus la câştigarea alegerilor şi preferă să rămână cu demnitate pe frontul de luptă ca nişte conducători adevăraţi care nu-şi trădează nici prin căile, nici convingerile politice, dar, mai ales, nu-i trădează pe alegători, pe oamenii care, în iunie 2004, au votat PSD şi nu Alianţa D.A.
Pentru repetatele manifestări de presiune pe care le-a exercitat şi continuă să le exercite actuala Putere asupra primarilor PSD, conducerea Partidului Social Democrat a depus un memoriu comisarului european pentru extindere, Olli Rehn, precum şi comisarului pentru justiţie, Franco Fratini.
Însuşi preşedintele Executiv al PSD, Excelenţa Sa, Domnul Adrian Năstase, s-a adresat vicepreşedintelui Comisiei Europene, Franco Fratini, pentru a semnala gravele imixtiuni ale reprezentanţilor actualei Puteri de la Bucureşti în administraţia publică locală, precum şi în actul de justiţie.
Îmi exprim convingerea că, primind ajutorul instituţiilor europene, actuala Putere îşi va revizui comportamentul şi va învăţa să respecte legile ţării.
Vă mulţumesc.
|
|
|
Domnul Eugen Bejinariu:
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Intitulez declaraţia politică de astăzi "False priorităţi în guvernarea Alianţei D.A."
Timp de 70 de zile, 28 martie - 5 iunie a.c., autorităţile statului şi preşedintele României au avut ca preocupare prioritară eliberarea celor trei jurnalişti români şi însoţitorul lor şi apoi pregătirea conferinţei de presă şi a filmului răpirii. A continuat politica denigrării cu orice preţ a guvernării PSD şi a politizării instituţiilor statului. Acum după victoria eliberării jurnaliştilor cu primirea lor transmisă în direct cu gesturi, precum la Revoluţia din decembrie, vine la rând asumarea răspunderii Guvernului pentru pachetul de legi privind proprietatea şi justiţia.
PSD consideră drept priorităţi reale pentru Guvernul Tăriceanu: creşterea economică şi ca urmare a nivelului de viaţă potrivit sloganului electoral Să trăiţi bine; intervenţia coerentă şi sprijinirea populaţiei din zonele sinistrate de la inundaţii; realizarea prevederilor din capitolele negociate pentru integrarea europeană; dezvoltarea democraţiei parlamentare şi locale; funcţionarea în interesul cetăţenilor a instituţiilor statului etc.
Asumarea răspunderii pentru 18 legi, cu sute de articole, puncte şi alineate, care înseamnă ca senatorii şi deputaţii să voteze în bloc cu da şi nu şi să fie ignorat forul legislativ al Ţării. A nu supune dezbaterii în Parlamentul România a 18 legi în pachet, legi care privesc proprietatea şi reforma justiţiei reprezintă un demers împotriva democraţiei, o atitudine care contravine promisiunilor din campania electorală şi nesocoteşte electoratul român care şi-a desemnat democratic aleşii în Senat şi Camera Deputaţilor.
Avem în vedere că pachetul de legi cuprinde un mare număr de reglementări în două domenii fundamentale pentru democraţia din România: proprietatea şi justiţia.
În privinţa proprietăţii din agricultură ne-au atras atenţia: creşterea de 60 de ori a impozitelor agricole; introducerea rentei viagere: valorificarea produselor agricole; impozitul pe dobânzile bancare şi venitul din vânzările imobiliare ş.a. Între măsurile pentru reforma din agricultură se află şi atât de lăudata rentă viageră. Greu însă de găsit oameni care să-şi vândă pământul pe suma de peste 3 milioane de lei pe an. Fără cartofii şi porumbul de pe această suprafaţă, fără o vacă şi un porc, supravieţuirea ţăranului nu este cu putinţă.
Mai reţinem că impozitele pe dobânzile bancare va afecta 4-5 milioane de oameni din care aproape jumătate sunt producători agricoli.
Un alt demers lăudat de domnul prim-ministru este Fondul Proprietatea. Despre economia românească, şeful Executivului a spus la Suceava că duduie, "... funcţionează nu bine, ci foarte bine, iar despre acest fond ne spune acum că va fi cel mai solid fond de investiţii din România şi chiar din Europa.
Multe modificări sunt aduse şi funcţionării justiţiei. PSD consideră că este clar definit până acum în această reformă trecerea justiţiei sub influenţa Guvernului sau măcar a Preşedintelui României, de vreme ce procurorii şi judecătorii de la instanţele judecătoreşti centrale vor fi numiţi prin concurs la propunerea ministrului justiţiei şi cu acordul Preşedinţiei.
Aşteptăm cu interes, dar mai ales cu îngrijorare, ziua de marţi, 14 iunie a.c., când Guvernul şi-a propus să-şi asume răspunderea în Parlament pentru pachetul de legi privind proprietatea şi justiţie. PSD va dezvolta căile şi formele democratice ale monitorizării, participând la toate măsurile Guvernului luate în sprijinul cetăţenilor şi în interesul naţional.
|
|
|
Domnul Mircea Gheorghe Dumitru Coşea:
Declaraţie politică: "Obiective ale rectificării bugetare 2005"
Oare îşi mai aminteşte cineva de ceea ce numeam cu evlavie spre sfârşitul anului trecut economie de piaţă funcţională?!
După succesul votului din Parlamentul European şi festivitatea semnării Tratatului de Aderare am răsuflat uşuraţi şi parcă am uitat de agitaţia angoasantă cu care căutam verdictul Comisiei Europene în alambicatele fraze ale Raportului de ţară din noiembrie 2004.
Acum ne agităm, la fel de angoasaţi, în jurul celebrei problematici J.A.I. şi tremurăm la gândul că am putea greşi vreo rubrică a declaraţiilor de avere, ceea ce ar putea declanşa clauza de salvgardare.
Despre economia de piaţă funcţională mai vorbesc, pe ici pe colo, câţiva dintre cei care se autointitulează analişti economici, dar, în general, interesul pentru această cerinţă a integrării a devenit extrem de redus. Se consideră că este o problemă rezolvată şi, chiar dacă nu este pe deplin competitivă, economia României este destul de funcţională pentru a fi parte a pieţei unice europene.
Participând la începutul lunii aprilie la Întâlnirea parlamentară privind implicaţiile politice şi bugetare ale extinderii Uniunii Europene pe perioada 2007-2013, organizată la Bruxelles de către Parlamentul European, mi-am dat seama cât de mult greşim şi cât de mult riscăm atunci când minimalizăm efortul de permanentă perfecţionare a ceea ce noi credem că este economia funcţională de piaţă românească. Din dezbaterile acestei reuniuni a reieşit cu claritate faptul că politica bugetară a ţărilor membre este considerată a fi unul dintre cele mai importante criterii de compatibilitate cu normele, politicile şi principiile comunitare. De modul în care este concepută şi implementată, depinde atât gradul de valorificare, la nivel naţional, a avantajelor pieţei unice, cât şi gradul de destabilizare, la nivel naţional, ca urmare a dezavantajelor pieţei unice.
Cu alte cuvinte, raportul dintre costurile şi beneficiile integrării este esenţialmente influenţat, în sens pozitiv sau negativ, de maniera pozitivă sau negativă în care evoluează politica bugetară a fiecărei ţări membre. Acest lucru este cu atât mai adevărat într-o ţară candidată ca România cu cât se dovedeşte a fi întru totul adevărat chiar în ţări fondatoare ale Uniunii, cum ar fi Germania sau Italia.
Economia de piaţă funcţională este, într-adevăr, funcţională, atunci când politica bugetară devine cel mai important mijloc (poate chiar unicul) de intervenţie economică a statului, care renunţă progresiv, dar definitiv, la alte forme şi tipuri administrative de intervenţie cu caracter anticoncurenţional.
România anului 2005 nu a atins acest stadiu. Politica bugetară nu a reuşit încă să devină cel mai important mijloc de politică economică a statului, păstrând multe din elementele moştenite din perioada în care bugetul nu era nimic altceva decât o puşculiţă guvernamentală, condusă prin regulile contabilităţii primare.
Cred că momentul rectificării bugetare din acest an ar trebui să marcheze un pas important pe calea reconsiderării politicii bugetare şi, în consecinţă, pe calea realizării uneia adevărate şi performante economii de piaţă funcţională.
Ar trebui să fie aşa deoarece, pe de o parte, apare oportunitatea corecţiei unei concepţii bugetare diferite ce a aparţinut guvernului precedent, iar pe de altă parte deoarece, la doar un an şi jumătate distanţa de dată previzibilă a integrării, s-ar cere o politică bugetară aptă de a introduce unele elemente capabile să permită României, după 1 ianuarie 2007, nu doar protecţia faţă de unele elemente adverse ale pieţei unice, dar şi capacitatea de valorificare a avantajelor integrării prin sporirea potenţialului de absorbţie a fondurilor comunitare.
Astfel, eu văd momentul acestei prime rectificări bugetare practicate de către Cabinetul Tăriceanu ca pe un moment de răscruce în care noua viziune bugetară a actualei guvernări (exprimată sintetic prin cota unică) să se impună conceptul şi structural asupra unui buget elaborat de către precedenta guvernare. Poate fi momentul în care coabitarea forţată dintre politicile bugetare ale precedentei şi actualei guvernări ar înceta, spre marele avantaj al actualei guvernări, care s-ar vedea în situaţia eliberării de restricţii conceptuale.
Din păcate, există şi altfel de restricţii decât cele conceptuale. Sunt restricţiile impuse de limita deficitului bugetar, al deficitului contului curent, de imposibilitatea evaluării corecte, la această dată, a efectelor cotei unice, de costurile programelor de restructurare din domeniul căilor ferate şi al mineritului, de costurile fortuite ale inundaţiilor, de accelerarea aplicării programelor relative la criteriile de integrare (JAI, de exemplu), etc.etc.
În acest caz, există pericolul revigorării şi nu eliminării restricţiilor conceptuale. Astfel, supus unui ţunami de revendicări din parte diferitelor ministere, Ministerul de Finanţe ar putea întreaga rectificare doar la o operaţiune de reîmpărţire a unei prăjituri mai mici la mai multe guri, practica binecunoscută politicilor bugetare ale tuturor guvernelor de după 1990.
O operă eminamente de concepţie şi inovaţie s-ar transforma într-o banală operă de binefacere în favoarea miniştrilor mai insistenţi sau mai bine apreciaţi la Bruxelles.
Nu cred că Ministerul de Finanţe va fi capabil să combată acel tunami de revendicări ministeriale, dar sper să poată construi din timp câteva diguri de apărare. Acestea ar consta în impunerea unor criterii europene ale rectificării, adică respectarea cu prioritate a obiectivelor actualei politici bugetare europene. Acestea sun: obiectivul - dezvoltare-cercetare-educaţie; obiectivul - debirocratizare, descentralizare, democratizarea administraţiei şi justiţiei; obiectul - coeziune economică şi socială; obiectivul - agricultura şi dezvoltare rurală.
Este evident ca obiectivele Europei în 2005 corespund şi obiectivelor României în 2005 nu numai din punctul de vedere al problemelor româneşti concrete şi acute, dar şi din punctul de vedere al pregătirii pentru orizontul mai îndepărtat al integrării.
Îmi place să cred că rectificarea din acest an nu va mai fi doar o simplă reîmpărţire, ci şi începutul pregătirii politicii bugetare româneşti pentru examenul pe care îl va da în 2007.
Pentru ca toţi românii să devină europeni, doar câteva mii dintre noi completează în 2005 formularele declaraţiilor de avere, dar dacă vrem ca, după 2007, milioane de români să aibă ce declara, atunci nu ne este de-ajuns doar o justiţie şi o administraţie corectă şi eficientă ci, în primul rând, o politică bugetară care să ştie cum să ne îmbogăţească folosind avantajele pe care ni le va oferi piaţa unică europeană.
|
|
|
Domnul Cornel Ştefan Bardan:
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor,
Stimaţi colegi,
Doresc să prezint astăzi, în faţa dumneavoastră, un caz extrem de grav, un exemplu cât se poate de elocvent în ceea ce priveşte modul defectuos în care s-au negociat unele capitole în vederea aderării la Uniunea Europeană. Mă refer aici la Capitolul 22 - Mediul, în special la iazul de decantare Valea Săliştei, aparţinător Filialei Roşiamin S.A. Roşia Montană a MinVest Deva. Acest depozit de steril trebuie să funcţioneze în continuare, deşi el trebuia închis anul trecut, conform angajamentelor de negociere cu Uniunea Europeană. Potrivit unor studii recente, întocmite de specialişti, iazul, care deserveşte exploatarea minieră de la Roşia Montană, nu poate fi oprit. O închidere a acestuia ar declanşa un cataclism de proporţii în zona Munţilor Apuseni.
Astfel, conform normelor pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea iazurilor de decantare din industria minieră este necesară o etapă finală de exploatare. În cazul iazului de la Valea Săliştei, etapa finală trebuie să dureze cel puţin între 14 - 16 luni de zile, după închiderea minei. Astfel, funcţionarea în continuare a iazului Valea Săliştei este absolut necesară pentru a preîntâmpina o catastrofă în zonă. O eventuală avarie a iazului ar avea un efect dezastruos pentru întreaga zonă, cu consecinţe din cele mai nefaste, precum dispariţia totală a localităţilor din aval, care ar fi rase de pe faţa pământului, să nu mai vorbim de costurile impresionante necesare pentru înlăturarea avariei.
Stimaţi colegi, conform angajamentelor rezultate din procesul de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană - Capitolul 22 - Mediu, iazul de decantare Valea Săliştei trebuia închis încă de anul trecut! Acest aspect demonstrează, fără echivoc, că negocierile fostului Guvern, în special, ale fostei conduceri a Ministerului Industriilor şi Comerţului, cel puţin în acest caz, au fost făcute în genunchi. Altfel nu se explică faptul că iazul Valea Săliştei figurează la închidere încă din 2004, în capitolul Mediu de negociere cu Uniunea Europeană, deşi mina de la Roşia Montană funcţionează în continuare. În acelaşi timp, iazul de decantare Valea Sărtaşului, care aparţine exploatării Baia de Arieş, trebuie închis abia în acest an, în ciuda faptului că mina respectivă a fost închisă anul trecut. Este evident că iazurile de decantare nu se pot închide după cum s-a stabilit în negocierile cu Uniunea Europeană, cu atât mai mult cu cât, în acest moment, România nu are banii necesari pentru asemenea procese complexe.
Exemplul iazului de decantare de la Roşia Montană nu este singular. Fosta guvernare PSD a mai comis astfel de greşeli inexplicabile, iar acum exponenţii opoziţiei încearcă să arunce pisica moartă în ograda actualei puteri, încercând să ne discrediteze în ceea ce priveşte ducerea la bun sfârşit a angajamentelor.
Consider că reprezentanţii fostului Guvern, în speţă negociatorii de la Ministerul Industriilor, condus de domnul Dan Ioan Popescu, trebuie să-şi asume greşelile făcute. În cazul iazului Valea Săliştei, s-a demonstrat că unele negocieri, materializate prin angajamente ferme în faţa Uniunii Europene s-au făcut şi semnat în necunoştinţă de cauză, ignorându-se realităţile din teren.
Strict referitor la domeniul minier, fostul Guvern a omis să verifice programele de închidere a minelor şi a iazurilor de decantare, durata şi costurile care implică desfăşurarea acestor operaţiuni de amploare. În acest fel se explică faptul că PSD a negociat închiderea imediată a unor sectoare, fapt realizabil în doi-trei ani de zile, ajungându-se la situaţii flagrante de nerespectare a angajamentelor asumate.
În tot acest timp, fosta putere, vinovată de producerea acestor gafe, aruncă vina în spatele Alianţei D.A., într-o încercare disperată de disculpare în ochii opiniei publice. În nici un caz noul Guvern nu trebuie să suporte consecinţele nefaste ale erorilor politice ale PSD-ului, care a negociat haotic anumite capitole. Reprezentanţii acestuia trebuie să îşi asume greşelile, chiar să plătească pentru ele, iar noi suntem nevoiţi acum să le îndreptăm, pentru a demonstra Uniunii Europene că România merită aderarea la 1 ianuarie 2007.
|
|
|
Domnul Tudor Mohora:
Declaraţie politică: "Tezele liberale şi contradictorii ale premierului Călin Popescu Tăriceanu privind creşterea economică şi puterea de cumpărare a populaţiei"
Domnule preşedinte de şedinţă,
Stimaţi colegi,
Cu puţin timp în urmă, premierul Tăriceanu a declarat că economia românească merge foarte bine şi chiar duduie. De curând, însă, domnia sa a afirmat în faţa investitorilor autohtoni şi străini din domeniul automobilelor, că au fost luate măsurile necesare pentru a aduce creşterea economică la un nivel care este, să spunem, mai rezonabil, mai firesc pentru o ţară cum este România.
Reducerea ritmului creşterii economice de la 8,3% în 2004, la 5,5 - 6,0% în acest an, după părerea sa, se impune pentru a evita supraîncălzirea economiei şi o creştere extrem de ridicată pe piaţa internă.
Premierului Tăriceanu îi scapă sau, pur şi simplu, nu poate să înţeleagă că:
-
potrivit datelor Băncii Mondiale, în anul 2003, România a fost şi continuă să fie purtătoarea lanternei roşii, situându-se pe ultimul loc al nivelului p.i.b./locuitor între cele 27 de ţări membre sau candidate ale Uniunii Europene;
-
această rămânere în urmă a productivităţii alimentează părerile unor parlamentari şi demnitari eurosceptici, care se pronunţă împotriva aderării României la Uniunea Europeană;
-
între creşterea economică şi posibilitatea sporirii puterii de cumpărare a populaţiei, a nivelului de trai şi a calităţii vieţii, în general, există o strânsă intercondiţionare, care se reflectă şi în cererea pe piaţa internă;
-
reducerea sau eliminarea decalajelor economice, faţă de ţările membre ale Uniunea Europeană, presupune realizarea unor ritmuri mai accelerate ale creşterii economice în comparaţie cu cele realizate de aceste ţări; eliminarea decalajului nostru economic faţă de Grecia, care a realizat un ritm al creşterii economice de 4% în anul 2003, în condiţiile orientării, exprimate de premierul Tăriceanu pentru un ritm de 5-6%, ar necesita o perioadă de cca 100 de ani.
Întrebarea pe care o pun domnului prim-ministru liberal, reprezentant al celor puţini şi bogaţi, este dacă cei mulţi şi săraci pot aştepta trei generaţii pentru a ajunge la nivelul de dezvoltare şi de trai din ţările membre ale Uniunii Europene.
Premierul Tăriceanu afirmă, de asemenea, că puterea de cumpărare este într-o creştere permanentă, ceea ce conduce la o cerere extrem de ridicată şi care, nu întotdeauna poate să fie acoperită de o ofertă internă. Domnia sa scapă din vedere câteva elemente esenţiale şi anume:
-
cu toată creşterea câştigului salarial mediu real pe economie, de 29%, realizată în perioada decembrie 2000 - aprilie 2005, nivelul acestuia reprezintă numai cca 83% faţă de 1990;
-
cca 80% din totalul salariaţlilor pe economie realizează un câştig salarial mediu net la /sau sub nivelul mediu pe economie, ceea ce se referă la cca 3,6 milioane de salariaţi;
-
pensia medie reală de asigurări sociale de stat a reprezentat în luna aprilie a.c. numai 56,9% faţă de nivelul din octombrie 1990, deşi în perioada decembrie 2000 - aprilie 2005, a crescut cu 22,5%;
-
din numărul total de 6 milioane pensionari, numai 13.000, adică numai 0,2% din total au pensii peste 7,5 milioane lei/lunar, iar 159.000, respectiv 2,6% din total au pensii mai mari de 5 milioane lei.
În mod firesc, premierul Tăriceanu ar trebui să răspundă la întrebarea dacă aceste categorii sociale, care reprezintă cea mai mare parte a populaţiei, sunt răspunzătoare pentru cererea extrem de ridicată pe piaţa românească. Oricum, însă, nu aceste categorii sociale alimentează o astfel de cerere pentru construcţia de case noi, achiziţia de autoturisme, produse electrocasnice etc.
Aceste categorii sociale resimt din greu creşterea în ritm alert a preţurilor la energia electrică, gaze naturale, combustibili, servicii comunale (apă, canal, salubritate), servicii de transport urban şi feroviar, servicii poştale etc. La aceste scumpiri se adaugă creşterea şi apariţia unor noi impozite şi accize, reducerea gradului de compensare acoardat pentru medicamente şi scumpirea acestora etc., ceea ce conduce la un nivel de trai precar al acestora, precum şi la acumularea unor mari nemulţumiri sociale.
Grevele declanşate în cadrul unor segmente importante din economie, învăţământ, sănătate, poştă, transporturi feroviare, unele unităţi economice, precum şi ameninţarea cu greva în alte sectoare, reflectă aceste nemulţumiri sociale. Ele ar putea să devină, la un moment dat, explozive dacă nu se vor adopta, din timp, măsuri adecvate.
Cu acest prilej repet solicitarea mea anterioară ca premierul Călin Popescu Tăriceanu să prezinte Camerei Deputaţilor strategia şi măsurile concrete ale Guvernului României pentru o creştere economică accelerată şi reducerea sau eliminarea decalajelor economice, precum şi pentru ameliorarea nivelului de trai şi a puterii de cumpărare pentru cei mulţi şi săraci, inclusiv prin stimularea sporirii ofertei interne de produse şi servicii de calitate, capabilă să se confrunte cu concurenţa pe piaţa europeană.
În această privinţă, mai mult ca oricând, este nevoie de fapte concrete şi nu de vorbe.
|
|
|
Domnul Ioan Ghişe:
Declaraţie politică: "Necesitatea unui acord politic privind educaţia, necesitatea redefinirii scopului şi obiectivelor strategice ale învăţământului de stat obligatoriu"
În lumea civilizată este o banalitate să se menţioneze relaţia de dependenţă a calităţii cetăţenilor unei ţări de calitatea sistemului de învăţământ de stat obligatoriu.
Numeroasele handicapuri pe care mulţi dintre conaţionalii noştri le au în adaptarea la comunicare eficientă şi integrarea în comunităţile străine, au ca şi origini decalajele pe care le înregistrează învăţământul românesc de stat obligatoriu faţă de sistemele de învăţământ din ţările dezvoltate.
Sigur se poate obiecta că a devenit tradiţie ca la olimpiadele internaţionale pe discipline şcolare, elevii români să se numere printre fruntaşii lumii şi ai Europei. Este cunoscut că excepţia confirmă regula. Supunem atenţiei calitatea sistemului de învăţământ pentru toţi copiii şi tinerii României şi nu doar condiţia elitelor.
Constatăm o neadaptare a formelor de pregătire a şcolarilor faţă de nevoile societăţii în privinţa cunoştinţelor practice necesare unui tânăr cetăţean pentru a înţelege exact instituţiile statului şi raporturile dintre ele.
Programele de învăţământ, prin conţinuturile lor, pregătesc prea puţin pentru integrarea cu succes a tinerilor în grupuri sociale şi profesionale.
Elementele fundamentale de etică şi morală, de teoria grupurilor, de managementul organizaţional şi comunicare eficientă, rămân străine pentru cei mai mulţi absolvenţi de liceu, ca să nu mai vorbim de absolvenţii de şcoală generală.
Execrabila salarizare a personalului didactic face ca mai ales în mediu rural să se funcţioneze în învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial cu un procent covârşitor de cadre necalificate corespunzător postului didactic ocupat.
În continuare se formează mulţi tineri în şcoli profesionale pentru meserii care nu au cerere pe piaţa muncii nici acum, dar mai ales în perspectivă. În acelaşi timp însă, alte meserii şi aptitudini cu mare căutare pe piaţa muncii, lipsesc din bagajul de cunoştinţe al tineri generaţii.
Ţările cele mai avansate din lume au ca şi prioritate naţională sistemul de stat de educaţie şi învăţământ şi asta nu doar în declaraţii politice, ci şi în procente din p.i.b.-ul naţional alocate anual din bugetul de stat.
Constatăm că la noi este o serioasă diferenţă între declaraţiile oficiale şi realitatea din sistem. Efectul este ca tinerii, ca şi produs al sistemului de învăţământ de stat obligatoriu de cele mai multe ori, după absolvirea studiilor obligatorii rămân cu serioase nevoi de instruire pentru a se integra în societate sau într-un loc de muncă.
Faţă de starea de fapt, descrisă prin aprecierile anteriore, propunem următoarele: realizarea unui acord naţional privind strategia de dezvoltare a învăţământului românesc pentru următorii 20 de ani; fundamentarea acestei strategii pe viziunea asupra evoluţiei României şi pe seturi de principii şi valori care se constituie în standarde ale naţiunilor lumii civilizate; aplicarea în sistemul de învăţământ a metodelor societăţii educaţionale şi ale societăţii informaţionale; proiectarea în învăţământul de stat a specialităţilor profesionale funcţie de prognozele necesarului de resurse umane ale economiei naţionale şi ale cererilor viitoare de pe piaţa muncii; reconsiderarea importanţei şi rolului disciplinelor umaniste pentru fundamentarea educaţiei copiilor şi tinerilor pe principii şi metode etice şi morale; crearea unui plan naţional pentru garantarea posibilităţii fiecărui copil şi tânăr de a deţine un computer şi asigurarea şanselor de instruire în domeniul tehnologiei informaţionale; definirea şi crearea standardelor de calitate în domeniul învăţământului pentru a fi compatibilizate învăţământul din România cu acela al ţărilor cele mai dezvoltate.
Calitatea vieţii viitoare a cetăţenilor României depinde fundamental de calitatea educaţiei copiilor şi tinerilor de azi. Aceştia sunt cei care vor deveni cetăţeni în viitorul apropiat, iar calitatea educaţiei lor depinde fundamental de calitatea sistemului de învăţământ, ale cărui politici le decid responsabilii politici ai prezentului.
Este banal să constatăm că dacă fiecare guvernare începe cu propria viziune despre educaţie şi reformează diferit faţă de cei care până cu câtva timp în urmă modificau esenţial ceea ce au iniţiat precedenţii, în acest fel va trece timpul, vor trece guvernările şi educaţia cetăţenilor se va desfăşura inconsecvent şi fără un ţel anume.
Dacă însă toate instituţiile şi persoanele cu responsabilităţi, competenţe şi atribuţii vor participa la acţiunea naţională de orientare şi conducere a sistemului naţional de educaţie către un acelaşi ideal, atunci se creează premisele ca peste ani să se dezvolte calitatea şi un nivel mai ridicat de educaţie al cetăţenilor României.
Rămâne ca începând cu preşedintele ţării, primul ministru şi guvernul pe care îl conduce, apoi partidele politice parlamentare, instituţiile reprezentative privind educaţia, printr-o acţiune comună, coerentă, convergentă şi responsabil asumată, să realizeze acordul politic pentru educaţia naţională.
|
|
|
Domnul Bogdan Liviu Ciucă:
În municipiul Galaţi, sistemul de alimentare cu apă se întinde pe o suprafaţă de 2.700 ha şi deserveşte 99,6% din populaţia oraşului (aproximativ 297.500 locuitori) şi un procent mic din populaţia satelor adiacente. Sistemul de apă potabilă este alcătuit din două fronturi de captare, două staţii de tratare a apei, conducte principale, rezervoare, staţii de pompare şi peste 500 km de reţea de distribuţie.
În prezent, cantitatea de apă necesară provine din sursa subterană, aproximativ 15%, iar restul de aproximativ 85% este asigurat de sursa de suprafaţă Dunărea. Apa brută este furnizată şi facturată de către Combinatul Siderurgic Ispat Sidex Galaţi de la staţia de pompare către staţiile de tratare, unde se face şi contorizarea acesateia.
Priza de alimentare cu apă a oraşului a fost pusă în funcţiune în perioada anilor 1972-1975, pentru alimentarea cu apă în comun a Combinatului Siderurgic Galaţi şi a populaţiei municipiului Galaţi. La acel moment, pentru exploatarea în comun a prizei Dunării a fost întocmit un protocol semnat de muncipalitate, care prevedea ca 5 pompe să fie destinate asigurării debitului necesar combinatului, iar 32 pompe să alimenteze municipiul.
În momentul în care Guvernul a privatizat Combinatul Siderurgic Galaţi nu a fost prevăzut în contractul de privatizare, de către Ministerul Industriilor, nici o clauză specială care să reglementeze modul de operare a obiectivului Priza Dunării. Municipalitatea a realizat demersurile la vremea respectivă pentru a atrage atenţia asupra importanţei prizei de apă pentru oraş, dar contractul de privatizare prevede că S.C. Ispat Sidex S.A. este proprietarul tuturor mijloacelor fixe aferente acestui obiectiv.
În momentul de faţă, funcţionarea pompelor la aversa MV 803 prezintă inconveniente grave, cu implicaţii mari asupra costului apei distribuite la consumatori. În vederea asigurării unor costuri de pompare, întreţinere şi operare minime, s-a propus înlocuirea celor 3 pompe existente cu alte pompe fiabile. Dar, în conformitate cu prevederile legale, din resurse bugetare nu pot fi realizate investiţii la obiective care nu aparţin domeniului public. Singura soluţie este contrctarea apei brute în condiţii cât mai avantajoase de la S.C. Ispat Sidex S.A. şi asigurarea că aceasta se va face în regim de furnizare continuă.
După o perioadă de stagnare a evoluţiei tarifului la apa brută, de la nivelul de 406 lei/m3 fără t.v.a., Ispat Sidex a solicitat în acest an o creştere de tarif la 961,346 lei m3 fără t.v.a. În contractul pentru achiziţia de apă brută de la Sidex, la art. 5 alin. 2, este prevăzut: "Dacă cumpărătorul refuză în scris să accepte noul preţ, contractul încetează fără nici un fel de obligaţii sau răspunderi din partea S.C. Ispat Sidex S.A. Galaţi". Legea serviciilor publice nr. 326/2001 nu se poate aplica unei companii private care furnizează apă pentru consumul populaţiei.
Această situaţie este destul e gravă, iar oficialii Uniunii Europene au atras atenţia, cu ocazia misiunii de evaluare a cererii de fianţare ISPA din august 2004, asupra aspectelor legate de gestionarea contractului cu Sidex. Una dintre condiţiile impuse de Uniunea Europeană pentru aprobarea finanţării de 60 de milioane de euro pentru investiţii în infrastructura de apă şi canalizare este ca municipalitatea să dea asigurări că instalaţiile care furnizează apă brută oraşului sunt în stare bună, iar pe termen lung nu există riscuri importante legate de creşteri de tarif nejustificate din partea Sidex.
Analizând cele de mai sus, se impune: reglementarea modului de avizare şi aprobare a tarifului pentru apa brută furnizată de către agenţii economici cu capital privat unor companii de utilităţi publice care livrează apă populaţiei; Legea nr. 326/2001 trebuie completată cu prevederi referitoare la această categorie de apă brută, pentru ca Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Serviciilor Publice să-şi poată extinde activitatea şi asupra acestor categorii de producători de apă; renegocierea contractului lcu Ispat Sidex, care să permită introducerea în acest contract a unei clauze speciale, care să ofere garanţii municipalităţii că va fi asigurată alimentarea cu apă a municipiului Galaţi.
|
|
|
Domnul Nicolae Bădălău:
Domnule preşedinte de şedinţă,
Stimaţi colegi,
Prin înfiinţarea Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului Giugiu, prin comasarea Direcţiei judeţene de asistenţă socială Giurgiu şi a Direcţiei Generale judeţene pentru protecţia copilului Giurgiu, şi în baza Legii nr. 343/2004 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aceasta a preluat trei centre de asistenţă a persoanelor cu handicap existente pe teritoriul judeţului Giurgiu, şi anume: Centrul de recuperare şi reabilitare neurpsihiatrică Cărpeniş, Centrul de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică Bolintin Vale şi Centrul de integrare prin terapie ocupaţională Tântava, cu un număr de circa 350 de asistanţi, pentru care sunt necesare 74 de miliarde de lei. Până in prezent, s-au alocat 19 miliarde de la susţinerea sistemului de protecţie a persoanelor cu handicap, deficitul fiind de 55 de miliarde de lei.
Deoarece sunt reprezentantul acestui judeţ, nu pot să închid ochii în faţa acestei mari probleme, căreia trebuie să-i găsim soluţionare cât mai curând. Trebuie să găsim mijloace de a asigura acestor oameni, şi de acum înainte, poate, în condiţii mai bune, hrana, căldura şi medicamentele de care au nevoie. Însă, dacă facem un calcul simplu, ne dăm seama că banii primiţi până acum de la Guvern nu acoperă decât 25% din necesarul înregistrat la nivelul judeţului.
Ce este de făcut? Nu putem face nici un fel de diferenţiere între aceştia, ci trebuie să fim alături de fiecare dintre ei. Mai mult, au apărut deja în rândul asistaţilor probleme de sănătate, care, dacă nu sunt luate cât mai curând în atenţia unor specialişti, se pot agrava.
Trebuie menţionat şi faptul că din cei 350 de asistaţi ai Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului Giurgiu, 20% provin din judeţe vecine, fără nici un suport material din partea direcţiilor proprii.
Cu toate că dorinţa noastră este de a asigura asistenţa tuturor celor 50 de asistaţi într-un mod necondiţionat, avem nevoie şi de suportul celorlalte judeţe implicate. Având în vedere situaţia dificilă pe care v-am semnalat-o, consider extrem de necesară intervenţia organelor abilitate în acest sens.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
|
|
|
Domnul Emil Radu Moldovan:
Declaraţie politică: "Implicaţiile noului Cod fiscal pentru economia românească".
Domnule prim-ministru,
În 6 luni de guvernare s-a reuşit performanţa unui dezechilibru profund în aproape toate domeniile de activitate. Măsurile adoptate atrag după sine noi dezastre, îngropând tot mai adânc posibilităţile de redresare ale societăţii româneşti. Sunt declaraţii dure, însă nu suficient de concludente faţă de greul care apasă tot mai mult pe umerii celor care v-au dat votul, în speranţa unui mai bine.
Greşeala cotei unice obligă la o serie de măsuri disperate şi nu înţelegem de ce trebuie să plătească o întreagă naţiune eroarea unei decizii luate sub impulsul puterii. Parcă aţi ales să pedepsiţi societatea românească prin validarea modificărilor aduse noului Cod fiscal.
Cum speraţi o îmbunătăţire economică introducând măsuri care opresc dezvoltarea economiei, care minimalizează puterea de cumpărare şi sperie investitorii străini? Dorinţa de a scoate bani "din piatră seacă" a fost atât de puternica încât s-a depus un adevărat exerciţiu al creativităţii în găsirea unor noi izvoare de venituri pentru bugetul golit în urma unei decizii contestate chiar şi de Fondul Monetar Internaţional.
Cum consideraţi că se va dezvolta societatea privată, în contextul în care aţi dublat impozitul pentru întreprinderile mici şi mijlocii? E un amănunt de cultură generală faptul că economia societăţilor occidentale a luat avânt datorită întreprinzătorilor mici şi mijlocii, cărora li s-a facilitat dezvoltarea. Un amănunt pe care îl omiteţi datorită golului de venit ce trebuie acoperit.
Un alt aspect e cel legat de pensii. Ne pregătim să introducem fondurile private de pensii, care să aibă caracter obligatoriu pentru lucrătorii din economia românească. Ne pregătim să introducem schemele ocupaţionale de pensii care, împreună, vor angrena cel puţin 3-4 milioane de oameni.
Conform practicii internaţionale, 20% din aceste fonduri ar trebui tranzacţionate pe piaţa de capital. În acest context, beneficiile obţinute din investiţii vor fi mai mici decât cota de 16% cu care urmează să fie impozitate acestea începând cu 1 ianuarie 2006 şi, drept consecinţă, pensiile viitoare vor fi drastic diminuate. Faptul că nu aţi luat în calcul riscurile unei viitoare evoluţii pe piaţa de capital arată, pe de o parte, necunoaştere, iar, pe de altă parte, nepăsare faţă de viitorii pensionari ai acestei ţări, ale căror venituri sunt sub nivelul cerinţelor minime zilnice.
În acest fel, măsura aprobată de curând va afecta nivelul de trai al oamenilor şi nivelul de protecţie socială de care aceştia au nevoie. Flagrant este faptul că nici o ţară civilizată nu impozitează de două ori contribuţiile capitalizate pentru pensii! În fuga de a aduce la buget cât mai multe venituri aţi uitat de implicaţiile pe care aceste măsuri le vor crea în viitor. De fapt, v-aţi demonstrat dispreţul faţă de pătura cea mai vulnerabilă a României, şi anume pensionarii.
S-a reuşit chiar o performanţă, o premieră în România, introducera accizei la energia electrică, şi ne aşteptăm curând şi la accize pe aerul respirat sau pe lumina soarelui.
Cum aţi considerat că noul Cod fiscal poate aduce stabilitate, dacă nu vorbeşte decât despr majorări şi noi taxe? Oare nu tot românul simplu va fi cel care va suferi, în urma impozitelor pe tranzacţiile imobiliare?
Aşteptăm să adoptaţi măcar o măsură care să uşureze posibilităţile de dezvoltare economică, dacă nu din datorie morală faţă de contribuabil, măcar pentru a vă justifica existenţa în fruntea unui Guvern care speră la o recunoaştere europeană.
|
|
|
Domnul Vasile Mocanu:
Declaraţie politică: "Un bir care provoacă panică".
Apar noi biruri pe pământ în România. Prin pachetul de legi referitoare la proprietate, pentru care Executivul îşi va asuma în scurt timp răspunderea, guvernanţii au decis să mărească impozitul pe terenurile agricole, de la 1 ianuarie 2006. Scopul declarat al acestei decizii este acela de a descuraja dezvoltarea agriculturii rurale de subzistenţă şi, dimpotrivă, de a susţine înfiinţarea fermelor şi a marilor exploataţii agricole.
În teorie, totul sună bine. Mai rău este când mergem în rândul ţăranilor. Practica ne arată că nu există aceşti bani pe care Guvernul intenţionează să-i scoată din buzunarele cârpite ale ţăranilor pentru a umple golurile de la buget. pentru că este vorba de sume foartae mari pentru ţăranul român.
Astfel, dacă, în prezent, un hectar de teren este impozitat anual, indiferent de calitaeat sa ori de modul în care este folosit, cu numai 11.000 de lei, de la anul, această sumă datorată statului poate creşte până la 600.000 de lei, în funcţie de calitatea şi de destinaţia terenului. Aşadar, este vorba de o creştere de aproximativ 50 de ori a impozitului agricol. Acest veritabil bir pe pământ provoacă deja panică în rândurile ţăranilor săraci, care reprezintă imensa majoritate a locuitorilor din mediul rural.
Noii guvernanţi au promis modernizarea agriculturii. Afirm cu toată sinceritatea că n-ar fi rău să avem un sector agricol performant. Am şi făcut eforturi pentru asta. În patru ani, adică în perioada 2001-2004, Guvernul PSD a reuşit să creeze premisele necesare unei creşteri a producţiei agricole cu 31,9%.
Acum, premisa de dezvoltare a agriculturii porneşte strâmb. Nu prin propunerea unei strategii naţionale coerent pentru acest sector, ci prin impunerea de noi impozite. În loc să ajute ţăranul, noile măsuri urmăresc să-l deposedeze de pământ.
Ar fi perfect ca agricultura românească să se desfăşoare pe suprafeţe mari de teren. E adevărat, doar aşa acest sector în suferinţă poate deveni eficient pe piaţa concurenţială a Uniunii Europene. Dar este nevoie de măsuri bine gândite pentru a obţine performanţe şi nu de paleative.
Nu puneţi carul înaintea boilor, domnilor guvernanţi! S-ar putea să se răstoarne căruţa şi să moară boii!
|
|
|
Domnul Dumitru Bentu:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Declaraţia politică de astăzi are titlul "Supărare".
Multe se pot spune despre personalitaeta actualului premier, dar faptul că nu ar fi un om sensibil, niciodată. Acest lucru poate îl avantajează în spaţiul unor relaţii extraprofesionale. În postura de prim-ministru al României, sensibilitatea domniei sale îi joacă feste şi se transformă adesea în supărare.
Iată, se deschide orizontul unei moţiuni de cenzură şi domnia sa se supără, comentând în stil propriu intenţiile unei Opoziţii "antinaţionale", ca şi cum rolul acesteia ar fi acela de a admira extatic toate acţiunile guvernamentale. Se fac, de către aceeaşi Opoziţie "neînţelegătoare", referiri la modul în care este concepută aşa-zisa reformă în justiţie sau la "regândirea" legilor proprietăţii şi apare un nou motiv de supărare, epistolară de data aceasta.
Este clar că nu-i roză nici agenda asumată de actualul executiv pentru integrarea europeană, din moment ce primim cartonaşte galbene. Comentariul avizat al fostului ministru de externe, actualul preşedinte al PSD, domnul Mircea Geoană, în loc să fie receptat ca expresie a contribuţiei şi altor forţe politice la atingerea acestui obiectiv cardinal pentru România, declanşează un nou puseu de supărare pentru premier.
Cei de la Bechtel vor să lucreze la un obiectiv cvasi-strategic pentru infrastructura rutieră şi amendează prin mijloace specifice ezitările Guvernului - totuşi, Tăriceanu - în finanţarea proiectului, dar, surpriză sau obişnuinţă de acum, domnul prim-ministru se supără.
Şi pentru că tot am ajuns aici, vă mai amintiţi supărarea-iritare sub auspiciile căreia decurge "întrevederea" cu năpăstuiţii din "Delta Banatului"?
Îi sugerăm însă actualului premier şi alte motive de supărare, care ar trebui rapid să se transforme în îngrijoare: calvarul fără de sfârşit al "compensatelor", situaţia pensionarilor "recalculaţi" sau nu, grevele actuale şi cele potenţiale, scăderea nivelului de trai.
Atunci când, însă, este relaxat, Guvernul lucrează eficient şi generos. În aceste zile a fost mărită alocaţia de hrană pentru copiii de la 0-1 ani, determinând efuziuni specifice, de reală satisfacţie, în interiorul acestei grupe de vârstă.
Revenind însă la tonul grav, impus, de altfel, de realitatea imediată, îi transmitem domnului prim-ministru următoarele: în această onorabilă şi responsabilă funcţie, nu trebuie să te superi, ci să suferi!
|
|
|
Domnul Vasile Emilian Cutean:
Declaraţie politică: "Diversiunea "Iliescu".
Domnule preşedinte de şedinţă,
Stimaţi colegi,
Cred că sunteţi familiarizaţi cu toţii cu privire la evenimentele ce au invadat mass-media săptămâna trecută, în plin scandal al ziariştilor. Mă refer la diversiunea "Iliescu", creată de un grup de persoane apropiate actualei puteri, menită să abată atenţia de la numeroasele probleme cu care se confruntă în acest moment societatea civilă.
Îmi permit să aduc în faţa dumneavoastră această manipulare a opiniei publice, în calitate de luptător în Revoluţia din Decembrie 1989, care s-a implicat în toate acţiunile care au avut ca scop instaurarea democraţiei în România. Toate acestea îmi conferă dreptul de a acuza demersurile celor care încearcă, prin mijloace condamnabile, să-i denigreze pe cei care şi-au asumat răspunderea pentru cel mai important eveniment al României din ultimii 50 de ani, Revoluţia din Decembrie 1989.
Nu înţeleg motivaţiile acestor demersuri, întrucât consider că atacurile aduse celor care au înfăptuit Revoluţia înseamnă pentru cetăţenii României însăşi contestarea actualelor instituţii democratice şi a statului de drept pe baza căruia ne desfăşurăm cu toţii activitatea, inclusiv cei are avem onoarea de a fi reprezentanţii cetăţenilor în acest înalt for legislativ.
De asemenea, denigrarea şi acuzarea celui mai important lider al Revoluţiei din Decembrie 1989 şi cuplarea în acest moment a două evenimente total diferite, dar prezentate împreună, pentru a nu se putea face distincţia între bine şi rău: Revoluţia Română şi "Mineriada", nu este întâmplătoare, ci este rezultatul unei strategii politice premeditate, menite să-şi răsfrângă ecolul răsunător asupra opiniei publice, distrăgând atenţia de la problemele grave cu care se confruntă societaea românească şi modul lor de rezolvare.
Ce este mai grav este faptul că actuala Putere înţelege să conducă, printr-un mod foarte "democratic", dictatura ordonanţelor de urgenţă, călcând în picioare toate legile care nu îi convine, motivând simplu: "Numai astfel putem respecta calendarul integrării europene!"
De ce un ministru poate încălca o lege sub anumite pretexte şi un cetăţean este condamnat pentru simpul fapt că cerşeşte pentru a-şi hrăni copiii, într-o ţară a cărei Constituţie spune clar că "Nimeni nu este mai presus de lege?" De ce Guvernul îşi asumă răspunderea în baza unor proiecte vitale pentru ţară, privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei? (Programată în această după-amiază.)
Ne punem astfel întrebarea, firească, de altfel, dacă nu există interese ale unor grupuri mai puternice decât ne-am închipuit, care doresc obţinerea unor beneficii deosebit de importante, ştiindu-se faptul că în acest domeniu s-au dezvoltat numeroase reţele mafiote, care constinuă să jefuiască ţara sub umbrela Legii proprietăţii. Oare de aceea se recurge la această procedură, pentru a evita un eşec? Pentru a nu da explicaţii ce ar putea fi cerute din partea opiniei publice pe marginea textelor promovate în legile mai sus amintite, texte care vor crea puternice convulsii în cadrul societăţii civile la momentul aplicării lor? Şi mă refer aici în special la Legea proprietăţii, unde spinoasă mi se pare problematica retrocedării unor bunuri imobile preluate în mod abuziv de către regimul comunist, în care să prevaleze principiul restituirii în natură, aceasta în situaţia în care cererea de locuinţe depăşeşte cu mult oferta autorităţilor.
Am observat cu dezamăgire spaţiul amplu pe care toată mass-media l-a acordat comentariilor pe marginea aşa-ziselor învinuiri aduse domnului Iliescu pentru implicarea în derularea evenimentelor din Decembrie 1989 şi a mineriadei, dar nu la fel de intersată s-a dovedit pentru informarea populaţiei cu privire la legile amintite mai sus.
De asemenea, membrii Guvernului nu s-au grăbit să-şi desemneze reprezentanţii care să explice opiniei publice ce înseamnă, ce implică şi care sunt efectele aplicării prevederilor legilor din domeniile proprietăţii şi justiţiei, mai ales că în momentul de faţă se află în vigoare Legea nr. 161/2003, care prevede expres că orice act normativ, înainte de adoptarea lui, trebuie precedat de o dezbatere publică.
Nu neg importanţa elucidării modului de desfăşurare a Revoluţiei din Decembrie 1989 şi a "Mineriadei" şi vă asigur de dorinţa noastră, a celor care am fost direct implicaţi, în a clarifica odată pentru totdeauna aceste momente, dar este imperios necesar să lăsăm instituţiile abilitate ale statului să-şi facă datoria.
După cum ştiţi, în momentul de faţă se desfăşoară un amplu proces de verificare a tuturor celor care pretind că au participat la revoluţie şi, tot în acest sens, prin Legea nr. 56/2004, s-a înfiinţat Institutul Revoluţiei din Decembrie 1989, care are ca obiect analiza de către istorici a premiselor interne şi internaţionale în care s-a desfăşurat Revoluţia din decembrie 1989.
Am putea considera că la originea acuzaţiilor îndreptate împotriva liderilor revoluţiei se află şi aceste două acţiuni, care îi sperie pe cei care ar putea fi depistaţi că au obţinut calităţi ce nu le meritau. De aceea, cer Guvernului, partidelor politice parlamentare şi tuturor factorilor responsabili să nu politizeze cele două momente importante din istoria post-decembristă şi să lase instituţiile abilitate ale statului să-şi spună cuvântul.
Vă mulţumesc.
|
|
|
Domnul Claudius Mihail Zaharia:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Zilele acestea, 13, 14, 15 iunie 2005, se împlinesc 15 ani de când minerii au intrat în Bucureşti pentru a "reinstala ordinea", ordine care a costat mult imaginea României.
În acele zile de tristă amintire, au fost încălcate toate principiile democraţiei, democraţie plătită atât de scump de poporul român în decembrie 1989.
Vreau, pe această cale, să-mi aduc omagiul faţă de acei "golani", după cum erau numiţi de reprezentanţii puterii din acea vreme, care au luptat cu atâta ardoare pentru ca noi, astăzi, să ne bucurăm de privilegiul de a trăi într-o ţară democratică, şi în care, ca să amintesc doar două din cele mai importante caracteristici ale sale, ne putem bucura de dreptul la proprietate şi de protecţia justiţiei.
Iată că astăzi, o zi cu o aşa importantă semnificaţie pentru lupta împotriva comunismului în România, Guvernul condus de Călin Popescu Tăriceanu îşi va asuma răspunderea pentru un pachet de legi extrem de important, care aduce modificări esenţiale la mai multe legi, deja existente, cele privind regimul proprietăţii în România şi regimul justiţiei, pachet de legi menit să consolideze democraţia şi statul de drept.
În calitate de deputat al României, în numele celor care m-au desemnat să îi reprezint în Parlament şi în baza principiilor democraţiei, astăzi voi vota "DA" pentru adoptarea pachetului de legi privind regimul proprietăţii şi regimul justiţiei, pentru consolidarea democraţiei şi pentru România.
|
|
|
Domnul Marian Sorin Paveliu:
Declaraţie politică: "Ministrul sănătăţii trebuie să adopte măsuri ferme pentru respectarea Legii Spitalelor şi pentru demiterea funcţionarilor publici superiori care se fac vinovaţi de incompetenţă în elaborarea la timp a actelor normative de punere în aplicare a acestei legi".
Partidul Social Democrat a reuşit în 4 ani de guvernare să bulverseze complet sistemul sanitar prin două metode aplicate cu consecvenţă bună de o cauză mai dreaptă: subfinanţarea grosolană şi managementul de proastă calitate. Pentru că un rău nu vine niciodată singur, funcţionarii Ministerului Sănătăţii, ca şi mulţi alţii din alte ministere, au fost înrădăcinaţi puternic de scaune prin Legea funcţionarului public.
Aşa se face că, pe lângă criza zilniciă a ultimelor 6 luni, generată de asumarea unor cheltuieli imense, care nu se regăsesc în buget, Ministrul sănătăţii trebuie să se confrunte şi cu inerţia unor funcţionari incompetenţi.
Mă voi referi în declaraţia politică de astăzi numai la faptul că legea care reglementează în principal responsabilităţile, modul de finanţare şi de conducere al principalului sector de activitate din sănătate, spitalele, a rămas doar o simplă declaraţie de intenţie, publicată în Monitorul Oficial.
Conform acestei legi, anual, Ministrul sănătăţii trebuie să prezinte Parlamentului un raport din care să reiasă concordanţa dintre nevoile ţării şi numărul de paturi de spital pe fiecare zonă, acest raport reprezentând un instrument de bază în fundamentarea bugetului anual consolidat al sănătăţii.
Guvernul Partidului Social Democrat a eludat această obligaţie în anul 2004.
Solicit pe această cale ca, în conformitate cu prevederile Legii spitalelor, ministrul sănătăţii să prezinte, în faţa Parlamentului, Raportul pe anul 2004, dar şi pe cel din 2003, privind numărul de spitale, numărul de paturi de spital, raportat la numărul de locuitori, gradul de dotare a spitalelor, principalii indicatori de morbiditate şi mortalitate, situaţia acreditării spitalelor publice, zonele şi judeţele ţării în care necesarul de servicii medicale spitaliceşti nu este acoperit, precum şi Planul naţional de paturi pentru anul 2005, alcătuit în funcţie de indicatorii de utilizare şi de mortalitatea, morbiditatea din fiecare zonă.
Având în vedere ignorarea, în cea mai mare parte, a prevederilor Legii spitalelor, pentru a stopa actualele disfuncţionalităţi din spitalele publice, trebuie ca în termen de 30 zile să se facă publice actele normative adecvate, de aplicare a Legii nr.270/2003, şi să se dea dovadă de fermitate, aplicând sancţiunile administrative prevăzute de lege funcţinarilor publici care s-au făcut vinovaţi de tergiversarea elaborării acestor acte normative.
Lunga listă a ordinelor de ministru ce trebuiau emise în baza Legii spitalelor, precum şi Raportul anual pe care ministrul sănătăţii trebuie să-l prezinte Parlamentului, au un impact esenţial asupra modului de alcătuire a bugetului pentru anul 2006, primul alcătuit de Guvernul Tăriceanu în actuala legislatură. Fundamentarea corectă şi concordanţa cu situaţia actuală din domeniul sanitar, inclusiv la nivelul asistenţei medicale spitaliceşti, are un rol esenţial în prevenirea disfuncţionalităţilor din sistemul sanitar, care conduc la suferinţă sau pierderi de vieţi omeneşti.
Astfel, spitalele clinice, care reprezintă aproximativ 25% din totalul spitalelor, consumă aproximativ 75% din bugetul alocat îngrijirilor spitaliceşti. Finanţarea acestor categorii de spitale trebuie să se facă numai în urma negocierii dintre Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, finalizate printr-un ordin comun. Legea prevede stabilirea prin ordin de ministru a competenţelor fiecărui tip de spital, a numărului de paturi din fiecare secţie, decizii care au certe consecinţe asupra finanţării fiecărui spital în parte.
Pentru a preîntâmpina repetarea unei astfel de situaţii, prin care o lege care reglementează segmentul cel mai important al asistenţei medicale să rămână fără urmări în practică, împreună cu un grup de parlamentari din arcul coaliţiei de la guvernare, am elaborat şi vom propune Parlamentului pentru dezbatere - în regim de urgenţă - un proiect de modificare a Legii spitalelor, care să dea comunităţii locale o mai mare putere de control asupra acestui tip de unităţi sanitare, să impună în conducerea spitalelor manageri dedicaţi exclusiv acestei activităţi, care să asigure o mai mare independenţă financiară a activităţii spitalului, şi care să evidenţieze responsabilităţile şi sancţiunile ce pot fi aplicate în aplicarea legii.
Anexă:
Lista ordinelor de ministru care nu au fost emise în aplicarea Legii pitalelor nr.270/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
-
Ordin de ministru privind competenţele fiecărui tip de spital;
-
Ordin privind criteriile pentru desfăşurarea activităţilor de cercetare ştiinţifică medicală;
-
Ordin privind criteriile pentru desfăşurarea activităţilor de învăţământ;
-
Ordin comun al ministrului Sănătăţii şi Familiei şi al ministrului Educaţiei şi Cercetării pentru aprobarea metodologiei de contractare a colaborării dintre spitalele şi instituţiile de învăţământ medical;
-
Ordin pentru aprobarea normelor privind condiţiile de cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nosocomiale
-
Ordin privind numărul minim de paturi din secţii sau compartimente ale spitalelor;
-
Ordinul privind aprobarea Planului naţional anual de paturi;
-
Ordin pentru aprobarea institutelor, centrelor medicale clinice şi spitalele clinice care desfăşoară activităţi de cercetare ştiinţifică medicală, care pot avea încă un director general adjunct medical;
-
Ordin pentru aprobarea regulamentului pentru ocuparea funcţiilor de director general, director general adjunct medical, a celorlalte funcţii de director şi a funcţiei de contabil-şef;
-
Ordin privind Metodologia anuală de calcul al indicatorilor de performanţă ai managementului spitalului şi valorile medii naţionale vor fi distribuite de Ministerul Sănătăţii, anual, direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie.
-
Ordin comun al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate privind normele de finanţare a spitalelor clinice şi universitare, în funcţie de complexitatea serviciilor medicale şi a activităţilor de învăţământ.
-
Ordin privind obligaţia de a înregistra, stoca, prelucara şi transmite informaţiile legate de activitatea spitalului;
-
Raport prezentat în faţa Parlamentului României privind:
-
numărul de spitale, pe diferite categorii;
-
numărul de paturi de spital raportat la numărul de locuitori;
-
gradul de dotare a spitalelor;
-
principalii indicatori de morbiditate şi mortalitate;
-
situaţia acreditării spitalelor publice;
-
zonele şi judeţele ţării în care necesarul de servicii medicale spitaliceşti nu este acoperit. Vă mulţumesc.
|
|
|
Şedinţa s-a încheiat la ora 9,10.
|
Dostları ilə paylaş: |
