Bună dimineaţa şi o zi bună! Avem numai până la ora 9,00 prevăzut timpul pentru declaraţii politice, aşa că o să am rugămintea, cât mai sintetic, cei care o să fie printre primii.
Dau cuvântul domnului Ioan Stan. Şi dacă domnul Gheorghe Gabor de la liberali este prezent? Sorin Paveliu? Domnul Emil Strungă urmează.
Domnul Ioan Stan:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
În timp ce economia românească duduie, aşa după cum relata domnul prim-ministru Tăriceanu la Conferinţa judeţeană P.N.L. Suceava, iar în Guvernul României avem un sucevean declarat erou incontestabil în persoana domnului Gheorghe Flutur, ministru al agriculturii, în judeţul Suceava criza din sistemul sanitar a devenit catastrofală.
Spitalul judeţean, cât şi spitalele municipale, orăşeneşti şi comunale din judeţ sunt într-o situaţie gravă datorită lipsei banilor pentru medicamente şi a materialelor sanitare. Bolnavii sunt nevoiţi să vină de acasă cu medicamente, cu mâncare şi în unele cazuri chiar şi cu paturi mobile, întrucât spitalele sunt supraaglomerate.
La spitalul judeţean Suceava a fost declarată situaţie de avarie în privinţa medicamentelor, apelându-se în ultimă instanţă la stocul de medicamente pentru situaţii de extremă urgenţă care şi acesta ajunge doar pentru cinci-şase zile. În ambulatoriu situaţia este şi mai dramatică, aici pacientul trebuind să suporte toate costurile, în condiţiile în care gratuitatea este, în general, numai pe hârtie.
În primele două zile ale lunii iunie, cozile imense din faţa farmaciilor sucevene, formate din zeci şi sute de oameni în vârstă, a demonstrat încă o dată, dacă mai este nevoie, ca transpunerea în practică a programului de protecţie socială a guvernanţilor, atât de mult mediatizat împreună cu celebrul salut electoral să trăiţi bine! a fost o lozincă mincinoasă, demagogică şi sfidătoare la adresa cetăţeanului de rând.
Lipsa celor mai banale medicamente din unităţile sanitare sucevene, lipsa medicamentelor compensate, supraaglomerarea spitalelor, eliminarea gratuităţilor la medicamente începând cu data de 1 iunie 2005 pentru copii, studenţi, gravide, persoane cu handicap şi veterani aduc din ce în ce mai mult disperarea în rândul cetăţenilor.
Nu întâmplător, în judeţul Suceava, lunar mor circa 450 de oameni din rândul celor cu afecţiuni cardiovasculare şi alte câteva zeci şi sute din alte cauze. Iată de ce aduc în faţa Parlamentului României strigătul de durere al pensionarilor suceveni şi al altor categorii de cetăţeni defavorizaţi, care după ce au plătit o viaţă la fondul asigurărilor de sănătate, acum sunt marginalizaţi, umiliţi şi batjocoriţi de cei care s-au cocoţat la putere.
Mulţumesc.
Domnul Corneliu Ciontu:
Mulţumesc şi eu.
Dau cuvântul domnului deputat Emil Strungă. Va urma doamna Roberta Anastase.
Domnul Emil Strungă:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
Titlul declaraţiei politice de astăzi este Electroni liberi, kalaşnicoave şi brăţări dacice.
În toate comunităţile umane, în special în blocurile de locuinţe de la margine de cartier se găseşte o familie în cadrul căreia gălăgia, scandalul şi violenţa fac imposibilă viaţa oamenilor normali. Nu au efect nici rugăminţile vecinilor, nici avertismentele sau sancţiunile date de autorităţi. Se ivesc situaţii hilare, când nevastă bătută la sânge îşi apără soţul beţiv şi violent, reclamând dreptul la «intimitate» şi «neamestecul în treburile interne ale familiei».
Prin comparaţie, acesta este şi comportamentul PSD-ului în comunitatea clasei politice româneşti. Scandalul Hayssam a adâncit şi mai mult falia între cele două aripi frânte din partid: «iliescanii», chipurile «săraci şi cinstiţi» dar şi criptocomunişti iremediabili, acuză grupul câştigător al «baronilor», pe care cu nici un preţ nu mai ai voie să-i întrebi cum au făcut primul milion de dolari, cum, că pe când erau ministeriabili, nu numai că ştiau de învârtelile dubioase ale lui Hayssam, dar că s-ar fi înhămat la moderarea acestor învârteli. La rândul lor, domnii Geoană şi Năstase constată cu stupoare şi satisfacţie nedisimulată că tocmai «papaşa» Iliescu îl plimba pe arab cu trăsurica zburătoare prin cele străinătăţi şi că tocmai «înaltul» Antonie Iorgovan, convertit de curând în «mare inchizitor moral» al partidului, s-a ocupat, printre alte opere de moralitate, şi de sporirea profitului firmelor lui Hayssam, aflate în litigii multiple.
Este de râs, dacă nu ar fi de plâns, să constaţi că fiecare aripă spune adevărul când o acuză pe cealaltă şi mint de îngheaţă electronii legaţi în atom când se disculpă. Şi uite aşa se dezlănţuie războiul fratricid: bubuie kalaşnicoavele, pumnii se înalţă ameninţători ca steagurile din opera lui Maiakovski şi electronii legaţi devin electroni liberi; toată lumea este nervoasă nevoie mare, iar spectacolul este jalnic.
Iată, însă, că, la orizont, se iveşte un «tsunami» devastator, menit să destrame în bucăţele întreg esafodajul partidului stat, care a întârziat cu cel puţin şase ani avansarea României spre normalitate.
Ion Iliescu este învinuit în dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990. Reacţia primului mare învinuit a fost exact cea scontată, adică cea a imbecilului ajuns la zoo, care, văzând girafa, a exclamat: «Aşa ceva nu există». În ceea ce priveşte conducerea aleasă a partidului, părerile sunt împărţite. Aripa, apreciată de Ion Iliescu drept mai prostănacă, lasă pisica în ograda justiţiei, în timp ce aripa mai arogantă (după aceeaşi apreciere), sare în apărarea «tătucului» trădat, acuzând parchetul de influenţe politice şi deplângând chiar momentul în care s-a dispus învinuirea, ca şi cum adevărul despre una dintre cele mai ruşinoase pagini din istoria recentă a ţării ar trebui să aştepte până va da undă verde Partidul Sentimentelor Dubioase sau, prin abreviere, PSD. Sensibilitatea domnului Năstase la auzul cuvântului «învinuire» se explică prin faptul că rafinatul nostru iubitor de artă este învinuit într-un obscur dosar de încălcare a legalităţii privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil. Ceva cu nişte brăţări sau ... cătuşe dacice, nu este foarte clar. Oricum, domnul Năstase se simte, probabil, foarte bine în compania domnilor Vadim şi Cristoiu în apărarea onoarei şifonate a domnului Iliescu.
Ca să încheiem într-o notă optimistă, vom remarca faptul că sunt şi situaţii fericite, când vecinii scandalagii, uzaţi de atâta răutate, decid să se separe, să-şi împartă bunurile şi să-şi ia câmpii, peste amintirea lor aşternându-se o uitare nemeritată (pentru ei) şi benefică (pentru noi).
Mulţumesc.
Domnul Corneliu Ciontu:
Mulţumesc.
O invit la microfon pe domnişoara Roberta Anastase. Va urma domnul deputat Ştefan Baban.
Domnişoara Roberta Alma Anastase:
Doamnelor şi domnilor deputaţi,
De ani buni de zile ne confruntăm cu aceleaşi probleme în cazul Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune. Cuvinte precum «cenzura», «aservire politicăşi economică», deturnarea banilor publici de la scopul şi destinaţia lor nu mai reprezintă nici o noutate pentru nici unul dintre noi.
Ştim cu toţii că avem obligaţia constituţională de a asigura fiecărui cetăţean român dreptul la informaţii, la o presă publică imparţială, critică, fără cenzură sau imixtiuni în politica editorială a jurnaliştilor.
Fără a îndeplini această obligaţie, nu putem considera încheiat procesul de consolidare a statului de drept în România.
Aşadar, îmi este destul de greu să înţeleg recentele declaraţii ale domnului Valentin Nicolau, legate de respingerea raportului S.R. TV pe anul 2004.
Faptul că instituţia condusă de domnia sa a fost supusă presiunilor politice ale fostului partid de guvernământ reprezintă un fapt cu totul regretabil şi periculos. Este unul din motivele pentru care acest raport a fost respins de comisiile de specialitate.
Însă, trebuie să-i reamintim domnului Valentin Nicolau că recentele acuze proferate de domnia sa, atât la adresa membrilor comisiilor de anchetă, cât şi a Guvernului României, reprezintă un act la fel de îngrijorător. Din postura domniei sale de director general al Televiziunii Române, post public finanţat în cea mai mare parte din banii contribuabilului român, nu ar fi trebuit să facă astfel de declaraţii, ci mai degrabă să explice toleranţa la presiunile politice şi deficienţele constatate în managamentul S.R. TV.
În plus, putem să remarcăm cu uşurinţă că declaraţiile domnului Valentin Nicolau sunt puternic partizane politic şi implicit ridicând semne de întrebare asupra capacităţii dumnealui de a fi imparţial şi implicit de a impune o politică imparţială instituţiei pe care o conduce.
În final, domnul Nicolau face unele confuzii grave, acuzând actuala putere de faptele şi imixtiunile politice ale fostei puteri.
Stimaţi colegi,
Alături de respingerea raportului de activitate al S.R. TV pe anul 2004, trebuie să conlucrăm pentru a asigura celor două instituţii vitale pentru democraţia românească un cadru legislativ care să înlăture odată pentru totdeauna astfel de probleme.
Televiziunea şi Radioul public aparţin României, aparţin românilor şi în nici un caz nu mai trebuie să fie un instrument de dezinformare la dispoziţia unui partid politic anume sau a unui grup de interese.
Vă mulţumesc.
Domnul Corneliu Ciontu:
Mulţumesc şi eu.
Îl invit pe domnul deputat Ştefan Baban. Va urma domnul Becsek-Garda Dezideriu.
Aderarea României la U.E., un vis mult prea îndepărtat?
Duşu1 rece primit săptămâna trecută ne-a trezit la realitate. Ne-am îmbătat din opinii, din belşug, cu laude şi bucuriile aderării României la U.E. în 2007.
Toată mass-media a fost asaltată de personalităţi politice, atât autohtone cât şi internaţionale, care radiau de fericire că suntem în rândul statelor civilizate.
Ne-au trezit la cruda realitate cei asemenea nouă, care nu fac politica nici unui partid decât a propriului interes şi care au hotărât că nu mai sunt dispuşi să facă sacrificii pentru a lărgi familia europeană, că nu mai sunt dispuşi de a omeni în casele lor oaspeţi flămânzi şi nerecunoscători.
Marea lovitură am primit-o de la aliata noastră cea mai puternică şi cea mai loială: Franţa. Votul negativ spus Constituţiei Europene, dat de francezi, a fost un dureros, dar realist semnal de alarmă: cum să doreşti un nou membru al familiei europene, când deja ,,peţitorii au spart bancomate, au furat din magazine şi locuinţe, au furat maşini şi au cerşit din suta în suta de metri. Nu contează că România a dat personalităţi importante care au trăit în Franţa, nu contează că mulţi studenţi români au burse de studii în această ţară, nu contează că provenim din marea familie latină. Francezii s-au săturat să ne tot ajute, iar noi să primim pomana şi să considerăm că aşa trebuie. Indiferent dacă au vrut sau nu să sacrifice un premier şi un guvern, poporul francez, prin votul pe care l-a dat, nu a vrut să se sacrifice, doar pe baza unor promisiuni şi a unei frăţii de sânge cu noi. Vorbele de îmbărbătare rostite de preşedintele francez, Jacques Chirac, nu pot şterge, pentru cei realişti, rezultatul dorinţei unei naţiuni care face jocurile din U.E.
Un alt duş rece ne-a fost aplicat de Olanda. Şi la fotbal şi la politică, aceşti europeni ne-au spus cu glas tare că nu vor să fie vecini cu ţări care stau şi aşteaptă aderarea Ia U.E., dar nu prea fac nimic. Mai ales în cazul României, pentru că Bulgaria a trecut de mult de faza declaraţiilor belicoase, a pus osul la treabă şi s-ar putea să avem surpriza ca în 2007, o ţara slavă să facă parte din U.E., iar noi să mai aşteptăm ceva ani...
Ceea ce ar trebuie sa ne îngrijoreze este faptul că Olanda, o ţară liberală din toate punctele de vedere, a sancţionat drastic şi dur Constituţia Europei, atrăgând atenţia încă o data, la doar 3 zile, că dacă vrei să faci parte din marea familie, trebuie să ai o zestre satisfăcătoare pentru a putea face faţă cerinţelor şi doleanţelor membrilor familiei. Alte ţări, precum Marea Britanie, au renunţat din start la acest referendum, pentru a nu mai adânci şi mai mult criza din sânul U.E.
Nici în acest ceas, să sperăm că nu al doisprezecelea, oficialităţile româneşti nu s-au trezit la cruda realitate. Au continuat să comenteze că votul negativ la adresa Constituţiei Europene nu ne afectează deloc pe noi, că am primit numeroase mesaje de îmbărbătare, pentru a continua pe drumul pe care am pornit, că toată Europa sprijină aderarea României şi Bulgariei, că n-avem motive de îngrijorare, deoarece economia românească duduie etc. O fi duduind ea, dar ferească sfântul să pocnească, pentru că dacă ne luăm după funcţionarea unui aparat electric, duduitul este faza dinaintea defectării aparatului. Şi atât ne-ar mai trebui ca să explodeze şi bruma de economie pe care o avem...
Ce n-au avut curajul să spună guvernanţii României, au spus-o oficialităţile europene aflate la Bucureşti: dacă reforma economică nu se continuă, dacă lupta cu corupţia nu are sorţi de izbândă, dacă guvernul nu se implică şi faptic, nu doar la nivel speculativ, în reformarea profundă şi dureroasă a tuturor domeniilor de activitate din economia românească, avem şanse minime ce tind spre zero, pentru ca în anul 2007 să ne regăsim în Uniunea Europeană. Reprezentanţii statelor civilizate din Europa sunt perfect conştienţi că nu-şi pot sacrifica cetăţenii doar de dragul unor grafice politice, economice şi sociale, deoarece aceştia îi sancţionează dur şi necruţător.
În acest moment, aderarea României la U.E. este în impas. Trebuie ca toate forţele politice şi sociale, toţi cetăţenii ţării să pună umărul pentru depăşirea greutăţilor cu care ne confruntăm. Dar pentru a şti cum să le întâmpinăm şi depăşim, trebuie să le cunoaştem, iar asta este prima sarcină pe care trebuie să şi-o asume actualul guvern. Că va pierde sau nu din popularitate, va da dovadă de sinceritate în faţa propriului popor, care poate conta mult mai mult decât orice concurs electoral câştigat. Apoi se va apuca de treabă, să gestioneze, dar să se implice în politica economică, financiară şi socială a României, pentru că de peste 6 luni, în afară de declaraţii, vizite, multiple modificări ale Codului Fiscal şi numiri sau destituiri din funcţii, la orice nivel de instituţie, altă activitate nu a fost percepută de cetăţeni. Iar dacă se gândeşte actualul guvern la anticipate în toamnă, pentru a fi sigur că mai sunt şanse de şedere la Palatul Victoria, trebuie să muncească şi să înceapă să aplice măcar 5-6puncte din programul electoral cu care s-a lăudat în recenta campanie electorală. Pentru că, în caz contrar, aşa cum aderarea României Ia U.E. devine un punct din ce în ce mai îndepărtat, aşa şi actuala alianţă ar putea simţi actul de guvernare în perioada imediat următoare. Totul depinde de realism, de cinste şi mai ales de curajul de a spune unui popor adevărul gol-goluţ.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
Domnul Corneliu Ciontu:
Mulţumesc.
Dau cuvântul domnului deputat Becsek-Garda Dezideriu. Va urma domnişoara Ionica Popescu. Încercaţi puţină sinteză, ca să dăm posibilitatea mai multor colegi. Mai avem 25 de minute.
Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor deputaţi,
În timp ce încerc să atrag atenţia oficialilor din Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în special a celor de la Departamentul pădurilor şi regiei naţionale a pădurilor Romsilva, de o jumătate de an constat susţinerea oficială a mafiei lemnului din partea acestor instituţii, care în loc să ia măsurile necesare pentru stoparea fenomenului infracţional, îi protejează pe mafioţi, atât pe linie profesională, cât şi pe linie politică.
Deci, prin interpelări, întrebări şi declaraţii politice, i-am nominalizat pe cei care au prejudiciat fondul forestier naţional de stat, am prezentat abaterile disciplinare, infracţiunile care au stat la baza dosarelor penale, dintre care unii au ajuns chiar la instanţele judecătoreşti, constat cu nedumerire că aceşti ingineri silvici sunt protejaţi în continuare de către instituţiile menţionate.
Cazul cel mai concret îl reprezintă situaţia creată de desfiinţarea Ocolului silvic de stat Gheorgheni.
Regia Naţională a Pădurilor, Ministerul Agriculturii, a menţinut în funcţie, prin crearea de noi locuri de muncă, pe toţi hoţii de păduri, pe cei care aveau dosare penale, în timp ce personalul silvic care şi-a desfăşurat activitatea profesională în mod cinstit a fost concediat, pentru a nu deranja continuarea hoţiei din păduri.
Deşi am atenţionat ministerul de resort în acest sens, printr-o întrebare adresată domnului ministru Gheorghe Flutur, deşi nu am acceptat răspunsul ministerului, prezentat de domnul secretar de stat Nicolae Flaviu Lazin, oficialii din minister şi-au astupat urechile în faţa stării infracţionale prezentate de mine şi i-au protejat în continuare pe mafioţi.
Astfel, pentru domnul Melles Elöd, implicat în cinci dosare penale, printre care, în două s-a început urmărirea penală cu rechizitoriul finalizat, s-a creat un loc special de muncă, prin care domnia sa răspunde pentru coordonarea activităţilor districtelor 1 şi 2, din zona Gheorgheni şi Lacul Roşu, prin care răspunde pentru pepiniera centrală Berchia, din zona Gheorgheni şi păstrăvăria Lacul Roşu.
Nu înţeleg rostul înfiinţării acestui post, pentru că sunt persoane abilitate care răspund pentru activitatea gestionării, atât a păstrăvăriei, cât şi a pepinierei, să nu mai vorbesc despre brigadierii districtelor nr. 1 şi 2. Menţionez acest lucru pentru că, în răspunsul Ministerului Agriculturii privind necesitatea desfiinţării Ocolului de stat Gheorgheni s-a argumentat cu lipsa rentabilităţii.
În fapt, însă, pentru majoritatea angajaţilor de la Ocolul silvic de stat Gheorgheni s-au creat noi locuri de muncă care sunt finanţate din fondul Regiei naţionale a pădurilor, prin Societatea Civis S.A., care prezintă pierdere suplimentară faţă de pierderea la care s-a referit domnul secretar de stat Nicolae Flaviu Lazin, în răspunsul prezentat în Camera Deputaţilor.
Ceea ce este mult mai grav îl reprezintă faptul că domnului Melles Elöd, prin noile atribuţii de serviciu, care se leagă de noul post creat, i se permite continuarea activităţii infracţionale, mafiote, prin care a distrus pădurile în ultimii 5 ani, din zona Gheorghenilor, Lacul Roşu şi în situaţia pepinierei forestiere Berchia, unde a decontat în mod fictiv puieţi forestieri, prin care, prin acest loc de muncă, se poate continua acţiunea de spălare a banilor, prin continuarea decontărilor şi împăduririlor fictive.
Să nu mai vorbim despre cazul păstrăvăriei Lacul Roşu, unde datorită folosirii pentru alte scopuri a fondului aprobat pentru modernizarea acestui sector, s-a ajuns la un dezastru şi pierderi catastrofale.
În răspunsul ministerului se afirmă că desfiinţarea Ocolului de stat Gheorgheni a fost necesară pentru întărirea pazei pădurilor. Însă, în realitate, a fost desfiinţat numai postul de şef de pază, iar titularul acestui post era concediat pentru a crea undă verde hoţiei.
Domnule ministru Gheorghe Flutur, de ce susţineţi în mod oficial hoţia şi pe infractori? De ce nu trageţi la răspundere pe domnul Melles Elöd, care, începând cu anul 2001 a blocat retrocedarea pădurilor foştilor proprietari, retrocedând păduri, în special mafioţilor, contrar legii.
De ce creaţi locuri de muncă nerentabile pentru minister, după desfiinţarea Ocolului de stat Gheorgheni, pentru acei ingineri silvici împotriva cărora s-a pus în mişcare urmărirea penală, pentru abuz în serviciu, evaziune fiscală, deturnare de fonduri, incompatibilitate, spălare de bani, fals, fals intelectual şi uz de fals.
