Declaraţie politică: "Necesitatea unui acord politic privind educaţia, necesitatea redefinirii scopului şi obiectivelor strategice ale învăţământului de stat obligatoriu"
În lumea civilizată este o banalitate să se menţioneze relaţia de dependenţă a calităţii cetăţenilor unei ţări de calitatea sistemului de învăţământ de stat obligatoriu.
Numeroasele handicapuri pe care mulţi dintre conaţionalii noştri le au în adaptarea la comunicare eficientă şi integrarea în comunităţile străine, au ca şi origini decalajele pe care le înregistrează învăţământul românesc de stat obligatoriu faţă de sistemele de învăţământ din ţările dezvoltate.
Sigur se poate obiecta că a devenit tradiţie ca la olimpiadele internaţionale pe discipline şcolare, elevii români să se numere printre fruntaşii lumii şi ai Europei. Este cunoscut că excepţia confirmă regula. Supunem atenţiei calitatea sistemului de învăţământ pentru toţi copiii şi tinerii României şi nu doar condiţia elitelor.
Constatăm o neadaptare a formelor de pregătire a şcolarilor faţă de nevoile societăţii în privinţa cunoştinţelor practice necesare unui tânăr cetăţean pentru a înţelege exact instituţiile statului şi raporturile dintre ele.
Programele de învăţământ, prin conţinuturile lor, pregătesc prea puţin pentru integrarea cu succes a tinerilor în grupuri sociale şi profesionale.
Elementele fundamentale de etică şi morală, de teoria grupurilor, de managementul organizaţional şi comunicare eficientă, rămân străine pentru cei mai mulţi absolvenţi de liceu, ca să nu mai vorbim de absolvenţii de şcoală generală.
Execrabila salarizare a personalului didactic face ca mai ales în mediu rural să se funcţioneze în învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial cu un procent covârşitor de cadre necalificate corespunzător postului didactic ocupat.
În continuare se formează mulţi tineri în şcoli profesionale pentru meserii care nu au cerere pe piaţa muncii nici acum, dar mai ales în perspectivă. În acelaşi timp însă, alte meserii şi aptitudini cu mare căutare pe piaţa muncii, lipsesc din bagajul de cunoştinţe al tineri generaţii.
Ţările cele mai avansate din lume au ca şi prioritate naţională sistemul de stat de educaţie şi învăţământ şi asta nu doar în declaraţii politice, ci şi în procente din p.i.b.-ul naţional alocate anual din bugetul de stat.
Constatăm că la noi este o serioasă diferenţă între declaraţiile oficiale şi realitatea din sistem. Efectul este ca tinerii, ca şi produs al sistemului de învăţământ de stat obligatoriu de cele mai multe ori, după absolvirea studiilor obligatorii rămân cu serioase nevoi de instruire pentru a se integra în societate sau într-un loc de muncă.
Faţă de starea de fapt, descrisă prin aprecierile anteriore, propunem următoarele: realizarea unui acord naţional privind strategia de dezvoltare a învăţământului românesc pentru următorii 20 de ani; fundamentarea acestei strategii pe viziunea asupra evoluţiei României şi pe seturi de principii şi valori care se constituie în standarde ale naţiunilor lumii civilizate; aplicarea în sistemul de învăţământ a metodelor societăţii educaţionale şi ale societăţii informaţionale; proiectarea în învăţământul de stat a specialităţilor profesionale funcţie de prognozele necesarului de resurse umane ale economiei naţionale şi ale cererilor viitoare de pe piaţa muncii; reconsiderarea importanţei şi rolului disciplinelor umaniste pentru fundamentarea educaţiei copiilor şi tinerilor pe principii şi metode etice şi morale; crearea unui plan naţional pentru garantarea posibilităţii fiecărui copil şi tânăr de a deţine un computer şi asigurarea şanselor de instruire în domeniul tehnologiei informaţionale; definirea şi crearea standardelor de calitate în domeniul învăţământului pentru a fi compatibilizate învăţământul din România cu acela al ţărilor cele mai dezvoltate.
Calitatea vieţii viitoare a cetăţenilor României depinde fundamental de calitatea educaţiei copiilor şi tinerilor de azi. Aceştia sunt cei care vor deveni cetăţeni în viitorul apropiat, iar calitatea educaţiei lor depinde fundamental de calitatea sistemului de învăţământ, ale cărui politici le decid responsabilii politici ai prezentului.
Este banal să constatăm că dacă fiecare guvernare începe cu propria viziune despre educaţie şi reformează diferit faţă de cei care până cu câtva timp în urmă modificau esenţial ceea ce au iniţiat precedenţii, în acest fel va trece timpul, vor trece guvernările şi educaţia cetăţenilor se va desfăşura inconsecvent şi fără un ţel anume.
Dacă însă toate instituţiile şi persoanele cu responsabilităţi, competenţe şi atribuţii vor participa la acţiunea naţională de orientare şi conducere a sistemului naţional de educaţie către un acelaşi ideal, atunci se creează premisele ca peste ani să se dezvolte calitatea şi un nivel mai ridicat de educaţie al cetăţenilor României.
Rămâne ca începând cu preşedintele ţării, primul ministru şi guvernul pe care îl conduce, apoi partidele politice parlamentare, instituţiile reprezentative privind educaţia, printr-o acţiune comună, coerentă, convergentă şi responsabil asumată, să realizeze acordul politic pentru educaţia naţională.
Domnul Bogdan Liviu Ciucă:
În municipiul Galaţi, sistemul de alimentare cu apă se întinde pe o suprafaţă de 2.700 ha şi deserveşte 99,6% din populaţia oraşului (aproximativ 297.500 locuitori) şi un procent mic din populaţia satelor adiacente. Sistemul de apă potabilă este alcătuit din două fronturi de captare, două staţii de tratare a apei, conducte principale, rezervoare, staţii de pompare şi peste 500 km de reţea de distribuţie.
În prezent, cantitatea de apă necesară provine din sursa subterană, aproximativ 15%, iar restul de aproximativ 85% este asigurat de sursa de suprafaţă Dunărea. Apa brută este furnizată şi facturată de către Combinatul Siderurgic Ispat Sidex Galaţi de la staţia de pompare către staţiile de tratare, unde se face şi contorizarea acesateia.
Priza de alimentare cu apă a oraşului a fost pusă în funcţiune în perioada anilor 1972-1975, pentru alimentarea cu apă în comun a Combinatului Siderurgic Galaţi şi a populaţiei municipiului Galaţi. La acel moment, pentru exploatarea în comun a prizei Dunării a fost întocmit un protocol semnat de muncipalitate, care prevedea ca 5 pompe să fie destinate asigurării debitului necesar combinatului, iar 32 pompe să alimenteze municipiul.
În momentul în care Guvernul a privatizat Combinatul Siderurgic Galaţi nu a fost prevăzut în contractul de privatizare, de către Ministerul Industriilor, nici o clauză specială care să reglementeze modul de operare a obiectivului Priza Dunării. Municipalitatea a realizat demersurile la vremea respectivă pentru a atrage atenţia asupra importanţei prizei de apă pentru oraş, dar contractul de privatizare prevede că S.C. Ispat Sidex S.A. este proprietarul tuturor mijloacelor fixe aferente acestui obiectiv.
În momentul de faţă, funcţionarea pompelor la aversa MV 803 prezintă inconveniente grave, cu implicaţii mari asupra costului apei distribuite la consumatori. În vederea asigurării unor costuri de pompare, întreţinere şi operare minime, s-a propus înlocuirea celor 3 pompe existente cu alte pompe fiabile. Dar, în conformitate cu prevederile legale, din resurse bugetare nu pot fi realizate investiţii la obiective care nu aparţin domeniului public. Singura soluţie este contrctarea apei brute în condiţii cât mai avantajoase de la S.C. Ispat Sidex S.A. şi asigurarea că aceasta se va face în regim de furnizare continuă.
După o perioadă de stagnare a evoluţiei tarifului la apa brută, de la nivelul de 406 lei/m3 fără t.v.a., Ispat Sidex a solicitat în acest an o creştere de tarif la 961,346 lei m3 fără t.v.a. În contractul pentru achiziţia de apă brută de la Sidex, la art. 5 alin. 2, este prevăzut: "Dacă cumpărătorul refuză în scris să accepte noul preţ, contractul încetează fără nici un fel de obligaţii sau răspunderi din partea S.C. Ispat Sidex S.A. Galaţi". Legea serviciilor publice nr. 326/2001 nu se poate aplica unei companii private care furnizează apă pentru consumul populaţiei.
Această situaţie este destul e gravă, iar oficialii Uniunii Europene au atras atenţia, cu ocazia misiunii de evaluare a cererii de fianţare ISPA din august 2004, asupra aspectelor legate de gestionarea contractului cu Sidex. Una dintre condiţiile impuse de Uniunea Europeană pentru aprobarea finanţării de 60 de milioane de euro pentru investiţii în infrastructura de apă şi canalizare este ca municipalitatea să dea asigurări că instalaţiile care furnizează apă brută oraşului sunt în stare bună, iar pe termen lung nu există riscuri importante legate de creşteri de tarif nejustificate din partea Sidex.
Analizând cele de mai sus, se impune: reglementarea modului de avizare şi aprobare a tarifului pentru apa brută furnizată de către agenţii economici cu capital privat unor companii de utilităţi publice care livrează apă populaţiei; Legea nr. 326/2001 trebuie completată cu prevederi referitoare la această categorie de apă brută, pentru ca Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Serviciilor Publice să-şi poată extinde activitatea şi asupra acestor categorii de producători de apă; renegocierea contractului lcu Ispat Sidex, care să permită introducerea în acest contract a unei clauze speciale, care să ofere garanţii municipalităţii că va fi asigurată alimentarea cu apă a municipiului Galaţi.
Domnul Nicolae Bădălău:
Domnule preşedinte de şedinţă,
Stimaţi colegi,
Prin înfiinţarea Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului Giugiu, prin comasarea Direcţiei judeţene de asistenţă socială Giurgiu şi a Direcţiei Generale judeţene pentru protecţia copilului Giurgiu, şi în baza Legii nr. 343/2004 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aceasta a preluat trei centre de asistenţă a persoanelor cu handicap existente pe teritoriul judeţului Giurgiu, şi anume: Centrul de recuperare şi reabilitare neurpsihiatrică Cărpeniş, Centrul de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică Bolintin Vale şi Centrul de integrare prin terapie ocupaţională Tântava, cu un număr de circa 350 de asistanţi, pentru care sunt necesare 74 de miliarde de lei. Până in prezent, s-au alocat 19 miliarde de la susţinerea sistemului de protecţie a persoanelor cu handicap, deficitul fiind de 55 de miliarde de lei.
Deoarece sunt reprezentantul acestui judeţ, nu pot să închid ochii în faţa acestei mari probleme, căreia trebuie să-i găsim soluţionare cât mai curând. Trebuie să găsim mijloace de a asigura acestor oameni, şi de acum înainte, poate, în condiţii mai bune, hrana, căldura şi medicamentele de care au nevoie. Însă, dacă facem un calcul simplu, ne dăm seama că banii primiţi până acum de la Guvern nu acoperă decât 25% din necesarul înregistrat la nivelul judeţului.
Ce este de făcut? Nu putem face nici un fel de diferenţiere între aceştia, ci trebuie să fim alături de fiecare dintre ei. Mai mult, au apărut deja în rândul asistaţilor probleme de sănătate, care, dacă nu sunt luate cât mai curând în atenţia unor specialişti, se pot agrava.
Trebuie menţionat şi faptul că din cei 350 de asistaţi ai Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului Giurgiu, 20% provin din judeţe vecine, fără nici un suport material din partea direcţiilor proprii.
Cu toate că dorinţa noastră este de a asigura asistenţa tuturor celor 50 de asistaţi într-un mod necondiţionat, avem nevoie şi de suportul celorlalte judeţe implicate. Având în vedere situaţia dificilă pe care v-am semnalat-o, consider extrem de necesară intervenţia organelor abilitate în acest sens.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
Domnul Emil Radu Moldovan:
Declaraţie politică: "Implicaţiile noului Cod fiscal pentru economia românească".
Domnule prim-ministru,
În 6 luni de guvernare s-a reuşit performanţa unui dezechilibru profund în aproape toate domeniile de activitate. Măsurile adoptate atrag după sine noi dezastre, îngropând tot mai adânc posibilităţile de redresare ale societăţii româneşti. Sunt declaraţii dure, însă nu suficient de concludente faţă de greul care apasă tot mai mult pe umerii celor care v-au dat votul, în speranţa unui mai bine.
Greşeala cotei unice obligă la o serie de măsuri disperate şi nu înţelegem de ce trebuie să plătească o întreagă naţiune eroarea unei decizii luate sub impulsul puterii. Parcă aţi ales să pedepsiţi societatea românească prin validarea modificărilor aduse noului Cod fiscal.
Cum speraţi o îmbunătăţire economică introducând măsuri care opresc dezvoltarea economiei, care minimalizează puterea de cumpărare şi sperie investitorii străini? Dorinţa de a scoate bani "din piatră seacă" a fost atât de puternica încât s-a depus un adevărat exerciţiu al creativităţii în găsirea unor noi izvoare de venituri pentru bugetul golit în urma unei decizii contestate chiar şi de Fondul Monetar Internaţional.
Cum consideraţi că se va dezvolta societatea privată, în contextul în care aţi dublat impozitul pentru întreprinderile mici şi mijlocii? E un amănunt de cultură generală faptul că economia societăţilor occidentale a luat avânt datorită întreprinzătorilor mici şi mijlocii, cărora li s-a facilitat dezvoltarea. Un amănunt pe care îl omiteţi datorită golului de venit ce trebuie acoperit.
Un alt aspect e cel legat de pensii. Ne pregătim să introducem fondurile private de pensii, care să aibă caracter obligatoriu pentru lucrătorii din economia românească. Ne pregătim să introducem schemele ocupaţionale de pensii care, împreună, vor angrena cel puţin 3-4 milioane de oameni.
Conform practicii internaţionale, 20% din aceste fonduri ar trebui tranzacţionate pe piaţa de capital. În acest context, beneficiile obţinute din investiţii vor fi mai mici decât cota de 16% cu care urmează să fie impozitate acestea începând cu 1 ianuarie 2006 şi, drept consecinţă, pensiile viitoare vor fi drastic diminuate. Faptul că nu aţi luat în calcul riscurile unei viitoare evoluţii pe piaţa de capital arată, pe de o parte, necunoaştere, iar, pe de altă parte, nepăsare faţă de viitorii pensionari ai acestei ţări, ale căror venituri sunt sub nivelul cerinţelor minime zilnice.
În acest fel, măsura aprobată de curând va afecta nivelul de trai al oamenilor şi nivelul de protecţie socială de care aceştia au nevoie. Flagrant este faptul că nici o ţară civilizată nu impozitează de două ori contribuţiile capitalizate pentru pensii! În fuga de a aduce la buget cât mai multe venituri aţi uitat de implicaţiile pe care aceste măsuri le vor crea în viitor. De fapt, v-aţi demonstrat dispreţul faţă de pătura cea mai vulnerabilă a României, şi anume pensionarii.
S-a reuşit chiar o performanţă, o premieră în România, introducera accizei la energia electrică, şi ne aşteptăm curând şi la accize pe aerul respirat sau pe lumina soarelui.
Cum aţi considerat că noul Cod fiscal poate aduce stabilitate, dacă nu vorbeşte decât despr majorări şi noi taxe? Oare nu tot românul simplu va fi cel care va suferi, în urma impozitelor pe tranzacţiile imobiliare?
Aşteptăm să adoptaţi măcar o măsură care să uşureze posibilităţile de dezvoltare economică, dacă nu din datorie morală faţă de contribuabil, măcar pentru a vă justifica existenţa în fruntea unui Guvern care speră la o recunoaştere europeană.
Domnul Vasile Mocanu:
Declaraţie politică: "Un bir care provoacă panică".
Apar noi biruri pe pământ în România. Prin pachetul de legi referitoare la proprietate, pentru care Executivul îşi va asuma în scurt timp răspunderea, guvernanţii au decis să mărească impozitul pe terenurile agricole, de la 1 ianuarie 2006. Scopul declarat al acestei decizii este acela de a descuraja dezvoltarea agriculturii rurale de subzistenţă şi, dimpotrivă, de a susţine înfiinţarea fermelor şi a marilor exploataţii agricole.
În teorie, totul sună bine. Mai rău este când mergem în rândul ţăranilor. Practica ne arată că nu există aceşti bani pe care Guvernul intenţionează să-i scoată din buzunarele cârpite ale ţăranilor pentru a umple golurile de la buget. pentru că este vorba de sume foartae mari pentru ţăranul român.
Astfel, dacă, în prezent, un hectar de teren este impozitat anual, indiferent de calitaeat sa ori de modul în care este folosit, cu numai 11.000 de lei, de la anul, această sumă datorată statului poate creşte până la 600.000 de lei, în funcţie de calitatea şi de destinaţia terenului. Aşadar, este vorba de o creştere de aproximativ 50 de ori a impozitului agricol. Acest veritabil bir pe pământ provoacă deja panică în rândurile ţăranilor săraci, care reprezintă imensa majoritate a locuitorilor din mediul rural.
Noii guvernanţi au promis modernizarea agriculturii. Afirm cu toată sinceritatea că n-ar fi rău să avem un sector agricol performant. Am şi făcut eforturi pentru asta. În patru ani, adică în perioada 2001-2004, Guvernul PSD a reuşit să creeze premisele necesare unei creşteri a producţiei agricole cu 31,9%.
Acum, premisa de dezvoltare a agriculturii porneşte strâmb. Nu prin propunerea unei strategii naţionale coerent pentru acest sector, ci prin impunerea de noi impozite. În loc să ajute ţăranul, noile măsuri urmăresc să-l deposedeze de pământ.
Ar fi perfect ca agricultura românească să se desfăşoare pe suprafeţe mari de teren. E adevărat, doar aşa acest sector în suferinţă poate deveni eficient pe piaţa concurenţială a Uniunii Europene. Dar este nevoie de măsuri bine gândite pentru a obţine performanţe şi nu de paleative.
Nu puneţi carul înaintea boilor, domnilor guvernanţi! S-ar putea să se răstoarne căruţa şi să moară boii!
Domnul Dumitru Bentu:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Declaraţia politică de astăzi are titlul "Supărare".
Multe se pot spune despre personalitaeta actualului premier, dar faptul că nu ar fi un om sensibil, niciodată. Acest lucru poate îl avantajează în spaţiul unor relaţii extraprofesionale. În postura de prim-ministru al României, sensibilitatea domniei sale îi joacă feste şi se transformă adesea în supărare.
Iată, se deschide orizontul unei moţiuni de cenzură şi domnia sa se supără, comentând în stil propriu intenţiile unei Opoziţii "antinaţionale", ca şi cum rolul acesteia ar fi acela de a admira extatic toate acţiunile guvernamentale. Se fac, de către aceeaşi Opoziţie "neînţelegătoare", referiri la modul în care este concepută aşa-zisa reformă în justiţie sau la "regândirea" legilor proprietăţii şi apare un nou motiv de supărare, epistolară de data aceasta.
Este clar că nu-i roză nici agenda asumată de actualul executiv pentru integrarea europeană, din moment ce primim cartonaşte galbene. Comentariul avizat al fostului ministru de externe, actualul preşedinte al PSD, domnul Mircea Geoană, în loc să fie receptat ca expresie a contribuţiei şi altor forţe politice la atingerea acestui obiectiv cardinal pentru România, declanşează un nou puseu de supărare pentru premier.
Cei de la Bechtel vor să lucreze la un obiectiv cvasi-strategic pentru infrastructura rutieră şi amendează prin mijloace specifice ezitările Guvernului - totuşi, Tăriceanu - în finanţarea proiectului, dar, surpriză sau obişnuinţă de acum, domnul prim-ministru se supără.
Şi pentru că tot am ajuns aici, vă mai amintiţi supărarea-iritare sub auspiciile căreia decurge "întrevederea" cu năpăstuiţii din "Delta Banatului"?
Îi sugerăm însă actualului premier şi alte motive de supărare, care ar trebui rapid să se transforme în îngrijoare: calvarul fără de sfârşit al "compensatelor", situaţia pensionarilor "recalculaţi" sau nu, grevele actuale şi cele potenţiale, scăderea nivelului de trai.
Atunci când, însă, este relaxat, Guvernul lucrează eficient şi generos. În aceste zile a fost mărită alocaţia de hrană pentru copiii de la 0-1 ani, determinând efuziuni specifice, de reală satisfacţie, în interiorul acestei grupe de vârstă.
Revenind însă la tonul grav, impus, de altfel, de realitatea imediată, îi transmitem domnului prim-ministru următoarele: în această onorabilă şi responsabilă funcţie, nu trebuie să te superi, ci să suferi!
Domnul Vasile Emilian Cutean:
Declaraţie politică: "Diversiunea "Iliescu".
Domnule preşedinte de şedinţă,
Stimaţi colegi,
Cred că sunteţi familiarizaţi cu toţii cu privire la evenimentele ce au invadat mass-media săptămâna trecută, în plin scandal al ziariştilor. Mă refer la diversiunea "Iliescu", creată de un grup de persoane apropiate actualei puteri, menită să abată atenţia de la numeroasele probleme cu care se confruntă în acest moment societatea civilă.
Îmi permit să aduc în faţa dumneavoastră această manipulare a opiniei publice, în calitate de luptător în Revoluţia din Decembrie 1989, care s-a implicat în toate acţiunile care au avut ca scop instaurarea democraţiei în România. Toate acestea îmi conferă dreptul de a acuza demersurile celor care încearcă, prin mijloace condamnabile, să-i denigreze pe cei care şi-au asumat răspunderea pentru cel mai important eveniment al României din ultimii 50 de ani, Revoluţia din Decembrie 1989.
Nu înţeleg motivaţiile acestor demersuri, întrucât consider că atacurile aduse celor care au înfăptuit Revoluţia înseamnă pentru cetăţenii României însăşi contestarea actualelor instituţii democratice şi a statului de drept pe baza căruia ne desfăşurăm cu toţii activitatea, inclusiv cei are avem onoarea de a fi reprezentanţii cetăţenilor în acest înalt for legislativ.
De asemenea, denigrarea şi acuzarea celui mai important lider al Revoluţiei din Decembrie 1989 şi cuplarea în acest moment a două evenimente total diferite, dar prezentate împreună, pentru a nu se putea face distincţia între bine şi rău: Revoluţia Română şi "Mineriada", nu este întâmplătoare, ci este rezultatul unei strategii politice premeditate, menite să-şi răsfrângă ecolul răsunător asupra opiniei publice, distrăgând atenţia de la problemele grave cu care se confruntă societaea românească şi modul lor de rezolvare.
Ce este mai grav este faptul că actuala Putere înţelege să conducă, printr-un mod foarte "democratic", dictatura ordonanţelor de urgenţă, călcând în picioare toate legile care nu îi convine, motivând simplu: "Numai astfel putem respecta calendarul integrării europene!"
De ce un ministru poate încălca o lege sub anumite pretexte şi un cetăţean este condamnat pentru simpul fapt că cerşeşte pentru a-şi hrăni copiii, într-o ţară a cărei Constituţie spune clar că "Nimeni nu este mai presus de lege?" De ce Guvernul îşi asumă răspunderea în baza unor proiecte vitale pentru ţară, privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei? (Programată în această după-amiază.)
Ne punem astfel întrebarea, firească, de altfel, dacă nu există interese ale unor grupuri mai puternice decât ne-am închipuit, care doresc obţinerea unor beneficii deosebit de importante, ştiindu-se faptul că în acest domeniu s-au dezvoltat numeroase reţele mafiote, care constinuă să jefuiască ţara sub umbrela Legii proprietăţii. Oare de aceea se recurge la această procedură, pentru a evita un eşec? Pentru a nu da explicaţii ce ar putea fi cerute din partea opiniei publice pe marginea textelor promovate în legile mai sus amintite, texte care vor crea puternice convulsii în cadrul societăţii civile la momentul aplicării lor? Şi mă refer aici în special la Legea proprietăţii, unde spinoasă mi se pare problematica retrocedării unor bunuri imobile preluate în mod abuziv de către regimul comunist, în care să prevaleze principiul restituirii în natură, aceasta în situaţia în care cererea de locuinţe depăşeşte cu mult oferta autorităţilor.
Am observat cu dezamăgire spaţiul amplu pe care toată mass-media l-a acordat comentariilor pe marginea aşa-ziselor învinuiri aduse domnului Iliescu pentru implicarea în derularea evenimentelor din Decembrie 1989 şi a mineriadei, dar nu la fel de intersată s-a dovedit pentru informarea populaţiei cu privire la legile amintite mai sus.
De asemenea, membrii Guvernului nu s-au grăbit să-şi desemneze reprezentanţii care să explice opiniei publice ce înseamnă, ce implică şi care sunt efectele aplicării prevederilor legilor din domeniile proprietăţii şi justiţiei, mai ales că în momentul de faţă se află în vigoare Legea nr. 161/2003, care prevede expres că orice act normativ, înainte de adoptarea lui, trebuie precedat de o dezbatere publică.
Nu neg importanţa elucidării modului de desfăşurare a Revoluţiei din Decembrie 1989 şi a "Mineriadei" şi vă asigur de dorinţa noastră, a celor care am fost direct implicaţi, în a clarifica odată pentru totdeauna aceste momente, dar este imperios necesar să lăsăm instituţiile abilitate ale statului să-şi facă datoria.
După cum ştiţi, în momentul de faţă se desfăşoară un amplu proces de verificare a tuturor celor care pretind că au participat la revoluţie şi, tot în acest sens, prin Legea nr. 56/2004, s-a înfiinţat Institutul Revoluţiei din Decembrie 1989, care are ca obiect analiza de către istorici a premiselor interne şi internaţionale în care s-a desfăşurat Revoluţia din decembrie 1989.
Am putea considera că la originea acuzaţiilor îndreptate împotriva liderilor revoluţiei se află şi aceste două acţiuni, care îi sperie pe cei care ar putea fi depistaţi că au obţinut calităţi ce nu le meritau. De aceea, cer Guvernului, partidelor politice parlamentare şi tuturor factorilor responsabili să nu politizeze cele două momente importante din istoria post-decembristă şi să lase instituţiile abilitate ale statului să-şi spună cuvântul.
