1 iulie „De aceea mă deprind să am totdeauna o conştiinţă fără vină înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Fapt. Ap. 24: 16

7 IULIE

„Pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile

şi gândurile în Hristos Isus". Filipeni 4:7

Cuvintele acestea sunt adresate celor ce se îngrijorează din diferite pricini şi din nefericire, sunt atâtea lucruri, mai ales în aceste zile din urmă, care aduc atâta îngrijorare şi apăsare sufletească, chiar şi unor scumpi copii ai lui Dumnezeu. De aceea Sfânta Scriptură este plină, pe de o parte, de exemple de oameni ai" lui Dumnezeu care au trecut prin multe necazuri, dar care au primit ajutorul Lui, iar pe de altă parte, sunt nenumărate îndemnurile şi încurajările care ne sunt date în Ea pentru ca să căpătăm putere şi har, ca să nu cădem de oboseală. De aceea este bine să ni le însemnăm nu numai în Biblie, dar şi săpate în inimile noastre, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.Pacea lui Dumnezeu, pe care o primeşte păcătosul iertat împreună cu mântuirea în Domnul Isus, este una, şi cea de care vorbeşte textul nostru, este alta. Prima are o bază juridică: decretul de iertare dat de Dumnezeu pe temeiul sângelui vărsat pe cruce al Mielului lui Dumnezeu, iar a doua este efectul practic al prezenţei Domnului Hristos în inima şi viaţa celui credincios. Această pace, a lui Dumnezeu, spune textul „care întrece orice pricepere" nu depinde niciodată de împrejurări, ci dimpotrivă, se manifestă foarte adesea în mijlocul necazurilor şi al împotrivirilor de tot felul. Viaţa celor care cunosc această pace este presărată de greutăţi şi lupte, dar în inima şi duhul lor sălăşluieşte seninătatea şi liniştea de sus. Această odihnă a sufletului care rămâne statornic, când totul se clatină, nu se explică; ea întrece orice pricepere pentru că este cu totul opusă gândirii şi logicii omeneşti; fiindcă acastă pace nu este de pe pământ, ci este cerească.

Cum să nu ne bucurăm de pacea aceasta şi s-o avem totdeauna, fiind în armonie cu Dumnezeu şi cu voia Sa, umblând în lumina Lui şi dorind întodeuna să-L ascultăm. Aşa a trăit Domnul Isus, de aceea El era plin de pace şi în împrejurările cele mai ostile şi mai ales când era pe cruce.

Pacea aceasta, care întrece orice pricepere, este exact ceea ce avem nevoie astăzi pentru că necazurile, mizeria, luptele şi suferinţele trupeşti şi sufleteşti fac parte integrantă din viaţa de pe pământul acesta bles­temat. Să ne păstrăm deci neîntrerupt în prezenţa lui Dumnezeu şi atunci pacea noastră va fi neîntreruptă şi ne va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. Totuşi nu în ascultarea noastră de acum înainte găsim pacea, ci în ascultarea pe care Domnul Hristos a arătat-o la cruce. Temelia cea mai sigură a păcii noastre este prezenţa Domnului Isus la Dreapta lui Dumnezeu. Este Cineva pentru mine la dreapta Măririi. Ce mângâiere!

8 IULIE

„Cele douăspezece porţi erau douăsprezece perle.

Fiecare poartă era o perlă." Apocalipsa 21:21

Orice poartă este simbolul unei intrări. Deşi în descrierea lui Ioan, aceste 12 porţi se referă la cele 12 seminţii a lui Israel, nu-i mai puţin adevărat că ele sunt şi simbolul unei intrări libere în cer pentru toţi care au fost sfinţiţi prin sângele Domnului Isus. Tot Israelul adevărat, sau cum îl numeşte Pavel „Israelul lui Dumnezeu" (Galateni 6:16), va intra în Noul Ierusalim. De ce sunt porţile de perle ? Ce este o perlă ? O rană s-a făcut în scoică prin pătrunderea înăuntrul ei a unui grăunte de nisip, apoi scoica imediat secretă sideful organic peste care se aşează o materie organică formându-se o mică sferă. Perla este simbolul purităţii şi este de mare preţ. Ea ne mai vorbeşte de Biserică, despre Mireasa cumpărată de Domnul Hristos (Matei 13:45-46), pentru care El a suferit nu o rană uşoară, ci chiar moartea cu care a plătit această scumpă „Perlă". Ea înseamnă caracterul deosebit, unic pe care îl are Biserica în ochii Domnului Isus. Formarea perlei se poate însă aplica şi în vieţile credincioşilor. O nenorocire poate fi transformată în binecuvântări, rănile sufleteşti pot fi transformate în adevărate perle în aceia care nu murmură, nu se plâng, ci suferă în tăcere ca scoica rănită de bobul de nisip, dar care produce o perlă de mare preţ. O, suferinţele în tăcere ale Domnului Isus, ce „Perlă de mare preţ" au produs. Tăcem şi noi ca El? „Fiecare poartă era o perlă". Fiecare necaz, orice suferinţă trupească, orice pagubă sau pierdere, poate să fie transformată într-o „perlă", perla primirii cu evlavie a căilor lui Dumnezeu. Dumnezeu are puterea de a transforma toate nenorocirile în viaţa copiilor Lui în adevărate imagini ale Fiului Său. Şi ce mare binecuvântare este o astfel de transformare pentru toţi cei din jurul nostru. Procesul acesta al trans­formării noastre de-a lungul vieţii în chipul Domnului Isus, necesită în mâinile Marelui Sculptor, o daltă şi un ciocan. Dacă bucata de marmură ar avea glas, ar putea spune ce înseamnă fiecare lovitură de ciocan, dar, la urmă iese acea operă desăvârşită şi admirată de toţi. Dar ea a tăcut şi rezultatul a fost o capodoperă. Nu vom fi noi, fiecare în parte, o lucrare de artă desăvârşită având chipul Domnului Hristos în noi ? Nu vom împodobi noi cerul spre slava Aceluia care a suferit, cum nu ne putem da seama, ca să scoată din noi acea „Perlă de mare preţ ?"

„După ce a făcut prin El însuşi curăţirea păcatelor mele, Hristos S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, în locurile cereşti. El nu s-a aşezat acolo înainte de a termina lucrarea; şi acum singura întrebare este: Ce valoare are lucrarea Lui ?" - J.N.D.

Răspunsul este: Valoarea unei Perle De Mare Preţ.

9 IULIE

„Să nu vă certaţi pe drum .”Geneza 45:24

Iosif avea să se facă cunoscut fraţilor lui în împrejurări atât de deosebite pe care ni le istoriseşte capitolul acesta. El le dăduse binecuvântarea sa şi ei văzuseră toată slava lui în Egipt. Îmbărbătaţi de iertarea lui, îmbogăţiţi de cadourile lui, ei aveau să plece să aducă pe bătrânul lor tată la Iosif. Ei aveau deci tot ce le trebuia pentru această călătorie. Dar Iosif cunoştea pe fraţii lui, ştia de ce fuseseră capabili cu privire la el.

Iată-i deci uşuraţi în conştiinţa lor şi încărcaţi de bunătăţi. Dar când erau gata de plecare, recomandarea fratelui le-a sunat în urechi: "Să nu vă certaţi pe drum!". Oh! ce mult ne spune nouă astăzi vorba aceasta, nouă care am primit şi ne bucurăm enorm de iertarea Lui Dumnezeu, de curăţirea păcatelor noastre prin credinţa în jertfa Domnului Isus. Domnul ne-a vorbit de Slava Lui viitoare, de manifestarea Lui curândă ca Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor, care va aduce un sfârşit la toată trena de nenorociri de pe pământul acesta. Dar şi El ne cunoaşte bine! Ştie de ce suntem în stare şi în aşteptarea întoarcerii Lui, El ne spune prin gura apostolului Pavel: "Trăiţi în pace între voi". Atât de uşor este distrusă unitatea dintre fraţi printr-un gând manifestat de apărare, printr-un cuvânt inutil, ca să nu mai spunem de minciuni, insulte , defăimări, acuzaţii nedrepte cu privire la un frate sau o soră. Poate că în unele cazuri, lucrul acesta s-a întâmplat în trecut şi gândim că s-a uitat totul, dar Dumnezeu nu le-a uitat. Dacă am fi luat ca un îndemn personal aceste cuvinte: "Să nu vă certaţi între voi!", câte lucruri rele , câte răniri, câte despărţiri triste ar fi fost evitate, dar câtă dezonoare a Domnului Isus ar fi fost de asemenea evitată şi ce efect binecuvântat ar fi unitatea frăţească. Să fim cuprinşi nu numai de realitatea chemării cereşti a Lui Dumnezeu, pe care ne-a dat-o în Domnul Hristos, dar şi de marea răspundere pe care o avem de a menţine şi manifesta slava Lui între noi. Să trăim deci ca oameni care nu numai că posedăm iertarea Lui Dumnezeu şi suntem inundaţi de bogăţiile Harului Său, dar şi ca credincioşi care, trăind din iertare şi bucurându-ne de ea, să fim gata să iertăm pe cei care ne-au greşit, ca să nu spun care chiar ne-au rănit adânc; să ne pregătim împreună ca să slăvim pe Prea iubitul nostru Mântuitor ca să fim şi slăviţi împreună cu El. Să fim siguri că în firea noastră nu valorăm mai mult ca fraţii lui Iosif! Dar noi avem cu mult mai mult decât ei, Îl avem în noi pe Domnul Isus. "Să nu vă certaţi între voi!"