1 Tipuri de transport

Transportul reprezinta activitatea de deplasare dintr-un loc în altul a persoanelor, bunurilor, semnalelor sau informa?iilor. Termenul provine din latinescul „transportare”, trans (peste) ?i portare (a purta, a cara).

Transportul este o activitate care a aparut odata cu existen?a omului. Limitele fizice ale organismului uman în privin?a distan?elor ce puteau fi parcurse pe jos ?i a cantita?ii de bunuri ce puteau fi transportate, au determinat, în timp, descoperirea unei game variate de cai ?i mijloace de transport.

Transportul faciliteaza accesul la resursele naturale ?i stimuleaza schimburile comerciale.

Sectorul transporturi are diverse aspecte. Simplificând ?i generalizând se poate discuta de trei mari ramuri: infrastructura, vehicule, gestiune:

Infrastructura transporturilor, ce cuprinde toata re?eaua de transport (strazi, autostrazi, cai ferate, canale navigabile, culoare de zbor, conducte etc.) ?i terminalele (aeroporturile, sta?iile feroviare, autogarile etc.).

Vehiculele de toate tipurile: autovehicule, trenuri, vapoare etc., împreuna cu toate aspectele ce ?in de proiectare, construc?ie, diagnoza ?i exploatare a autovehiculelor, trafic rutier, management.

Gestiunea transporturilor, de competen?a ingineriei transporturilor ?i ingineriei proiectarii re?elelor ?i sistemelor de transport, ce are ca scop optimizarea sistemelor de transport, cre?terea siguran?ei transporturilor, protejarea mediului etc.

Cuprins

1 Tipuri de transport

1.1 Transportul terestru

1.1.1 Transportul feroviar

1.1.2 Transportul rutier

1.2 Transportul aerian

1.3 Transportul naval

2 Tehnologii neconven?ionale de transport

2.1 Transporturi speciale

3 Legaturi externe

4 Vezi ?i

Tipuri de transport

Transportul terestru

Transportul terestru este cea mai raspândita forma de transport. Oamenii pot sa se deplaseze prin propriile for?e sau cu ajutorul unor mijloace de transport ce folosesc for?a umana, cum ar fi bicicleta, sau pot folosi trac?iunea animala, pentru a tracta caru?e sau alte tipuri de atelaje. Cea mai raspândita ?i eficienta forma de transport terestru folose?te vehicule dotate cu motoare alimentate cu combustibil lichid.

În România sistemul de transport terestru este reprezentat astfel:

transport feroviar - cai ferate: 20077 km (a ?aptea re?ea feroviara ca marime din Uniunea Europeana)

transport rutier de persoane - re?ea de drumuri: 198817 km, asfaltata: 60043 km, neasfaltata: 138774 km (statistica anului 2003);

transport rutier de marfa - re?ea de drumuri: 198817 km, asfaltata: 60043 km, neasfaltata: 138774 km (statistica anului 2003);

transport prin conducte - re?ea de transport prin conducte: gaz-3508 km; petrol-2427 km (statistica anului 2004).

Transportul feroviar

Articol principal: Transport feroviar.

Transportul feroviar este una dintre cele mai utilizate modalita?i de transport, ocupând în traficul mondial locul II din punctul de vedere al volumului de marfuri transportate pe glob.

Societa?ile feroviare au depus eforturi sus?inute în dezvoltarea ?i perfec?ionarea materialului rulant, precum ?i în organizarea ?i expedierea marfurilor, în vederea reducerii duratei de transport ?i a mic?orarii pre?ului de transport. Transporturile feroviare au pastrat avantajele de?inute fa?a de celelalte modalita?i de transport:

Asigurarea unui flux continuu de transport ce permite o aprovizionare ritmica;

Ob?inerea unei anumite regularita?i din punctul de vedere al timpului de transport, datorita modului de organizare ?i independen?ei fa?a de condi?iile atmosferice;

Realizarea unei integrita?i mai mari a marfurilor în timpul transportului, pentru ca riscul de avariere este mai mic în compara?ie cu alte modalita?i de transport;

Încasarea mult mai rapida a contravalorii marfurilor transportate, pentru ca încarcarea se face când marfa a fost predata, iar negocierea documentelor se face dupa expedierea fiecarui vagon;

O anumita siguran?a în privin?a primirii marfurilor de catre cumparator, deoarece societa?ile de transport feroviar sunt, în mare parte, întreprinderi de stat;

Simplitatea expedierii marfurilor ?i cunoa?terea din timp a tarifelor, ce permite expedierea marfurilor fara o pregatire prealabila deosebita ?i cunoa?terea cheltuielilor înca înainte de efectuarea transportului;

Transportul rutier

Articol principal: Transport rutier.

Merge-arrow.svg

S-a sugerat ca în pagina Transport rutier sa fie inclus con?inutul acestei pagini sau sec?iuni.

2rightarrow.svgTransportul rutier efectueaza deplasarea în spa?iu a bunurilor ?i oamenilor cu ajutorul vehiculelor, care sunt mijloace de transport propulsate fie de for?a umana (biciclete, triciclete, trotinete, caru?uri împinse sau trase cu mâna, roabe etc.), fie de for?a animala (vehicule hipomobile, adica tractate de cai, ori vehicule tractate de vite cornute, de magari, de câini etc.), fie de for?a produsa de diferite ma?ini, aparate, mecanisme, prin arderea de combustibili fosili ori prin utilizarea energiei electrice produse sau stocate la bord etc.(despre care se spune ca sunt vehicule autopropulsate, numite generic autovehicule, ?i care sunt astazi, de departe, cea mai importanta categorie de vehicule).2leftarrow.svg

Ca particularitate a acestor mijloace de transport se remarca faptul ca dispun de o mare mobilitate, putând fi întrebuin?ate, în func?ie de vreme, pe orice fel de drum.

Transportul auto ofera posibilitatea încarcarii marfii direct de la punctul de expediere ?i descarcarea ei direct la punctul de destina?ie, fara a fi necesare transbordari ?i manipulari suplimentare.

Mijloacele de transport auto se deplaseaza cu viteze mari ca urmare a vitezei comerciale mari ?i a simplita?ii opera?iunilor tehnologice de încarcare ?i descarcare. Ele se pot pregati rapid ?i u?or în vederea efectuarii transportului, necesitând cheltuieli reduse în acest scop.

Transportul auto ofera cea mai mare eficien?a pe distan?e scurte.

Transportul aerian

Articol principal: Transport aerian.

Transport aerian a încetat de mult sa mai fie un mijloc de transport luxos ?i prohibitiv. Astazi el este preferat de cei care vor sa se deplaseze repede ?i de cei care au de transportat marfuri perisabile sau de mare valoare. Pentru transport se folosesc atât avioane mixte, pentru pasageri ?i marfuri, cât ?i avioane speciale pentru transportul marfurilor. Din punct de vedere comercial, avioanele pot fi încarcate în regim de linie, ceea ce implica un trafic regulat, ?i în regim de charter (curse neregulate), curse pe baza de contracte între companiile aeriene ?i diferi?i beneficiari ce doresc sa exploateze pe o perioada determinata avioanele luate în chirie.

Decolarea ?i aterizarea avioanelor se poate face numai pe aerodromurile civile autorizate. Aerodromul este o suprafa?a de teren sau de apa destinata a fi utilizata pentru sosirea, plecarea ?i manevrarea la sol a aeronavelor. Aeroportul este aerodromul deschis opera?iunilor comerciale.

Transportul aerian efectueaza deplasarea în spa?iu a bunurilor ?i oamenilor cu ajutorul aeronavelor.

Printre particularita?ile tehnico-economice ale transportului aerian se numara:

rapiditatea - este caracteristica esen?iala a transportului aerian. Aceasta este eviden?iata de viteza mare de deplasare a aeronavelor ce nu poate fi egalata de niciun alt mijloc de transport;

regularitatea - consta în aceea ca transportul aerian se efectueaza dupa un program precis în orice perioada a anului, atât ziua, cât ?i noaptea;

oportunitatea – se refera la faptul ca acest mod de transport pune la dispozi?ia celor interesa?i, oricând ?i oriunde sunt amenajate puncte terminale, cel mai modern mijloc de transport.

Transportul aerian a revolu?ionat transportul global, reducând dramatic timpul necesar calatoriei pe mari distan?e. Calatoriile peste oceane, care ar fi putut dura saptamâni sau chiar ani, acum pot fi facute în câteva ore.

Avioanele sunt vehiculele mai grele decât aerul, care folosesc aripi pentru a produce portan?a. Avioanele transporta oameni, marfuri, po?ta etc. Avionul a revolu?ionat de asemenea ?i razboiul. Multe descoperi în domeniul aeronauticii, cum ar fi motorul cu reac?ie, au fost descoperite de savan?i ?i ingineri militari.

Primul zbor pilotat al unui avion a avut loc în 1903, fiind realizat de fra?ii Wright la Kitty Hawk, în Carolina de Nord, S.U.A. Odata cu îmbunata?irea tehnologiei, zborurile mai lungi au devenit posibile. Zborul aviatorului american Charles Lindbergh peste Atlantic, în 1927, a ajutat la trezirea interesului public pentru calatoriile aeriene intercontinentale.

Dezvoltarea tehnologica a produs avioane mai mari, mai rapide ?i mai durabile. Introducerea motorului cu reac?ie în 1941 a ajutat la inaugurarea avioanelor cu reac?ie în zborurile comerciale de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Primul zbor al unui avion comercial cu reac?ie în S.U.A. a avut loc în 1958 ?i a fost facut de catre un Boeing 707. Boeing-ul 747 Jumbo Jet, care are o capacitate de peste 300 de locuri, a intrat în serviciu în 1970. Supersonicul francez Concorde ?i-a început serviciul în 1972.

Elicopterele ob?in portan?a de la un set de palete rotoare, ?i nu de la aripi fixe, a?a cum se întâmpla la avioane. Elicopterele sunt folosite în ora?e pentru a transporta calatorii din zonele suburbane la aeroporturi. Elicopterele asigura de asemenea evacuare medicala ?i acces la zone greu de ajuns, cum ar fi platformele petroliere ?i regiunile muntoase. Elicopterele sunt de asemenea importante vehicule militare. For?ele militare le folosesc pentru transportul de marfuri, evacuare medicala ?i pentru lupta.

Prima ridicare a unui elicopter de la sol a avut loc în 1907, când un elicopter francez s-a ridicat de la sol timp de câteva secunde. Totu?i, mai era nevoie de multe ajustari pâna când elicopterele sa poata deveni practice. Germania a produs primul elicopter practic în 1936, iar Armata S.U.A. a produs primul elicopter echipat pentru lupta în 1942. Elicopterele au fost folosite prima data în scopuri militare în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Baloanele ?i dirijabilele sunt vehicule mai u?oare decât aerul, care se bazeaza pe aer cald sau gaze mai u?oare decât aerul pentru a ob?ine portan?a. Baloanele se bazeaza pe curen?ii de aer pentru propulsie ?i sunt folosite mai ales pentru recreere sau cercetari asupra vremii de mare altitudine. Dirijabilele ?i zeppelinele combina un balon cu gaz mai u?or decât aerul cu elici pentru naviga?ie ?i manevrabilitate.

Transportul naval

Articol principal: Transport pe apa.

Având în vedere progresul economic general al societa?ii, în ultima perioada s-a înregistrat o cre?tere fara precedent a comer?ului mondial, a transportului de materii prime de baza, necesare industriei, agriculturii cât ?i a schimburilor de produse finite.

Pe de alta parte, intensificarea schimburilor comerciale între ?ari aflate în diferite zone geografice, participarea ?arilor respective la acest proces reprezinta o condi?ie necesara pentru impulsionarea progresului economic ?i social al fiecarei regiuni geografice.

Transportului maritim îi revine un rol esen?ial în realizarea circula?iei marfurilor, atât din punct de vedere cantitativ cât ?i ca operativitate, rol conferit de aspecte cum ar fi:

costuri relativ mici, în raport cu volumul mare de marfuri care pot fi transportate;

caracterul complex ?i diversificat al schimburilor comerciale;

cre?terea numarului de participan?i la aceste schimburi.

Cele trei elemente esen?iale care stau la baza definirii transportului maritim sunt urmatoarele:

marfurile, caracterizate printr-un volum mare ?i o valoare ridicata;

navele, ca mijloc de transport care încorporeaza un nivel de tehnicitate ?i al investi?iilor ridicat;

porturile, ca noduri de transbordare precum ?i instala?iile de operare din cadrul

acestora.

Având în vedere aceste elemente se poate afirma ca, transportul maritim reprezinta o activitate economica deosebit de complexa, având un caracter na?ional ?i interna?ional, ce trebuie gândit ?i desfa?urat atât în func?ie de necesita?i, cât ?i pentru asigurarea rentabilita?ii.

Func?ia principala a transportului maritim este de a asigura legatura dintre produc?ie ?i consum ?i se caracterizeaza prin doua trasaturi esen?iale, de natura economica:

eficien?a economica, în sensul satisfacerii unor cerin?e definite;

rentabilitatea, ca o condi?ie esen?iala a unei activita?i economice ample, care implica costuri ale transportului propriu-zis ?i costuri ale opera?iunilor conexe.

Atât eficienta economica cât ?i rentabilitatea depind în mod determinant de cele trei elemente esen?iale care stau la baza definirii transportului maritim ?i anume : marfurile, navele ?i porturile.

Importan?a transportului maritim a determinat dezvoltarea unei largi cooperari interna?ionale, sub egida Organiza?iei Na?iunilor Unite, pentru a asigura:

siguran?a vie?ii umane ?i a navelor pe mare;

evitarea accidentelor ?i organizarea asisten?ei ?i salvarii maritime;

prevenirea poluarii mediului ambiant în general ?i a mediului marin în mod special;

unificarea legisla?iei ?i a metodologiei în transportul maritim;

asigurarea marfurilor, a navelor ?i persoanelor;

protec?ia armatorilor ?i proprietarilor de marfuri;

stabilirea, pentru comer?ul maritim, a unui cadru juridic ?i economic adecvat, echitabil, durabil ?i operativ, pe fondul cooperarii interna?ionale, care sa garanteze func?ionalitatea sa, egalitatea în drepturi ?i obligatii ale partenerilor, condi?ii în care principiul avantajului reciproc poate asigura o rentabilitate echitabila în cadrul comunita?ii interna?ionale.

Tehnologii neconven?ionale de transport

Transportul prin tehnologii neconven?ionale consta în utilizarea unor mijloace de transport mai pu?in poluante, ce sunt construite pe baza urmatoarelor tehnici:

Utilizarea de carburan?i mai putin poluan?i, precum hidrogenul sau biogazul.

Înlocuirea motoarelor cu carburant (clasic) cu motoare electrice ("ecologice"), care func?ioneaza fara zgomot ?i nu sunt direct poluante (ale strazii).

Transportul realizat cu ajutorul tehnologiilor neconven?ionale nu este înca organizat ?i integrat în re?elele obi?nuite de transport existente. Tehnologiile neconven?ionale au aparut în transportul terestru ca o necesitate de reducere a poluarii produse de automobile ?i a supraaglomerarii ?oselelor ?i ora?elor (datorita cre?terii numarului ?i diversificarii tipurilor de mijloace de transport).

În partea de transport rutier pot fi identificate urmatoarele tipuri de mijloace de transport neconven?ionale:

Autoturismele cu motoare electrice sunt vehicule (relativ) nepoluante, dar au deocamdata ?i dezavantaje (cantitate mica de energie stocata (acumulata), cost ridicat, timp mare de încarcare a bateriilor acumulatoare).

Automobilele cu hidrogen au la baza func?ionarii reac?ia dintre hidrogen ?i oxigenul din aer.

Automobilele cu biogaz sunt asemanatoare celor cu combustibil lichid, deosebirea fiind ca motoarele au fost modificate in scopul utilizarii biogazului ob?inut prin fermenta?ia unui amestec de ape uzate ?i de?euri din industria agroalimentara.

GPL (Gaz Petrolier Lichefiat) este un alt tip de gaz, folosit tot mai des pentru alimentarea autoturismelor datorita efectului poluant extrem de redus, pe care îl produce ?i a consumului redus.

În transportul feroviar exista:

Maglev - este un tren de construc?ie speciala ("Plutomagnet-tren"), ce se deplaseaza "pe o perna magnetica" deasupra unei ?ine metalice, fara a o atinge; plutirea magnetica ?i mi?carea (antrenarea) se bazeaza pe respingerea campurilor magnetice de acela?i semn.

Monorailul este un tren ce ruleaza deasupra sau dedesuptul unei ?ine metalice speciale, suspendate la înal?ime.

În transportul neconven?ional naval, singurul mijloc de transport utilizat este aeroglisorul ce poate trece direct pe ?i peste uscat in zonele mla?tinoase. Aeroglisorul este un vehicul ce se deplaseaza atingând solul sau apa doar cu marginile flexibile ale unei “fuste” de cauciuc. Aceasta "circumferin?a" flexibila a vehiculului face posibila crearea unei perne de aer suspensoare între aeroglisor ?i suprafa?a (apa, teren) pe care ruleaza.

Transporturi speciale

Transporturile speciale sunt transporturi neconven?ionale, a caror pondere a crescut substan?ial în ansamblul transporturilor ?i care se efectueaza cu mijloace total diferite de cele clasice.

Spre exemplu, transporturile prin conducte sunt utilizate pentru deplasarea unor marfuri de masa lichide, în flux continuu, în rela?ii de transport stabile. Acest mod de transport prezinta un cost scazut, pierderi minime de manipulare, nu este influen?at de condi?iile atmosferice, nu afecteaza mediul înconjurator, necesita personal de deservire redus, prezinta regularitate ?i se efectueaza fara cursa goala.