|
Originile deciziei britanicilor de a părăsi Uniunea Europeană sunt aceleaşi cu cele ale americanilor de a-l vota pe Donald Trump: frustrarea şi suferinţa. Noţiuni mai degrabă abstracte, ele sunt propagate prin televiziuni, însoţite de avertismentul că „urmează imagini care vă vor afecta emoţional.”
Formula e cel puţin bizară, din moment ce compasiunea nu mai valorează, în lumea actuală, nici cât o ceapă degerată. Aşa-numitele „programe sociale” ale guvernelor sunt doar deghizamentul satisfacerii unei clientele politice nefericite. Sigur, ajutoarele, scutirile de impozite, gratuităţile, compensările vizează populaţia săracă. Dar nu pentru că e săracă şi neajutorată, ci pentru că votează cu cei „care le dau”. Britanicii care au aruncat Europaîn haos aveau, din perspectiva propriilor interese, perfectă îndreptăţire.
Cei care îl aplaudă pe Donald Trump au şi ei partea lor de adevăr: individul livrează, dezinvolt, adevăruri pe care clasa politică paralitică şi coruptă moral le ascunde de multe decenii. Dar dincolo de calculul meschin – pentru că de calcul e vorba, nu de raţiune – se întinde un deşert al enigmelor nerezolvate.
Revenind la recentul Brexit, trebuie să pornim de la o întrebare simplă: care sunt, în fond, alternativele la Europa unită? Continentul a trăit, de când există el, fărâmiţat.
Au fost epuizate toate formulele de coexistenţă şi conflict imaginabile. Atunci când, într-un ceas târziu al istoriei, s-a impus ideea Europei unite, ea părea ultima soluţie la chestiunile pe care, de la prăbuşirea Imperiului Roman încoace, spaţiul dintre Marea Nordului şi Mediterana, dintre Atlantic şi cel numit de Joseph Brodsky, cu un anacronism asumat, „zona rublei”, n-a putut să le rezolve pe termen lung niciodată.
E mai puţin evident, sub presiunea economicului, rolul de pacificator al Uniunii
Europene. De la înfiinţarea ei (mai întâi, sub varianta restrânsă a Pieţei Comune), până astăzi, a fost un spaţiu al păcii.
N-a mai existat niciun conflict armat între state a căror istorie coincide, altminteri, cu un vast letopiseţ de ciondăneli, litigii teritoriale, răfuieli pe baze etnice, încăierări, războaie sângeroase.
Brexit-ul a căzut ca o lovitură de trăsnet mai ales pentru că Europa lăsa impresia că n-arenunţat la ideea extinderii. Discuţiile care se poartă – pe paliere diferite – cu Moldova,Ucraina, Serbia ori Turcia sugerau că identitatea europeană era în curs de consolidare, nu în pericol de ciobire. Nu cred în scenarii şi teorii conspiraţioniste. Nu cred că inamicii Europei au turnat în ceaiul englezilor praful separatismului şi izolaţionismului. Acestea au existat
dintotdeauna, aşa cum există în fiecare individ şi în fiecare ţară. În cazul englezilor (britanicilor), proporţia e mai mare, cultivată de istorie şi amplificată de statutul insularal ţării. Oricine s-a ocupat, cât de cât sistematic, de istoria Albionului va constata că excentricitatea şi diferenţa nu sunt, în patria lui Shakespeare, vorbă goală.
Britanicii îşi apără, uneori până în pragul absurdului, unicitatea. Şi nu de azi, de ieri.
Dar asta nu înseamnă că lucrurile n-au o noimă. Dimpotrivă, englezii au dezvoltat un simţ al preciziei, deşi adeseori regulile sunt făcute tot à l’Anglaise, greu de înţeles şi de acceptat de către cei dinafară. După cum se ştie, Marea Britanie nu are o Constituţie.
Dar are legi şi tradiţii bine înrădăcinate în practica socială care guvernează relaţiile dintre individ şi stat. Ignorându-le, avem uneori impresia că decizii lor sunt anapoda.
În realitate, absenţa unui cadru constrângător încurajează dezbaterea, înfruntarea directă, imaginaţia şi ingeniozitatea.
Ni se pare, de pildă, bizară deplasarea în trafic pe partea stângă a drumului. Vedem în ea ceva straniu, făcut dinadins pentru a-i şicana pe nonbritanici. Regula funcţionează şi în majoritatea ţărilor şi continentelor care s-au aflat sub dominion britanic (India, Australia, Noua Zeelandă), dar şi într-o ţară precum Japonia, unde englezii n-au stăpânit niciodată.
Puţină istorie ne-ar fi de folos în acest caz. Originea circulaţiei publice pe stânga se află în felul în care se deplasau legiunile romane. Marşurile pe marile drumuri ale imperiului erau reglementate astfel încât soldaţii, înarmaţi cu săbii, şi, de regulă, dreptaci, să înfrunte cu uşurinţă duşmanul care-i venea din faţă.
Mersul pe partea dreaptă a străzii – până pe la 1700 în întreaga Europă se circula pe stânga – datează din vremea lui Napoleon (care era stângaci). Acesta a impus regula tot din calcul militar, impunând-o ulterior şi ţărilor cucerite de el. Oficial, el a invocat un decret din 1792
al guvernului revoluţionar francez. Deşi lucrul e mai greu de observat, în majoritatea ţărilor europene traficul căilor ferate e organizat pe partea stângă. Prin urmare, să nu ne grăbim să tragem concluzii pripite. Probabil că în spatele deciziei englezilor de a se despărţi de Europa există şi raţiuni (unele de natură emoţională, altele ce ţin de tradiţie), care nouă ni se par inacceptabile. Dar să nu-i suspectăm pe britanici că fac un lucru fără să ştie de ce-l fac.
În opinia mea, pe lângă cei aflaţi sub farmecul populismului, mulţi dintre ei au ajuns la concluzia că într-o Europă copios dominată de axa Paris-Berlin ei nu au suficientă libertate de mişcare economică. Să nu ne mirăm dacă în următorii ani schimburile comerciale dintre
Marea Britanie şi China şi India vor exploda...
Faptul că englezii gândesc altfel nu face decât să atragă atenţia asupra faptului că ei gândesc.
Şi că, adeseori, deciziile sunt îmbrăţişate de marea majoritate a lumii. Regulile meciurilor de box, de pildă, datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, când marchizul de Queesnbury a stabilit un set de douăsprezece puncte care stau încă în picioare. Despre marchizulpugilist ne amintim astăzi, eventual, în contextul condamnării pentru „gross indecency” a lui
Oscar Wilde. Faimosul scriitor era amantul fiului mai mic al lui Queensbury, Alfred Douglas, ceea ce l-a determinat pe tatăl intolerant să-l acuze pe Wilde de sodomie.
Procesul care a urmat a ţinut pagina întâi a ziarelor vremii.
Nu mai vorbesc de regulile fotbalului, invenţie englezească prin definiţie. Sunt sigur că multă lume şi-a pus întrebarea legată măcar de mărimea terenului de joc. Ştiţi, de pildă, de ce dimensiunea-standard a porţii e cu zecimale, de 7,32 lungime şi 2,44 înălţime?
Nu vă obosiţi să faceţi calcule, pentru că nu veţi ajunge la niciun rezultat! Răspunsul, cât se poate de simplu şi de englezesc, e că acestea sunt dimensiunile – spune legenda – ale porţii
Universităţii Cambridge. Sau dacă doriţi o explicaţie pur matematică: pentru că în sistemul englez lungimea şi înălţimea barelor e socotită în unităţi întregi: adică 8 iarzi lăţime şi 8 picioare înălţime! La fel şi celelalte dimensiuni care în sistemul metric dau cifre în aparenţă ilogice: lungimea terenului, de 90 de metri (adică 100 de iarzi), sau de 120 de metri
(130 de iarzi), linia de demarcare a terenului de 12 centimetri (5 inci). Careul de 16,50 metri „traduce” cei 18 iarzi britanici, iar punctul de la 11 metri e la 12 iarzi de poartă, adică două treimi din lungimea ariei de pedeapsă.
Toate acestea – şi multe altele – nu explică Brexitul. Dar poate îl fac mai puţin odios...
Întrebări: Și dacă britanicii au dreptate?
- Teorema lui Pitagora": 12 cuvinte
- Rugăciunea "Tatăl Nostru": 66 cuvinte
- Principiul lui Arhimede: 31 cuvinte
- Cele 10 porunci: 179 cuvinte
- Declaraţia de Independenţă a SUA: 1.300 cuvinte
- Constituţia SUA cu toate cele 27 amendamente: 7.818 cuvinte
- Regulile UE cu privire la vânzarea verzei: 26.911 cuvinte!
Ei, care sunt cei mai tari?
(Trimis de prietenii clubului nostru Nicolae Cernăianu și Florin Ganea)
Drinkology: Alcoolul și istoria americană: Băuturile
din "anii bubuitori" și prohibiția alcoolică
Tr
Anii bubuitori (Roaring Years) sunt cei care urmează primului război mondial, anii fantasticei dezvoltări economice americane. Ei încep cu 1920 și sfârșesc în criza economica care apare în 1929.
Fenomenele acestei perioade sunt rapida expansiune a orașelor industriale (New York City, Chicago, Detroit, Philadelphia), construcțiile nemaivăzute până atunci (zgârie norii, podurile imense, porturile), migrația populației din zonele rurale spre orașe, jazz-ul, cinematografia holywoodiană, comerțul internțional, transporturile aeriene, dezvoltarea turismului, emanciparea femeilor, liberalizarea moravurilor și...prohibiția alcoolului, impusă de Liga pentru Temperanță.
Contrar intențiilor celor care au militat pentru interzicerea băuturilor alcoolice, legiferarea interdicției a dus la creșterea consumului de alcool și a creat o nouă profesiune foarte rentabilă: contrabandiștii de alcool (bootleggers), care s-au înfrățit repede cu gangsterii. Ei aduceau whiskey din Canada, rom din Caraibe și tequila din Mexic și supravegheau și protejau producătorii clandestini de alcool din țară.
Tot în această perioadă explodează inventarea și consumul de cocktail-uri. O parte din explicație este faptul că multe din alcoolurile de contrabandă erau puțin rafinate, unele aveau gusturi dubioase și aveau nevoie de aromele și gustul din vinuri, lichioruri și sucuri de fructe, pentru a le face mai plăcute.
Cele mai populare cocktailuri din epoca prohibiției au fost: 1. French 75 (șampanie, gin,
lămâie, sirop), 2. Southside (gin, lămâie, mentă, sirop), 3. Sidecar (coniac, Cointreau, lămâie), 4. Dubonnet cocktail (Dubonnet, gin), 5. Mary Pickford (rom, lichior maraschino, suc de ananas și rodii), 6. Tuxedo (gin cu vermut), 7. Nee's Knees (gin sau bourbom, miere, lămâie), 8. Highball (gin, ginger ale, lămâie), 9. Bacardi cocktail (rom Bacardi, suc de lime și de rodii), 10. Mint Julep (mentă, bourbon, zahăr, soda), 11. Tom Collins (gin, lămâie, soda, zahăr). 12. White Lady (gin, Cointreau, soda, lămâie, albuș de ou), 13. Whiskey sour (bourbon, zahăr, lămâie). (MSM)
Din istoria României: Orașul IAȘI
În ceea ce priveşte etimologia cuvântului, putem presupune că la
origini avea o semnificaţie razboinică pornind de la faptul ca "ijász"
în limba maghiară înseamnă "arcaş" în timp ce "yash" în limbile
sanskrită şi hindi, care au origine comună cu limba sarmaţilor,
înseamnă "faimă".
Unii afirmă că numele provine de la un trib sarmat, iazygii, care s-au
stabilit aici in jurul datei 100 i.e.n (zona fusese însă locuită cu
mult înainte, arheologii arătând că un sat de lângă Iași, Cucuteni, a
fost un centru foarte puternic al culturii paleolitice) menţionaţi de
Ovidiu ca "Ipse vides onerata ferox ut ducata Iasyx/ Per media Istri
plaustra bubulcus aquas" şi "Jazyges et Colchi Metereaque turba
Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis".
O altă explicaţie ar fi că numele are originea în tribul alanic al
jassilor. Trebuie menţionat aici că iazygii şi alanii erau doua ramuri
din cele trei ale sarmaţilor, a treia fiind roxolanii fie de la un
nume de persoana - Ias (derivat de la Ioan sau Iacob) - întemeietorul
sau stăpânul așezării, într-o perioadă greu de determinat.
O inscripţie astăzi pierdută pe o bornă kilometrică romană descoperită
în apropiere de Osijek, Croaţia în secolul al XVIII-lea menţionează
existenţa unui "Jassiorum municipium". Numele maghiar al oraşului
("Jászvásár") înseamnă mot-a-mot "Piaţa (Târgul) jassilor"; numele
vechi românesc, "Târgul Ieşilor" (şi forma alternativă "Iaşii"), ar
putea avea aceeaşi semnificaţie.
Știați că…?
· orasul Iasi este al doilea din Romania ca numar de locuitori, dupa
Bucuresti?
· prima carte tiparita in provincia istorica Moldova a aparut in Iasi la 1643?
· un erudit episcop italian, Marco Bandini (Bandinus), vizitator în
1647 în Iaşi, a exclamat încântat la vederea celor 7 coline
albastre-mov, amintindu-i de Roma: „Quasi nova Roma!”
· cele 7 coline care dau renumele orasului se numesc: Șorogari,
Repedea, Breazu, Cetățuia, Bucium-Păun, Galata și Copou-Aurora?
· municipiul Iaşi (istoric Iassi, Іашіі, Iaşii) este reşedinţa
judeţului Iaşi şi principalul centru urban din nord-estul României?
· multe din evenimentele importante din istoria romanilor s-au
petrecut la Iasi, capitala a Moldovei, timp de trei secole
(1564-1862)?
· având în jur de 59 de biserici şi mănăstiri, care de care mai
frumoase, oraşul îşi adjudecă titlul de capitală religioasă a ţării?
· dealtfel, alături de Salonic, Trondheim, Edinburgh şi Praga,
amplasate sub formă de cruce pe harta Europei, Iaşiul este cel de-al
cincelea oraş destinat pelerinajului internaţional?
· patrimoniul sau care consta in 526 de locuri arheologice, 20 de case
memoriale din care 10 sunt muzee cat si 580 monumente istorice si
arhitecturale este numit si Judetul-Muzeu al Romaniei ?
· Iaşi a fost capitala Moldovei în perioada 1564 - 1859, una dintre
cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 şi 1862 şi
capitala României între 1916-1918?
· Iasiul a fost incendiat de trei ori. Prima data, in 1513, au fost de
vina tatarii, apoi otomanii in 1538 si apoi rusii in 1686?
· orasul este infratit cu peste 20 de alte localitati din alte tari?
· Iasi este orașul cu prima scoală de ingineri (1814) ?
· In 1860 este infiintata la Iasi prima universitate din Romania de
catre domnitorul Al. I. Cuza ?
· universitatea “Alexandru Ioan Cuza” (1860) este cea mai veche
institutie de acest gen din Romania?
· surse istorice sustin ca orasul a fost afectat de o epidemie de ciuma in
1734?
· pe aici au pasit Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul,
Alexandru Lapusneanu, Vasile Lupu si alti straluciti voievozi ai
Moldovei?
· În 1434 s-a constituit la Iaşi o Curte Domnească pe locul actualului
Palat al Culturii iar din 1798, înainte de Unirea Principatelor din
1859, a existat în Iaşi un Vice consulat francez?
· din 1888 aici se gasesc relicvele Sf. Cuvioasa Paraschiva, patroana
religioasa a Moldovei?
· in timpul ocupatiei Puterilor Centrale a Bucurestiului (decembrie
1916), Iasiul a redevenit pentru doi ani capitala Romaniei?
· in 1930, numarul evreiilor ieseni reprezenta jumatate din numarul
populatiei de origine romana. Erau atunci: 63.168 romani, 34.662
evrei, 980 germani, 918 rusi restul pana la totalul de 102.872
locuitori fiind reprezentat de maghiari, armeni etc.
· temperatura maxima inregistrata vreodata la Iasi este 40 grade
Celsius, in 27 iulie 1909? Minima termitica este data de valoarea de
-36.3 grade Celsius (1 februarie 1937)?
· religia mozaica (caracteristica evreilor) aproape a disparut din
pesiajul spiritual iesean? Foarte bine reprezentata in 1930, 34,47%
din ieseni, ea a scazut dramatic in zilele noastre (mult sub 1%)?
· in perioada anterioară regimului comunist au avut de suferit zonele
Piaţa Unirii (grav afectată de bombardamentele din 1943-1944), Târgu
Cucului, fost cartier evreiesc, Bulevardul Ştefan cel Mare şi altele
?
· intre 1956 si 1977, populatia orasului s-a dublat, de la 112.977
pana la 265.002. Insa, intre 1992 si 2005 populatia a scazut de la
344.425 pana la 320.888 ?
· in 14 decembrie 1989 mai multi ieseni au fost arestati de Securitate
pentru ca planuiau organizarea unei manifestatii anticomuniste.
Aceasta informatie sta la baza propunerii orasului Iasi ca oras
initiator al Revolutiei din 1989?
· astazi, singura comunitate minoritara mai importanta este cea a
tiganilor (rromilor): 1.2%?
· aici se gasesc vestigiile arheologice ale civilizatiei neolitice
"Cucuteni" din mileniile IV-III i. Hr.; ruinele Curtii Princiare si
Cetatiile Dacice din Cotnari?
· in gradina Copou se gaseste cel mai vechi monument din Romania:
Monumentul Legilor Constitutionale cunoscut ca Obeliscul cu lei
construit de Gh. Asachi?
· Iaşul a fost considerat oraşul marilor idei, al primei mari Uniri,
al primului spectacol de teatru în limba română şi al primului muzeu
literar memorial dar şi oraşul marilor iubiri... oraşul teilor care ne
amintesc în fiecare an de Mihai Eminescu, marele poet al românilor ?
· în Iaşi, găsim prima Grădină Botanică din România, primul teatru
evreiesc din lume, prima tipografie de pe teritoriul românesc, cea mai
veche societate ştiinţifică românească, cel mai vechi monument din
România?
· Iaşul este al doilea centru universitar al ţării, Principalele
campusuri studenţeşti se află în Tudor Vladimirescu (22 cămine) - unde
se află cel mai mare cămin din partea de Sud-Est a Europei, Titu
Maiorescu (4 cămine), Târguşor-Copou (4 cămine), Codrescu (5 cămine şi
complexul internaţional Gaudeamus) şi Agronomie (4 cămine)?
· Iasul detine in egala masura statutul de "oras - muzeu", prestigios
centru universitar si importanta zona economica, constituind o
atractie deosebita pentru cei interesati de cultura, turisti,
studenti, cercetatori si oameni de afaceri?
· prima femeie avocat din România, Ella Negruzzi, şi-a practicat
profesia aici? (Material trimis de prietena clubului nostru Anca Armășelu)
Istorie prezidențială americană: Poreclele
președinților
Toți președinții americani au avut porecle: unele admirative, altele ironice sau defăimătoare.
În timpurile moderne, președinții, membrii familiilor lor, vicepreședinții și cei care lucrau în Casa Albă au primit nume de cod de la servicul secret, unele la fel de interesante ca poreclele date de marele public.
Lui George Washington i s-a dat numele de American Cincinnatus (dictatorul roman care a fost celebru pentru evitarea bătăliilor mari și preferința pentru încăierările mai mici, favorabile părții combatante cu efective mai reduse) sau Sword of the Revolution.
John Adams, mic de statură și rotunjor, a fost poreclit His Rotundity sau Bonny Johnny.
Pentru că era înalt, lui Jefferson i s-a spus Long Tom. Considerat bătrân pentru epoca sa (avea 68 de ani) și cam înafara realității, lui William Henry Harrison i s-a spus Bunica (Granny).
Fiindcă a fost implicat în mai multe scandaluri financiare, președintele Rutherford B. Hayes a fost poreclit His Fraudulency, iar obezului Grover Cleveland i s-a spus Uncle Jumbo.
Înainte de a intra în politică, Harry Truman a ținut un magazin de confecții și mărunțișuri, de unde poreclele de Negustorul de cravate și Negustorul de mărunțișuri (Haberdasher Harry).
Lui Franklin Delano Roosevelt i s-au dat poreclele de The Sphynx și King Franklin, iar lui Richard Nixon Tricky Dick, Dark Dick și Gloomy Gus.
Fiindcă a devenit președinte prin demisia lui Nixon, fără să fie ales, Gerald Ford a primit numele de The accidental president.
John Kennedy nu a avut porecle, dar este bine cunoscut prin numele de cod The Camelot și prin prescurtarea JFK.
Ronald Reagan a fost botezat Dutch și Gipper, înainte de a fi președinte și The great communicator, Ronald of the Right și Teflon President, în timpul mandatelor.
Bill Clinton a avut mai multe porecle, printre care Slick Willie, Bubba și Comeback Kid, iar Bush junior a devenit Dubya (pronunția lui W cu accent sudic). Bush senior a fost: Bush 41, Papa Bush sau Poppy.
Lista poreclelor lui Obama este foarte lungă, cu sute de variante, printre care: Barry Hussein, The Annointed One, The Asshole, Captain Teleprompter, The Narcissist-in-chief, The Empty chair, Liar-in-chief, ObamaMao, Obaminable, The Food Stamp President, Mullah Obama, etc. (MSM)
| 
