92notă informativă
Yüklə 2,74 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Tabelul 1.8 Deschi-zătura
- Numărul de pasageri Numărul de uşi de serviciu la un autovehicul unic cu etaje Clasele I şi A
- Numărul eventual de pasageri şi de membri ai echipajului în fiecare secţie sau nivel Numărul minim total de ieşiri de urgenţă
- Numărul total de pasageri la nivel superior (Aa) Numărul de trape
- 1.6. Cerinţe pentru marcarea autovehiculelor unice
- 2. Cerinţe pentru siguranţa activă
Tabelul 1.7
1.5.27.2. Autovehiculul unic, cu capacitatea de locuri de cel mult 22 de pasageri, trebuie să îndeplinească cerinţele punctului 1.5.7.1. sau 1.5.27.1. din prezenta secţiune, cu referinţă la geamurile de urgenţă şi trapele de siguranţă, precum şi cerinţele minime pentru uşile de serviciu şi uşile de urgenţă expuse în tabelul 1.8. Tabelul 1.8
1.5.27.3. Amplasarea ieşirilor 1.5.27.3.1. Uşa (uşile) de serviciu trebuie să fie amplasată (e) pe latura din dreapta a autovehiculului unic sau pe faţa din spate a autovehiculului. 1.5.27.3.2. Ieşirile trebuie să fie amplasate în aşa fel încît fiecare parte a autovehiculului unic să aibă cel puţin o ieşire. 1.5.27.3.3. În jumătatea anterioară şi jumătatea posterioară a spaţiului pentru pasageri trebuie să fie prevăzută cel puţin cîte o ieşire. 1.5.27.3.4. În absenţa trapelor de siguranţă, trebuie să fie prevăzută cel puţin o ieşire, fie în partea din faţă, fie în partea din spate a autovehiculului unic.
1.5.28.1. Trebuie să fie prevăzut locul pentru instalarea a două extinctoare, dintre care unul – să fie aproape de locul conducătorului auto şi altul – la nivelul superior. 1.5.28.2. Numărul de ieşiri 1.5.28.2.1. Fiecare autovehicul unic cu etaje trebuie să aibă două uşi pe nivelul inferior. Numărul minim de uşi de serviciu este specificat în tabelul 1.9. Tabelul 1.9
1.5.28.2.2. Cu referinţă la numărul minim de ieşiri de urgenţă, de menţionat că numărul total de ieşiri trebuie să corespundă valorilor stipulate în tabelul 1.10, iar numărul de ieşiri pentru fiecare platformă şi pentru fiecare compartiment să fie stabilit separat. Compartimentele de WC şi chicinetele (bucătărioarele) nu se consideră compartimente separate, în sensul definirii numărului de ieşiri de urgenţă. Trapele de siguranţă pot fi considerate doar ca una dintre ieşirile de urgenţă menţionate anterior. Tabelul 1.10
Numărul total de ieşiri este indicat în tabelul 1.10, numărul de ieşiri pentru fiecare etaj şi fiecare compartiment separat este determinat separat. În scopul determinării numărului de ieşiri de urgenţă, ieşirele din WC şi ieşirile din bucătărie nu sînt considerate compartimente separate. Trapele de evacuare pot fi considerate doar ca una din ieşirile de urgenţă indicate mai sus. 1.5.28.2.3. Pe lîngă uşile şi ferestrele de urgenţă, în plafonul platformei superioare a autovehiculelor unice de clasele II şi III trebuie să fie prevăzute trape de siguranţă. Ele pot fi montate, de asemenea, şi la autovehiculele unice de clasa I. În acest caz, numărul minim de trape de siguranţă trebuie să corespundă valorilor specificate în tabelul 1.11.
1.5.28.2.4. Fiecare scară de comunicare interioară este considerată o ieşire de la nivelul superior. 1.5.28.2.5. Toate persoanele care se află la nivelul inferior trebuie, în caz de urgenţă, să aibă acces la exteriorul autovehiculului unic, fără să fie nevoite să urce la nivelul superior. 1.5.28.2.6. Culoarul central al platformei superioare trebuie să fie conectat cu ajutorul unei sau mai multor scări de comunicare interioară la punctul de acces al unei uşi de serviciu sau la culoarul central al nivelului inferior al platformei, care se află la o distanţă mai mică de 3 m de uşa de serviciu respectivă. 1.5.28.2.6.1. În cazul autovehiculelor unice de clasa I şi clasa II se prevăd două sau, cel puţin, o scară, care duce la trecerea inferioară, şi o scară, care duce la ieşirea de urgenţă, dacă la nivelul superior sînt transportaţi peste 50 de pasageri. 1.5.28.2.6.2. Autovehiculele unice de clasa III trebuie să aibă două scări sau, cel puţin cu o scară, care duce la trecerea inferioară şi o scară care duce la ieşirea de urgenţă, în cazul în care la nivelul superior sînt transportaţi mai mult de 30 de pasageri. 1.5.28.3. Amplasarea ieşirilor 1.5.28.3.1. Ieşirile pe fiecare platformă se amplasează astfel încît numărul lor pe fiecare din cele două laturi ale autovehiculului unic să fie practic identic. 1.5.28.3.2. La nivel superior, cel puţin o uşă de urgenţă trebuie să fie amplasată fie pe latura din spate, fie pe latura frontală a autovehiculului unic.
În cazul în care vizibilitatea directă nu este corespunzătoare, se impune instalarea dispozitivelor optice sau de alt tip, pentru a permite conducătorului auto să vadă din scaunul său pasagerii din exterior, în imediata apropiere a fiecărei uşi de serviciu, care nu există o uşă de serviciu acţionată automat. În cazul autovehiculelor unice de clasa I, prezenta cerinţă se aplică, de asemenea, şi referitor la partea interioară a tuturor uşilor de serviciu şi la zonele aflate în imediata apropiere a fiecărei scări de comunicare interioară de la nivelul superior. 1.5.28.5. Barele de mînă şi mînerele Toate scările de comunicare interioară trebuie echipate cu bare de mînă şi mînere adecvate pe ambele laturi, care se instalează la o înălţime de la 800 pînă la 1100 mm deasupra planului orizontal al fiecărei trepte. 1.5.28.6. Protejarea caselor scărilor şi a scaunelor expuse 1.5.28.6.1. La nivelul superior al unui autovehicul unic cu mai multe nivele scara de comunicare interioară trebuie să fie protejată de un parapet închis cu înălţimea minimă de 800 mm măsurată de la planşeu. Muchia inferioară a protecţiei trebuie să se afle la o înălţime de cel mult 100 mm de la planşeu. 1.5.28.6.2. Parbrizul din faţa pasagerilor, care ocupă scaunele din faţă de la nivelul superior, trebuie să fie echipat cu un parapet tapisat. Muchia de sus a protecţiei respective trebuie să fie amplasată vertical la înălţimea de 800 - 900 mm de la planşeul pe care stau picioarele pasagerilor. 1.5.28.6.3. Accesul la urcarea fiecărei trepte şi scări trebuie să fie închis. 1.6. Cerinţe pentru marcarea autovehiculelor unice 1.6.1. Cerinţele pentru marcarea autovehiculelor unice prin numerele de identificare sînt prezentate la punctul 1 al anexei nr.8 la prezenta Reglementare tehnică. 1.6.2. Cerinţe pentru plăcuţa producătorului 1.6.2.1. Pe autovehiculul unic trebuie să fie aplicată plăcuţa producătorului, care nu poate fi detaşată fără utilizarea instrumentelor speciale şi care conţine cel puţin următoarele informaţii: 1.6.2.1.1. Numele sau marcă comercială a producătorului care permite identificarea acestuia; 1.6.2.1.2. Numărul de înmatriculare al autovehiculului unic; 1.6.2.1.3. Masa totală a autovehiculului unic; 1.6.2.1.4. Masa maximă admisă pe axa, suportată de către fiecare dintre axele autovehiculului unic, începînd cu axa faţă. 1.6.2.2. Informaţia pe plăcuţa producătorului trebuie să fie aplicată cu caractere avînd dimensiunea nu mai mică de 4 mm, să fie clară şi să nu se roadă. 1.6.3. Cerinţele pentru asigurarea posibilităţii de identificare a autovehiculelor unice, potrivit plăcuţelor de înmatriculare de stat, sînt menţionate la punctul 6 din anexa nr. 8 la prezenta Reglementare tehnică. 1.6.4. Cerinţe privind marcarea suplimentară pentru autovehiculele unice din categoriile M2 şi M3 1.6.4.1. Marcarea autovehiculelor unice din categoriile M2 şi M3 trebuie să fie clară, vizibilă în interior, aplicată în apropierea uşii din faţă, sub formă de litere sau pictograme, avînd înălţimea de cel puţin 15 mm şi cifrele – avînd înălţimea nu mai mică de 25 mm, care trebuie să cuprindă: 1.6.4.1.1. Numărul maxim de pasageri pe scaune, care pot fi transportaţi în autovehiculul unic; 1.6.4.1.2. Numărul maxim de pasageri în picioare, care pot fi transportaţi în autovehiculul unic. 1.6.4.2. În cazul în care construcţia autovehiculului unic permite modificarea numărului de locuri pe scaune, spaţiului disponibil pentru pasagerii în picioare sau numărului de locuri pentru scaunele rulante, cerinţele de la punctul 1.6.4.1 se aplică în funcţie de configuraţia autovehiculului unic, numărul maxim de locuri pe scaune şi numărul corespunzător de scaune cu rotile şi de pasageri în picioare. 1.6.4.3. În cabina conducătorului auto, într-un loc clar, vizibil pentru acesta, cu litere sau pictograme avînd înălţimea de minimum 10 mm şi cu cifre - de înălţimea minimum 12 mm, trebuie să se indice greutatea bagajelor care pot fi transportate cînd autovehiculul unic este încărcat cu numărul maxim de pasageri şi membri ai echipajului şi care nu depăşeşte sarcina (masa) maximă admisă din punct de vedere tehnic sau sarcina admisă pe oricare dintre axe. 2. Cerinţe pentru siguranţa activă 2.1. Cerinţe pentru sistemele de frînare 2.1.1. Pentru a evalua starea tehnică a sistemelor de frînare, se utilizează cele mai mari valori ale forţelor de frînare. 2.1.2. Autovehiculul unic trebuie să fie echipat cu sisteme de frînare, capabile să îndeplinească funcţiile de frînare, descrise în cele ce urmează.
2.1.2.1.1. Sistemul de frînare de serviciu trebuie să acţioneze pe toate roţile de la un singur dispozitiv de comandă. 2.1.2.1.2. La acţionarea de către conducătorul auto a dispozitivului de comandă din scaunul său, cu poziţionarea ambelor mîini ale conducătorului auto pe comanda direcţiei, sistemul de frînare trebuie să încetinească circulaţia autovehiculului unic pînă la staţionarea lui completă, atît la deplasarea înainte, cît şi înapoi. 2.1.2.2. Sistemul de frînare trebuie să fie în stare: 2.1.2.2.1. Pentru autovehiculele unice cu patru sau mai multe roţi – să acţioneze asupra mecanismelor de frînare prin intermediul a cel puţin jumătate din circuitul dublu al sistemului de frînare, cel puţin pe două roţi (pe fiecare parte a autovehiculului unic), în caz de defecţiune a sistemului de frînare sau a amplificatorului sistemului de frînare; 2.1.2.2.2. Pentru autovehiculele unice cu trei roţi – să acţioneze asupra mecanismelor de frînare prin intermediul unuia din circuitele sistemului cu circuite separate sau prin acţionarea de către conducătorul auto, din scaunul său, cel puţin cu o mînă pe volan, a dispozitivului de comandă al frînei de parcare (staţionare). 2.1.2.3. Sistemul de frînare de parcare trebuie: 2.1.2.3.1.Să fie acţionat liber de către conducătorul auto de la locul său de muncă, indiferent dacă autovehicul unic este în mişcare sau staţionează; 2.1.2.3.2. Să încetinească toate roţile, cel puţin ale unei axe; 2.1.2.3.3. Să aibă un dispozitiv de comandă, care, în cazul în care este acţionat, să poată păstra starea de încetinire a autovehiculului unic numai prin mijloace mecanice. 2.1.3. Forţele de frînare pe roţi nu trebuie să apară în cazul în care frînele nu se aplică. 2.1.4. Acţionarea sistemelor de frînare de serviciu şi de siguranţă trebuie să asigure o reducere sau o creştere adecvată a forţelor de frînare (de decelerare a autovehiculului), cu scăderea sau creşterea, corespunzător, a forţei de acţiune asupra dispozitivului de comandă al sistemului de frînare. 2.1.5. La aplicarea sistemelor de frînare nu trebuie să apară vibraţii puternice neobişnuite. 2.1.6. Sistemele de frînare hidraulice şi pneumatice trebuie să fie etanşe. 2.1.7. Orificiile de umplere ale tuturor rezervoarelor pentru lichide trebuie să fie uşor accesibile şi echipate cu capace. 2.1.8. În cazul autovehiculelor unice cu cel puţin patru roţi, toate rezervoarele pentru lichide trebuie să asigure posibilitatea verificării nivelului de lichid în raport cu nivelul minim marcat fără deschiderea rezervorului, cu ajutorul: 2.1.8.1. Secţiunii transparente a rezervorului; 2.1.8.2. Lămpii roşii de avertizare care luminează atunci cînd nivelul lichidului în rezervor atinge nivelul său minim. 2.1.9. În cazul autovehiculelor unice cu cel puţin patru roţi, sistemul hidraulic de frînare trebuie să fie echipat cu o lampă de semnalizare de culoare roşie, care este activată de un semnal de la un senzor de presiune, ce informează despre defecţiunea oricărei părţi a sistemului de frînare hidraulic, legată de scurgerea lichidului de frînă, simultan cu acţionarea sistemului de frînare de serviciu, şi care arde pînă cînd defecţiunea nu este înlăturată (dacă aprinderea este activată), sau este un mijloc de a controla nivelul de lichid din rezervor, cu condiţia că rezervorul este direct legat de spaţiul în partea din faţă a pistonului cilindrului principal de frînă. 2.1.10. Una şi aceeaşi lampă de semnalizare poate îndeplini funcţia de monitorizare a nivelului de lichid din rezervor şi de control al sistemului de frînare hidraulic. Lampa de semnalizare trebuie: 2.1.10.1. Să fie în stare de funcţionare; 2.1.10.2. Să fie bine fixată; 2.1.10.3. Să fie vizibilă şi ziua şi pe timp de noapte din scaunul conducătorului auto; 2.1.10.4. Să aibă o marcare corespunzătoare clară în formă de inscripţie sau pictogramă; 2.1.10.5. Să aibă un dispozitiv de testare a stării de funcţionare a lămpii de semnalizare, care să permită a-i verifica funcţionalitatea din scaunul de lucru al conducătorului, fără a deschide rezervorul.
2.1.11.1.1. Trebuie să se utilizeze dispozitivul de comandă de picior (pedala), care se deplasează uşor cînd piciorul are o poziţie firească. 2.1.11.1.1.1. Cînd pedala este apăsată la maximum, trebuie să rămînă un joc între pedală şi planşeu. 2.1.11.1.1.2. Cînd pedala se eliberează, trebuie să revină în poziţia sa iniţială. 2.1.11.1.2. În sistemul de frînare de serviciu urmează să fie prevăzută o reglare compensatorie în legătură cu uzura materialului de frecare a garniturilor de frînă. Astfel de reglări trebuie să fie efectuate în mod automat pe toate axele autovehiculelor unice cu cel puţin patru roţi. 2.1.11.1.3. Dacă există dispozitive de control separate pentru sistemele de frînare de serviciu şi de siguranţă, acţionarea simultană a celor două elemente de comandă nu trebuie să conducă la dezactivarea simultană a sistemelor de frînare de serviciu şi de siguranţă. 2.1.11.2. Sistemul de frînare de parcare (frîna de parcare sau frîna de mînă) 2.1.11.2.1. Frîna de parcare trebuie să aibă o comandă proprie, independentă de elementul de comandă al frînei de serviciu. 2.1.11.2.1.1. Elementul de comandă al frînei de parcare trebuie să fie echipat cu un mecanism de blocare operaţional. 2.1.11.2.1.2. Nu trebuie să fie posibilă dezactivarea frînei de parcare prin atingerea elementului de comandă. 2.1.11.2.2. Pentru frîna de parcare urmează a fi prevăzut un sistem de reglare manuală sau automată compensatorie în legătură cu uzura materialului de frecare a garniturilor de frînă. 2.1.12. Autovehiculele unice din categoriile M2, M3, N2, N3, O3 şi O4 trebuie să fie echipate cu sisteme de frînare antiblocare (ABS - Antilock Braking System). 2.1.13. Cerinţe pentru SFA (în caz de necesitate) 2.1.13.1. Nu trebuie să existe nici o deteriorare vizibilă, fixare nesigură sau detaşare a elementelor ABS. 2.1.13.2. În scopul monitorizării stării de funcţionare a ABS, urmează a fi instalată o lampă de semnalizare, care trebuie să: 2.1.13.2.1. Fie în stare de funcţionare; 2.1.13.2.2. Fie fixată bine; 2.1.13.2.3. Fie vizibilă la lumina zilei şi pe timp de noapte din scaunul conducătorului auto; 2.1.13.2.4. Aibă o marcare clară corespunzătoare sub formă de inscripţie sau pictogramă; 2.1.13.2.5. Să se conecteze atunci cînd se activează ABS după conectarea aprinderii şi să se deconecteze nu mai tîrziu decît în momentul cînd autovehiculul unic atinge viteza de 10 km / h. 2.1.13.3. Autovehiculele unice echipate cu ABS, la frînarea în stare de funcţionare (ţinîndu-se cont de masa conducătorului auto), cu o viteză iniţială de cel puţin 40 km/h, trebuie să se deplaseze în limitele coridorului de circulaţie rectiliniu, fără derapaj, iar roţile nu trebuie să lase nici o urmă de blocare a lor pe suprafaţa drumului pînă la momentul dezactivării ABS la atingerea vitezei de circulaţie corespunzătoare pragului de dezactivare a ABS (nu mai mult de 15 km / h). Funcţionarea dispozitivelor de semnalizare a ABS trebuie să corespundă cu starea bună de funcţionare. 2.1.14. În scopul asigurării verificărilor tehnice periodice ale sistemelor de frînare, trebuie să fie posibilă verificarea uzurii garniturilor frînelor de serviciu din afara sau de dedesubtul autovehiculului unic, folosind doar uneltele sau echipamentul livrate împreună cu autovehiculul unic; de exemplu, prin orificiile de inspecţie corespunzătoare sau prin alte mijloace. Alternativ, se admit dispozitivele sonore sau optice de avertizare a conducătorului auto la locul său de muncă despre necesitatea înlocuirii garniturilor. Ca semnal vizual de avertizare poate fi folosit semnalul galben de avertizare. 2.1.15. Frîna de serviciu se verifică în baza indicilor eficienţei frînării şi stabilităţii autovehiculului unic la frînare, iar frînele de securitate, parcare şi auxiliară – în baza indicilor eficienţei frînării, în conformitate cu tabelele 2.1. şi 2.2. din prezenta secţiune. 2.1.16. Sistemul de frînare de serviciu al autovehiculului unic trebuie să asigure respectarea standardelor eficienţei de frînare pe standuri în conformitate cu tabelul 2.3. sau în condiţii rutiere, în conformitate cu tabelul 2.4. sau 2.5. din prezenta anexă. Viteza iniţială a frînării la încercările în condiţii rutiere este de 40 km / h. Masa autovehiculului unic la încercări nu trebuie să depăşească masa totală admisibilă. 2.1.17. În condiţii rutiere, în timpul frînării cu frîna de serviciu, cu o viteză iniţială a frînării de 40 km/h, autovehiculul unic nu trebuie să iasă nici cu o parte a sa din coridorul normativ de circulaţie cu lăţimea de 3 m. 2.1.18. La încercările pe standuri se admite diferenţa relativă a forţei de frînare pe axa roţii (în procente din valoarea maximă) pentru axele autovehiculului unic cu mecanisme de frînare a roţii cu disc nu mai mult de 20% şi pentru axe cu mecanisme de frînare a roţii cu tambur nu mai mult de 25%. Pentru autovehiculele unice din categoria M1, pînă la sfîrşitul perioadei de rulare, se admite aplicarea standardelor stabilite de producător în documentaţia de exploatare. Yüklə 2,74 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||