A etapa veche

NOTE

1 Istoric grec din sec. IV î.e.n. Opera sa, Hellenika (Istoria Greci­ei), continuă Războiul Peloponesiac al lui Tucidide. Azi nu se păstrează din ea decît fragmente.

2 Peştera se afla în muntele Ida din Creta.

8 Anacronism. Nikias, strateg şi om politic atenian, făuritorul păcii din timpul războiului peloponesiac (421 î.e.n.), nu poate fi solul trimis în Creta după Epimenides (c. 600 Le.n.) .G. Huxley, Nikias and the plague, „Greek, Roman and Byzantine Studies", Durham, X, 1969, p. 235 — 239, sugerează că acest Nikias a plecat în Creta trimis anume să aducă colecţia de oracole redactate de Epimenides, foarte apreciate pe atunci cînd ciuma era considerată o calamitate trimisă de Apollon. Re­latarea contopeşte evenimente petrecute la distanţă de peste un secol.

* Divinităţi secundare cretane. Despre cureţi exista credinţa că ei 1-au apărat pe Zeus, ascuns în Creta de mama sa, spre a nu fi devorat de Kronos. Dansînd şi lovindu-şi puternic scuturile, cureţii acopereau ţipetele copilului divin (M. P. Nilsson, Geschichte der Griechischen Religion, voi. I, Miinchen, Beck, 1955, p. 322). Corybanţii, divinităţi legate de cultul Cybelei din Prigia, au fost cu vremea asimilaţi cureţilor.

8 Personaje legendare cu funcţia de judecători în Infern. Deşi citată ca fiind o lucrare în proză, Despre Minos şi Rhadamanthys pare să fi fost totuşi un poem în versuri. Vezi A. Prenkian, Note si Comentarii la Diogenes I/aertios, op. cit., p. 534.

8 Scriitor din ^epoca postalexandrină, autorul unei lucrări intitulată Despre Poeţi.

7 Acest nume legendar evocă obîrşia lui Epimenides din partea sudici a insulei Creta, unde se afla aşezat marele centru urban Phaistos.

76

NOTE LA EPIMENIDES

1 Informaţia că IJpimenides ar fi avut trupul tatuat pare stranie, deoarece tatuajul nu intra în practicile greceşti.

1 Personaj necunoscut. Este totuşi menţionat de Apuleius, în Apologia 27 în calitate de mag. Pacea probabil parte din aceeaşi pleiadă de scriitori de oracole ca şi Bpimenides.

18 De remarcat că principiile pare stau la baza concepţiei cosmogonice a lui Bpimenides sînt de natură materială, aerul, întocmai ca la Anaxi-menes şi un mediu de lumină, care aminteşte de o influenţă hesiodică (vezi Theogonia 123).

11 După unele opinii, o schemă ca aceasta aparţine unei epoci foarte tîrzii (elenistică ?) şi nu poate fi suită pînă în secolul VI î.e.n.

11 în Theogonia hesiodică, Styx-ul este considerată drept cea mai vîrstnică fiică a Oceanului şi a zeiţei Tethys.

18 Typhon, personaj mitologic monstruos, ultimul fiu al Geei şi al Tartarului. Braţele lui întinse atingeau răsăritul şi apusul, în loc de degete avea capete de şerpi iar de la brîu în jos era înfăşurat cu vipere. Cînd zeii 1-au văzut atacînd Olimpul, de teamă au fugit şi s-au ascuns în Egipt. Numai Zeus, ajutat de Atena, i-a opus rezistenţă, doborîndu-1 prin puterea fulgerului, după care 1-a acoperit cu muntele Btna din Sicilia.

14 Unde a fost întemeiat oracolul de la Delfi. Vezi Strabon IX, 3,6.

15 Unitate compusă din două părţi sau două elemente. Din oul I^edei fecundat de Zeus s-au născut, de fapt, două perechi de gemeni. Castor şi Pollux, Elena şi Clytemnestra, spune legenda.

PHEREKYDES DIN&SYROS NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Pherekydes din Syros a trăit în sec. al Vl-lea şi nu trebuie confundat cu genealogistul atenian din sec. al V-lea. Unii îl consideră contemporan cu cei „şapte înţelepţi" (s-a născut în timpul regelui lydian Alyattes şi a murit în jurul celei de-a 45-a olimpiade: 600 — 597 î.e.n.) ; alţii îl fac contemporan cu Cyrus, către a 59-a olimpiadă; o altă ipoteză îl prezintă ca trăind pe vremea lui Anaximandros (G. S. Kirk şi J. E. Raven, PPh). Toate acestea concordă totuşi cu tradiţia că ar fi fost îngropat de disci­polul său, Pythagoras.

Pherekydes pare să fi propagat cel dintîi Jn Grecia învăţătura despre metempsihoză şi tot el se crede că a descoperit arta geometriei, ceea ce n-ar fi surprinzător pentru un'fdascăl al lui Pythagoras.

Din opera sa, intitulată Heptamychos ('I$ii:-T:â.\i.uyoţ) sau Theogonia, n-au rămas decît fragmente păstrate în cîteva citate.

Bun cunoscător al operei lui Hesiod, Pherekydes din Syros, potrivit unor ştiri antice, ar fi cunoscut şi studiat şi doctrina lui Thales. Lui i se atribuie încercarea de a face o apropiere între Hesiod şi Thales. îa Heptamychos, titlu traductibil prin „Genunea cu şapte abisuri" recunoaşte existenţa a şapte zone cosmice, eventual identificabile cu marile divinităţi ale Olimpului.

PHEREKYDES DIN SYROS

A) VIAŢA ŞI OPERA

1. DIOG. Z,ASRT. l, 116 şi urm. Pherekydes din Syros, fiul lui Babys, după cum spune Alexandros în Succesiunea filosofilor, a fost elevul lui Pittacos [fr. 139 FHG III, 240]. Theopompos [FGrHist. 115, F, 71, II, 550] spune că aces­ta a scris cel dinţii despre natură şi zei. Se relatează multe lucruri minunate despre el; între altele că, plimbîndu-se pe ţărmul insulei Samos şi văzînd o corabie ce plutea sub un vînt prielnic, ar fi zis că nu peste mult timp se va scufunda ; si într-adevăr, aceasta s-a şi scufundat chiar sub ochii lui ; de asemenea, bînd apa scoasă dintr-o fîntînă a prezis că peste două zile va avea loc un cutremur şi aşa a şi fost.

Se păstrează o carte de la Syrian care consemnează astfel din ce provine începutul [lumii ] : Zas1 si Chronos. . . [B l J; s-a păstrat şi cadranul solar din insula Syros [cf. Sckol. la Odiseea XV, 404].

Urmează epigrama lui Diogenes.

(121) A trăit în timpul celei de a 59-a olimpiade.

2. Lex. Suda. Pherekydes syrianul (se află o insulă în Ciclade, Syra, vecină cu Delos) fiul lui Babys. S-a născut în timpul regelui Alyattes al lydienilor, încît este contem­poran cu cei şapte ? înţelepţi şi a fost plasat în jurul celei de a 45-a olimpiade [600—597 î.e.n.]. Se spune că Pythago-ras a fost instruit de acesta, dar că Pherekydes nu a avut nici un profesor, ci s-a străduit să se instruiască singur, deţinînd cărţile apocrife ale fenicienilor2. . . Se mai spune

79

PHEREKYDES DIN SYROS

că tot el a introdus cel dinţii teoria cu privire la metem­psihoză. Pherekydes a rivalizat prin învăţătura sa, cu Thales. I/ucrarea care a notat toate acestea

5. [10 Kern]. CICERO, Tuse. I, 16, 38. Aşadar, cred în-tr-adevăr că si alţii au spus acest lucru timp de atîtea vea­curi, dar ceea ce s-a transmis prin tradiţie literară şi anume că sufletele oamenilor sînt veşnice, a spus-o prima oară Pherekydes din Syros, [Pherekydes] cel vechi, de bună seamă, căci a trăit pe cînd domnea purtătorul aceluiaşi nume ca al meu [Servius Tullius, 578—535 î.e.n.]. APONIUS, la Cântarea cântărilor [ed. Bottino şi Martini, Roma, 1843], V, p. 95 şi urm. la Cant. 3, 5. în cartea precedentă am specificat că prin „depunerea de jurămînt pe căprioare şi pe cerbi, fiice ale Ierusalimului" se înţelege întruchiparea învăţăturilor filosofice ale lui Thales si Pherekydes... Pherekydes era încredinţat că avem un spirit celest şi un al doilea plămădit din seminţe telurice, într-adevăr, a descris înaintea tuturor natura şi originea zeilor. Ştiut este că această lucrare are mare importanţă pentru religia noastră, de vreme ce recunoaşte că zeii s-au născut în mod ruşinos, au dus o viaţă şi mai ruşinoasă încă si că cei pe care idolatrul îi considera zei au murit în chipul cel mai infamant.

7. ARISTOTEL, Metaph. XIII, 4, 1091 b 8. Cînd unii dintre aceşti teologi au început să se influenţeze reciproc si să nu le mai redea pe toate în chip mitic, ca Pherekydes, de pildă, s-au găsit şi alţii care să considere că primul creator [adică Zeus] este supremul Bine, aşa cum cred Magii. 7 a. PLOTIN V, l, 9. Astfel, unii dintre cei vechi, foarte apropiaţi de ucenicii lui Pythagoras şi unii din cei de după acesta, cît şi discipolii lui Pherekydes, aveau intense preocu­pări despre această natură (înţeleasă ca Unul etern şi cognoscibil).

80

A) VIAŢA ŞI OPERA

8. DAMASCIUS, de principiis 124 B [I, 321 R. din Eude-mos, fr. 117]. Pherekydes din Syros < spune că> Zas, Chronos şi Chthonia sînt dintotdeauna primele trei principii;. .. că Chronos a făcut din propria-i sămînţă focul, mişcarea aeru­lui şi apa5..., din care, despărţite în cinci abisuri, s-a constituit o generaţie întinsă de zei, numită ,,generaţia celor cinci abisuri", ceea ce poate însemna acelaşi lucru cu „pentacosmosul". Cf. B 1.

9. PROBUS, ad Verg, Buc. 6, 31. De aceeaşi părere este şi Pherekydes, dar propune elemente diferite; el spune: Zas şi Chthonia şi Cronos, înţelegînd focul, pămîntul şi timpul6. Eterul este cel ce stăpîneşte, pămîntul, cel ce este stăpînit, iar timpul, cel în care îşi găseşte rînduiala orice parte a lumii. HERMIAS, Irrisio gentilium philosophorum 12 (D. 654). Pherekydes spune că principiile sînt Zas şi Chthonia şi Cronos : Zas este văzduhul, Chthonia pămîntul, Cronos este timpul; văzduhul este cel ce acţionează, pă­mîntul, cel ce suportă acţiunea, iar timpul elementul în care se desfăşoară toate cele cîte se petrec. IOANNES I/YDUS, de mensibus IV, 3. Soarele însuşi [este Zeus], după Pherekydes.

10. SEXTTJS EMPIRICUS, Pyrrhon. Hyp. III, 30. Phereky­des din Syros spune că pămîntul este principiul tuturor lucrurilor.

11. MAXIMOS DIN TYR X, p. 174 Reiske. Dar exami­nează cu grijă şi creaţia filosofului din Syros, si pe Zas şi pe Chthonia şi de asemenea pe Eros, şi naşterea lui Ophioneus7 şi lupta zeilor [B 4] şi ,,p o m u l"8 şi „p e p l o s" - u l9 [B 2].

B) FRAGMENTE

l [I Kern, de Orphei ceti. theogon. p. 84]. DIOG. LAERT. I, 119. Zas şi Chronos şi Chthonia existau dintotdeauna : dar Chthoniei i s-a dat numele Fyj (Ge) de vreme ce Zas i-a dat acesteia în dar pămîntul. Cf. HERODIAN II, p. 6, 15.

81

PHEREKYDES DIN SYROS

Căci e si Aiţ şi ZTJV şi ATJV si Za^ la Pherekydes, după in­flexiunea proprie. Cf. A 8.

1 a. ACHIŢI,., Isagoge (in Araţi Phaen.) 3 (31, 28Maass). Dar Thales din Milet şi Pherekydes din Syros consideră principiul tuturor lucrurilor apa, pe care Pherekydes o numeşte şi Xdco? (Chaos), luînd aceasta, după cum se pare, de la' Hesiod, care spune [Theog. 116]: ,,într-adevăr, Chaosul s-a născut cel dinţii".

2 [4]. GRENFEU.-HTJNT, Greek Papyr. Seria II, n. 11, p. 23. „Pentru el...10, un peplos". CLEMENT, Stromat. VI, 9 (II, 428, 19 St.). De asemenea, Homer, pomenind despre scutul făcut de Hefaistos [spune] : ,,pe faţa scutu­lui a făurit pămîntul, apoi cerul şi marea, a înfăţişat în continuare uriaşa putere a fluviului Okeanos" [Iliada XVIII, 483, 607]; Pherekydes din Syros spune: „Constru­iesc. .. lăcaşuri". VI, 53 (II, 549, 4) din Isidoros: [ca oamenii] să înveţe ce este stejarul înaripat şi mantia brodată (,,peplos"-ul) de pe acesta11, toate cîte le-a spus Pherekydes despre divinităţi, prezentîndu-le în mod alegoric, preluînd o atare concepţie de la prezicerea lui Cham12.

col. 1. ,,Bi construiesc pentru acesta [Zas] lăcaşuri multe şi mari. După ce le-au terminat pe toate si au adus lucrurile necesare în locuinţă si slujitori şi slujitoare şi toate celelalte cîte trebuie, cînd toate sînt gata, fac căsătoria13. Dar, cînd sosi a treia zi de nuntă, Zas face o mantie mare şi frumoasă si brodează pe ea imaginea Gaiei şi a lui Ogenos şi lăcaşu­rile lui Ogenos14... (Şi Zas aşa vorbi către Chthonia)

col. 2. Vrînd ca a ta să fie nunta, prin aceasta te cinstesc. Tu, fă-mi bună primire şi uneşte-te prin căsătorie cu mine". Se spune că atunci pentru prima oară s-au instituit acele daruri care se dau logodnicei în ziua în care îşi des­coperă chipul15; din aceasta s-a făcut un obicei şi pentru zei şi pentru oameni. Logodnica, primind cu bunăvoinţă mantia, îi răspunde ...

82

B) FRAGMENTE

3 [2]. PROCLOS, la PLATON, în T im. 32 C; II, 54, 28 Diehl. Pherekydes spunea ca Zeus, avînd de gînd să creieze lumea, s-a preschimbat în Eros, deoarece a condus Universul, după ce 1-a constituit din lucruri contrare, spre armonie şi înţelegere şi a implantat în toate aceeaşi năzuinţă precum şi unitatea care străbate pretutindeni.

4 [3]. ORIGENES, Contra 'Celsum VI, 42 [II, 111, 13 K.; din Celsus]. Pherekydes, născut cu mult mai înainte decît Heraclit, povesteşte că o armată a fost opusă altei armate şi că a fost numit conducător al uneia C r o n o s, iar al celeilalte, Ophioneus. Istoriseşte provocările la luptă si luptele propriu-zise şi că au încheiat o convenţie, conform căreia aceia din ei care aveau să cadă în O g e n o s, să se considere învinşi, iar ceilalţi, care i-ar fi prăvălit şi ieşit victorioşi, să ia în stăpînire Cerul. Pherekydes spune că de această hotărîre ţin misteriile privitoare la Titanii şi la Giganţii care, după cît se povesteşte, au luptat cu zeii, precum, şi misteriile de la egipteni, referitoare la Typhon şi Horos şi Osiris. PHILON DIN BYBI/5S, Sanchuniath. [EUSEB./ P.E. I, 10, 50]. Luînd de la fenicieni tradiţia, Pherekydes în istoriile sale despre zei povesteşte despre zeul numit de el Ophioneus şi despre o p h i o n i z i.

5 [6]. ORIGENES, Contra Celsum VI, 42 [II, 112, 20 K.]. Comentînd epopeile homerice [Iliada I, 590; Iliada XV, 18], [Celsus] spune că vorbele lui lupiter adresate Herei reprezintă cuvîntul zeului către materie ; că aceste cuvinte către materie sînt enigmatice, anume că zeul a adunat-o la un loc şi a înfrumuseţat-o modelînd-o după anumite rînduieli, deşi se afla de la început într-o cumplită neorîn-duială şi că pe demonii din jurul ei, cîţi erau nesupuşi, pedepsindu-i, i-a prăvălit pe tărîmul acesta. Arată că Pherekydes, avînd astfel în minte versurile lui Homer, ar fi spus: „sub acest tărîm se află ţinutul Tartarului; pe acesta îl păzesc fiicele lui Boreas (vîntul nordic), Harpiile si Thyella (Furtuna)16; acolo îl alungă Zeus pe oricare dintre zeii care nu s-ar arăta supus".

6 [5]. PORPHYR., de antr. Nymph. 31. Pherekydes din Syros vorbeşte despre abisuri şi gropi şi peşteri

83

şi u ş i şi p o r ţ i şi prin aceasta face aluzie la originea şi la viaţa de după moarte a sufletelor... PROCLOS la Pluton, în Tim. 29 A ; I, 333, 28 D. Cei vechi numesc lumea peşteră [cf. şi 31 B 120] şi închisoare [44 B 15] şi grotă.. .

7 [0]. PSEUDOGAL., [adică PORPHYR.], ad Gaurum, ed. Kalbfl. [Abh. Beri. Ak. 1895] 34, 26. Şi de aici Numenios în mare măsură cît şi interpreţii doctrinei lui Pythagoras acceptă prin tradiţie existenţa rîului numit de Platon [Rep. X, 621 A] Ameles, de către Hesiod şi orfici Styx, iar de către Pherekydes, răspîndirea seminţei. 8 [9]. Schol. APOLL. RHOD. I, 645 Pherekydes spune că Aithalides primise de la Hermes darul ca sufletul său să fie cînd în Hades cînd în ţinuturile de deasupra pămîntului.

NOTE

1 Zas: numele unei puteri din triada Zas (Zes), Chthonia şi Chronos. Vezi în continuare B 1. După opinia lui G. S. Kirk (PPh. p. 55), divi­nitatea aparţinînd acestei triade nu are nici o contingenţă cu Zeus, deşi legendele mitologice despre Zas, de provenienţă orfică, sînt uneori calchiate după legendele privitoare la perechea Zeus-Hera.

2 Aluzie la cosmogonia atribuită de Philon din Byblos (la Eusebios, Pmep. Evang. I, 10) fenicianului Sanchuniathon, care ar fi trăit înaintea lui Homer, chiar înainte de războiul troian. Descoperirile arheologice de la Ras-Shamra (Syria), unde s-a găsit o bibliotecă cu tăbliţe de lut, par să confirme existenţa unor poeme cosmologice de tipul aceluia atri­buit lui Sanchuniathon. P. Walcot, Hesiod and the Near East, ed. cit., p. 17-18; 132.

* Această peşteră, cu ramificaţii adinei (mychoi), este o imagine a Universului, curentă în Theogoniile orfice. Are fie cinci prăpăstii şi atunci se numeşte Pentemychos, fie şapte, Heptamychos. Vezi în continuare A 8. Nu se ştie dacă aceste întinderi lipsite de lumină reprezintă totodată şi spaţiile în care s-au alcătuit elementele lumii materiale. Aşa cum rezultă din''consemnările lui Damascius (sec. V e.n.), ele erau în orice caz locul de baştină al generaţiilor de zei (A 8).

4 După părerea lui G. S. Kirk (PPh. p. 50), aici ar fi pomenită nu o lucrare a lui Pherekydes din Syros, ci o scriere a biografului atenian, purtător al aceluiaşi nume.

6 Acest text, deosebit de însemnat pentru ilustrarea contingenţei dintre gîudirea lui Pherekydes şi textele orfice, dovedeşte orientarea filosofului spre tezele milesienilor despre elementele primordiale şi materialitatea lumii. Evident, Pherekydes nu s-a putut desprinde de elementele mitice

85

care abundă în theogoniile hesiodice şi orfice, dar esenţială este teza sa despre geneza principalelor aspecte ale lumii materiale din sămînţa lui Chronos. Asupra acestui aspect al trinităţii, Zas, Chronos, Chthonia, s-au făcut numeroase speculaţii. După cît se crede, componentele trini­tăţii reprezintă zone ale Universului, considerat în înălţime şi^în adîncime. Vezi H. Frănkel, Dichtung und Philosophie der Griechen, ed. cit., p. 280 şi urm.; Jean-Pierre Vernant, Leş origines de la pensie grecque, Paris, P.U.F., 1969, p. 111 şi Wilhelm Capelle, Die Vorsokratiker, ed. II, Berlin, Akademie-Verlag, 1961, p. 131.

6 în acest text latin, Chronos, transcris Cronos, este tradus prin cu-vîntul tempus. ceea ce constituie o confuzie, care a dat naştere la multe comentarii eronate, după cum rezultă chiar din textul următor, ce aparţine lui Hermias, un comentator tîrziu al scrierilor platoniciene

(sec. V e.n.).

7 Ophioneus, monstru cu înfăţişare de reptilă, corespunde, oarecum,

lui Typhoeus din Theogonia hesiodică, v. 820 şi urm.

8 în limba greacă TO SivSpov, imaginea unui trunchi de pom tăiat, care pluteşte liber în spaţiu, semnificînd forma pămîntului. Vezi mai

departe B 2.

9 Peplos : „văl", semnificînd bolta cerului. Vezi B 2.

10 Adică pentru Zas.

11 Ca şi trunchiul de pom tăiat, împodobit cu aripi, „peplos"-ul este o- imagine-semn, aparţinînd tezaurului imagistic orfic despre înfăţişarea pămîntului. Mantia ce-1 acoperă, ,,peplos"-ul, simbolizează cerul înstelat,

pe care „flutură" norii.

12 Cham, fiul lui Noe ? Zoroastru ? G. S. Kirk — J. B. Raven, PPh.

p. 65, nota 2.

13 între Zas şi Chthonia, care poartă şi numele de Gea sau Hera.

Ibidem, p. 61.

14 Pentru Ogenos (Oceanul), cf. akkad. Uginna = „cerc". Ibidem,

p. 62.

16 Ritualul dezvăluirii feţei (anakalypteria) în timpul ceremoniei sacre a căsătoriei marchează o transformare, o trecere de la o stare la alta. Acest ritual era de rigoare în misteriile eleusine cînd seTdezvăluia capul zeiţei Demeter, echivalată cu Chthonia din trinitatea orfică.

16 Cf. Theogonia, fr. l şi nota 1.

LIRICI AI SECOLULUI VII

TYRTAIOS NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Poet elegiac (sec. VII î.e.n,). Sosind la Sparta din Asia Mică (Milet?) unde înflorise elegia patriotică şi politică, Tyrtaios a devenit purtătorul de cuvînt al guvernăinîntului spartan. Primele două fragmente pe care le redăm mai jos aparţin unei mari elegii intitulată Eunomia (Buna

rînduire).

Fr. l

însuşi Cronidul, soţ al Herei cu mîndră cunună, a dăruit acest oraş Heraklizilor1. Părăsind împreună cu ei Brineouul2 înzăpezit, sosit-am noi în larga insulă a lui Pelops.

Fr. 2 Diehl

Fr. 2

Căci astfel a dat un oracol Apollon, stăpîuul cu arc de argint, departe ţintaşul cu plete de aur, vorbind din sanc­tuarul cel îmbelşugat3: „strînsi la Sfat4, tara s-o cîrmu-iască basileii5, prea cinstiţi de zei, şi venerabilii bătrîni. Cît priveşte pe oamenii din popor6, să facă la fel, ascul-tînd de legiuirile drepte7. Să grăiască numai vorbe frumoase şi să săvîrşească numai lucruri drepte, să nu uneltească

87

îndrăzniţi! Sînteti doar neamul neînfrîntului Herakles, Zeus nicicînd nu'si-a plecat grumazul.

Fr. 8 Diehl, 1-2

88

TYRTAIOS

ceva rău împotriva acestei cetăţi. Victoria şi puterea vor urma atunci mulţimea poporului". Iată ce-a dezvăluit Phoibos cetăţii despre ceea ce [întrebase I,ycurg].

Fr. 3 a Dieh.1

Fr. 3

Frînţi de poveri8 ca măgarii sub greul desagilor, iată-i Prinşi de porunci care dor; poartă-n spre aprigi stăpîni O jumătate din rodul cu care îi bucură glia.

Fr. 5 Diehl

(trad. Simina Naica)

Fr. 4

FRAGMENTE

Fr. 5

Niciodată bunul renume nu-i piere8. Neuitat îi este numele. Deşi se află sub pămînt, a devenit nemuritor. Pe acel care fără dezminţire se distinge în luptă şi se bate vitejeşte pentru patrie şi neam îl nimiceşte impetuosul Ares. Dar dacă îi este hărăzit să scape de crudul destin al morţii, învingător, are parte de gloria războinică. Toţi îl cinstesc, deopotrivă tineri şi bătrîni.

NOTK

1 Urmaşii lui Herakles, deveniţi regi ai Spartei, după ce au coborît în Pelopones venind din nordul golfului Corint, înstăpînirea lor asu­pra văii fluviului Eurotas este cunoscută sub numele de „întoarcerea Heraklizilor".

2 Ţinut în Dorida, de unde coborîseră Heraklizii. Mitul se referă la perioada invaziei triburilor greceşti din nord-vest spre Pelopones.

, 3 Sanctuarul de la Delfi.

4 în limba greacă pooX^j, „sfatul bătrînilor", prezidat de „regi".

6 Regii Spartei aparţineau unor ramuri diferite, Heraklizii şi Eury-pontizii; ei guvernau alternativ, deţinînd numai comanda militară.

* în text: Sforăi dcvSpsţ, „cetăţeni", membri ai Demos-ului (Aduna­rea Poporului).

7 în gr. ei&eîoi £v)tpat. Vezi Pausanias IV, 6—5 şi Plutarh, Lycurg VI, 7.

8 Este vorba despre messenienii cuceriţi de spartani în a doua jumă­tate a sec. VII î.e.n., după lupte care au durat 20 de ani. Vezi Pausa­nias IV, 14, 5.

• Aceluia care îşi dă viaţa pentru patrie.

ALKMAN NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Alkman din Sardes, sec. VII î.e.n., poet liric coral, chemat la Sparta ca instructor de coruri. Opera sa lirică cuprinde o mare varietate a speciilor cîntecului coral: parthenia, imnuri, hyporcheme ş.a. în volumul XXIV din seria papirusurilor de la Oxyrhynchus, sub nr. 2390 a fost publicat un fragment dintr-un comentariu alexandrin* la opera lui Alk­man care ne aduce ştirea despre existenţa unui poem cosmogonic scris de poet. Deoarece schema devenirii lumii materiale imaginată la Alkman diferă de cea propusă de Hesiod în Theogonia, informaţiile comentatorului alexandrin despre acest poem sînt de cea mai mare"; însemnătate.

Cea căreia Alkman îi acorda un rol primordial în orînduirea lumii era Tethys (apa sărată). Poetul introduce ideea existenţei veşnice a ma­teriei, pe care demiurgul Tethys nu o creează, ci doar o rînduieşte. Din comentariul publicat în volumul mai sus menţionat nu reiese însă dacă poetul identifica pe Tethys cu materia primordială sub formă lichidă, devenind astfel un precursor al concepţiei lui Thales; este sigur însă că îi atribuia Logos-ul după care a orînduit materia.

Fr. l

Col. II, r. l : „în acest poem Alkman se ocupă de cos­mogonie" ;

Col. III, r. 3 : „Tekmor1

din Poros2;

* Cunoscut nouă din ampla prezentare făcută de D. L. Page în „Classical Review", 1959, 2.

90

FRAGMENTE

Col. III, r. 6: „Pe Poros, din elementul primordial [arche]3, care deschide calea devenirii [porimos]"^',

Col. III, r. 14: ,,Poros este întocmai unui element pri­mordial" ;

Col. III, r. 16—17: ,, [Poros şi Tekmor] sînt începutul şi sfîrşitul tuturor lucrurilor"; Col. III, r. 21 : „al treilea este Skotos"5

Acestea, sînt citatele comentatorului din poemul alkmanic. în rest, papi­rusul cuprinde consideraţiile exegetului, asupra, poemului, făcute în spirit peripatetic.

Fr. 2

[Mulţumirea], sora JEÎunomiei6 si a lui Peitho7, fiică a Promatheiei8.

Fr. 44 Diehl

NOTE

1 Tekmor: „demarcaţie", „limită", „bornă", în schema imaginată de Alkman apare *ca o forţă delimitativă, al cărei rol echivalează cu cel al „opririi" în devenirea lucrărilor.

2 Poros: „mijlocul de acţiune", „planul" după care lucrează demiurgul (în speţă, Tethys).

3 Comentatorul nu precizează care este natura acestui element.