A new Christmas I – Introducere

A new Christmas

I – Introducere
Doamne, cand citesc istoria vietii Tale,
lacrimile imi ineaca vederea fara de voie…
Caci nimeni dintre fiii oamenilor
n-a suferit asa de mult, ca Tine,
nimeni n-a fost tratat cu atata nedreptate, ca Tine…
Tu ai venit sa iubesti - si ai fost tradat;
Tu ai venit sa vindeci - si ai fost lovit fara mila;
Tu ai venit sa faci bine - si ai fost rastignit…
Cu adevarat, noi suntem pacatosi, suntem egoisti, talhari si ticalosi,
noua ni se cuvine sa suferim si sa fim tratati cu asprime, cu rautate,
Dar Tu – Tu ce rau ai facut?
Dar nu numai ca n-ai facut nici un rau. - dar ai fost personificarea binelui,  n-ai avut alt gand decat sa aduci lumina
bucurie si speranta - noua, celor care gemeam apasati
de moarte si pacat…
De-aceea, Doamne, am zis: Nu cumva Te-ai grabit?
Nu cumva ai venit intr-o vreme nepotrivita?
Nu cumva ai venit la un popor rau si neintelept?
Doamne, cu siguranta Te-ai grabit!
Nu trebuia sa Te nasti atunci!
Trebuia sa mai astepti 2000 de ani
Trebuia sa vii acum, printre crestinii care Te iubesc!
Noi Te-am fi primit cu flori si osanale
Ti-am fi asezat inimile noastre in cale
Si Te-am fi pus pe tron, nu pe cruce!
Doamne, ce ar fi sa Te mai nasti o data?
Chiar asa! Hai sa mai facem o incercare!
Ca sa spalam rusinea ca nu Te-am primit intaia data,
Mai vino o data la Betleem,
Mai vino o data in Nazaret, in Samaria, in Romania, in Italia sau in America!
Mai vino o data printre oamenii pe care-i iubesti!
Mai vino o data si totul va fi altfel!


II – Profetii
Binecuvantat este Cel ce vine in Numele Domnului!
El va zdrobi capul sarpelui
El va mantui pe poporul Lui de pacatele lor
El va ocupa tronul lui David
El va fi “Dumnezeu cu noi”
Duhul Sfant va fi peste El, va merge din loc in loc,
ca sa vesteasca saracilor Evanghlia,
sa tamaduiasca pe cei cu inima zdrobita,
sa vindece pe toti cei apasati de diavolul,
sa propovaduiasca robilor de razboi slobozirea
si orbilor capatarea vederii,
sa dea drumul celor apasati,
si sa vesteasca vremea indurarii Domnului!
O, cata nevoie avem de Tine, Doamne!
Mai vino sa Te nasti o data
Poate nu la Betleem, caci este o cetate prea mica si neinsemnata,
Poate nici la Ierusalim, caci este o cetate prea plina de razboi,
Iti vom pune la dipozitie un palat
Undeva intr-un loc linistit…
Sau, daca vrei totusi sa Te nasti la Betleem
Pentru ca asa a scris profetul Mica,
Fie,
Dar sa stii ca in urmatoarea clipa
Te vom muta in capitala lumii
Si-Ti vom da locul cel mai de onoare!
Pentru ca
Binecuvantat este cel ce vine in Numele Domnului!
Si pentru ca
Avem nevoie de Tine!

III.La implinirea vremii
Cand ai venit prima data, Doamne, ai ales timpul cel mai nepotrivit!
Atunci omenirea gemea sub jugul de fier al statului Roman.
Bogatii intr-adevar, o duceau bine.
Insa poporul, sub masca de aur a luxului imperial,
suferea mult amar, saracie si suferinta.
Lui Augustus ii placea sa spuna ca a prefacut Roma din piatra in marmura. Tiberiu avea un palat in intregime din marmura, dar nu era fericit. El spunea: “Eu mor in fiecare zi… Nu stiu pentru ce traiesc!” Se plateau bani greu pentru inventarea unor noi placeri si distractii:Lupte cu gladiatori, cu animale salbatice, circuri si desfrau… Cand setea de sange a spectatorilor nu era satisfacuta,
Imparatul poruncea sa fie aruncati in arena, cateva zeci de spectatori din prostime…Seara, pe strazile Romei se auzeau suspinele si plansul de la
subsolurile caselor unde erau tinuti sclavii…
Doamne, de ce ai ales sa Te nasti intr-o vreme ca aceea?
Religia pagana nu aducea omului nici o alinare.. Religia romana
preluase foarte mult de la cultele din rasarit, pline de betie si desfrau…
Filozofia greaca inaccesibila poporului,. nu putea satisface aspiratiile umane.
Poporul evreu care trebuia sa pastreze cele mai inalte principii
Despre Dumnezeu si viata – suferea si el o mare criza.
Decaderea religioasa si morala a poporului era la apogeu.
De ce Te-ai nascut Doamne, atunci?
A fost  momentul cel mai critic din toata istoria omenirii!
Nu! Cu siguranta, nu ai ales timpul potrivit!
Acum, astazi ar fi cu mult mai bine!
Astazi toata lumea Te asteapta, Te doreste!
Astazi toate casele se impodobesc pentru Tine,
toti canta colinde pentru Tine!
Toate strazile sunt luminate in toate culorile!
Nu mai este un Irod, nu mai exista Imperiul roman,
Sclavia a fost abolita, Comunismul a cazut si el,
Am instaurat pacea, libertatea si democratia!
Iti oferim Tie Uniunea Europeana: Aici este locul unde sa Te nasti
Aici vom extinde toate granitele pentru ca vestea buna a mantuirii
sa strabata toata lumea!
In locul limbii si culturii grecesti
avem si noi o limba si o cultura universala:
Nimic nu poate impiedica solia Ta si lucrarea Ta!
Acum este timpul potrivit:
Te asteptam!
Doamne, vino!


IV.Putini asteptatori
O, Doamne, cu siguranta nu ai ales timpul potrivit pentru a Te naste!
Nici macar n-ai avut asteptatori!
Cati oameni citeau profetiile si cati Te doreau?
Poate doar niste pastori care vegheau in noapte
pazind turmele,
poate niste intelepti din rasarit
care stiau ceva despre o stea a lui Iacov,
poate niste batrani ca Simeon si Ana…
In rest – nimeni!
Nici macar oamenii din Betleem…
Ei n-au gasit macar o casa si un loc incalzit
pentru nasterea Ta!…
Nici macar preotul de la “starea civila”…!
El a deschis registrul
s-a uitat la parinti…
…la Copil aproape ca nici nu s-a uitat…
a scris numele: IESUA si atat…
Era obisnuit cu asta
Si era obisnuit si cu numele IESUA - SALVARE
Mai erau evrei care purtau acest nume
sau unul asemanator…
Oricum, a trecut mai departe, indiferent…
Da, cu siguranta, n-ai ales momentul potrivit!
Astazi ar fi altfel!
Astazi avem un mare popor de asteptatori!
Astazi avem o multime de savanti in cunoasterea profetiilor
nu numai trei!
Avem carturari bine pregatiti!
Dar, Doamne,
astazi usa Betleemului este deschisa pentru Tine! Vino!
Numele Tau va fi scris cu litere de aur intr-un registru special
Rezervat numai pentru Tine!
Poetii si compozitorii se vor lua la intrecere ca sa-Ti faca
o primire de nedescris!
Vino, Doamne!
Acum este timpul potrivit!


V.Poporul Domnului
Evanghelistul Ioan scrie: “A venit la ai Sai si ai Sai nu L-au primit!”
Si intr-adevar, Doamne, ce lucru revoltator!
Daca ai fi venit la Roma, sau la Atena,
sau undeva printre paganii din Africa, ar fi fost de inteles!
Ar fi fost vorba de o alta cultura, de o alta religie,
dar ai venit la poporul Tau!
Ai venit la cei care, singurii din toata lumea,
creadeau in Dumnezeul cel viu si adevarat,
care aveau toata lumina, pentru ca Tu le-ai dat-o!
Si totusi ei, nu Te-au primit!
Poporul Tau Te-a renegat, te-a alungat in grajd la boi,
Apoi tot el Te-a si rastignit!…
Cei pe care Tu i-au pus in fruntea natiunilor
si le-ai promis ca totdeauna vor fi sus
si niciodata jos,
cei pe care i-ai facut lumina a neamurilor,
ei au ajuns bolnavi de mandrie si egoism
si au ajuns plini de tot felul de idolatrie,
de nelegiuiri si imoralitate…
Si pentru ca Tu erai altfel,
Nu Te-au primit…
Dar astazi…
Astazi ai un alt popor,
un mare popor de crestini,
nenumarat…Ei Te asteapta ca sa-I salvezi…
Ei au inima intreaga doar pentru Tine!
Ei citesc zilnic in profetii si se roaga!
Nu au ganduri egoiste, nu au placeri si pacate!
Doamne, daca vii acum in Betleemul lumii
Va fi mult mai bine!…
Ce tradare?  Ce uneltire?
Ce rastignire!
Departe de noi asa ceva!
Doamne, mai fa o incercare!
Vrem sa spalam rusinea de a nu primi un Mantuitor
cand avem cea mai mare nevoie de El!…
Acum este timpul potrivit!
Acum Te asteptam!
Amin, vino, Doamne Isuse!

VI. Incheiere

Si din ceruri am auzit un glas,

Un glas puternic ca vuietul multor ape;
Era El, Mantuitorul meu, care ma intreba:
“…Si daca Ma veti primi frumos, precum ati zis acum,
si daca voi avea un palat
si daca toti Ma vor iubi
cum M-as putea jertfi
si cum as mai putea muri
pentru voi?
Cu siguranta, am ales momentul cel mai potrivit
Caci am venit nu ca sa fiu iubit – ci sa fiu urat;
Am venit nu sa domnesc – ci sa Ma jertfesc,
Am venit nu sa fiu slujit – ci Eu sa slujesc!
Am venit sa va iubesc si sa fiu tradat
Sa va vindec si sa fiu lovit,
Sa fac bine tuturor si sa fiu rastignit
Da, am venit pentru voi!
Dar daca vreti sa mai vin o data, asa sa fie…
Pot veni chiar acum!
Si daca vreti sa spalati rusinea ca M-ati respins prima data
As vrea sa vad macar acum
Ca usa inimilor voastre se deschide!
Este loc pentru Mine in inima ta?
Dar in inima ta? …   Dar in a ta?…
Si daca este loc, cum Ma primesti?
Ma parimesti ca pe un Domn
Sau ca pe un rob?
Vrei cumva sa-Mi slujesti
sau Eu sa te slujesc pe tine in tot ce ai trebuinta?
Vrei sa stau nemiscat ca o icoana
Sau sa-Ti poruncesc, de pe tronul Meu,
ce sa faci si ce sa nu faci?  E bine sa te mai gandesti!
Vrei sa vin?
De ce?
Ma iubesti?”


A fost candva un staul...
A fost candva un staul...
Nu cel din Betleem.
O pestera ciudata,
o grota de blestem.
Pastorul fara grija
plecase pe poteci...
Dormeau pe sub paienjeni
ciorchini de lilieci.
O raza de lumina
nu patrundea din cer.
De zgura era ziua
si noptile, de fier.
Alunecau culbecii
pe jilavii pereti.
In fanul ud si putred
se-nghesuiau bureti.
Dar intr-o noapte... ingeri
cantara la zenit.
Si parca, printre stele,
o stea a rasarit...
Si, nu stiu cum, deodata
veneau lumini de zori;
iar fanul era proaspat
si mirosea a flori.
Zburara liliecii
si beznele s-au dus!
Iar eu cantam din fluier
cu ingerii de sus...
Dar iata, intr-o parte
privirile mi-arunc
si vad sclipind o iesle
si-n ieslea mea... un Prunc...
Veniti, veniti, voi ingeri,
pastori si oameni buni!
Veniti, voi magi ai vremii,
ca-i vremea de minuni!
Si-pentru-a cata oara? —
slaviti pe Dumnezeu!
Caci Pruncul e acelasi,
iar staulul... sunt eu.

Si azi Te nasti
Si azi Te nasti, din nou, Isuse
si iarasi vii ca alte dati
in lumea urii neapuse
cararea pacii s-o arati.
Spre-a Tale zari de pace pline
pe-ai urii fii ii vei chema,
dar vai, indemnul spre mai bine
asa de greu il vor urma.
Din slava dragostei nespuse
cobori in lumea Ta sa-i iei,
cu drag ii chemi spre ea, Isuse,
dar ei se sfasie-ntre ei.
O, Doamne lumea-i astazi plina
de patimi si de farisei
mai vine si mai sta-ntre ei!
Mai vii, chiar daca sfantu-Ti Nume
din nou un an il vor huli...
-Ce dragoste Te-aduce-n lume
cu ce putere-o poti iubi!
Cobori la ei si-i chemi la Tine
cu mila-i chemi, de ei Ti-e dor
-O, dac-ar sti ei Cine vine
Si Cine-asteapta-n usa lor!...
Dar vii caci dintre ei Isuse
cativa primi-vor sfantu-Ti Har
in taina inimii supuse...
Si pentru ei, cu drag vii iar…

Vino, Isuse
Strig catre Tine, Preasfinte
Strig din tarana umila
Ruga se-nalta fierbinte
Doamne, Isuse, ai mila.
Stau langa puiul ce moare
Strig hohotind cu suspine
Vino, Isuse, ma doare
Vino, ai mila de mine.
Tu vino cu oastea calare
Pe nouri de foc si lumina
Din capat in altul de zare
Pamantul si cerul se-nchina.
Plang in nestire, Isuse
Plange si dorul din mine
Tie-Ti sunt toate supuse
Du-ma, Isuse la Tine.
Plang, iarasi plang, plang intruna,
Plang pentru toti, pentru mine
Plang ca ma bate furtuna
Du-ma, Isuse la Tine.
Sa fie si-n cer sarbatoare
Sa cante pamantul si firea
Nimic ce-i din Tine nu moare
O, Doamne, da-mi azi mantuirea...
Vino, Isuse, la mine
Ziua se duce, e seara
Plang despartirea de Tine :
Vino, iubeste-ma iara!
Doamne, in lumea  straina,
Plang dupa dragostea Ta!
Vino pe nori de lumina
Vino si-n slava ma ia!


Fii gata
Cum tremura-n mina sageata,
in arc de viteaz vanator,
cum toamna-si aduna cocoarele ceata,
fii gata, fii gata de zbor!
Te-asteapta in slava rasplata,
cununa de brav luptator.
Curand Salvatoru-si recheama armata;
fii gata, fii gata de zbor!
Un Prunc ni s-a dat in Efrata,
ce-a fost pana azi Salvator.
Si-acum, inainte de-a fi Judecata,
fii gata, fii gata de zbor!
Cum tremura-n mana sageata,
in arc de viteaz vanator,
c-un strigat in piept de voios Maranata!
fii gata, fii gata de zbor!

IA TU ARCUSUL...
Cum insuti Tu, de veci Stapane, m-alcatuisi ca pe-o unealta
Pe care patima s-alerge ca un arcus purtat de mana,
Azi simt in suflet cum se-ncheaga si cum navalnice tresalta
Cantari, ce nu mai vor in noaptea vremelnicei sa ramana…
De-aceea scoate-mi de pe coarde calusul care le sugruma
Si lasa-ma sa tin arcusul cu mana mea tremuratoare...
Nu te uita ca sunt o biata lauta subreda de huma,
Eu simt, zbatandu-se in mine adanci cantari nemuritoare!
Dar ca sa poata sa rasune asa cum legea lor o cere,
Din plin si slobode, ca duhul ce le-a sadit neinfranate
Stapane, pleaca-Te pe coarde...si daca vezi ca n-am putere
Ia Tu, in mana Ta arcusul si canta in eternitate!