A patra generaţIE

VIZIUNEA CHAZON: MINTEA – CUNOŞTINŢA
Daniel 10,14 14. Acum vin sa-ti fac cunoscut ce are sa se intample poporului tau in vremurile de apoi, caci vedenia este cu privire tot la acele vremuri indepartate."

Prov. 29,18 Cand nu este nicio descoperire dumnezeiasca, poporul este fara frau; dar ferice de poporul care pazeste Legea!

Osea 4,6 Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta. Fiindca ai lepadat cunostinta, si Eu te voi lepada si nu-Mi vei mai fi preot. Fiindca ai uitat Legea Dumnezeului tau, voi uita si Eu pe copiii tai!
INTELECTUAL ŞI SPIRITUAL
„Se manifestă un spirit de disperare, de război şi vărsare de sânge, iar spiritul acela va creşte, chiar până la încheierea timpului. Îndată ce aceia care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu primesc sigiliul pe frunte – nu este un sigiliu sau semn care poate fi văzut, ci întemeierea în adevăr, atât din punct de vedere intelectual, cât şi spiritual, aşa încât ei nu mai pot fi clintiţi – îndată ce aceia care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu sunt sigilaţi şi pregătiţi pentru zguduire, aceasta va veni. De fapt, aceasta a început deja. Judecăţile lui Dumnezeu sunt acum asupra ţării, pentru a ne avertiza, ca să putem şti ce va veni”. – Manuscript Releases, volumul 10, p.252.
CARACTERUL
„Voi trebuie să vă ţineţi departe de terenul fermecat al lui Satana şi să nu îngăduiţi minţii să se abată de la credincioşia faţă de Dumnezeu. Prin Domnul Hristos, puteţi şi trebuie să fiţi fericiţi şi să vă formaţi obiceiul stăpânirii de sine. Chiar şi gândurile voastre trebuie să fie aduse în supunere faţă de voia lui Dumnezeu şi sentimentele voastre aduse sub controlul raţiunii şi al religiei. Imaginaţia nu v-a fost dată pentru a-i îngădui să alerge la întâmplare şi să aibă propriul ei drum, fără vreun efort de a o reţine sau disciplina. Dacă gândurile sunt rele, atunci şi simţămintele vor fi rele, iar gândurile şi sentimentele combinate alcătuiesc caracterul moral. Când aţi hotărât că, fiind creştini, nu vi se cere să vă controlaţi gândurile şi sentimentele, de fapt le aduceţi sub influenţa îngerilor răi şi invitaţi prezenţa şi controlul lor. Dacă vă supuneţi impresiilor voastre şi îngăduiţi gândurilor voastre să alerge pe calea suspiciunii, îndoielii şi nemulţumirii, atunci veţi fi printre cei mai nefericiţi dintre muritori şi viaţa voastră se va dovedi a fi un eşec”. – Mărturii, vol.5, p.310.
PROGRAMUL EVENIMENTELOR VIITOARE
„Atât în viziunile date lui Isaia şi Ezechiel, cât şi în cele date lui Ioan, vedem cât de strâns este legat cerul de evenimentele care au loc pe pământ şi cât de mare este grija lui Dumnezeu pentru cei care sunt credincioşi faţă de El. [7] Lumea nu este fără conducător. Programul evenimentelor care vor veni se află în mâinile Domnului”. – Mărturii, vol.5, p.753.
CONFUZIA
„Capitolul al şaselea din Isaia conţine o lecţie profundă şi importantă pentru fiecare dintre lucrătorii lui Dumnezeu. Studiaţi-l cu umilinţă şi rugăciune stăruitoare. Primul şi al doilea capitol din Ezechiel ar trebui de asemenea să fie studiate cu atenţie. Roţile din interiorul roţilor, reprezentate în acest simbol, erau încurcate pentru ochii omeneşti. Dar în mijlocul roţilor a fost descoperită o mână divină. Din confuzie a fost scoasă o ordine desăvârşită. Fiecare roată funcţionează în locul ei potrivit, în armonie deplină cu toate celelalte părţi ale maşinăriei”. – Christian Leadership, p.27.
JOCUL COMPLICAT AL EVENIMENTELOR OMENEŞTI
„Pe malul râului Chebar, Ezechiel a văzut un vârtej care părea să vină dinspre miazănoapte, ‘un vânt năprasnic, un nor roşu, şi un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieşea din mijlocul focului’. Un număr de roţi, una în interiorul alteia, erau puse în mişcare de către patru făpturi vii. Deasupra tuturor acestora era ‘ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el’. ‘La heruvimi se vedea ceva ca o mână de om sub aripile lor’ (Ezechiel 1,4.26; 10,8). Roţile erau atât de complicate în aranjamentul lor, încât la prima vedere păreau să fie încurcate; ele se mişcau însă în perfectă armonie. Făpturile cereşti, sprijinite şi călăuzite de mâna care se afla dedesubtul aripilor heruvimului, puneau în mişcare aceste roţi; deasupra lor, pe tronul de safir, se afla Cel Veşnic; iar în jurul scaunului de domnie era un curcubeu, simbolul îndurării divine.

„După cum complicatul mecanism al roţilor era sub călăuzirea mâinii de sub aripile heruvimului, în acelaşi fel jocul complicat al evenimentelor omeneşti se află sub controlul divin. În mijlocul certurilor şi tumultului provocat de naţiuni, Cel care stă deasupra heruvimului conduce încă evenimentele de pe pământ”.Educaţia, p.178.

MANIFESTAREA PUTERII LUI DUMNEZEU
„Isaia a avut o viziune minunată a slavei lui Dumnezeu. El a văzut manifestarea puterii lui Dumnezeu şi, după ce a privit maiestatea Sa, i s-a transmis mesajul de a merge şi de a îndeplini o anumită lucrare. El s-a simţit întru totul nevrednic pentru lucrare. Ce l-a făcut să se considere nevrednic? S-a considerat el nevrednic înainte de a avea viziunea slavei lui Dumnezeu? – Nu; el s-a imaginat pe sine într-o stare neprihănită înaintea lui Dumnezeu; dar când slava Domnului oştirilor i-a fost descoperită, când a privit maiestatea de nedescris a lui Dumnezeu, el a zis: ‘Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor! Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el, şi a zis: Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!’ Aceasta este lucrarea de care avem nevoie fiecare dintre noi. Vrem ca acel cărbune aprins de pe altar să fie pus pe buzele noastre. Vrem să auzim fiind rostite cuvintele: ‘Nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit’”. – Review and Herald, 4 iunie, 1889.
CELE TREI MANIFESTĂRI GLORIOASE ALE PUTERII LUI DUMNEZEU ÎN IOEL
„Îngerul care se uneşte în vestirea soliei îngerului al treilea va lumina tot pământul cu slava lui. Aici este profetizată o lucrare mondială cu o putere neobişnuită. Mişcarea adventă din anul 1840-1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu; solia primului înger a fost vestită în fiecare centru misionar din lume, iar în unele ţări a avut loc interesul religios cel mai mare vare a fost văzut în orice ţară, de la Reformaţiunea secolului al şaisprezecelea; dar acestea urmează să fie depăşite de mişcarea cea puternică din ultima avertizare vestită de îngerul al treilea.

„Lucrarea se va asemăna cu aceea din Ziua Cincizecimii. Aşa cum ‘ploaia timpurie’ a fost dată prin revărsarea Duhului Sfânt la începutul vestirii Evangheliei, pentru a face să răsară seminţele cele preţioase, tot astfel ‘ploaia târzie’ va fi dată la încheierea lucrării, pentru a coace secerişul. ‘Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El Se iveşte ca zorile dimineţii, şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, [8] care udă pământul’ (Osea 6,3). ‘Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară’ (Ioel 2,23). ‘În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură. Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit’ (Fapte 2,17.21). – Tragedia veacurilor, p.611.

„Noi nu trebuie să aşteptăm ploaia târzie. Ea vine asupra tuturor celor care vor recunoaşte şi îşi vor însuşi roua şi ploaia harului, care cad peste noi. Când adunăm fragmentele de lumină, când preţuim dovezile sigure ale milei lui Dumnezeu, căruia Îi place să ne încredem în El, atunci fiecare făgăduinţă va fi împlinită (Isaia 61,11 – citat). Întregul pământ urmează a fi umplut de slava lui Dumnezeu”. – The Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol.7, p.984.
A RECUNOAŞTE: 1. A-şi aminti sau a redescoperi cunoaşterea unui obiect, fie prin aprobarea acelei cunoaşteri, fie prin dezaprobarea ei. Noi recunoaştem o persoană de la distanţă, când redescoperim că am văzut-o înainte, sau că am cunoscut-o în trecut. Recunoaştem trăsăturile sau vocea ei. – Webster’s 1818 Dictionary.
A RECUNOAŞTE
„Dacă aceia care pot să ajute lucrarea din ________ nu sunt sensibilizaţi şi făcuţi să-şi înţeleagă datoria, ei nu vor recunoaşte strigătul cu glas tare al îngerului al treilea înger. Când lumina se va răspândi şi va lumina pământul, în loc de a veni în ajutorul Domnului, ei vor dori să restrângă lucrarea Sa, în aşa fel încât să corespundă cu ideile lor înguste. Îngăduiţi-mi să vă spun că, în această lucrare finală, Domnul va lucra într-o modalitate foarte diferită de cursul firesc al lucrurilor şi pe o cale întru totul contrară vreunui plan omenesc. Întotdeauna vor exista în mijlocul nostru unii care vor dori să aibă controlul asupra lucrării lui Dumnezeu şi să dicteze fiecare pas ce trebuie să fie făcut, în timp ce lucrarea înaintează sub conducerea acelui înger care se alătură îngerului al treilea în vestirea solie ce trebuie să-i fi adresată lumii. Dumnezeu va folosi căi şi mijloace, prin care se va vedea că El este Cel ce preia conducerea în mâinile Sale. Lucrătorii vor fi surprinşi de mijloacele simple pe care le va folosi El spre a aduce la îndeplinire lucrarea neprihănirii Sale”. – Testimonies to Ministers, p.300.

„Acum, fraţilor, Dumnezeu vrea să trecem de partea omului care poartă sfeşnicul; noi vrem să ne ocupăm poziţia acolo unde se află lumina şi acolo unde Dumnezeu a făcut trâmbiţa să sune cu claritate. Noi vrem să sunăm cu claritate din trâmbiţă. Am trecut prin dificultăţi şi am fost în îndoială, iar bisericile sunt pe punctul să moară. Dar acum, iată ce citim: ‘După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte (Apocalipsa 18,1-2).

„Ei bine, cum urmează să cunoaştem acum acea solie, dacă suntem în poziţia de a nu recunoaşte nimic din lumina cerului, atunci când aceasta vine la noi? Dar suntem gata să acceptăm imediat amăgirea cea mai întunecată, atunci când aceasta vine prin cineva care este de acord cu noi, deşi nu avem nicio fărâmă de dovadă că Duhul Domnului l-a trimis. Hristos a zis: ‘Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi’ (vezi Ioan 5,43). Prin urmare, aceasta este exact lucrarea care a avut loc aici încă de la adunarea de la Minneapolis. Pentru că Dumnezeu trimite, în Numele Său, o solie care nu este în armonie cu ideile voastre, voi trageţi concluzia că nu poate fi o solie de la Dumnezeu”. – Sermons and Talks, vol.1, p.142.

„Numai aceia care trăiesc în lumina pe care o au vor primi o lumină mai mare. Dacă nu progresăm zilnic în exemplificarea virtuţilor creştine, nu vom recunoaşte manifestările Duhului Sfânt în ploaia târzie. Este posibil ca aceasta să vină în inima tuturor celor din jurul nostru, dar noi nu o vom discerne şi nici nu o vom primi”. - Testimonies to Ministers, p.507.

CEI 2520
Isaia 7,8–9 7:8. Caci Damascul va fi capitala Siriei, si Retin va fi capitala Damascului. Si peste saizeci si cinci de ani Efraim va fi nimicit si nu va mai fi un popor. 7:9. Samaria va fi capitala lui Efraim, si fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Daca nu credeti, nu veti sta in picioare." [9]

Idei suplimentare cu privire la partea întâi

„Este o mare lucrare de făcut pentru timpul acesta, iar noi nu ne dăm seama nici pe jumătate ce doreşte Domnul să facă pentru poporul Său. Noi vorbim despre solia primului înger şi despre solia celui de-al doilea înger, şi credem că avem o oarecare înţelegere a soliei îngerului al treilea; dar nu ar trebui să ne mulţumim cu cunoştinţele noastre actuale. Rugăciunile noastre, amestecate cu credinţă şi umilinţă, ar trebui să se înalţe către Dumnezeu, cerând o înţelegere a tainelor pe care Dumnezeu le va face cunoscute sfinţilor Săi. Ar trebui să pricepem că, dacă nu suntem învăţaţi de Duhul Sfânt, nu vom înţelege corect Biblia; deoarece ea este o carte sigilată chiar şi pentru cei învăţaţi, care îşi închipuie că sunt înţelepţi. Domnul Isus a intenţionat să spună exact ce a spus, când le-a poruncit ucenicilor Săi: ‘Cercetaţi Scripturile’. A cerceta înseamnă a compara Scriptura cu Scriptura şi lucrurile spirituale cu cele spirituale. Nu ar trebui să fim mulţumiţi cu o cunoaştere superficială. Ar trebui să căutăm comoara ascunsă în adânc, aşa cum negustorul a căutat mărgăritarele de mare preţ. Lumina, o mare lumină, va fi răsplata cercetătorului sârguincios al adevărului.

„Mulţi nu şi-au exercitat puterile intelectuale şi nu au nicio experienţă în a depune eforturi până la maxima lor capacitate pentru a descoperi adevărul. Nu este posibil ca Duhul Sfânt să vină peste voi, dacă nu simţiţi nevoia şi dacă nu doriţi venirea lui mai mult, decât o doriţi acum. Trebuie să vă daţi seama că trăiţi chiar la hotarele lumii veşnice, că Hristos vine foarte curând şi că tot cerul este interesat de lucrarea care se desfăşoară acum spre a pregăti un popor pentru venirea Sa. Dacă a fost vreodată un popor care a avut nevoie să asculte sfatul Martorului credincios către biserica laodiceană, care a spus să fim plini de râvnă şi să ne pocăim înaintea lui Dumnezeu, acesta este poporul căruia i s-au descoperit adevărurile uluitoare pentru timpul prezent şi care nu a trăit la înălţimea înaltelor lui privilegii şi responsabilităţi. Noi am pierdut mult, pentru că nu am trăit la înălţimea luminii adevărurilor solemne pe care declarăm că le credem.

„Isaia a avut o viziune minunată a slavei lui Dumnezeu. El a văzut manifestarea puterii lui Dumnezeu şi, după ce a privit maiestatea Sa, i s-a transmis solia de a merge şi de a face o anumită lucrare. El s-a simţit întru totul nevrednic pentru acea lucrare. Ce l-a făcut să se considere nevrednic? S-a considerat el nevrednic înainte de a avea viziunea slavei lui Dumnezeu? – Nu; el şi-a imaginat că este într-o stare neprihănită înaintea lui Dumnezeu; dar când a i s-a descoperit slava Domnului, când a privit maiestatea de nedescris a lui Dumnezeu, a zis: ‘Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor! Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el, şi a zis: Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!’ Aceasta este lucrarea de care avem nevoie fiecare dintre noi. Vrem ca acel cărbune aprins de pe altar să fie pus pe buzele noastre. Vrem să auzim cuvintele: ‘Nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!’

„Dacă vă mulţumiţi să gândiţi şi să predicaţi într-o singură modalitate îngustă, nu veţi progresa în înţelegere, nici nu veţi cunoaşte adâncimea şi grandoarea adevărului. Dacă doriţi să înţelegeţi tainele lui Dumnezeu, trebuie să cercetaţi Scripturile. Nimic nu va dezvolta intelectul, aşa cum o va face lupta cu marile probleme ale adevărului descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu. Puteţi să vă păstraţi mintea într-o meditaţie şi rugăciune continuă, în timp ce mâinile voastre sunt ocupate. Adevărul lui Dumnezeu este o comoară mai valoroasă decât orice altceva în lume. Valoarea lui nepreţuită este ilustrată de parabola rostită de Hristos despre omul care a găsit o comoară în ogor, iar apoi s-a dus şi a cumpărat acel ogor, ca să poată săpa fiecare parte din el şi să caute toată comoara pe care o conţinea. Binecuvântata Biblie, ogorul care conţine comoara, grădina lui Dumnezeu, este deschisă pentru voi. Cercetaţi Scripturile; căutaţi în ea minele adevărului, până când giuvaerurile preţioase care au fost ascunse acolo de veacuri vor fi scoase la suprafaţă, iar voi le veţi putea prezenta oamenilor. [10]

„În timpul Mântuitorului, iudeii acoperiseră giuvaerurile preţioase ale adevărului, care erau atât de adânc ascunse sub gunoiul tradiţiilor şi fabulelor, încât deosebirea dintre adevăr şi minciună era imposibil de făcut. Mântuitorul a venit să înlăture gunoiul superstiţiilor şi al ideilor false îndelung îndrăgite şi să pună giuvaerurile Cuvântului lui Dumnezeu în montura adevărului. Ce ar face Mântuitorul, dacă ar veni la noi acum aşa cum a mers la iudei? El ar face o lucrare similară de înlăturare a gunoiului tradiţiilor şi ceremoniilor. Iudeii au fost foarte tulburaţi, când El a făcut lucrarea aceasta. Ei pierduseră din vedere adevărul iniţial, dar Hristos l-a scos din nou la iveală. Lucrarea noastră este aceea de a elibera adevărurile preţioase ale lui Dumnezeu de superstiţie şi de idei false. Cât de importantă este lucrarea care ne-a fost încredinţată în Evanghelie! Condeiul unui înger nu a putut să descrie toată slava Planului de Mântuire care a fost descoperit. Biblia ne spune cum a purtat Hristos păcatele noastre şi a îndurat necazurile noastre. Aici este descoperit cum mila şi adevărul s-au întâlnit la crucea de pe Golgota, cum neprihănirea şi pacea s-au sărutat, cum neprihănirea lui Hristos îi poate fi împărtăşită omului căzut. Aici au fost manifestate înţelepciunea infinită, dreptatea infinită, mila infinită şi dragostea infinită. În Planul de Mântuire, sunt descoperite adâncimea, înălţimea, lărgimea şi lungimea dragostei şi înţelepciunii care întrec orice pricepere”. – Review and Herald, 4 iunie, 1889. [11]

A patra generaţie: partea a doua
ÎNCEPUTUL ŞI SFÂRŞITUL

Apocalipsa 9,14-15 __________________ 391 ani 15 zile

Apocalipsa 11,2 _____________________ 1260 ani

Daniel 8,14 _________________________ 2300 ani

Levitic 26,28-34 _____________________ 2520 ani
ISAIA 7 – 742 IH
„Decretul împotriva lui Iuda a fost acelaşi ca decretul împotriva lui Israel. Ei trebuiau să fie împrăştiaţi în toate popoarele. Acesta nu putea fi revocat, în ciuda pocăinţei şi reformei lor parţiale. Ieremia 15,4 – „Îi voi face de pomină pentru toate împărăţiile pământului (îi voi face să fie duşi în toate împărăţiile pământului – versiunea engleză), din pricina lui Manase, fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi pentru tot ce a făcut el în Ierusalim” – ne spune acelaşi lucru, şi anume că Iuda, asemenea lui Israel, trebuia să fie dus în robie. Israel a început să fie deportat în zilele lui Osea, 722 î.Hr., iar de la data aceea şi până la 1798 după Hristos sunt exact 2520 de ani, sau 7 ani profetici. Cât de remarcabil este faptul că, atunci când cei şapte ani s-au încheiat, Dumnezeu a început să-şi elibereze biserica din robie, după ce, timp de veacuri, fusese supusă împăraţilor pământului. În 1798, biserica a ieşit din pustie şi a început să fie eliberată din robie. Totuşi, încetarea robiei ei faţă de împăraţii pământului este păstrată pentru o altă perioadă. Începând înainte de Hristos, 677 ani, şapte ani profetici, sau 2520 de ani obişnuiţi, urmau să se încheie în 1843 d.Hr.

„Prin urmare, începând cu luarea în robie a lui Manase şi cu împrăştierea finală a celor zece seminţii ale lui Israel, când Dumnezeu a stabilit timpul pentru împrăştierea poporului lui Dumnezeu şi pentru împrăştierea poporului sfânt, până în anul 1843, va avea loc sfârşitul celor şapte ani, când va începe anul de îndurare al Domnului şi, după opinia mea umilă, copiii lui Dumnezeu vor fi eliberaţi de toate relele enumerate de Moise în Levitic 26 şi Ieremia 15, de război sau sabie, de ciumă şi foamete, de robie şi nimicire, de moarte şi degradare, iar toţi vor fi mângâiaţi, toate lacrimile vor fi şterse de pe feţele tuturor; suspinele şi necazurile vor înceta pentru totdeauna şi nu va mai fi niciun blestem, pentru că scaunul de domnie al Mielului va fi acolo, şi El va locui cu ei, va fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Lui. Acest lucru va avea loc în anul de îndurare al Domnului, anul antitipic al eliberării”. – William Miller (1842), A Lecture on the Typical Sabbaths and the Great Jubilee, p. 18.

ÎNCEPUTUL: 724-722 – ASEDIEREA SAMARIEI (TREI ANI)
„Aproximativ doi ani mai târziu, ‘în al şaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva Samariei, şi a împresurat-o. După trei ani, a luat-o, în al şaselea an al lui Ezechia, care era al nouălea an al lui Osea, împăratul lui Israel: atunci a fost luată Samaria. Împăratul Asiriei a dus pe Israel rob în Asiria, şi i-a aşezat la Halah şi Habor, lângă râul Gozan, şi în cetăţile Mezilor, pentru că n-ascultaseră de glasul Domnului, Dumnezeului lor, şi călcaseră legământul Lui; pentru că nici n-ascultaseră, nici nu împliniseră tot ce poruncise Moise, robul Domnului’ (2 Regi 18,9-12).

„Nimicirea care a venit peste împăratul de la miazănoapte a fost direct de la Dumnezeu Însuşi. Asirienii au fost doar uneltele pe care El le-a folosit spre a-Şi aduce la îndeplinire scopul. Prin Isaia, care a început să profetizeze înainte de căderea Sameriei, Domnul S-a referit la armatele asiriene ca fiind ‘nuiaua mâniei Mele’. ‘Toiagul din mâna lor’, a zis El, ­este ‚toiagul urgiei mele’ (Isaia 10,5). – Review and Herald, 12 februarie, 1914.

SFÂRŞITUL: 1797-1798 – Rana de moarte (trei ani)

1797

„În anii 1796, 1797, dominaţia franceză a început să fie instaurată prin victoriile lui Bonaparte în nordul Italiei,… armatele franceze şi-au continuat marşul spre capitala papală…. Curând după aceea, bătrânul papă însuşi, lăsat acum doar ca stăpân cu numele peste câteva rămăşiţe ale patrimoniului lui Petru, a simţit personal înverşunarea spiritului anti-papal predominant”. – Edwardson Christian, Facts of Faith, p. 57. [12]

1798

„În 1797, când papa Pius VI s-a îmbolnăvit grav, Napoleon a dat ordin ca, în cazul morţii lui, să nu fie ales niciun succesor în acea poziţie şi că succesiunea papală trebuie să înceteze.

„Dar papa şi-a revenit. Pacea a fost ruptă curând; Berthier a intrat în Roma în 10 februarie, 1798, şi a proclamat o republică. Bătrânul pontif a refuzat să-şi calce legământul, recunoscând-o, şi a fost transferat în grabă dintr-o închisoare în alta în Franţa…. ­‘Nu este de mirare că o jumătate din Europa a crezut că decizia lui Napoleon va fi respectată şi că, odată cu papa, papalitatea va fi moartă’”. – Facts of Faith, p. 59.

1799

„Prin urmare, ‘acele zile’ sunt cele o mie două sute şaizeci de ani de supremaţie papală, care au început în 538 d.Hr., la smulgerea celei din urmă dintre cele ‘trei’ împărăţii menţionate în Daniel 7,8.20.24 şi încheiate în 1798 d.Hr., când guvernul papal a fost abolit în Roma, când acolo a fost declarată din nou o republică romană, când ‘vechile temelii ale capitalei au fost făcute din nou să răsune de strigătele, dacă nu chiar de spiritul libertăţii, când inscripţia venerabilă S.P.Q.R., după trecerea a o mie patru sute de ani, a fluturat din nou în vânt’ şi când papa a fost închis şi dus în captivitate în Franţa, unde a murit la Valence, 29 august, 1799”. – A. T. Jones, Signs of the Times, 24 octombrie, 1900.