A patra generaţIE
Yüklə 0,8 Mb.
|
ÎNCEPUTUL: MANASE – 677 2 Cronici 33,9-11 33:9. Dar Manase a fost pricina ca Iuda si locuitorii Ierusalimului s-au ratacit si au facut rau mai mult decat neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 33:10. Domnul a vorbit lui Manase si poporului sau, dar ei n-au vrut sa asculte. 33:11. Atunci Domnul a trimis impotriva lor pe capeteniile ostirii imparatului Asiriei, care au prins pe Manase si l-au pus in lanturi. L-au legat cu lanturi de arama si l-au dus la Babilon. 33:12. Cand a fost la stramtorare, s-a rugat Domnului Dumnezeului lui si s-a smerit adanc inaintea Dumnezeului parintilor sai. 33:13. I-a facut rugaciuni; si Domnul, lasandu-Se induplecat, i-a ascultat cererile si l-a adus inapoi la Ierusalim in imparatia lui. Si Manase a cunoscut ca Domnul este Dumnezeu. „Proorocii au continuat să proclame cu credincioşie avertizările şi îndemnurile lor; i-au vorbit neînfricaţi lui Manase şi poporului lui; dar solii au fost batjocoriţi. Iuda cel apostat n-a luat aminte. Ca o anticipare a ceea ce avea să cadă peste popor, dacă aveau să continue în nepocăinţă, Domnul a îngăduit ca împăratul lor să fie luat rob de o grupă de ostaşi asirieni, care l-au ‘legat cu lanţuri şi l-au dus la Babilon’, capitala lor vremelnică. Acest necaz l-a trezit la realitate ‘şi s-a smerit înaintea Dumnezeului părinţilor săi. I-a făcut rugăciuni; şi Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile şi l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăţia lui. Şi Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu’ (2 Cronici 33,11-13). Dar această pocăinţă, oricât de profundă era ea, a venit prea târziu, ca să mai scape împărăţia de influenţa distrugătoare a anilor de practici idolatre. Mulţi se poticniseră şi căzuseră, ca să nu se mai ridice niciodată”. – Profeţi şi regi, p.382. ANTICIPARE, substantiv, 1. Primele roade; ce este în avans şi oferă promisiunea cu privire la ceva care vine. Roadele timpurii pot fi o anticipare a roadelor care urmează. Primul succes în armată poate fi o anticipare a succesului viitor. Pacea creştinului în viaţa aceasta este o anticipare a păcii şi fericirii viitoare. De aici, anticiparea sau banii în avans sunt prima plată sau depozitul care este promisă, ori este asigurată plata completă. De aici vine practica de a da un avans pentru ratificarea unui contract. Acest sens al cuvântului este principal, sugerând ce are loc înainte, sau în avans. Ca urmare, anticiparea Duhului le este dată sfinţilor ca o garanţie, sau o asigurare a bucuriei lor viitoare de a fi în prezenţa lui Dumnezeu şi de a avea favoarea Sa. – Webster’s 1828 Dictionary UN AL DOILEA MARTOR „Am văzut că harta din 1843 a fost condusă de mâna Domnului, că nu trebuie să fie schimbată, că cifrele erau aşa cum le-a dorit El şi că mâna Sa era aşezată pe hartă, acoperind o greşeală în unele cifre, aşa încât nimeni să nu o poată vedea, până când mâna Sa a fost dată la o parte”. - Exp.viz., p.74 „I-am văzut pe cei din poporul lui Dumnezeu aşteptându-L cu bucurie pe Domnul lor. Totuşi, Dumnezeu a avut în plan să-i pună la încercare. Mâna Lui acoperea o greşeală în calculul perioadelor profetice. Cei care Îl aşteptau pe Domnul lor nu au descoperit greşeala aceasta şi nici oamenii cei mai învăţaţi care se împotriveau datelor nu au reuşit să o vadă. Dumnezeu a plănuit ca poporul Său să se confrunte cu o dezamăgire. Data a trecut, iar cei ce Îl aşteptaseră cu bucurie pe Mântuitorul lor au fost trişti şi descurajaţi, în timp ce aceia care nu doriseră cu dragoste venirea lui Isus, ci acceptaseră solia din frică, au fost mulţumiţi că El nu a venit la data aşteptată. Mărturisirea lor de credinţă nu le influenţase inima şi nu le curăţase viaţa. Trecerea datei a fost plănuită [13] pentru a da pe faţă astfel de inimi. Aceşti oameni au fost primii care s-au întors şi i-au batjocorit pe cei necăjiţi şi dezamăgiţi, care doriseră cu dragoste arătarea Mântuitorului lor. Am văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu îi punea la încercare pe cei din poporul Său şi îi trecea printr-o verificare, pentru a-i descoperi pe aceia care aveau să se retragă şi să întoarcă spatele în ceasul încercării. „Domnul Isus şi întreaga oştire îngerească îi privea cu simpatie şi îi iubea pe aceia care aşteptau cu plăcere să-L vadă pe Acela pe care Îl iubea sufletul lor. Îngerii zburau în jurul lor pentru a-i susţine în ceasul încercării lor. Aceia care neglijaseră să primească solia cerească au fost lăsaţi în întuneric, iar mânia lui Dumnezeu era aprinsă împotriva lor, pentru că nu primiseră lumina pe care o trimisese El din cer. Cei credincioşi, dezamăgiţi, care nu au putut să înţeleagă de ce Domnul lor nu venise, nu au fost lăsaţi în întuneric. Ei au fost conduşi din nou la Biblie pentru a cerceta perioadele profetice. Mâna Domnului a fost retrasă de deasupra cifrelor, iar greşeala a fost explicată. Ei au văzut că perioadele profetice care au ajuns la 1844 şi că aceleaşi dovezi pe care le prezentaseră pentru a arăta că perioadele profetice s-au încheiat în 1843 arătau că ele se vor încheia în 1844. Lumina din Cuvântul lui Dumnezeu a strălucit asupra poziţiei lor, iar ei au descoperit un timp de întârziere. – ‘Chiar dacă [viziunea] zăboveşte, aşteapt-o’. În dragostea lor faţă de venirea imediată a lui Hristos, ei trecuseră cu vederea întârzierea împlinirii viziunii, care a avut ca scop să-i descopere pe adevăraţii aşteptători. Ei au avut din nou un punct în timp. Totuşi, eu am văzut că mulţi dintre ei nu au putut să se ridice deasupra dezamăgirii lor aspre, ca să aibă acel zel şi acea energie care caracterizase credinţa lor în 1843”.-Exp.viz.p.235-237 677: SUPUNEREA „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‘,La o parte cu mitra, jos cununa împărătească!... Ce este plecat va fi înălţat, şi ce este înălţat va fi plecat!’” (Ezechiel 21,26.27). „Cununa împărătească îndepărtată de la Israel a trecut succesiv la împărăţiile Babilonului, Medo-Persiei, Greciei şi Romei. Dumnezeu spune: ‘Dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea, şi în mâna căruia o voi încredinţa’. – Educaţia, p.179. 606/605 „În fruntea acelora care duceau cu repeziciune poporul în ruină era Zedechia, împăratul lor. Trecând cu vederea în totul sfaturile Domnului, date prin prooroci, uitând atitudinea de recunoştinţă pe care o datora lui Nebucadneţar, călcându-şi jurământul solemn de supunere rostit în Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, împăratul lui Iuda s-a răsculat împotriva proorocilor, împotriva binefăcătorilor lui şi împotriva lui Dumnezeu. În înfruntarea înţelepciunii lui s-a întors după ajutor la vechiul vrăjmaş al prosperităţii lui Israel, trimiţând soli în Egipt ca să-i dea cai şi un număr de oameni. „‘Va izbuti el oare?’ întreba Domnul cu privire la acela care şi-a trădat în mod josnic încrederea sacră; ‘Cel ce a făcut asemenea lucruri va izbuti el oare, va scăpa el oare? Cum să mai scape dacă a rupt legământul ? Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că în ţara împăratului care l-a pus să domnească, faţă de care şi-a călcat jurământul şi al cărui legământ l-a rupt, lângă el, în mijlocul Babilonului va muri! Aşa că nici Faraon nu va veni cu o oaste mare şi popor mult să-l ajute în război... a nesocotit jurământul, până într-atât, că a rupt legământul, ba încă şi-a dat mâna, şi a făcut toate aceste lucruri; nu va scăpa!’ (Ezechiel 17,15-18). „Venise ziua socotelii finale pentru împăratul nelegiuit. ‘La o parte cu mitra!’ a hotărât Domnul. ‘Jos cununa împărătească!’ Lui Iuda nu avea să-i mai fie îngăduit să aibă un împărat, până când Hristos Însuşi avea să-Şi întemeieze Împărăţia. ‘O voi da jos, o voi da jos’, a fost hotărârea divină cu privire la tronul casei lui David, ‘dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea şi în mâna Căruia o voi încredinţa’ (Ezechiel 21,25-27)”. – Profeţi şi regi, p.451. SFÂRŞITUL: 1844 „Biblia declară că, înainte de venirea Domnului, Satana va lucra ‘cu toată puterea, cu semne şi minuni mincinoase şi cu toată amăgirea nelegiuirii’; iar aceia care ‘n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiţi’, vor fi lăsaţi să primească ‘o lucrare de rătăcire ca să creadă o minciună’ (2 Tesaloniceni 2,9-11). Până când această stare nu va fi atinsă, iar unirea bisericii cu lumea nu va fi realizată deplin în toată creştinătatea, căderea Babilonului nu va fi totală. Schimbarea este progresivă, iar împlinirea desăvârşită a profeţiei din Apocalipsa 14, 8 este încă în viitor”. – Tragedia veacurilor, p.389. [14] MISIUNEA Isaia 7,10–16 7:10. Domnul a vorbit din nou lui Ahaz si i-a zis: 7:11. "Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tau; cere-l, fie in locurile de jos, fie in locurile de sus." 7:12. Ahaz a raspuns: "Nu vreau sa cer nimic, ca sa nu ispitesc pe Domnul." 7:13. Isaia a zis atunci: "Ascultati totusi, casa lui David! Nu va ajunge oare sa obositi rabdarea oamenilor, de mai obositi si pe a Dumnezeului meu? 7:14. De aceea, Domnul insusi va va da un semn: "Iata, fecioara va ramane insarcinata, va naste un Fiu si-I va pune numele Emanuel. 7:15. El va manca smantana si miere pana va sti sa lepede raul si sa aleaga binele. 7:16. Dar inainte ca sa stie copilul sa lepede raul si sa aleaga binele, tara, de ai carei doi imparati te temi tu, va fi pustiita. Matei 13,13–15 13:13. De aceea le vorbesc in pilde, pentru ca ei, macar ca vad, nu vad, si macar ca aud, nu aud, nici nu inteleg. 13:14. Si cu privire la ei se implineste prorocia lui Isaia, care zice: "Veti auzi cu urechile voastre, si nu veti intelege; veti privi cu ochii vostri, si nu veti vedea. 13:15. Caci inima acestui popor s-a impietrit; au ajuns tari de urechi, si-au inchis ochii, ca nu cumva sa vada cu ochii, sa auda cu urechile, sa inteleaga cu inima, sa se intoarca la Dumnezeu, si sa-i vindec." 13:16. Dar ferice de ochii vostri ca vad; si de urechile voastre ca aud! 13:17. Adevarat va spun ca multi proroci si oameni neprihaniti au dorit sa vada lucrurile pe care le vedeti voi, si nu le-au vazut; si sa auda lucrurile pe care le auziti voi, si nu le-au auzit. Apocalipsa 10,8–10 10:8. Si glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou si mi-a zis: "Du-te de ia carticica deschisa din mana ingerului care sta in picioare pe mare si pe pamant!" 10:9. M-am dus la inger si i-am cerut sa-mi dea carticica. "Ia-o", mi-a zis el, "si mananc-o; ea iti va amari pantecele, dar in gura ta va fi dulce ca mierea." 10:10. Am luat carticica din mana ingerului si am mancat-o; in gura mea a fost dulce ca mierea, dar, dupa ce am mancat-o, mi s-a umplut pantecele de amaraciune. 10:11. Apoi mi-au zis: "Trebuie sa prorocesti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi si imparati." „Înţelegerea adevărului, primirea cu bucurie a mesajului, este reprezentată prin mâncarea cărţii celei mici”. – The Seventh-day Adventist Bible Commentary, volumul 7, p.971. CONFEDERAŢIA RĂULUI Psalmi 22,16 Caci niste caini ma inconjoara, o ceata de nelegiuiti dau tarcoale imprejurul meu, mi-au strapuns mainile si picioarele: Fapte 4,25-28 4:25. Tu ai zis prin Duhul Sfant, prin gura parintelui nostru David, robul Tau: "Pentru ce se intarata neamurile si pentru ce cugeta noroadele lucruri desarte? 4:26. Imparatii pamantului s-au rasculat si domnitorii s-au unit impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau." 4:27. In adevar, impotriva Robului Tau celui sfant, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au insotit in cetatea aceasta Irod si Pilat din Pont cu Neamurile si cu noroadele lui Israel, 4:28. ca sa faca tot ce hotarase mai dinainte mana Ta si sfatul Tau. „Conferinţa de la Worcester. – La această conferinţă a fost o participare bună şi a exercitat o influenţă importantă asupra opiniei publice. Adunările au avut loc în sala primăriei oraşului care, în majoritatea ocaziilor, a fost plină. Se crede că în unele ocazii au fost prezenţi 2000 de oameni. La dezbaterile de dimineaţa s-a manifestat un interes profund şi un entuziasm considerabil. O anumită împotrivire din partea metodiştilor, baptiştilor, universaliştilor şi romano-catolicilor, etc. a sporit interesul faţă de conferinţă şi a oferit ocazia de a întâmpina multe dintre obiecţiunile care sunt prezentate de obicei, precum şi altele care sunt destul de noi. Lecturile au fost însoţite de o redeşteptare, iar când s-au încheiat, mulţi au căutat iertarea păcatelor. Luni dimineaţă, am fost informaţi că unii dintre romano-catolici erau profund interesaţi şi întrebau ce trebuiau să facă pentru a fi mântuiţi”. – Signs of the Times, 6 aprilie, 1842. Apocalipsa 16,1. Si am auzit un glas tare care venea din Templu si care zicea celor sapte ingeri: "Duceti-va si varsati pe pamant cele sapte potire ale maniei lui Dumnezeu!" O DESIGILARE Daniel 9,24 Saptezeci de saptamani au fost hotarate asupra poporului tau si asupra cetatii tale celei sfinte, pana la incetarea faradelegilor, pana la ispasirea pacatelor, pana la ispasirea nelegiuirii, pana la aducerea neprihanirii vesnice, pana la pecetluirea vedeniei si prorociei si pana la ungerea Sfantului sfintilor. Sigiliu - châtham: O rădăcină primară; a închide; în special a sigila: - a pune capăt, semn, sigiliu, stop. La fel ca Daniel 12,4. Daniel 12,4. Tu insa, Daniele, tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea pana la vremea sfarsitului. Atunci multi o vor citi, si cunostinta va creste." 1863: RĂZBOIUL CIVIL Isaia 7,1–7 7:1. S-a intamplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, imparatul lui Iuda, ca Retin, imparatul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, imparatul lui Israel, impotriva Ierusalimului, ca sa-l bata; dar n-a putut sa-l bata. 7:2. Cand au venit si au spus casei lui David: "Sirienii au tabarat in Efraim!", a tremurat inima lui Ahaz si inima poporului sau, cum se clatina copacii din padure cand bate vantul. 7:3. Atunci Domnul a zis lui Isaia: "Iesi inaintea lui Ahaz, tu si fiul tau Sear-Iasub, la capatul canalului de apa al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul inalbitorului 7:4. si spune-i: "Ia seama si fii linistit; nu te teme de nimic, si sa nu ti se inmoaie inima din pricina acestor doua cozi de taciuni care fumega: din pricina maniei lui Retin si a Siriei, si din pricina fiului lui Remalia! 7:5. Nu te teme ca Siria gandeste rau impotriva ta si ca Efraim si fiul lui Remalia zic: 7:6. "Sa ne suim impotriva lui Iuda, sa batem cetatea, s-o spargem si sa punem imparat in ea pe fiul lui Tabeel." 7:7. Caci asa vorbeste Domnul Dumnezeu: "Asa ceva nu se va intampla si nu va avea loc. ÎMPRĂŞTIEREA ADVENTISMULUI VISUL LUI MILLER „Am visat că Dumnezeu, printr-o mână nevăzută, mi-a trimis o cutie confecţionată într-o modalitate ciudată, de aproximativ 25 centimetri lungime şi 15 centimetri lăţime, făcută din lemn de abanos şi încrustată cu perle într-o modalitate stranie. De cutie era ataşată o cheie. Am luat imediat cheia şi am deschis cutia, când, spre mirarea şi surprinderea mea, am găsit că era plină de giuvaere de toate felurile şi mărimile, diamante, pietre preţioase, monede de aur şi de argint de toate mărimile şi valorile, aranjate frumos în diferitele lor locuri din cutie, şi erau aranjate în aşa fel încât reflectau o lumină şi o slavă egalate numai de soare. „Am crezut că nu era datoria mea să mă bucur singur de această privelişte, deşi inima mea era copleşită de strălucirea, frumuseţea şi valoarea conţinutului. Ca urmare, am pus-o pe o masă, în mijlocul camerei mele, şi am dat veste că toţi cei ce doreau puteau să vină şi să vadă priveliştea cea mai strălucitoare şi mai plină de slavă pe care a văzut-o vreodată omul în viaţă. „Oamenii au început să intre, la început puţini ca număr, dar treptat a venit o mulţime. Când au privit prima dată în cutie, s-au mirat şi au strigat de bucurie. Totuşi, când numărul spectatorilor a crescut, fiecare a început să deranjeze giuvaerele de la locul lor, scoţându-le din cutie şi împrăştiindu-le pe masă. Eu am început să mă gândesc că proprietarul va cere cutia şi giuvaerele înapoi din mâna mea şi mi-a părut rău că sunt împrăştiate, pentru că nu voi putea niciodată să le pun din nou la locul lor în cutie. Am simţit că nu voi fi în stare niciodată să suport răspunderea, pentru că va fi imensă. Apoi, am început să-i rog pe oameni să nu pună mâna pe ele şi să nu le ia din cutie, dar cu cât îi rugam mai mult, cu atât le împrăştiau mai mult, iar acum păreau să fie împrăştiate pretutindeni în cameră, pe podea pe fiecare piesă de mobilă din cameră. [15] „Apoi, am văzut că printre giuvaerele şi monedele adevărate, ei împrăştiaseră nenumărate giuvaere şi monede false. Am fost foarte înfuriat de comportamentul lor josnic şi de nerecunoştinţa lor şi i-am mustrat pentru lucrul acesta, dar cu cât îi mustram mai mult, cu atât ei împrăştiau mai mult giuvaerele şi monedele false printre cele adevărate. „Apoi, m-am supărat şi am început să folosesc forţa pentru a-i împinge afară din cameră, dar în timp ce împingeam unul, alţi trei intrau şi aduceau înăuntru noroi, nisip şi tot felul de gunoaie, până când au acoperit toate giuvaerele, diamantele şi monedele adevărate, făcându-le nevăzute. De asemenea, au rupt cutia mea în bucăţi şi le-au împrăştiat prin gunoi. Am crezut că nimeni nu vedea supărarea şi mânia mea. Am ajuns total descurajat, m-am aşezat şi am plâns. „În timp ce plângeam şi mă lamentam pentru marea mea pierdere şi pentru responsabilitatea mea, mi-am amintit de Dumnezeu şi m-am rugat stăruitor, ca să-mi trimită ajutor. Imediat, uşa s-a deschis şi un om a intrat în cameră, in timp ce toţi au ieşit afară, iar el, având o mătură în mână, a deschis fereastra şi a început să măture noroiul şi gunoiul din cameră. „Am strigat la el să se oprească, deoarece prin gunoi erau unele giuvaere preţioase. „El mi-a zis: ‘Nu te teme’, deoarece urma să ‘aibă grijă de ele’. „Apoi, în timp ce mătura noroiul şi gunoiul, toate giuvaerele false şi monedele contrafăcute s-au ridicat şi au ieşit pe fereastră ca un nor, iar vântul le-a luat. În acest freamăt, mi-am închis ochii pentru o clipă, iar când i-am deschis, tot gunoiul dispăruse. Giuvaerele preţioase, diamantele, monedele de aur şi de argint se aflau împrăştiate din abundenţă pretutindeni în cameră. „După aceea, el a pus pe masă o cutie mult mai mare şi mai frumoasă ca precedenta, a adunat cu mâna giuvaerele, diamantele, monedele şi le-a pus în cutie, până când nu a rămas niciuna afară, deşi unele diamante nu erau mai mari decât vârful unui ac. „Apoi m-a chemat să ‘vin şi să văd’. „M-am uitat în cutie, dar ochii mi-au fost orbiţi de privelişte. Ele străluceau de zece ori mai tare ca înainte. M-am gândit că fuseseră lustruite de nisipul de pe picioarele acelor persoane rele, care le împrăştiaseră şi le călcaseră în picioare prin praf. Ele erau aranjate într-o ordine frumoasă în cutie, fiecare în locul ei, fără nicio dificultate vizibilă pentru omul care le pusese înăuntru. Am strigat de bucurie, iar strigătul acela m-a trezit”. – Early Writings, p.81-83.
„‘Cheia ataşată’ a fost modalitatea lui de interpretare a cuvântului profetic – comparând Scriptura cu Scriptura – Biblia este propriul interpret. Cu această cheie, fratele Miller a deschis ‘cutia’, sau marile adevăruri ale venirii lui Hristos...., descoperindu-le lumii…. „‘Noroiul şi paiele, nisipul şi tot felul de gunoaie’ reprezintă diferitele şi numeroasele idei false care au fost aduse printre credincioşii Celei de A Doua Veniri, începând din toamna anului 1844”. – James White, The Present Truth, mai, 1850. PLÂNSUL DUPĂ CARTE Apocalipsa 5,4–5 5:4. Si am plans mult pentru ca nimeni nu fusese gasit vrednic sa deschida cartea si sa se uite in ea. 5:5. Si unul din batrani mi-a zis: "Nu plange; iata ca Leul din semintia lui Iuda, Radacina lui David, a biruit ca sa deschida cartea si cele sapte peceti ale ei. MILLER „Am ajuns întru totul descurajat, am stat jos şi am plâns”. [16] „În ultima vreme, o mare lumină a fost dată cu privire la cuvântul profetic. ‘Dar spre seară se va arăta lumina’ (Zaharia 14,7). ‘Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi’ (Habacuc 2,3). ‘Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul vremilor’ (Ieremia 23,20; 30,24). Prin mijlocirea atotputernicului Leu din seminţia lui Iuda, acum, ne-a fost descoperit ce i s-a poruncit lui Daniel să pecetluiască (Daniel 12,4). Apocalipsa 5,5. Atunci ‘mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte’ (mulţi vor alerga încoace şi încolo, iar cunoştinţa va creşte – versiunea engleză). Niciodată, din zilele primei veniri a Domnului nostru, cuvântul profetic nu a mai fost studiat atât de mult; nu au fost aşa de mulţi ambasadori ai lui Hristos angajaţi în această cercetare; nici nu s-a scris aşa de mult cu privire la acest subiect. ‘Descoperirea lui Isus Hristos’, conţinută în Apocalipsa, care descoperă venirea Celui Drept, cu toţi sfinţii Săi, pentru a nimici popoarele apostaziate, este acum prezentată atât de clar bisericii, încât nimeni nu poate, sau, cel puţin, nu ar trebui să fie ignorant cu privire la ea. Totuşi, acesta este un privilegiu care le aparţine numai celor credincioşi, căci este scris că ‘niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege’ (Daniel 12,10). Tot aşa vorbeşte apostolul Pavel: ‘Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului’ (1 Tesaloniceni 4,4-5). Deşi ‘adevărata lumină a strălucit’, aceasta i-a iluminat numai pe cei ce cred. Cei care acordă o atenţie plină de rugăciune acestor lucruri ‘au’, asemenea izraeliţilor din trecut, ‘lumină în casele lor’, în timp ce restul lumii stă în întuneric, ‘un întuneric aşa de mare, încât poate fi simţit’. Prin urmare, înţelegerea şi descoperirea cuvântului profetic sunt încă o dovadă convingătoare că am ajuns la sfârşitul veacului; desigilarea profeţiei şi descoperirea ‘tainei lui Dumnezeu’ fiind păstrate pentru ‘timpul sfârşitului’ (Daniel 12,9; Apocalipsa 10,7). „‘Mulţi vor alerga încoace şi încolo’, spune Dr. Clarke, ‘Mulţi se vor strădui să cerceteze sensul, iar cunoştinţa va creşte prin acest fapt. Aceasta pare să fie semnificaţia versetului, deşi altcineva l-a interpretat diferit, adică: ‘Mulţi vor alerga încoace şi încolo, predicând Evanghelia lui Hristos şi, ca urmare, cunoaşterea religioasă şi adevărata înţelepciune vor creşte’. Acest lucru este adevărat în sine însuşi, dar nu este semnificaţia cuvintelor profetice. „Toţi cercetătorii cei mai de seamă ai limbii ebraice sunt de acord cu Clarke în atribuirea acestui sens. Opinia lui Scott pare să coincidă cu aceea a lui Clarke, deşi el prezintă ambele semnificaţii în notele lui, dar o preferă în mod evident pe aceea care exprimă ideea cercetării semnificaţiei profeţiei”. – James White, Review and Herald, 1 noiembrie, 1853 Yüklə 0,8 Mb. Dostları ilə paylaş:
|