A patra generaţIE

Ioel 2,12-17 2:12. "Dar chiar acum, zice Domnul, intoarceti-va la Mine cu toata inima, cu post, cu planset si bocet!" 2:13. Sfasiati-va inimile, nu hainele, si intoarceti-va la Domnul Dumnezeul vostru. Caci El este milostiv si plin de indurare, indelung rabdator si bogat in bunatate si-I pare rau de relele pe care le trimite. 2:14. Cine stie daca nu Se va intoarce si nu Se va cai? Cine stie daca nu va lasa dupa El o binecuvantare, daruri de mancare si jertfe de bautura pentru Domnul Dumnezeul vostru? 2:15. Sunati cu trambita in Sion! Vestiti un post, chemati o adunare de sarbatoare! 2:16. Strangeti poporul, tineti o adunare sfanta! Aduceti pe batrani, strangeti copiii si chiar pruncii de la tata! Sa iasa mirele din camara lui si mireasa din odaia ei! 2:17. Preotii, slujitorii Domnului, sa planga intre tinda si altar si sa zica: "Doamne, indura-Te de poporul Tau! Nu da de ocara mostenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce sa se zica printre neamuri: "Unde este Dumnezeul lor?"

„Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare; strângeţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, şi strigaţi către Domnul” (Ioel 1,14). [25]

„Adevărata mărturisire este întotdeauna specifică şi recunoaşte păcatele pe nume. Ele pot fi de aşa natură, încât trebuie mărturisite numai lui Dumnezeu; pot fi greşeli care trebuie mărturisite acelor persoane cărora le-am adus prejudicii sau pot avea un caracter public şi ca atare vor trebui mărturisite în mod public. Dar orice mărturisire trebuie să fie precisă, definită şi la obiect, recunoscând întocmai păcatele de care te faci vinovat”. – Calea către Hristos, p.38.

Daniel 9,1–18 9:1. "In anul dintai al lui Darius, fiul lui Ahasveros, din neamul mezilor, care ajunsese imparat peste imparatia haldeilor, 9:2. in anul dintai al domniei lui, eu, Daniel, am vazut din carti ca trebuiau sa treaca saptezeci de ani pentru daramaturile Ierusalimului, dupa numarul anilor despre care vorbise Domnul catre prorocul Ieremia. 9:3. Si mi-am intors fata spre Domnul Dumnezeu ca sa-L caut cu rugaciune si cereri, postind in sac si cenusa. 9:4. M-am rugat Domnului Dumnezeului meu si I-am facut urmatoarea marturisire: "Doamne Dumnezeule mare si infricosat, Tu, care tii legamantul si dai indurare celor ce Te iubesc si pazesc poruncile Tale! 9:5. Noi am pacatuit, am savarsit nelegiuire, am fost rai si indaratnici, ne-am abatut de la poruncile si oranduirile Tale. 9:6. N-am ascultat pe robii Tai prorocii, care au vorbit in Numele Tau imparatilor nostri, capeteniilor noastre, parintilor nostri si catre tot poporul tarii. 9:7. Tu, Doamne, esti drept, iar noua ni se cuvine astazi sa ni se umple fata de rusine, noua, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului si intregului Israel, fie ei aproape, fie departe, in toate tarile in care i-ai izgonit, din pricina faradelegilor de care s-au facut vinovati fata de Tine! 9:8. Doamne, noua ni se cuvine sa ni se umple fata de rusine, da, noua, imparatilor nostri, capeteniilor noastre si parintilor nostri, pentru ca am pacatuit impotriva Ta! 9:9. La Domnul Dumnezeul nostru insa este indurarea si iertarea, caci impotriva Lui ne-am razvratit! 9:10. N-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca sa urmam legile Lui pe care ni le pusese inainte prin robii Sai prorocii; 9:11. ci tot Israelul a calcat Legea Ta si s-a abatut astfel ca sa n-asculte de glasul Tau. De aceea ne-au si lovit blestemele si juramintele scrise in Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru ca am pacatuit impotriva lui Dumnezeu. 9:12. El a implinit astfel cuvintele pe care le rostise impotriva noastra si impotriva capeteniilor noastre care ne-au carmuit si a adus peste noi o mare nenorocire, asa cum niciodata si nicaieri sub cer nu s-a mai intamplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului. 9:13. Dupa cum este scris in Legea lui Moise, toata nenorocirea aceasta a venit peste noi; si noi n-am rugat pe Domnul Dumnezeul nostru, nu ne-am intors de la nelegiuirile noastre si n-am luat aminte la adevarul Tau. 9:14. De aceea, si Domnul a ingrijit ca nenorocirea aceasta sa vina peste noi; caci Domnul Dumnezeul nostru este drept in toate lucrurile pe care le-a facut, dar noi n-am ascultat glasul Lui. 9:15. Si acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu, care ai scos pe poporul Tau din tara Egiptului prin mana Ta cea puternica si Ti-ai facut un Nume asa cum este si astazi: noi am pacatuit, am savarsit nelegiuire. 9:16. Dar, Doamne, dupa toata indurarea Ta, abate mania si urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tau cel sfant; caci din pricina pacatelor noastre si din pricina nelegiuirilor parintilor nostri este Ierusalimul si poporul Tau de ocara tuturor celor ce ne inconjoara. 9:17. Asculta, dar, acum, Dumnezeul nostru, rugaciunea si cererile robului Tau si, pentru dragostea Domnului, fa sa straluceasca fata Ta peste Sfantul Tau Locas pustiit! 9:18. Pleaca urechea, Dumnezeule, si asculta! Deschide ochii si priveste la daramaturile noastre si la cetatea peste care este chemat Numele Tau! Caci nu pentru neprihanirea noastra Iti aducem noi cererile noastre, ci pentru indurarile Tale cele mari.

Nehemiah 1,4–11 4. 1:4Cand am auzit aceste lucruri, am sezut jos, am plans si m-am jelit multe zile. Am postit si m-am rugat inaintea Dumnezeului cerurilor 1:5. si am zis: "Doamne Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare si infricosat, Tu care tii legamantul Tau si esti plin de indurare fata de cei ce Te iubesc si pazesc poruncile Tale! 1:6. Sa ia aminte urechea Ta, si ochii sa-Ti fie deschisi: asculta rugaciunea pe care Ti-o face robul Tau acum, zi si noapte, pentru robii Tai, copiii lui Israel, marturisind pacatele copiilor lui Israel, pacatele facute de noi impotriva Ta; caci eu si casa tatalui meu am pacatuit. 1:7. Te-am suparat si n-am pazit poruncile Tale, legile si oranduirile pe care le-ai dat robului Tau Moise. 1:8. Adu-Ti aminte de cuvintele acestea pe care le-ai dat robului Tau Moise sa le spuna: "Cand veti pacatui, va voi risipi printre popoare; 1:9. dar, daca va veti intoarce la Mine si daca veti pazi poruncile Mele si le veti implini, atunci, chiar daca veti fi izgoniti la marginea cea mai departata a cerului, de acolo va voi aduna si va voi aduce iarasi in locul pe care l-am ales ca sa locuiasca Numele Meu acolo." 1:10. Ei sunt robii Tai si poporul Tau pe care l-ai rascumparat prin puterea Ta cea mare si prin mana Ta cea tare. 1:11. Ah! Doamne, sa ia aminte urechea Ta la rugaciunea robului Tau si la rugaciunea robilor Tai, care vor sa se teama de Numele Tau! Da astazi izbanda robului Tau si fa-l sa capete trecere inaintea omului acestuia!" Pe atunci eram paharnicul imparatului.

DE LA CAUZĂ LA EFECT
„Trebuie să ştim pentru noi înşine ce anume constituie creştinismul, care este adevărul, care este credinţa pe care am primit-o, care sunt regulile Bibliei – regulile date nouă de către autoritatea cea mai înaltă. Mulţi cred fără să aibă un motiv pe care să îşi bazeze credinţa, fără să aibă o dovadă suficientă cu privire la adevărul unui subiect. Dacă este prezentată o idee care se armonizează cu ideile lor preconcepute, ei sunt gata să o accepte. Ei nu raţionează de la cauză la efect, credinţa lor nu are o temelie veritabilă, iar în timpul încercării, vor constata că au clădit pe nisip.

„Cel care rămâne mulţumit cu actuala lui cunoaştere deficitară a Scripturilor, crezând că aceasta este suficientă pentru mântuirea lui, rămâne într-o amăgire fatală. Mulţi nu sunt înzestraţi pe deplin cu argumente biblice, pentru a fi în stare să discearnă ideile false şi să condamne toate tradiţiile şi superstiţiile care au fost aduse prin înşelăciune ca fiind adevărul. Satana a introdus propriile idei în închinarea faţă de Dumnezeu, ca să poată distruge simplitatea Evangheliei lui Hristos. Un mare număr dintre cei ce cred adevărul prezent nu ştiu ce anume constituie credinţa care a fost dată odată pentru totdeauna sfinţilor – Hristos în voi, nădejdea slavei. Ei cred că apără vechile pietre de hotar, dar sunt căldicei şi indiferenţi. Ei nu ştiu ce înseamnă a

avea adevărata virtute a dragostei şi credinţei şi ce înseamnă ca aceasta să fie întreţesută în propria experienţă. Ei nu sunt cercetători atenţi ai Bibliei, ci sunt leneşi şi neatenţi. Când apar deosebiri de opinie cu privire la pasajele Scripturii, aceşti oameni care nu au studiat cu hotărâre şi nu sunt decişi cu privire ideile pe care le cred vor cădea de la adevăr. Ar trebui să-i convingem pe toţi de necesitatea de a cerceta sârguincios adevărul divin, ca să poată fi siguri că au o cunoaştere a adevărului. Unii pretind că au multă cunoştinţă şi se simt mulţumiţi de starea lor, în timp ce nu au mai mult zel pentru lucrare, nu au mai multă dragoste arzătoare faţă de Dumnezeu şi faţă de sufletele pentru care a murit Hristos, decât dacă nu L-ar fi cunoscut niciodată pe Dumnezeu. Ei nu citesc Biblia cu scopul de a-şi însuşi o hrană îmbelşugată pentru sufletul lor. Ei nu simt că Biblia este vocea lui Dumnezeu care le vorbeşte. Totuşi, dacă dorim să înţelegem calea mântuirii, dacă dorim să vedem razele Soarelui neprihănirii, trebuie să studiem Scripturile cu hotărâre, deoarece făgăduinţele şi profeţiile Bibliei aştern raze limpezi de slavă asupra Planului divin de Mântuire, ale cărui adevăruri mari nu sunt înţelese cu claritate”. – The 1888 Materials, p.403.
„Relele apărute din concentrarea atâtor responsabilităţi în Battle Creek n-au fost puţine. Primejdiile sunt multe pentru că cei neconsacraţi nu fac decât să aştepte până ce o schimbare a împrejurărilor îi va încuraja să-şi pună toată influenţa lor de partea răului. Dacă toţi cei care au legătură cu instituţiile noastre ar fi fost devotaţi şi spirituali, sprijinindu-se mai mult pe Dumnezeu decât pe ei înşişi, ar fi fost o mai mare prosperitate decât am văzut până acum. Dar în timp ce există o astfel de lipsă categorică de încredere umilă şi o lipsă totală de dependenţă de Dumnezeu, nu putem fi siguri de nimic. Astăzi avem mare nevoie de oameni botezaţi cu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu – oameni care umblă cu Dumnezeu, aşa cum a făcut Enoh. Noi nu dorim oameni care să fie atât de înguşti în gândire, încât să restrângă lucrarea, în loc să o lărgească, sau care urmează motoul: ‘Religia este religie; afacerile sunt afaceri. Avem nevoie de vizionari, care pot să se implice în situaţii şi probleme şi care pot să raţioneze de la cauză la efect”. – Mărturii, vol.5, p.555.
DE CE
Ieremia 2,8 Preotii n-au intrebat: "Unde este Domnul?" Pazitorii Legii nu M-au cunoscut, pastorii sufletesti Mi-au fost necredinciosi, prorocii au prorocit prin Baal si au alergat dupa cei ce nu sunt de niciun ajutor.

Ieremia 10,21-22 10:21. Pastorii s-au prostit, n-au cautat pe Domnul; pentru aceea n-au propasit si li se risipesc toate turmele. 10:22. Iata, se aude un vuiet! O mare zarva vine de la miazanoapte sa prefaca cetatile lui Iuda intr-un pustiu, intr-o vizuina de sacali." -

Ieremia 12,10 Un mare numar de pastori Imi pustiesc via, Imi calca ogorul in picioare; ogorul Meu cel placut il prefac intr-un pustiu parasit.
BEŢIVI ORBI

Isaia 56,10-12 56:10. Toti pazitorii lui sunt orbi, fara pricepere; toti sunt niste caini muti, care nu pot sa latre; aiureaza, stau tolaniti si le place sa doarma. 56:11. Totusi sunt niste caini lacomi, care nu se mai satura. Sunt niste pastori care nu pot pricepe nimic; toti isi vad de calea lor, fiecare umbla dupa folosul lui, fara abatere: 56:12. "Veniti - zic ei - am sa caut vin, si ne vom imbata cu bauturi tari! Maine vom face tot ca azi, ba inca si mai rau!" - [26]

VAI

Ieremia 23,1-4 23:1. "Vai de pastorii care nimicesc si risipesc turma pasunii Mele, zice Domnul." 23:2. De aceea, asa vorbeste Domnul Dumnezeul lui Israel impotriva pastorilor care pasc pe poporul meu: "Pentru ca Mi-ati risipit oile, le-ati izgonit si nu v-ati ingrijit de ele, iata ca va voi pedepsi din pricina rautatii faptelor voastre, zice Domnul. 23:3. Si Eu insumi voi strange ramasita oilor Mele din toate tarile in care le-am izgonit; le voi aduce inapoi in pasunea lor si vor creste, si se vor inmulti. 23:4. Voi pune peste ele pastori care le vor paste; nu le va mai fi teama, nici groaza, si nu va mai lipsi niciuna din ele, zice Domnul.

Ezechiel 34,1-10 34:1. Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 34:2. "Fiul omului, proroceste impotriva pastorilor sufletesti ai lui Israel! Proroceste si spune-le lor, pastorilor: "Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: "Vai de pastorii lui Israel, care se pasc pe ei insisi! Nu trebuie pastorii sa pasca turma? 34:3. Voi mancati grasimea, va imbracati cu lana, taiati ce e gras, dar nu pasteti oile. 34:4. Nu intariti pe cele slabe, nu vindecati pe cea bolnava, nu legati pe cea ranita; n-aduceti inapoi pe cea ratacita, nu cautati pe cea pierduta, ci le stapaniti cu asuprire si cu asprime! 34:5. Astfel ele s-au risipit pentru ca n-aveau pastor; au ajuns prada tuturor fiarelor campului si s-au risipit. 34:6. Turma Mea rataceste pe toti muntii si pe toate dealurile inalte; oile Mele sunt risipite pe toata fata tarii si nimeni nu ingrijeste de ele, nici nu le cauta! 34:7. De aceea, pastorilor, ascultati cuvantul Domnului! 34:8. Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, pentru ca oile Mele au ajuns de jaf si sunt prada tuturor fiarelor campului, din lipsa de pastor, pentru ca pastorii Mei n-au nicio grija de oile Mele, ci se pasteau numai pe ei insisi, si nu pasteau oile Mele, 34:9. de aceea, pastorilor, ascultati Cuvantul Domnului! 34:10. Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata, am necaz pe pastori! Imi voi lua inapoi oile din mainile lor, nu-i voi mai lasa sa-Mi pasca oile, si nu se vor mai paste nici pe ei insisi; caci Imi voi izbavi oile din gura lor, si nu le vor mai sluji ca hrana!"

Ieremia 50,6 Poporul Meu era o turma de oi pierdute; pastorii lor ii rataceau, ii faceau sa cutreiere muntii; treceau de pe munti pe dealuri, uitandu-si staulul.
ÎNTR-O SINGURĂ ZI

Isaia 9,14-16 De aceea, Domnul va smulge din Israel capul si coada, ramura de finic si trestia, intr-o singura zi.9:15. (Batranul si dregatorul sunt capul, si prorocul care invata pe oameni minciuni este coada.) 9:16. Cei ce povatuiesc pe poporul acesta il duc in ratacire, si cei ce se lasa povatuiti de ei sunt pierduti.

Matei 15,13-14 Drept raspuns, El le-a zis: "Orice rasad pe care nu l-a sadit Tatal Meu cel ceresc va fi smuls din radacina. 15:14. Lasati-i: sunt niste calauze oarbe; si cand un orb calauzeste pe un alt orb, vor cadea amandoi in groapa."

CÂND

Zaharia 10,1-3 10:1. Cereti de la Domnul ploaie, ploaie de primavara! Domnul scoate fulgerele si va trimite o ploaie imbelsugata pentru toata verdeata de pe camp. 10:2. Caci terafimii vorbesc nimicuri, ghicitorii prorocesc minciuni, visele mint si mangaie cu desertaciuni. De aceea, ei ratacesc ca o turma, sunt nenorociti, pentru ca n-au pastor.10:3. "Mania Mea s-a aprins impotriva pastorilor si voi pedepsi pe tapi. Caci Domnul ostirilor Isi cerceteaza turma, casa lui Iuda, si o va face ca pe calul Sau de slava in lupta.

„Lumina care mi-a fost dată mi-a arătat foarte convingător că mulţi vor ieşi din mijlocul nostru, dând ascultare duhurilor înşelătoare şi învăţăturilor dracilor. Domnul doreşte ca fiecare suflet care pretinde a crede adevărul să aibă o cunoaştere inteligentă a acestuia. Vor apărea profeţi falşi şi vor amăgi pe mulţi. Tot ce poate fi zguduit va fi zguduit. Prin urmare, oare nu se cuvine ca fiecare să înţeleagă dovezile credinţei noastre? În loc de a avea aşa de multe predici, ar trebui să existe o cercetare mai atentă a Cuvântului lui Dumnezeu, explicând Scripturile text cu text şi căutând dovezile puternice pentru susţinerea doctrinelor fundamentale care ne-au adus acolo unde ne aflăm acum, pe platforma adevărului veşnic….

„Când se vor abate de la pietrele de hotar pe care Domnul le-a pus pentru ca noi să ne înţelegem poziţia, aşa cum este marcată ea în profeţie, oamenii nu vor şti în ce direcţie se îndreaptă….

„Mă întreb dacă adevărata răzvrătire va putea fi vindecată vreodată. Studiaţi în Patriarhi şi profeţi răzvrătirea lui Core, Datan şi Abiram. Această răzvrătire a fost extinsă, cuprinzând mai mult de doi oameni. Ea a fost condusă de două sute cincizeci de căpetenii ai adunării, oameni cu renume. Spuneţi-i răzvrătirii pe numele ei adevărat şi apostaziei pe numele ei adevărat, iar apoi gândiţi-vă că experienţa poporului lui Dumnezeu din vechime, cu toate trăsăturile ei discutabile, a fost raportată cu credincioşie pentru a rămâne în istorie. Scripturile declară: ‘Aceste lucruri… au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor’ (1 Corinteni 10,11). Iar dacă bărbaţii şi femeile care au cunoaşterea adevărului sunt despărţiţi şi se află atât de departe de marele lor Conducător, încât îl vor lua pe marele conducător al apostaziei şi îl vor numi Hristos Neprihănirea noastră, acest fapt se va întâmpla pentru că nu au înfipt cazmaua adânc în minele adevărului. Ei nu sunt în stare să deosebească minereul preţios de materialul lipsit de valoare.

„Citiţi avertizările date aşa de abundent în Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la profeţii falşi care vor veni cu ereziile lor şi, dacă va fi posibil, îi va înşela chiar şi pe cei aleşi. Având aceste avertizări, cum este posibil ca biserica să nu facă deosebire între ce este veritabil şi ce este fals? Biserica indusă în eroare în felul acesta trebuie să se umilească înaintea lui Dumnezeu şi să se pocăiască sincer, deoarece a fost dusă în rătăcire aşa de uşor. Acei oameni nu pot să deosebească vocea adevăratului Păstor de vocea unui străin.

„Ei trebuie să revizuiască acest capitol al experienţei lor. Timp de mai bine de o jumătate de secol, Dumnezeu i-a dat lumină poporului Său prin mărturiile Duhului Său. După tot acest timp, oare rămâne ca doi bărbaţi şi soţiile lor să scoată din amăgire întreaga biserică a credincioşilor, declarând că Ellen White este o înşelătoare şi o fraudă? ‘După roadele lor îi veţi cunoaşte’ (Matei 7,20).

„Eu cred că orice dovadă prezentată acestor oameni nu va avea nici cel mai mic efect asupra lor. În cazul McCullagh, nu poate fi prezentată nicio dovadă nouă cu privire la caracterul adevărat al misiunii şi lucrării pe care Domnul i-a dat-o slujitoarei Sale. El a avut lumina. Această apostazie a fost îngăduită, pentru a fi scrisă cu credincioşie în adevărata ei lumină, aşa încât biserica din Adelaide să poată fi ajutată să-şi pună picioarele pe Stânca Veacurilor şi nu pe nisipuri mişcătoare. Experienţa aceasta urmează a fi o avertizare pentru ceilalţi. Cei care au putut să ignore toate dovezile pe care Dumnezeu li le dăduse în adunarea de tabără recentă şi să transforme acea binecuvântare într-un blestem ar trebui să tremure pentru siguranţa propriului suflet. Dacă nu se pocăiesc, sfeşnicele lor vor fi mutate în altă parte. Domnul a fost insultat. Standardul adevărului soliilor primului, celui de-al doilea şi al treilea înger a fost lăsat să se târască în ţărână. Dacă străjerii sunt lăsaţi să-i ducă în rătăcire pe oameni în modalitatea aceasta, Dumnezeu îi va considera responsabili pe unii, pentru lipsa de discernământ necesară spre a descoperi ce fel de nutreţ i-a fost dat turmei Sale. [27]

„Domnul a îngăduit ca problema să evolueze în felul acesta, pentru a arăta cât de uşor vor fi oamenii duşi în rătăcire, dacă depind de cuvintele omeneşti, în loc de a cerceta Scripturile pentru ei înşişi, aşa cum au făcut nobilii bereeni, spre a vedea că lucrurile sunt întocmai. Oare ar trebui ca simplele cuvinte ale unor oameni, dintre care unul nu a avut nicio experienţă reală cu noi ca popor, să fie acceptate aşa de repede? Cum pot cei din poporul nostru, cu Bibliile în mâinile lor, să accepte ceva despre care, dacă s-ar gândi puţin, ar trebui să ştie că este o minciună şi o greşeală?

„Domnul a îngăduit să existe acest lucru, ca să poată fi dată avertizarea că astfel de lucruri vor avea loc. Răzvrătirea şi apostazia se află chiar în aerul pe care îl respirăm. Dacă nu ne prindem sufletele neajutorate de Hristos, vom fi afectaţi de ele. Dacă oamenii sunt duşi în rătăcire aşa de uşor, atunci cum vor rezista, când Satana Îl va personifica pe Hristos, când va pretinde că este Hristos şi va face în aparenţă lucrările lui Hristos? Ce îi va reţine pe cei din poporul lui Dumnezeu să nu treacă de partea unor hristoşi mincinoşi? ‘Să nu mergeţi după ei’ (vezi Luca 21,8).

„Doctrinele trebuie să fie înţelese cu claritate. Oamenii care sunt acceptaţi să prezinte adevărul trebuie să fie ancoraţi; apoi, vasele lor vor rezista împotriva furtunii şi intemperiilor, deoarece ancora îi cu putere. Amăgirile se vor înmulţi, iar noi suntem chemaţi să-i spunem răzvrătirii pe numele ei adevărat. Trebuie să rezistăm, fiind îmbrăcaţi cu toată armura. Fraţii mei, voi nu vă confruntaţi doar cu nişte oameni, ci cu căpeteniile şi puterile întunericului. Noi nu luptăm împotriva cărnii şi sângelui. (Efeseni 6,10-18 să fie citit cu atenţie şi într-o modalitate impresionantă în faţa bisericii) Oamenii aceştia dau glas cuvintelor balaurului. Noi trebuie să ne confruntăm cu agenţii lui Satana, care au ieşit să facă război cu sfinţii. ‘Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos’ (Apocalipsa 12,17). Oamenii aceştia care au apostaziat părăsesc poporul cel adevărat şi credincios al lui Dumnezeu şi fraternizează cu cei ce îl reprezintă pe Baraba. ‘După roadele lor îi veţi cunoaşte’ (Matei 7,20).

„Vă scriu aceste lucruri, deoarece mulţi din biserica din Adelaide îmi sunt reprezentaţi ca unii care văd nişte oameni asemenea unor copaci care umblă. Ei trebuie să aibă o experienţă diferită şi mai profundă, înainte de a fi în stare să discearnă capcanele împrăştiate pentru a-i prinde în plasa amăgitorului. Nu trebuie să aibă loc o lucrare făcută pe jumătate acum. Domnul cheamă oameni neclintiţi, hotărâţi, dedicaţi cu toată inima spre a sta la spărtură şi spre a repara întăriturile. ‘Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit. Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit’ ”. – Manuscript Releases, volumul 9, p.359.
PRIMA GENERAŢIE – 1884 LA 1844: VIZIUNEA DESCHISĂ

A DOUA GENERAŢIE – 1888 PÂNĂ ÎN DECENIUL 1930: GENERAŢIA PĂCĂTOASĂ

A TREIA GENERAŢIE – DIN DECENIUL 1930 PÂNĂ ÎN 1989: NOUA ORDINE

ULTIMA GENERAŢIE – DIN 1989 PÂNĂ LA LEGEA DUMINICALĂ: CURĂŢIREA ARIEI [28]
Idei premergătoare cu privire la partea a patra

RESPINGEREA BIBLIEI
„În consiliile voastre, cât de puţină experienţă au mulţi dintre voi în a-şi umili inima înaintea lui Dumnezeu! Cât de puţin cunoaşteţi despre ce înseamnă a lupta în rugăciune, ca să puteţi intra pe poarta cea îngustă! Întrebarea cea mai importantă pentru voi este: ‘Am eu o cunoaştere din experienţă a lui Dumnezeu? Sunt eu gata să cred ce îmi spune el, să fac ce îmi porunceşte El, în loc de a urma propria judecată? Mă apropii eu tot mai mult de Dumnezeu?’ Scriptura spune: ‘Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte’. Dacă inima voastră nu este pe deplin predată lui Dumnezeu, dacă nu vă supuneţi voinţa faţă de voinţa Sa, veţi face planuri fără călăuzirea Aceluia care este puternic în sfătuire. Unii au manifestat un spirit fariseic de critică şi prejudecată. Îndată ce acest spirit este îngăduit, îngerii sfinţi se îndepărtează de voi, deoarece ei nu pot să slujească păcatului. Voi aveţi într-o mare măsură acelaşi spirit care a fost dat pe faţă la conferinţa de la Minneapolis. Amăgirea care pus stăpânire pe minţi acolo încă există. Unii nu au fost dispuşi să-şi vadă şi să-şi recunoască greşelile, iar orbirea minţii lor încă rămâne.

„Voi, cei care aţi cultivat în voi înşivă spiritul de critică şi acuzare şi i-aţi învăţat şi pe alţii să îl cultive, nu uitaţi că imitaţi exemplul lui Satana. Când se potrivesc scopului vostru, voi trataţi Mărturiile ca şi când aţi crede în ele, citând din ele pentru a întări orice declaraţie pe care o doriţi să predomine. Dar ce se întâmplă când lumina este dată pentru a corecta greşelile voastre? Acceptaţi voi atunci lumina? Când Mărturiile vorbesc contrar ideilor voastre, voi le trataţi cu foarte multă uşurătate.

„Nu este cuvenit pentru nimeni să împrăştie aici şi acolo câte un cuvânt care va lucra asemenea unei otrăvi în alte minţi, zguduind încrederea în soliile pe care le-a dat Dumnezeu, care au contribuit la puterea temeliei acestei lucrări i care au însoţit-o până în ziua de astăzi, prin mustrări, avertizări, corectări şi încurajări. Tuturor celor ce au stat în calea Mărturiilor, aş dori să le spun: ‘Dumnezeu i-a dat o solie poporului Său, iar vocea Sa va fi auzită, indiferent dacă voi o veţi auzi, sau o veţi suporta. Împotrivirea voastră nu m-a prejudiciat pe mine, dar voi va trebui să daţi socoteală înaintea Dumnezeului cerului, care a trimis aceste avertizări şi instrucţiuni pentru a ţine pe poporul Său pe calea cea dreaptă. Voi va trebui să daţi socoteală înaintea Lui pentru orbirea voastră, pentru că sunteţi o piatră de poticnire în calea celor păcătoşi.

„ ‘La lege şi la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta’. Martorul cel credincios spune despre biserică, după ce enumeră multe virtuţi: ‘Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi’. Idolatria şi nelegiuirea predominantă au avut o influenţă paralizantă, degradatoare asupra evlaviei şi spiritualităţii. Se manifestă neîncredere, egoism şi suspiciune. Câţiva susţin cu tărie mărturisirea lor de credinţă. Ceilalţi au părăsit simplitatea credinţei şi, ca rezultat, păşesc acum pe graniţele necredinţei. Ei sunt confuzi spiritual; şi astfel, mulţi susţin greşeli serioase. Unii se aşază să judece Scripturile, declarând că pasajul acesta sau acela nu este inspirat, deoarece nu au o impresie favorabilă asupra minţii lor. Ei nu pot să le armonizeze cu ideile lor despre filozofia şi ştiinţa ‘pe nedrept numite astfel’. Alţii, din diferite motive, pun sub semnul întrebării părţi din Cuvântul lui Dumnezeu. În felul acesta, mulţi merg orbeşte acolo unde vrăjmaşul le pregăteşte calea. Aşadar, nu îi revine niciunui om să pronunţe sentinţe cu privire la Scripturi, să judece sau să condamne vreo parte din Cuvântul lui Dumnezeu. Când cineva se încumetă să facă lucrul acesta, Satana va crea pentru el o atmosferă pe care să o respire şi care va împiedica creşterea spirituală.

„Când un om se simte aşa de înţelept, încât îndrăzneşte să disece Cuvântul lui Dumnezeu, înţelepciunea lui este considerată a fi o nebunie înaintea lui Dumnezeu. Dacă va cunoaşte mai mult, el va simţi că are de învăţat totul. Iar prima lecţie pe care trebuie să o înveţe este aceea de a ajunge un om care se lasă învăţat. ‘Învăţaţi de la Mine’, spune Marele Învăţător, ‘căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre’ ”. – General Conference Daily Bulletin, 13 aprilie, 1891. [29]