A patra generaţIE

RESPINGEREA SPIRITULUI PROFETIC
„Vreau să priviţi asupra perioadei care a trecut de la adunarea din Minneapolis şi apoi să vă gândiţi dacă vă împliniţi datoria de a păstra tăcerea şi de a vă menţine aceeaşi poziţie pe care aţi avut-o la acea adunare: Este Dumnezeu slăvit prin poziţia aceasta? Vă aduce ea vreo putere sau speranţă? Aţi avut cât se poate de multe dovezi că Domnul mi-a dat răspunderea de a vesti o solie pentru cei din poporul Său, când erau adunaţi la Minneapolis. Voi aveţi dovada că Domnul a fost cu mine la Potterville, dar nu vă schimbaţi deloc sentimentele sau atitudinea şi, la fel de sigur cum este faptul că staţi în aceeaşi poziţie în care aţi stat la Minneapolis, este faptul că nu veţi primi nicio lumină suplimentară. Veţi fi consideraţi ca aceia care nu au vrut să-şi deschidă ochii pentru a vedea şi urechi pentru a auzi. Dacă veţi rămâne în poziţia în care aţi fost la Minneapolis, întunericul va veni cu siguranţă asupra voastră. Eu nu am nicio dovadă că voi, frate Howard Miller, frate Rubert, aţi recunoscut chiar şi în cea mai mică măsură faptul că aţi greşit în părerile şi simţămintele voastre cu privire la mine, la William C. White, A.T. Jones sau fratele E.J. Waggoner. Dacă Dumnezeu a vorbit vreodată prin mine, vă spun cu hotărâre acum că sunteţi amăgiţi. Aţi venit la adunare fiind amăgiţi. Aţi avut idei greşite despre fraţii voştri şi, împreună cu fraţii noştri din lucrarea pastorală, aţi lucrat sub influenţa unei impresii false. Voi aţi avut ocazia de a verifica spiritul manifestat la acea adunare. Dacă nu aţi fi fost orbiţi, aţi fi putut vedea şi înţelege că spiritul adus la acea adunare nu a fost spiritul lui Hristos. Concepţiile diferite cu privire la legea din Galateni nu ar fi trebuit să producă niciuna dintre acele manifestări. Eu nu am nici cea mai mică dificultate în legătură cu subiectul acela. Dumnezeu nu a inspirat toate acele simţăminte puternice cu privire la subiect. Eu nu am nici cea mai mică fărâmă de îngrijorare în legătură cu subiectul acela. Singurul meu necaz este cu privire la poziţia acelor pastori care au participat la conferinţă şi au manifestat aşa de puţin din spiritul lui Hristos şi au avut într-o măsură mai mare spiritul de care au fost stăpâniţi pe cărturarii şi fariseii care au plănuit trădarea şi au jucat un rol important în judecarea lui Hristos, prin mărturii mincinoase, prin acuzarea lui Hristos şi prin faptul că L-au făcut să apară înaintea oamenilor în lumina cea mai rea cu putinţă.

„Prin repetarea acestor declaraţii, ei au influenţat mintea şi inima oamenilor, stârnind elementele cele mai rele ale caracterului inimii fireşti şi nesfinţite de adevăr. Când am simţit starea de lucruri de la conferinţă, am ştiut că Dumnezeu nu va ilumina minţile care erau atât de aprinse de spiritul vrăjmaşului, pentru că nu a fost nimic altceva. Adevărul lui Dumnezeu nu avea nevoie de un astfel de spirit pentru a rezista în apărare. Am ştiut că acolo erau oameni care proclamau adevărul, dar erau nevrednici şi inima lor era un vas de necinste.

„Am avut solii de mustrare pentru unii, dar spiritul care a predominat şi care nu a fost al lui Hristos, ci al vrăjmaşului, a anulat orice efect al cuvintelor mele. Hristos a fost rănit în casa prietenilor Său. Nu a fost rănit de mine! Nu eu sunt cea care L-a dezonorat pe Hristos! A fost rănit de fraţii mei care nu au avut niciun motiv îndreptăţit pentru a anula orice efect al lucrării mele la adunarea aceea. Am fost pe punctul de a părăsi adunarea şi de a pleca la Kansas, deoarece nu puteam să consider că rămânerea mea ar face vreun bine. Fratele Kilgore a insistat să vorbesc în Sabat. Am spus: ‘Nu, eu nu voi fi vinovată de a continua să îmi irosesc cuvintele şi puterea pentru nişte oameni plini de prejudecăţi şi bănuieli rele, care se împotrivesc lucrării mele şi pe care nu pot să-i conving cu privire la adevăr. Voi vorbi după-masă pentru cei din Scandinavia, deoarece ei doresc aşa de mult lucrul acesta’.

„În noaptea aceea, îngerul Domnului a stat lângă patul meu şi mi-a spus multe lucruri pe care nu voi încerca să le scriu aici, dar mi s-a poruncit să sta la postul datoriei mele; deoarece un spirit venea pentru a pune stăpânire pe biserici şi, dacă i se va îngădui, le va despărţi de Dumnezeu întocmai cum au fost despărţite bisericile care au refuzat lumina trimisă de Dumnezeu prin soliile de avertizare şi de lumină, ca să poată înainta avânt în vedere a doua Sa venire în lumea noastră.

„Mi-a fost arătat că aceia care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu nu sunt pe deplin iluminaţi cu privire la numeroasele şiretlicuri ale vrăjmaşului neobosit, pe care vor fi nevoiţi să le întâmpine. Cei care ar fi trebuit să aibă o experienţă înaintată sunt, într-o mare măsură, neştiutori cu privire la lucrările lui Satana, iar el îi ia pe nepregătite. Este necesar un mare atac, un atac imens din partea unui front unit împotriva vrăjmaşului, iar Satana are victorii mari, pentru că se manifestă o deosebire de opinii în rândurile noastre cu privire la unele puncte ale Scripturii care nu au un caracter vital. Mi-a fost arătat că oameni care pretind a crede adevărul îşi vor dezvolta adevărata poziţie înaintea lui Dumnezeu. Călăuza mea a zis: ‘Urmează-mă’. Apoi, am fost dusă în diferite case unde locuiau cei din poporul nostru. Am auzit conversaţiile, remarcile făcute cu privire la mine; mărturiile rostite la acea adunare erau comentate. William C. White era vorbit de rău şi prezentat în lumina cea mai ridicolă. Am putut să-i identific pe vorbitori după vocea lor. [30]

„Despre A.T. Jones se comenta în aceeaşi modalitate şi tot astfel despre E.J. Waggoner. Călăuza mea a zis: ‘Unde este rugăciunea stăruitoare, căutarea lui Dumnezeu cu inima umilă pentru a primi lumină?’ Eu ascultam în diferite încăperi remarcile sarcastice, comentariile necreştineşti, declaraţiile incitante şi exagerate făcute numai din cauză că era o deosebire de opinii cu privire la legea din Galateni. O, unitate, cum te-ai îndepărtat din mijlocul adventiştilor de ziua a şaptea? După ce am ascultat un timp cuvintele nestăpânite, necreştineşti, mi-a fost încredinţată lucrarea mea.

„Mi s-a spus că spiritul acesta se întărise de-a lungul anilor şi că influenţa lui lucra, iar viaţa spirituală pleca din biserici. La adunări s-a manifestat uşurătate, au fost glume, gesticulări dispreţuitoare – un spirit care Îl supără pe Dumnezeu. Mi s-a făgăduit că, dacă voi sta cu credincioşie la postul datoriei mele, Domnul mă va susţine pentru a face lucrarea pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Braţele Sale veşnice mă vor purta, dar eu trebuie să vestesc solia pe care mi-a dat-o Domnul, indiferent dacă oamenii o vor asculta, sau o vor suporta. Am încercat să fac lucrul acesta. Am trimis vestea că voi vorbi în Sabat după-amiază, am vorbit şi nu am părăsit adunarea, până când lucrarea mea a fost încheiată. Mi-am vestit mărturia la Battle Creek, dar nu a fost niciunul dintre fraţii mei care să aibă curajul de a sta alături de mine, de a-şi retrage cuvintele, sau de a mărturisi că mersese pe o cale greşită, că îi judecase greşit pe fraţii mei şi pe mine”. – The 1888 Materials, p.295-296. [31]

A patra generaţie: partea a patra

1963: ÎNCETEAZĂ A FI O MIŞCARE
„Îngerul care se uneşte în vestirea soliei îngerului al treilea va lumina tot pământul cu slava lui. Aici este profetizată o lucrare mondială cu o putere neobişnuită. Mişcarea adventistă din anul 1840-1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu. Prima solie îngerească a fost dusă la toate centrele misionare din lume, iar în câteva ţări s-a arătat cel mai mare interes religios care s-a văzut în vreo ţară de la Reforma secolului al XVI-lea; dar acestea urmează să fie depăşite de mişcarea cea puternică din timpul ultimei avertizări a îngerului al treilea”. – Tragedia veacurilor, p.611.
Apocalipsa 1,8.11; 21,6; 22,13
O MIŞCARE VIITOARE

„Le adresez un apel celor care au cunoscut adevărul de mulţi ani. Este timpul să treziţi străjerii. Eu mi-am epuizat puterile, vestind solia pe care mi-a dat-o Domnul. Responsabilitatea pentru oraşele noastre a apăsat aşa de greu asupra mea, încât uneori mi s-a părut că voi muri. Lucrarea în oraşe este esenţială pentru timpul acesta, iar acum trebuie să fie începută cu credinţă. Când în oraşe se va lucra aşa cum ar dori Dumnezeu, rezultatul va declanşa o mişcare puternică, la care nu am fost martori până acum. Fie ca Domnul să le dea fraţilor înţelepciune, pentru a şti cum să ducă mai departe lucrarea în armonie cu voinţa Sa. În marile noastre centre populate trebuie să fie vestit cu putere strigătul: ­‘Iată Mirele vine, ieşiţi-I în întâmpinare’ ”. – Review and Herald, 17 noiembrie, 1910.

„Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ prezintă, de la un veac la altul, o asemănare izbitoare în orice reformă mare sau mişcare religioasă. Principiile lui Dumnezeu în procedeele cu oamenii sunt totdeauna aceleaşi. Mişcările importante ale prezentului îşi au paralele în acelea ale trecutului, iar experienţa bisericii din primele veacuri are lecţii de mare valoare pentru timpul nostru”. – Tragedia veacurilor, p.343.
„Dar nici Satana nu era inactiv. A încercat ceea ce încercase şi cu alte mişcări reformatoare – să-i amăgească şi să-i distrugă pe oameni, oferindu-le o contrafacere în locul lucrării adevărate. Aşa cum în primul secol al bisericii creştine au fost hristoşi mincinoşi, tot astfel s-au ridicat profeţi mincinoşi şi în secolul al XVI-lea”. – Tragedia veacurilor, p.186.
„În viziunile de noapte, mi-au trecut pe dinainte scene ale unei mari mişcări de reformă în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Mulţi Îl lăudau pe Dumnezeu. Bolnavii erau vindecaţi Şi alte minuni aveau loc. Se vedea un spirit de mijlocire, chiar aşa cum s-a manifestat înainte de marea zi a Cincizecimii. Sute şi mii de oameni erau văzuţi vizitând familii şi deschizând înaintea lor Cuvântul lui Dumnezeu. Inimi erau convinse prin puterea Duhului Sfânt şi se manifesta un spirit de adevărată convertire. În toate părţile, uşi erau larg deschise pentru proclamarea adevărului. Lumea părea să fi e luminată de o influenţă cerească. Mari binecuvântări erau primite de adevăratul şi smeritul popor al lui Dumnezeu. Am auzit glasuri de recunoştinţă şi de laudă şi părea să aibă loc o reformă asemenea aceleia la care am fost martori în 1844”. – Mărturii, vol.9, p.126.
O MIŞCARE CONTRAFĂCUTĂ

„În viziunea din timpul nopţii, mi-a fost arătat cu claritate că ideile acestea au fost privite de unii ca fiind nişte adevăruri măreţe, care trebuie să fie aduse în biserică şi scoase în evidenţă în timpul acesta. Mi-a fost arătată o platformă susţinută de piloni puternici – adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. Unii din poziţii de înaltă responsabilitate din lucrarea medicală îndrumau o persoană sau alta să slăbească pilonii care susţineau platforma aceasta. Atunci, am auzit o voce spunând: ‘Unde sunt străjerii care ar trebui să stea pe zidurile Sionului? Sunt cumva adormiţi? Temelia aceasta a fost construită de Marele Meşter şi va rezista furtunii şi vântului. Îi vor îngădui ei acestui om să prezinte învăţături care neagă experienţa din trecut a poporului lui Dumnezeu? A sosit timpul pentru o acţiune hotărâtă’. [32]

„Vrăjmaşul sufletelor a căutat să introducă presupunerea că în mijlocul adventiştilor de ziua a şaptea va avea loc o mare reformă, iar reforma aceasta va consta în renunţarea la doctrinele care stau ca nişte stâlpi de susţinere ai credinţei noastre şi în angajarea într-un proces de reorganizare. Dacă reforma aceasta va avea loc, care va fi rezultatul? Principiile adevărului pe care Dumnezeu, în înţelepciunea Sa, i le-a dat bisericii rămăşiţei, ar fi desfiinţate. Religia noastră ar fi schimbată. Principiile fundamentale care au susţinut lucrarea în ultimii cincizeci de ani ar fi considerate ca fiind false. Ar fi înfiinţată o organizaţie nouă. Ar fi scrise cărţi despre o ordine nouă. Ar fi prezentat un sistem de filozofie intelectuală. Fondatorii acestui sistem ar merge în oraşe şi ar face o lucrare uimitoare. Desigur, Sabatul ar fi desconsiderat, la fel cum ar fi desconsiderat şi Dumnezeul care l-a creat. Nimic nu ar fi îngăduit să stea în calea noii mişcări. Conducătorii ar spune că virtutea este mai bună decât viciul, dar pentru că Dumnezeu va fi înlăturat, ei vor depinde de puterea omenească, iar aceasta, fără Dumnezeu, este lipsită de valoare. Temelia lor va fi zidită pe nisip, iar furtuna şi vânturile vor spulbera clădirea lor.

„Cine are autoritatea de a începe o astfel de mişcare? Noi avem Biblia. Avem experienţa noastră, confirmată de lucrările miraculoase ale Duhului Sfânt. Avem adevărul care nu admite niciun compromis. Să nu respingem noi tot ce nu este în armonie cu adevărul acesta? ” – Selected Messages, cartea 2, p.204-205.

ÎNAINTE DE ADEVĂRATA LUCRARE

„Vrăjmaşul sufletelor doreşte să împiedice această lucrare: şi înainte ca să vină timpul pentru o astfel de lucrare, el va încerca să o împiedice, introducând o contrafacere. În bisericile pe care va reuşi să le aducă sub puterea lui amăgitoare, va face să pară că s-a revărsat o binecuvântare deosebită a lui Dumnezeu; se va manifesta ceea ce se crede a fi un mare interes religios. Mulţimile se vor bucura că Dumnezeu lucrează în mod minunat pentru ei, când de fapt aceasta este lucrarea altui spirit. Sub o aparenţă religioasă, Satana va căuta să-şi întindă influenţa peste lumea creştină”. – Tragedia veacurilor, p.464.

DE LA 1844 LA 1844 – DE LA PORTLAND LA PORTLAND

„Într-o ocazie, pastorii White, Andrews şi cu mine am fost treziţi la miezul nopţii şi chemaţi să ne rugăm pentru sora White. Ea leşinase, iar toate eforturile de a o face să îşi revină fuseseră fără rezultat. Ne-am rugat, iar ea a părut să îşi revină şi a fost luată în viziune. Unii dintre împotrivitorii noştri spun: ‘Da, aşa a fost întotdeauna, ea este întotdeauna bolnavă şi leşină înainte de a avea una dintre viziunile ei’. Dar nu este adevărat. Prima dată când am văzut-o având o viziune a fost la încheierea unei adunări, când ea era destul de bine pentru a face o călătorie lungă. Ultima ei viziune în public a avut loc în 1884, la adunarea de tabără din Portland, Oregon. Ea are viziuni şi în prezent, dar nu au loc în mijlocul unor adunări publice. Aşa cum pot mărturisi unii dintre cei care au văzut-o în astfel de ocazii, atunci când te afli în locul în care are loc o viziune publică simţi că eşti într-un loc ceresc”. – J.N. Loughborough, General Conference Daily 7 Bulletin, 29 ianuarie, 1893.

1884

Review and Herald, din ianuarie până în iunie 1884, George Butler – zece articole

Grade ale inspiraţiei, bazate pe gradul în care este inspirată o persoană

El a sugerat că în cărţile lui Moise şi cuvintele lui Hristos se afla gradul cel mai înalt.

În scrierile profeţilor şi apostolilor, împreună cu Psalmi, Proverbe, Eclesiastul, Cântarea Cântărilor şi Iov se afla gradul cel mai mic.

Romani 15,24; 1 Corinteni 1,16; 4,19; 7,7-40; 16,5-9; 2 Corinteni 11,21; Filipeni 2,19.23; 2 Timotei 4,9 „cu greu ar putea fi inspirate”.

Afirmaţie susţinută de biserica şi colegiul din Battle Creek.

DE CE?

În primăvara anului 1883, Uriah Smith ajunsese la concluzia că viziunile lui Ellen White erau inspirate, dar scrierile ei nu. [33]

„12 februarie, 1889. Deoarece în scrisoarea ta ai întrebat dacă aveam ceva pentru tine, cred că acum este cel mai bine să îţi trimit scrisoarea aceasta, cu speranţa că nu va avea niciun efect negativ asupra ta.

„Tu pari să fii surprins că eu privesc lucrurile în această lumină. Vorbeşti despre hotărârea pe care crezi că ar fi trebuit să o voteze Conferinţa Generală. Ce a cuprins hotărârea aceea? Ea a spus realmente că în colegiu nu ar trebui să fie predat nimic altceva, decât ce a fost predat în anul trecut. Aşadar, fratele meu, nu aş dori să-ţi rănesc simţămintele, nu aş dori să îţi întristez sufletul sau să te descurajez; dar trebuie să îţi prezint deschis câteva lucruri. I-am spus conferinţei ce îmi fusese descoperit în trecut cu privire la hotărâri care cuprindeau acelaşi subiect. Am declarat că numeroasele lucruri care fuseseră predate în colegiu erau asemenea unor seminţe care sunt semănate în minţi şi vor aduce un rod pe care nu vă va plăcea să-l culegeţi. Am declarat că aveam lumină cu privire la subiectul acesta.

„Atât în tabernacolul de la Battle Creek, cât şi în colegiu, a fost predat subiectul inspiraţiei, iar nişte oameni limitaţi şi-au asumat responsabilitatea de a spune că unele lucruri din Scripturi erau inspirate, iar altele nu. Mi-a fost arătat că Domnul nu a inspirat articolele despre inspiraţie publicate în Review, nici nu a aprobat susţinerea lor în faţa tinerilor de la colegiu. Când oamenii se aventurează să critice Cuvântul lui Dumnezeu, ei se aventurează pe un teren sfânt şi ar face mai bine să se teamă, să tremure şi să-şi ascundă înţelepciunea, ca şi cum ar fi o nebunie. Dumnezeu nu pune niciun om să pronunţe judecăţi cu privire la Cuvântul Său, selectând unele lucruri ca fiind inspirate şi discreditând altele ca fiind neinspirate. Mărturiile au fost tratate în acelaşi fel; dar Dumnezeu nu este implicat în lucrarea aceasta.

„În colegiu au fost prezentate argumentele celor necredincioşi, în scopul de a-i învăţa pe tineri cum să combată necredinţa. Seminţele necredinţei ar putea să nu crească imediat, dar ele îşi vor manifesta existenţa, când vor veni ispite. Mi-a fost arătat că îndoielile vor pătrunde în inimă, iar argumentele în favoarea necredinţei se vor înrădăcina în minte, conducând în final la scepticism, ca rezultat al acestui fapt”. – The 1888 Materials, p.238.

1888: RESPINGEREA SPIRITULUI PROFETIC

„Când am văzut că inimile celor cu care doream nespus să fiu în armonie erau încuiate de prejudecată şi necredinţă, am considerat că este cel mai bine pentru mine să plec de la ei. Scopul meu a fost să plec de la Minneapolis în prima zi a săptămânii. Fratele Kilgore a venit cu solicitarea să vorbesc în ziua următoare, dar am spus: ‘Nu, fratele meu, nu pot să spun niciun cuvânt pe care fraţii mei din lucrarea pastorală îl vor considera a fi de vreo valoare pentru ei. Nu trebuie să lucrez şi să-mi epuizez putere în mod inutil. Trebuie să plec şi să văd ce are Domnul pentru mine de făcut în altă parte, deoarece ştiu că am o solie de vestit pentru poporul Său’”. – Manuscript Releases, volumul 12, p.205.

„La temelia împotrivirii manifestate la Minneapolis faţă de solia vestită de Domnul prin fraţii [E.J.] Waggoner şi [A.T.] Jones se află, într-o mare măsură, o lipsă a dispoziţiei de a renunţa la părerile preconcepute. Prin exercitarea acelei împotriviri, Satana a reuşit să îndepărteze de poporul nostru puterea deosebită a Duhului Sfânt, pe care Dumnezeu a dorit mult să i-o împărtăşească. Vrăjmaşul i-a împiedicat să obţină succesul pe care ar fi putut să-l aibă în vestirea adevărului pentru lume, aşa cum l-au predicat apostolii după Ziua Cincizecimii. Lumina care trebuie să lumineze lumea cu slava ei a fost respinsă, iar prin decizia fraţilor noştri ea a fost ţinută într-o mare măsură departe de lume”. – Selected Messages, cartea 1, p.235.
„Fratele meu, cum pot spera să lucrez în armonie cu tine, când Minneapolis şi experienţele lui îmi sunt descoperite cu atâta claritate? Fraţii mei din lucrarea pastorală au venit la conferinţa aceea cu un spirit care nu a fost Duhul lui Dumnezeu. Ei erau sub influenţa unei amăgiri cu privire la mine. Dacă Duhul lui Dumnezeu ar fi impresionat şi stăpânit inima lor, ei nu ar fi adoptat o poziţie atât de deplasată, prin judecarea mea, a poziţiei şi lucrării mele. După ce mi-am afirmat cu claritate poziţia, am spus că, atâta vreme cât considerau că eu eram influenţată în judecata şi lucrarea mea de către William C. White, A.T. Jones, sau Dr. Waggoner, fraţii mei nu trebuiau să mă cheme să particip la adunările lor de tabără, sau la Conferinţele lor, deoarece eu nu puteam să le fac niciun bine, dacă aş fi venit. [34]

„În lucrarea noastră nu poate fi armonie, când fraţii noştri sunt atât de întru totul orbiţi, încât nu pot să recunoască Duhul lui Dumnezeu care a lucrat prin mine la Minneapolis. Deşi am declarat cu claritate lucrurile pe care Domnul a binevoit să mi le arate şi care m-au determinat să mă ridic împotriva hotărârii luate de voi, mâinile voastre s-au ridicat pentru a o aproba. Credeţi voi că sora White ar fi stat împotriva voastră a tuturor, dacă nu ar fi avut motivele cele mai categorice pentru a face astfel? Voi aţi considerat că judecata voastră era superioară luminii pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Oare ar fi corespunzător ca eu să mă unesc cu voi, în timp ce voi aveţi acelaşi spirit pe care l-aţi avut la Minneapolis? Oare am eu vreun motiv să cred că nu veţi manifesta în circumstanţe favorabile acelaşi spirit pe care l-aţi manifestat atunci? Fratele meu, eu nu pot să aprob spiritul care a predominat la Minneapolis, nici nu pot să am încredere că aceia care au fost conduşi de acel spirit umblă în lumină”. – The 1888 Materials, p.240.

CORE, DATAN ŞI ABIRAM – SPIRITUL PROFETIC
„Nu am văzut niciodată mai înainte în mijlocul poporului nostru o mulţumire de sine atât de puternică şi o lipsă a dispoziţiei de a accepta şi de a recunoaşte lumina care se manifesta la Minneapolis. Mi-a fost arătat că niciunul din grupul celor ce au nutrit spiritul manifestat la adunarea aceea nu va mai avea din nou lumina clară, pentru a discerne caracterul preţios al adevărului care le-a fost trimis din cer, până când nu îşi vor umili mândria şi vor mărturisi că nu au fost conduşi de Duhul lui Dumnezeu, ci mintea şi inima lor au fost pline de prejudecăţi. Domnul a dorit să Se apropie de ei, să-i binecuvânteze şi să-i vindece de alunecările lor, dar ei nu au vrut să asculte. Ei au fost conduşi de acelaşi spirit care i-a inspirat pe Core, Datan şi Abiram. Acei bărbaţi din Israel au fost hotărâţi să se împotrivească tuturor dovezilor care le-ar fi demonstrat că sunt greşiţi şi au înaintat tot mai mult pe calea trădării, până când mulţi au fost atraşi să li se alăture.

„Cine au fost aceştia? Nu cei slabi, nu cei ignoranţi, nu cei lipsiţi de lumină. În acea răzvrătire au fost implicaţi două sute cincizeci de căpetenii renumite ale adunării, oameni de seamă. Care a fost mărturia lor? ‘Toată adunarea, toţi sunt sfinţi, şi Domnul este în mijlocul lor’ (Numeri 16,3). Când Core şi tovarăşii lui au pierit sub pedeapsa lui Dumnezeu, oamenii pe care îi înşelaseră nu au văzut mâna Domnului în minunea aceasta. A doua zi, dimineaţa, întreaga adunare i-a acuzat pe Moise şi Aaron: ‘Voi aţi omorât pe poporul Domnului’ (versetul 41), iar plaga a venit asupra adunării şi mai mult de o mie patru sute au murit.

„Când am propus să plec de la Minneapolis, îngerul Domnului a stat lângă mine şi mi-a zis: ‘Nu pleca; Dumnezeu are o lucrare pentru tine în locul acesta. Oamenii repetă răzvrătirea lui Core, Datan şi Abiram. Eu te-am pus în poziţia potrivită pentru tine, pe care cei ce nu sunt în lumină nu o vor recunoaşte; ei nu vor asculta mărturia ta; dar eu voi fi cu tine; harul şi puterea Mea te vor susţine. Nu pe tine te dispreţuiesc ei, ci pe solii şi solia pe care o trimit poporului Meu. Ei au arătat dispreţ faţă de cuvântul Domnului. Satana i-a orbit şi le-a pervertit judecata; iar dacă nu se va pocăi fiecare suflet de păcatul lui, de această independenţă nesfântă care este o insultă la adresa Duhului lui Dumnezeu, ei vor umbla în întuneric. Dacă nu se vor pocăi şi nu vor fi convertiţi, aşa încât să-i pot vindeca, voi lua sfeşnicul din locul lui. Ei nu vor ca Dumnezeu să-Şi manifeste Duhul şi puterea, deoarece au un spirit de batjocură şi dezgust faţă de cuvântul Meu. Uşurătatea, glumele neserioase, gesturile dispreţuitoare sunt manifestate zi de zi. Ei nu şi-au pus inima să Mă caute. Ei umblă în lumina scânteilor proprii, iar dacă nu se vor pocăi, vor fi cuprinşi de întristare. Aşa zice Domnul: ‘Stai la postul datoriei, căci Eu sunt cu tine şi nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi’. Eu nu am îndrăznit să desconsider aceste cuvinte din partea lui Dumnezeu.

„Lumina a strălucit în Battle Creek cu raze clare şi strălucitoare, dar cine dintre aceia care au avut un rol la adunarea de la Minneapolis a venit la lumină şi a primit comorile îmbelşugate ale adevărului pe care Domnul l-a trimis din cer? Cine a urcat a ţinut pasul cu Conducătorul, Isus Hristos? Cine a mărturisit pe deplin zelul lui greşit, orbirea lui, gelozia şi bănuielile lui rele, sfidarea lui faţă de adevăr? Nimeni; iar din cauza faptului că au neglijat multă vreme să recunoască lumina, aceasta i-a lăsat mult în urmă; ei nu au crescut în har şi în cunoaşterea lui Hristos Isus, Domnul nostru. Ei au dat greş în a primi harul necesar, pe care ar fi putut să-l aibă şi care i-ar fi făcut să fie nişte oameni puternici în experienţa religioasă. [35]

„Poziţia adoptată la Minneapolis părea a fi o barieră de netrecut, care i-a aşezat într-o mare măsură în categoria celor care se îndoiesc, pun sub semnul întrebării şi resping adevărul şi puterea lui Dumnezeu. Când va veni o altă criză, cei care s-au împotrivit atât de multă vreme dovezilor acumulate vor fi puşi din nou la încercare cu privire la punctele în care au căzut aşa de evident, şi le va fi greu să primească lucrurile care vin de la Dumnezeu şi să refuze ce vine de la puterile întunericului. Prin urmare, singura lor modalitate de a fi în siguranţă este aceea de a umbla în umilinţă, de a lăsa cărări drepte în urma paşilor lor, pentru ca mieii turmei să nu se rătăcească. Contează foarte mult cu cine ne întovărăşim, dacă sunt oameni care umblă cu Dumnezeu şi se încred în El, sau oameni care îşi urmează propria presupusă înţelepciune, umblând în lumina scânteilor aprinse de ei.

„Timpul, grija şi munca necesare pentru a contracara influenţa acelora care au lucrat împotriva adevărului au fost o pierdere îngrozitoare; deoarece am fi putut fi cu ani în avans în cunoaşterea spirituală; iar multe, multe suflete ar fi fost adăugate în biserică, dacă aceia care ar fi trebuit să umble în lumină ar fi continuat să Îl cunoască pe Domnul, ca să ştie că El Se iveşte ca zorile. Dar când atât de multă muncă trebuie să fie investită chiar în biserică, pentru a contracara influenţa lucrătorilor care au stat asemenea granitului împotriva adevărului pe care Dumnezeu îl trimite poporului Său, lumea este lăsată într-un întuneric pe măsură de mare.

„Dumnezeu a intenţionat ca străjerii să se ridice şi să transmită cu voci unite o solie hotărâtă, făcând trâmbiţa să sune cu claritate, pentru ca oamenii să poată alerga cu toţii la postul datoriei şi să-şi îndeplinească partea în lucrarea cea mare. Atunci, lumina cea puternică şi mare a îngerului care coboară din cer cu o mare putere ar fi umplut pământul cu slava lui. Suntem rămaşi în urmă cu mulţi ani; iar aceia care au stat în orbire şi au împiedicat tocmai înaintarea soliei pe care Dumnezeu a dorit să o facă să se răspândească de la adunarea din Minneapolis asemenea unui sfeşnic aprins trebuie să-şi umilească inima înaintea lui Dumnezeu, să vadă şi să înţeleagă cum a fost împiedicată lucrarea, prin orbirea minţii lor şi prin împietrirea inimii lor”. – The 1888 Materials, p.1067-1070.