A patra generaţIE

MANUSCRIPT RELEASES VOMULUL DOUĂZECI

„În această etapă a experienţei noastre, nu trebuie să îngăduim ca atenţia noastră să fie abătută de la lumina specială care ne-a fost dată spre a o lua în considerare la această adunare importantă a conferinţei noastre. De asemenea, vrăjmaşul a lucrat asupra minţii fratelui Daniells, iar mintea ta şi a pastorului Prescott au fost influenţate de îngerii care au fost alungaţi din cer. Lucrarea lui Satana a fost aceea de a vă abate atenţia, pentru ca în dezbateri să fie introduse iote şi frânturi pe care Domnul nu v-a inspirat să le aduceţi. Acestea nu au fost esenţiale. Totuşi, faptul acesta a însemnat mult pentru cauza adevărului. Iar dacă prin ideile din mintea voastră atenţia v-a fost abătută pentru a vă ocupa de iote şi frânturi, aceasta a fost o lucrare plănuită de Satana. Voi aţi presupus că faceţi o mare lucrare, prin corectarea lucrurilor mărunte din cărţile scrise. Dar eu sunt învinuită. Tăcerea este elocvenţă.

„Eu trebuie să spun: Încetaţi să căutaţi greşeli. Dacă acest scop al diavolului va fi adus la îndeplinire, va părea că voi şi lucrarea voastră vor fi considerate a fi o concepţie minunată. Planul lui Satana a fost tocmai acela de a aduna toate aspectele presupuse a fi discutabile şi asupra cărora nu puteau fi de acord toate categoriile de oameni.

„Şi ce se va întâmpla după aceea? Va avea loc exact lucrarea care este pe placul diavolului. Celor din afară, care nu au credinţa noastră, li se vor prezenta lucruri care li se vor potrivi şi vor dezvolta trăsături de caracter ce vor produce o mare confuzie, ocupând clipele preţioase care ar trebui să fie folosite cu zel pentru a le vesti oamenilor marele mesaj. Nu toate prezentările subiectelor pe care le-am discutat au putut să se armonizeze, iar rezultatele vor aduce confuzie atât în mintea celor credincioşi, cât şi a celor necredincioşi. Exact acesta este lucrul pe care l-a plănuit Satana – să facă să fie exagerat orice poate constitui un dezacord.

„Citiţi Ezechiel 28. Aşadar, aici este o mare lucrare, în care se pot implica spirite ciudate. Dar Domnul are o lucrare ce trebuie să fie făcută pentru a salva sufletele care pier; iar Satana va ocupa cu desăvârşire toate locurile pe care le poate ocupa, deghizându-se, pentru a aduce confuzie în rândul nostru, şi toate acele mici deosebiri vor fi mărite şi scoase în evidenţă.

„Mi-a fost arătat încă de la început că Domnul nu i-a dat nici pastorului Daniells, nici pastorului Prescott răspunderea acestei lucrări. Oare şiretlicurile lui Satana trebuie să fie aduse în discuţie, oare acest ‘necurmat’ este un subiect atât de însemnat, încât să fie introdus pentru a încurca minţile şi pentru a împiedica înaintarea lucrării în acest timp important? Nu ar trebui, orice ar fi. Acest subiect nu ar trebui să fie prezentat, deoarece spiritul care ar fi adus ar fi respingător, iar Lucifer urmăreşte fiecare mişcare. Agenţii lui Satana şi-ar începe lucrarea şi în rândurile noastre ar fi adusă confuzie. Voi nu aveţi nicio chemare pentru a căuta o deosebire de opinie care nu constituie o problemă crucială; ci tăcerea voastră este elocvenţă. Întreaga problemă îmi este descoperită cu claritate. Dacă diavolul ar putea să implice pe oricine din poporul nostru în aceste subiecte, aşa cum şi-a propus, cauza lui Satana va triumfa. Prin urmare, lucrarea trebuie să fie începută fără nicio întârziere şi să nu fie exprimată nicio deosebire de opinii.

„Satana îi va inspira pe acei oameni care au ieşit din mijlocul nostru să se alieze cu îngerii răi şi să întârzie lucrarea noastră din cauza unor întrebări neimportante, şi ce bucurie va fi în tabăra vrăjmaşului. Strângeţi rândurile, strângeţi rândurile. Toate deosebirile să fie îngropate. Lucrarea noastră acum este aceea de a ne dedica toate puterile fizice şi mintale pentru a înlătura aceste deosebiri şi toţi să fie în armonie. Dacă lui Satana i se va îngădui să exercite chiar şi cel mai mic control, prin înţelepciunea lui nesfinţită, el se va bucura.

„Prin urmare, când am văzut cum lucram noi, m-am gândit la întreaga situaţie şi la rezultatele care vor urma, dacă veţi continua şi le veţi da grupărilor care ne-au părăsit chiar şi cea mai mică şansă de a aduce confuzie în rândurile noastre. Lipsa voastră de înţelepciune va fi exact aşa cum doreşte Satana. Proclamaţia voastră puternică nu a fost sub inspiraţia Duhului Sfânt. Am fost îndrumată să vă spun că felul în care căutaţi greşeli în scrierile oamenilor care au fost conduşi de Dumnezeu nu este inspirată de Dumnezeu. Iar dacă aceasta este înţelepciunea pe care pastorul Daniells doreşte să le-o prezinte oamenilor, în niciun caz să nu-i daţi o poziţie oficială, pentru că el nu poate să raţioneze de la cauză la efect. Tăcerea cu privire la acest subiect este înţelepciunea voastră. Aşadar, orice seamănă cu căutarea de greşeli în publicaţiile oamenilor care nu sunt în viaţă nu este lucrarea pe care Dumnezeu i-a dat-o vreunuia dintre voi. Pentru că, dacă aceşti oameni – pastorii Daniells şi Prescott – ar fi urmat îndrumarea de a lucra în oraşe, ar fi fost convinşi de adevăr şi convertiţi mulţi, foarte mulţi oameni care acum se află în poziţii la care nu se va mai ajunge niciodată. [42]

„Întreaga lume trebuie să fie privită ca o singură mare familie. Când aveţi la dispoziţie o asemenea fântână a cunoaşterii, de ce aţi lăsat lumea să piară timp de ani, în ciuda mărturiilor care v-au fost date de Domnul Isus Hristos? Adevărata religie ne învaţă să privim fiecare bărbat şi femeie ca pe o persoană căreia putem să-i facem bine.

„Acest material a fost tipărit mulţi ani: ‘O minte echilibrată’, mărturie adresată pastorului Andrews. Mintea poate fi cultivată pentru a deveni o putere şi pentru a şti când să vorbească şi ce poveri să-şi asume şi să poarte, deoarece Hristos este învăţătorul vostru. M-am temut mult pentru voi, când v-am văzut înălţându-vă propria înţelepciune şi căutând să introduceţi deosebiri de opinie. Domnul cheamă oameni înţelepţi, care pot să-şi păstreze pacea, când este înţelept să facă astfel. Dacă doriţi să fiţi nişte oameni desăvârşiţi, aveţi nevoie de sfinţire prin Isus Hristos. Acum tocmai a fost începută o lucrare, şi fie ca înţelepciunea să se vadă în fiecare pastor, în fiecare preşedinte de Conferinţă. Dar a fost o lucrare pe care ar fi trebuit să o începeţi cu ani în urmă, când a trebuit să vă ridicaţi glasul tocmai pentru această lucrare. Hristos le-a dat tuturor celor din poporul Său îndrumări speciale cu privire la lucrurile pe care trebuie să le facă şi cu privire la cele pe care nu trebuie să le facă. Ne-a mai rămas puţin timp pentru a duce până la capăt neprihănirea lui Domnului. Tu poţi să înţelegi calea Domnului. Eu am văzut intenţia ta de a face lucrurile în conformitate cu propriul plan, după ce ai fost pus în poziţia de preşedinte. Ai gândit că vei face lucruri minunate, dar va fi o lucrare pe care Dumnezeu nu a pus-o în mâinile tale. Prin urmare, lucrarea ta nu este aceea de a opri, ci de a da fiecare lucru necesar, dacă Domnul te-a acceptat să slujeşti. Dar tu ai fost foarte dornic să dovedeşti că nu ai manifestat o înţelepciune şi o judecată sfinţită. Ai scos la iveală subiecte care nu ar fi trebuit să fie acceptate, dacă Domnul nu ar fi dat lumină.

„Am fost îndrumată să spun că nu ar fi trebuit să fie luate astfel de hotărâri pripite, cum ar fi aceea ca tu să fii ales preşedinte de conferinţă chiar şi pentru încă un an. Domnul să ne ferească de orice alte astfel de acţiuni pripite, înainte ca subiectul să fi fost adus înaintea Domnului în rugăciune; dar când ai primit mesajul că lucrarea Domnului se bazează pe preşedinte, ca fiind responsabilitatea lui cea mai solemnă, tu nu ai fi avut niciun drept moral de a scoate la iveală subiectul „necurmatului” şi de a presupune că influenţa ta va decide asupra problemei. Acolo era pastorul Haskell, care a purtat responsabilităţi grele şi este pastorul Irwin şi câţiva alţi oameni pe care aş putea să-i menţionez şi care poartă responsabilităţi grele.

„Unde a fost respectul tău faţă de oamenii în vârstă? Ce autoritate ai putut să exerciţi fără a-i chema pe toţi oamenii cu răspundere pentru a cântări problema? Dar, să examinăm acum problema. Trebuie să reconsiderăm acum, în faţa lucrării care a fost neglijată, dacă ai manifestat înţelepciunea Domnului, când ai arătat zelul tău pentru a-ţi continua lucrarea chiar şi numai un singur an. Pentru a-ţi continua lucrarea încă un an cu ajutorul care ţi s-a alăturat, ar fi trebuit să aibă loc o schimbare în tine şi pastorul Prescott. Ar fi trebuit să vă umiliţi inima înaintea lui Dumnezeu. Domnul doreşte să vadă în tine dovada unei experienţe diferite, deoarece, dacă au fost vreodată oameni care au avut nevoie să fie reconvertiţi, aceştia sunt pastorul Daniells şi pastorul Prescott.

„Ar trebui să fie aleşi şapte oameni înţelepţi şi prin care lucrarea harului lui Dumnezeu prezintă dovada unei reconvertiri. Pentru că oamenii care sunt aşa de orbiţi, încât nu pot să raţioneze de la cauză la efect şi ajung să îi ignore pe cei care au purtat responsabilităţile lucrării şi pe aceşti preşedinţi de conferinţă, care ajung să-i desconsidere pe cei care au îndeplinit lucrarea mai bine de doi ani şi să aibă loc consecinţe atât de impulsive, încât oamenii ajung să neglijeze însăşi lucrarea care a stat în faţa lor de ani de zile – lucrarea în oraşe – şi să nu fie acordată decât foarte puţină atenţie celor bătrâni, cerându-le sfatul, ci să proclame lucrurile pe care aleg ei să le prezinte oamenilor, mărturisesc ei înşişi că este periculos să li se mai încredinţeze o lucrarea atât de grandioasă şi minunată.

„Hristos nu este mort. El nu va îngădui niciodată ca lucrarea Lui să fie dusă pe calea aceasta ciudată. Lăsaţi cărţile în pace. Dacă este esenţială vreo schimbare, Dumnezeu va avea grijă ca în schimbarea aceea să fie păstrată armonia, dar când Dumnezeu le-a încredinţat o solie oamenilor cu responsabilităţi mari, El cere o credincioşie care va lucra din dragoste şi va curăţi sufletul. Atât pastorul Daniells, cât şi Prescott au nevoie de o reconvertire. A pătruns o lucrare ciudată, iar aceasta nu este în armonie cu lucrarea pe care Hristos a venit să o îndeplinească în lumea noastră; şi toţi cei care sunt cu adevărat convertiţi vor săvârşi lucrările lui Hristos.

„Fiecare dintre noi trebuie să îndeplinească o lucrare care Îi va aduce slavă Tatălui. Am ajuns la o criză – fie ne conformăm caracterului lui Isus chiar în acest timp de pregătire, fie nu vom face acest lucru. Pastore Daniells, nu trebuie să simţi că ai libertatea de a-ţi face auzită vocea de sus, aşa cum ai făcut în alte circumstanţe similare. Şi înţelege că preşedintele unei conferinţe nu este un stăpân. El lucrează în colaborare cu oamenii înţelepţi care ocupă poziţia de preşedinţi pe care Dumnezeu i-a acceptat. El nu are libertatea să facă modificări [43] în cărţile tipărite, care au fost scrise de oameni pe care Dumnezeu le-a acceptat. Ei nu mai trebuie să exercite influenţă, dacă nu dau pe faţă mai puţină putere dominatoare, despotică. Criza a venit, pentru că Dumnezeu va fi dezonorat.

„Cum priveşte Domnul la oraşele în care nu s-a lucrat? Hristos este în cer. El înţelege astfel: ‘Nu există nicio putere despotică. În lume este criză acum. Eu sunt Puterea de a mântui, sau de a nimici. Acum este timpul când destinul tuturor este în mâinile Mele. Eu Mi-am dat viaţa pentru a mântui lumea. Iar, dacă Eu voi fi înălţat, harul mântuitor pe care îl voi da va dovedi că toţi cei ce vor fi modelaţi după chipul divin şi vor fi una cu Mine vor lucra aşa cum lucrez Eu cu puterea harului Meu răscumpărător’. Oricine doreşte, trebuie să se alăture fraţilor lui spre a face lucrarea care le-a fost dată când s-au aflat în poziţii de răspundere şi au urmat sfatul pe care li l-a dat Domnul şi să caute cât se poate de serios să lucreze în armonie deplină cu Acela care a iubit lumea atât de mult, încât Şi-a dat viaţa ca jertfă desăvârşită pentru mântuirea lumii. Le vorbesc pastorilor noştri, cerându-le ca atunci când încep lucrarea în oraşele noastre, predicarea Cuvântului să fie însoţită de o sfinţenie liniştită. Nu putem să lăsăm o impresie potrivită asupra minţii oamenilor, dacă [treimea de jos a acestei pagini este lăsată goală].

„Copiez din jurnalul meu. Adevărul, aşa cum este el în Isus – vorbiţi despre el, rugaţi-vă cu privire la el, credeţi fiecare cuvânt în simplitatea lui. Ce veţi câştiga, dacă greşelile sunt prezentate înaintea unor oameni care s-au îndepărtat de credinţă şi au ascultat de duhurile înşelătoare, oameni care nu cu mult timp în urmă nu au fost alături de noi în credinţă? Veţi sta voi de partea diavolului? Dedicaţi-vă atenţia teritoriilor nelucrate. În faţa noastră se află o lucrare mondială. Mi-au fost făcute descoperiri cu privire la John Kellog.

„Un personaj foarte atrăgător mi-a descoperit idei cu privire la argumentele amăgitoare pe care le prezenta el, păreri diferite de adevărul curat al Bibliei. Iar cei care flămânzesc şi însetează după ceva nou promovau idei atât de amăgitoare, încât pastorul Prescott s-a aflat într-un mare pericol. Pastorul Daniells a fost într-un mare pericol de a ajunge convins pe deplin de ideea amăgitoare că, dacă aceste păreri ar putea fi exprimate pretutindeni, ar schimba întreaga lume.

„Da, ar schimba, dar în timp ce mintea lor era absorbită în felul acesta, mi-a fost arătat că fratele Daniells şi fratele Prescott întreţeseau în experienţa lor păreri cu aparenţă spiritistă şi îi atrăgeau pe oamenii noştri la nişte idei frumoase care urmau să-i înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Trebuie să scriu cu mâna mea faptul că fraţii aceştia vor vedea în ideile lor amăgitoare nişte defecte care vor pune adevărul în incertitudine, şi totuşi nu vor ieşi în faţă, ca unii care au un mare discernământ spiritual. Prin urmare, trebuie să le spun că atunci când mi-a fost arătată lucrul acesta, când pastorul Daniells îşi ridica vocea asemenea unei trâmbiţe pentru a susţine ideile acestea despre ‘necurmatul’, mie mi-a fost prezentate rezultatele. Cei din poporul nostru au ajuns încurcaţi. Eu am văzut rezultatul, iar apoi mi-au fost date avertizări că, dacă pastorul Daniells nu va lua în considerare rezultatul şi va avea impresia şi se va lăsa convins că se află sub inspiraţia lui Dumnezeu, scepticismul va fi semănat pretutindeni în rândurile noastre, iar noi ne vom afla acolo unde Satana doreşte să-şi vestească soliile. În mintea oamenilor va fi semănată necredinţa, iar roadele străine ale răului vor lua locul adevărului”. – Manuscrisul 67, 1910, p.1-8; Manuscript Releases, volumul 20, p.17-22.
COMENTARIU:

Acest manuscris a fost scris în 1910, într-un punct al istoriei, când A.C. Daniells pretinde că a avut o întrevedere cu Ellen White cu privire la „necurmatul”, deşi la White Estate nu există nicio dovadă scrisă care să susţină o întrevedere reală cu Daniells cu privire la acel subiect, în acea perioadă istorică. În 1931, (la şaisprezece ani după ce Ellen White a fost depusă la odihnă) el a pretins că a avut această întrevedere şi că, atunci, Ellen White i-a spus că nu avea nicio lumină cu privire la subiectul „necurmatului”. De asemenea, el a pretins că a pus în faţa ei harta, la care el se referă ca fiind harta despre care s-a făcut comentariul din Early Writings, p.74, şi că i-a arătat sanctuarul pe hartă. Totuşi, pe harta din 1843 nu se află niciun sanctuar.

Trinitatea

de J.S. Washburn

Doctrina Trinităţii este privită de Biserica Romano-Catolică drept testul suprem al ortodoxiei. De-a lungul dezvoltării bisericii, multe dintre conciliile ei au fost dedicate aproape în întregime dezbaterii Trinităţii şi a controversei ariane şi trinitariene.

„A avut Hristos aceeaşi substanţă ca Tatăl, sau a avut o substanţă asemănătoare?” Este cât se poate de firesc faptul că natura personalităţii lui Dumnezeu a fost centrul, miezul şi cheia învăţăturilor teologiei catolice, capodopera lui Satana în creştinismul contrafăcut apostat.

Doctrinele principale ale papalităţii romane au fost preluate direct din păgânism – semnul crucii, apa sfinţită, călugării, călugăriţele, celibatul preoţilor, păzirea duminicii, etc., etc. Prin urmare, această doctrină catolică a Trinităţii vine din păgânism. În India, avem Brahma, Shiva, Vishnu – o trinitate răzbunătoare şi neiertătoare.

Unde Se află Mijlocitorul Divin între Dumnezeu şi om în păgânism, sau în catolicism? „Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos” (1 Timotei 2,5). În păgânism şi în Biserica Romano-Catolică nu este niciun mijlocitor, deoarece Hristos este o parte fizică din Dumnezeu, din Dumnezeire, şi ca urmare ajunge să fie necesară inventarea unei mulţimi de mijlocitori omeneşti, Fecioara Maria, Petru, Andrei, etc. şi o mulţime de sfinţi confecţionaţi, nenumărate suflete nemuritoare ale bărbaţilor şi femeilor moarte. În conformitate cu învăţătura catolică a Trinităţii, Isus a ajuns o parte componentă literală şi deplină a marelui judecător aspru, care simte plăcere să tortureze veşnic şi, de aceea, catolicii trebuie să găsească, ori să inventeze o mulţime de mijlocitori omeneşti spirituali. ACEASTĂ ÎNLĂTURARE A LUI ISUS DIN RELAŢIA SA ADEVĂRATĂ CU DUMNEZEU ŞI CU OMUL ÎL DUCE AŞA DE DEPARTE DE NOI, ÎNCÂT AJUNGE SĂ FIE UN EXECUTOR AL CHINULUI VEŞNIC ŞI ÎNCETEAZĂ A FI MÂNTUITORUL NOSTRU IUBITOR.

Deoarece Îl înlătură pe Isus din adevărata Sa poziţie de Mântuitor şi Mijlocitor Divin, doctrina Trinităţii este o monstruozitate păgână nemiloasă. Este adevărat că noi nu putem să măsurăm, sau să definim Divinitatea. Ea este dincolo de înţelegerea noastră limitată, şi totuşi Biblia este foarte simplă şi clară cu privire la subiectul personalităţii lui Dumnezeu. Tatăl, Cel Îmbătrânit de Zile, există din veşnicie. Isus a fost născut din Tatăl. Când vorbeşte prin intermediul psalmistului, Isus zice:

„Domnul Mi-a zis: ‘Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut’” (Psalmi 2,7).

De asemenea, în Proverbe 8 (unde lui Isus I se atribuie numele de Înţelepciune, vezi 1 Corinteni 1,24), citim: „Domnul (Iehova) m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui” (versetul 22). „Am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile” (versetul 25).

Fiul spune despre Sine că a fost născut din Tatăl Său (Iehova). El Îl numeşte pe Tatăl Său ca fiind „Iehova”. În Psalmi 110,1: „Domnul a zis Domnului meu: ‘Şezi la dreapta Mea’, etc.”. În traducerea literală din ebraică: „Iehova i-a zis lui Adonai”, Iehova (Tatăl) i-a zis lui Adonai (Fiul). Psalmi 110,4: „Domnul (Iehova) a jurat, şi nu-I va părea rău: ‘Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec’”. Cine este preot după felul lui Melhisedec? Este Isus. (Vezi Evrei 7,21.22; Marcu 19,35.36.)

În aceste pasaje ale Scripturii, Isus Însuşi spune că numele Tatălui este Iehova, iar numele Său este Adonai. În Exod 23,31, Domnul a spus că îl va trimite pe îngerul Său înaintea poporului, literal, pe „Solul Său”, şi a zis: „Numele Meu este în El”. Prin urmare, Dumnezeu a pus Numele Său în Fiul Lui. Tot astfel, pe pământ, numele fiecărui tată este în fiul lui. Aşadar, este îngăduit a spune că Fiul poate fi menţionat ca Iehova, dar în primul rând şi fundamental Fiul a zis că numele Tatălui Său este Iehova.

În 14 octombrie, 1939, în biserica din Takoma Park, W.W. Prescott a ţinut o predică al cărei subiect a fost Cel ce vine (The Coming One). Dintr-un exemplar tipărit de vorbitor, citez următoarele pasaje de la paginile 1 şi 2.

„În Vechiul Testament, găsim numele Iehova, sau Domnul, de aproximativ 7000 de ori, iar în Noul Testament, găsim numele lui Isus de aproximativ 1000 de ori şi numele Domnul de mai mult de 700 de ori. Aşadar, Iehova, sau Domnul din Vechiul Testament, S-a manifestat ca Isus, Domnul în Noul Testament, prin urmare, această UNICĂ PERSOANĂ, Iehova-Isus, este menţionată cu numele de aproximativ 8750 de ori”.

Aceasta este una dintre cele mai uluitoare pervertiri a limbii originale a Bibliei, care a fost scrisă vreodată, iar faptul că vine din partea unui om educat pare aproape de neiertat. Asocierea numelui dublu „Iehova-Isus” îşi are cu siguranţă originea la Prescott, deoarece eu nu o reuşesc să o găsesc în Biblie, sau în scrierile Spiritului Profetic. Aşa cum este indicat în Evrei, cu privire la Psalmi 2,7, Psalmi 110,1.4 şi Proverbe 8,22, noi am arătat că Isus spune că numele Tatălui Său este Iehova, iar în comentariul din Evrei cu privire la Psalmi 110,1, numele Fiului este Adonai.

Este adevărat că, în Exod 23,21, Tatăl spune că Numele Său este în Fiul. Acest lucru este adevărat cu privire la fiecare fiu de pe pământ. Numele Tatălui este în Fiul, dar Fiul şi Tatăl sunt DOUĂ PERSOANE, NU „UNA ŞI ACEEAŞI PERSOANĂ”, aşa cum declară Prescott incorect în predica lui.

Tatăl meu a fost mulţi ani un pastor de seamă în Conferinţa Iowa. În 1884, eu mi-am început lucrarea ca pastor în aceeaşi Conferinţă. Tatăl meu a fost pastorul Washburn. Apoi, după hirotonire, şi eu am devenit pastorul Washburn. Totuşi, noi am fost DOUĂ PERSOANE, NU „UNA ŞI ACEEAŞI PERSOANĂ”. Prin urmare, oare ar fi corect, sau adevărat să spunem că, în scrierea unei istorii a Conferinţei Iowa, fiecare referire la pastorul Washburn a fost cu privire la mine? Categoric NU!!! Ar fi întru totul fals, la fel cum este şi declaraţia că, de fiecare dată când cuvintele „Iehova”, sau „Domnul” au apărut în Biblie, acestea s-au referit la Isus şi că Isus şi Tatăl au fost „UNA ŞI ACEEAŞI PERSOANĂ”. De câteva mii de ori, acest cuvânt se referă la Tatăl, şi nu la Fiul.

Declaraţia din predică este o răstălmăcire îngrozitoare a adevărului cu privire la personalităţile divine distincte ale Tatălui şi Fiului. TATĂL ŞI FIUL NU SUNT „UNA ŞI ACEEAŞI PESOANĂ”, CI SUNT DOUĂ PERSOANE LA FEL DE DISTINCTE, PRECUM SUNTEM EU ŞI TATĂL MEU.

În parabolele Sale, Isus a ilustrat şi a explicat lucrurile cereşti prin intermediul celor pământeşti şi a arătat cu claritate că Tatăl şi Fiul NU SUNT „UNA ŞI ACEEAŞI PERSOANĂ”, aşa cum spune pastorul Prescott, urmând doctrina catolică a Trinităţii.

În Ioan 17,21.22 spune: „Mă rog ca toţi (ucenicii) să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”. Isus a ştiut, la fel ca noi, că ucenicii NU ERAU UNA ŞI ACEEAŞI PERSOANĂ şi că expresia reprezenta unitatea dintre Tatăl şi Fiul. Din cuvintele lui Hristos reiese că ei nu puteau să fie „una şi aceeaşi persoană”.

Citiţi această declaraţie plină de slavă din Spiritul Profetic, în Mărturii, volumul 8, pagina 269, în care este explicat textul citat, Ioan 17,21.22,: „Ce declaraţie minunată. Unitatea care există între Hristos şi ucenicii Săi nu nimiceşte personalitatea niciunuia. Ei sunt una în scop, gândire, caracter, dar NU ÎN PERSOANĂ. ACESTA ESTE FELUL ÎN CARE DUMNEZEU ŞI HRISTOS SUNT UNA”.

Pastorul Prescott contrazice categoric cuvintele lui Isus din Biblie şi cuvintele Sfântului Spirit Profetic, când declară că Isus şi Tatăl sunt „una şi aceeaşi persoană”. Satana a luat o concepţie păgână cu privire la o monstruozitate cu trei capete şi a aruncat dispreţul într-o modalitate intenţionată asupra Divinităţii, introducând-o în catolicism, ca fiind Dumnezeul nostru cel plin de slavă, ca pe o invenţie absurdă şi imposibilă. Această doctrină monstruoasă, transplantată din păgânism în Biserica Papală Romană caută să îşi strecoare prezenţa ei rea în învăţăturile soliei îngerului al treilea.

În predica tipărită a lui Prescott, la pagina 8, se află declaraţia aceasta:

„Noi nu putem să considerăm cele trei persoane ale Dumnezeirii ca fiind făpturi separabile, fiecare existând şi fiind restrânse la un trup vizibil, asemenea a trei făpturi omeneşti. În Dumnezeire sunt trei persoane, dar ele sunt legate una cu alta într-o modalitate aşa de tainică şi inseparabilă, încât prezenţa fiecăreia este echivalentă cu prezenţa celorlalte”. Aceasta este doctrina Trinităţii, aşa cum a fost exprimată în declaraţia deja citată din pagina 1 a predicii, şi anume că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt