A şaptea legislatură

ANEXA I

Dispoziţii de aplicare a articolului 9 alineatul (1) – transparenţa şi interesele financiare ale deputaţilor

Articolul 1

(1) În momentul luării cuvântului în faţa Parlamentului sau a unuia dintre organele acestuia sau dacă este propus raportor, orice deputat care are un interes financiar direct în cazul aflat în discuţie trebuie să semnaleze oral acest lucru.

(2) Înainte de a putea fi desemnat în mod valabil drept titular al unui mandat în Parlament sau într-unul dintre organele acestuia, în conformitate cu articolele 13, 191 sau 198 alineatul (2) din regulament, sau înainte de a lua parte la o delegaţie oficială în conformitate cu articolele 68 sau 198 alineatul (2) din regulament, orice deputat trebuie să completeze în mod corespunzător declaraţia prevăzută la articolul (2).

Articolul 2

Chestorii ţin un registru în care orice deputat declară personal şi cu exactitate:

(a) activităţile profesionale şi orice altă funcţie sau activitate remunerată;

(b) orice indemnizaţie obţinută pentru exercitarea unui mandat în alt parlament,

(c) susţinerea financiară, în personal sau materiale, care se adaugă mijloacelor furnizate de Parlament şi care sunt alocate deputatului în cadrul activităţilor sale politice de către terţi, cu menţionarea identităţii acestora.

În timpul exercitării mandatului, deputaţilor le este interzis să primească orice donaţie sau liberalitate.

Declarațiile în registru se fac pe propria răspundere a deputatului și se actualizează de îndată ce apar modificări și se reînnoiesc cel puțin anual. Deputații sunt pe deplin răspunzători în ceea ce privește transparența intereselor lor financiare.

Biroul poate formula periodic o listă cu elementele care, în viziunea sa, trebuie declarate în registru.

În cazul în care un deputat, după ce i s-a solicitat în mod corespunzător, nu respectă obligaţia de a prezenta o declaraţie în sensul literelor (a) şi (b), deputatul este invitat din nou de către Preşedinte să furnizeze declaraţia respectivă în termen de două luni. În cazul în care termenul este depăşit fără ca deputatul să fi furnizat declaraţia respectivă, în procesul-verbal al primei zile din fiecare perioadă de sesiune de după depăşirea termenului, i se publică numele deputatului, împreună cu menţionarea încălcării. În cazul în care deputatul refuză, chiar şi după publicarea încălcării, să furnizeze declaraţia, Preşedintele aplică dispoziţiile articolului 153 din regulament în scopul suspendării deputatului în cauză.

Preşedinţii grupurilor de deputaţi, fie că este vorba despre intergrupuri sau despre alte grupuri neoficiale de deputaţi, sunt obligaţi să declare orice sprijin, în bani sau în natură (de exemplu, asistenţă în materie de secretariat) care, în cazul în care ar fi fost oferit deputaţilor în mod individual, ar fi trebuit declarat în temeiul prezentului articol.

Chestorii au obligaţia de a ţine registrul şi de a elabora modalităţile de declarare a oricărui sprijin extern de către grupurile respective.

Articolul 3

Registrul este public.

Registrul poate fi consultat electronic de către public.

Articolul 4

Deputaţii respectă, în ceea ce priveşte declaraţia de avere, obligaţiile care le sunt impuse de legislaţia statului membru în care au fost aleşi.

ANEXA II

Desfăşurarea timpului afectat întrebărilor, prevăzut la articolul 116

A. Orientări

(1) Întrebările se admit, cu condiţia:

– să fie concise şi redactate astfel încât să permită un răspuns scurt,

– să intre în competenţa şi în sfera de responsabilitate a Comisiei şi a Consiliului şi să fie de interes general,

– să nu necesite în prealabil un studiu sau o cercetare aprofundată din partea instituţiei vizate,

– să fie formulate precis şi să se refere la un punct concret,

– să nu conţină nicio afirmaţie sau apreciere,

– să nu se refere la o chestiune strict personală,

– să nu aibă drept scop obţinerea de documente sau informaţii statistice,

– să fie prezentate sub formă interogativă.

(2) Nu poate fi acceptată o întrebare privind un subiect care figurează deja pe ordinea de zi şi pentru a cărui dezbatere este prevăzută participarea instituţiei interesate.

(3) Nu se admite o întrebare în cazul în care o întrebare identică sau similară a fost deja prezentată și a primit un răspuns în cursul ultimelor trei luni, sau în măsura în care urmărește doar obținerea de informații cu privire la măsurile întreprinse în urma unei rezoluții specifice a Parlamentului, dacă informațiile respective au fost deja furnizate de Comisie într-o comunicare scrisă, cu excepția cazului în care intervin elemente noi sau autorul întrebării doreşte să obţină informații suplimentare. În primul caz, se trimite autorului o copie a întrebării și a răspunsului.

Întrebări suplimentare

(4) După primirea răspunsului, orice deputat poate adresa o întrebare suplimentară la o altă întrebare şi poate adresa cel mult două întrebări suplimentare.

(5) Întrebările suplimentare fac obiectul condiţiilor de admisibilitate menţionate de prezentele orientări.

(6) Preşedintele hotărăşte admisibilitatea întrebărilor suplimentare şi limitează numărul acestora astfel încât fiecare deputat să poată primi răspuns la întrebarea adresată.

Preşedintele nu este obligat să declare admisibilă o întrebare suplimentară, chiar dacă aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate menţionate anterior

(a) în cazul în care aceasta este de natură să perturbe derularea normală a timpului afectat întrebărilor sau

(b) în cazul în care întrebarea principală la care face trimitere a fost suficient explicitată de alte întrebări suplimentare sau

(c) în cazul în care nu are o legătură directă cu întrebarea principală.

Răspunsuri la întrebări

(7) Instituţia vizată se asigură că răspunsurile sale sunt concise şi pertinente.

(8) În cazul în care conţinutul întrebărilor permite acest lucru, Preşedintele poate hotărî, după consultarea autorilor întrebărilor, ca instituţia vizată să dea un răspuns simultan.

(9) Se poate răspunde la întrebări numai în prezenţa autorului acestora, cu excepţia cazului în care, înainte de începerea timpului afectat întrebărilor, acesta a adus la cunoştinţa Preşedintelui, în scris, numele supleantului său.

(10) În cazul absenţei autorului întrebării şi a supleantului acestuia, întrebarea devine caducă.

(11) În cazul în care un deputat a adresat o întrebare, dar nici deputatul în cauză, nici supleantul său nu sunt prezenţi în timpul afectat întrebărilor, Preşedintele îi reaminteşte printr-o scrisoare că este obligat să fie prezent sau suplinit. În cazul în care Preşedintele trebuie să trimită de trei ori această scrisoare în interval de douăsprezece luni, deputatul în cauză pierde, pentru o perioadă de şase luni, dreptul de a adresa întrebări în timpul afectat întrebărilor.

(12) Întrebările care nu au primit niciun răspuns din lipsă de timp primesc răspuns în conformitate cu articolul 117 alineatul (4) primul paragraf, cu excepţia cazului în care autorii solicită aplicarea articolului 117 alineatul (3).

(13) Procedura privind răspunsurile scrise este reglementată de dispoziţiile articolului 117 alineatele (3) şi (5).

Termene

(14) Întrebările trebuie adresate cu cel puţin o săptămână înaintea începerii timpului afectat întrebărilor. Întrebările care nu au fost adresate în acest termen pot fi dezbătute în intervalul de timp afectat întrebărilor, cu condiţia ca instituţia vizată să fie de acord.

Întrebările declarate admisibile se distribuie deputaţilor şi se transmit instituţiilor vizate.

B. Recomandări

(extras din Rezoluţia Parlamentului din 13 noiembrie 1986)

Parlamentul European,

(1) doreşte o aplicare mai strictă a orientărilor privind desfăşurarea timpului afectat întrebărilor prevăzut la articolul 43²⁴ din regulament, în special a punctului 1 din aceste orientări, privind admisibilitatea;

(2) recomandă să se recurgă mai frecvent la posibilitatea conferită Preşedintelui Parlamentului European de articolul 43 alineatul (3)²⁵ din Regulamentul de procedură de a grupa tematic întrebările pentru timpul afectat întrebărilor; consideră totuşi că numai întrebările prevăzute în prima jumătate a listei de întrebări adresate pentru o anumită perioadă de sesiune ar trebui să facă obiectul unei grupări de acest tip;

(3) recomandă, în ceea ce priveşte întrebările suplimentare, ca Preşedintele să autorizeze, ca regulă generală, o întrebare suplimentară din partea autorului întrebării principale şi una sau cel mult două întrebări suplimentare din partea membrilor aparţinând, de preferinţă, unui grup politic şi/sau unui stat membru diferit de cel al autorului întrebării principale; reaminteşte că întrebările suplimentare trebuie să fie concise şi prezentate sub formă interogativă şi sugerează ca acestea să nu depăşească 30 de secunde;

(4) invită Comisia şi Consiliul să facă tot posibilul, în conformitate cu punctul (7) din orientări, pentru ca răspunsurile să fie concise şi pertinente.