142 Theogn., 432—434 (citat şi de Plat., Meri., 95 e, pasaj din care Aristotel se inspiră aici).
143 Pentru conceptul de aiSox;, cf. supra, IV, n. 100.
144 Cf. supra, VII, 1154 b 2-5; X, 1176 b 19.
145 Cf. supra, I, 1099 b 9- 11 şi n. 108.
146 Cf. supra, II, 1; III, 1114 b 6- 12 şi n. 70; E.E., VIII, 2.
147 Cf. Rhet., l, 1369 b 16.
148 Aluzie la Platon (Legi, IV, 718 c — 723 d), care propunea ca orice lege să fie prevăzută cu un preambul, nu numai pentru a-i explica raţiunea, ci şi pentru a o impune prin persuasiune, înainte de a se apela la constringere.
149 Cf. Plat., Prot., 325 a —b; cf. şi Polii., 308 e-309 a; Legi, IX, 862 e — 863 a etc. ( idei preluate şi de Demostene, de ex., Contra Aristog., I, 93-95).
150 Cf. supra, II, 1104 b 16-18 şi n. 18.
151 Caracterul raţional al legii fusese deja subliniat de Platon (Legi, I, 64-4 d; IV, 714 a). Aristotel preia ideea încă din Protr. (fr. 5 a Vf) ; cf. şi Pol., III, 16, 1287 a 28; E.N., supra, V, 1134 a 35; VI, 1141 b 24-25 etc.
152 De pildă, la cretani sau cartaginezi (cf. Pol., VIII, l, 1337 a 31—33); cf. şi Protr., fr. 13 W; supra, I, 1102 a 1,0. Pentru comentarea acestui pasaj, v. Rodier, 133—134; Gauthier ad l.
153 Aristotel se referă aici la Atena, criticînd acelaşi regim căruia Tucidide (II, 37) îi face elogiul, prin intermediul discursului lui Pericle.
154 Cf. Horn., Od., IX, 112—115, versuri ce ilustrează regimul patriarhal (anterior tribunalelor), cf. Plat., Legi, III, 680 b; Arist, Pol., l, 1252 b 20-24.
155 Cf. Hippocr., De prisca med., IX; L. Bourgey, Observation et expe-rience chez Ies medecins de la collection hippocratique, Paris, 1953, 201.
ise pentru detalii în privinţa necesităţii adaptării stilului de lupta (în pugilism sau alte probe gymnice) la temperamentul fiecărui atlet, v. Lucian, Anacharsis (sau Despre gymnasii).
157 Cf. Met., A, l, 981 a l- b 9.
158 Cf. supra, VI, 1141 b 24-25.
159 Cf. supra, I, 1094 a 7; 18, 26 etc. şi notele aferente.
160 în sensul că le si predau, le şi practică. Cf. Plat., Men., 91 a sq.
161 Cf. Plat., Men.', 99 b - c.
162 Cf. Plat., Men., 93 a — 94 b (unde sînt daţi ca exemplu Temistocle, Pericle, Tucidide); Prot., 319 e.
163 Reacţia lui Aristotel (care supra, I, 1094 b 2 sq. subordonează retorica politicii) contra falselor pretenţii ale sofiştilor (cf. şi Platon, Polit., 304 d)
391
ARISTOTEL,
pare să fie îndreptată, în întreg pasajul, şi împotriva elogiilor exagerate la adresa retoricii, aduse de Isocrate, Antid., 80 — 83 (aspect asupra căruia v., de ex., Tricot, 530, n. 2; Mazzarelli, 444, n. 49). Cf., pentru critica generala -a sofiştilor, Plat., Gorg., 452 sq. N
164 Adică produsul acestei arte, şi nu arta în sine. Cf. Resp. sof., 34, 184 a 2 sq, (unde Aristotel reproşează sofiştilor că nu predau teoria unei arte, ci «doar rezultatele ei empirice).
ies Pentru descrierea tipului de tratate la care se referă Aristotel aici (de medicină empirică, nu raţională, după opinia lui Gauthier ad 1.}, v. L. Bourgey (op cit., 145 sq.; 151 şi n. 3; 155 j ; ele constau în culegeri de observaţii detaliate cu privire la variatele forme de manifestare a fiecărei maladii, cuprinzînd de asemenea şi culegeri de reţete, adaptabile, cu modificările de rigoare, fiecărui caz în parte.
166 pentru ilustrarea aceluiaşi principiu, cf. Rhet., I, 1360 a 30 — 33; cf. şi supra, 1181 a 21; Pol., VIII, 7, 1341 b 19 sq.
167 Referire, desigur, la Platon (în special Rep. şi Legi], foarte diferit interpretată, între opinii contrare, ca aceea exprimată de K. von Fritz — E. Kapp, Aristotle's Constitution of Athens and Related Texts, New-York, 1950, intr., 43 (în sensul că Aristotel s-ar considera încă platonician, de unde
concluzia că sîîrşitul E.N. trebuie să fie un text vechi) şi cea a lui Gauthier ad l. (care vede aici, dimpotrivă, expresia dispreţului său faţă de legislatori ca Platon, care, ignorînd metoda experimentală, n-au „explorat" legislaţia reală, mulţumindu-se să edifice teorii în aer), ambele exagerate şi unilaterale după părerea noastră, o interpretare judicioasă este cea datorată lui I. Banu, Sistemul filosofic al lui Aristotel, Ed. Univ. Bucureşti, 1977, 230 — 231, care ia în consideraţie, delimitîndu-le, atît elementele originale ale obiectivului noii cercetări anunţate aici de Aristotel, cît şi elementele platonice subzistente (cf. in/m, n. 170).
168 în orig.: fj Tispi td &v9p
169 Colecţia alcătuită de Aristotel, la care face aluzie aici, cuprindea 158 de constituţii, dintre care nu ne-a parvenit decît Const. Ath.
170 în acest ultim pasaj (1181 b 12-23), care, pînălaW. Jaeger (Aristo-teles, ed.cit., 211 — 219), a fost considerat inautentic, majoritatea comentatorilor văd programul unei noi politici aristotelice, bazată pe observaţie şi experienţă, opusă vechiului său curs, încă în întregime deductiv (pentru detalii, Gauthier ad L ; cf. şi I, l, 37 — 38, n. 91; v. şi Joachim, 298 etc.). Dar sensul pasajului nu se reduce la atît. Aşa cum remarcă I. Banu, referindu-se la normele metodologice discernabile în acest context, există aici şi altceva decît propensia spre metodica observaţionalâ. în obiectivele anunţate de Aristotel se îmbină procedura inductivă cu metoda deductivă, pe prima (prin care urmează să demareze cercetarea) opunînd-o apriorismului platonician, potrivit căruia statul ideal trebuie să plece de la concept. Deşi examenul minuţios al reflecţiei sale îl relevă mai aproape de Platon decît s-ar crede: ca
392
şi Platon, el are în minte o noţiune de organizare politică declarată a fi „în principiu", în mod necesar şi universal, „cea mai bună", trebuie observat ca această formulă ideală de organizare a societăţii este pentru Aristotel universal valabilă doar „în principiu" ; spre deosebire de Platon din Rep., Aristotel admite că, în vederea aplicării ei, trebuie să se ţină seama de considerente reale, concrete şi variate, dezvăluite într-o cercetare „sociologică" ce nu-si are echivalentul în opera platoniciană. Dar dacă obiectivele urmărite de cercetarea empirică, plecînd de la o realitate practică şi modificînd-o, ţin seama de aceasta, ele nu ţin mai puţin seama de comandamente de principiu (op.cit., 229-231;.
171 Autenticitatea acestei fraze, considerată în general suspectă, poate fi admisă dacă înţelegem prin ea că Aristotel priveşte exclusiv acest ultim capitol (şi nu E.N. în întregime) ca o introducere la cursul de politică, ceea ce ar indica organizarea programului de învăţămînt al Lyceului: cursului de etică îi urma cel de politică (cf. Gauthier ad L).
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
EDIŢII, TRADUCERI, COMENTARII
Arisloîelis graece, ex recensione Immanuelis BEKKERI, ed. Acad. reg. Borus-
sica, 5 voi., Berlin, 1831—1870 (voi. II: E.N., E.E., M.M.; voi. V;
Fragmenta, ed. V. ROSE; Index aristotelicus de H. BONITZ). The Elhics of Aristotle, ill. with essays and notes, by A. GRANT, 2 voi., Londra,
1857. Aristotelis Etilica Nicomachea, ed. G. RAMSAUER (text şi comentarii),
Leipzig, 1878. Aristotelis Ethica Nicomachea, recognovit Franciscus SUSEMIHL, 1880; editio
tertia cur avii Otto APELT, Leipzig, 1912. ASPASII in Ethica Nicomachea quae supersunt commentaria, ed. G. HEYLBUT,
Berlin, 1889 (Coli. „Commentaria in Aristotelem graeca", XIX, 1). HELIODORI in Ethica Nicomachea paraphrasis, ed. G. HEYLBUT, Berlin,
1889 („Comm. in Ar. graeca" XI.X, 2). EUSTRATII, MICHAELIS et ANOMYMI in Ethica Nicomachea commentaria,
ed. G. HEYLBUT, Berlin, 1892 („Comm. in Ar. graeca", XX). Toma d'AQUINO, In decern libros Ethicorum Aristotelis ad Nicomachum
expositio, ed. R.M. Spiazzi, Torino-Roma, 1949. Notes on the Nicomachean Ethics of Aristotle by J. A. STEWART, 2 voi.
Oxford, 1892. Aristote. Morale ă Nicomaque, Livre VIII, par L. LEVY (texte grec, aveo
introd. et notes), Paris, 1882. Aristotelis Ethica Nicomachea recognovit L. BYWATER, Oxford, 1894 (cu
multiple reeditări; ed. utilizată, în volumul de faţă este cea din 1984). Arislote. Ethique ă Nicomaque, livre X, par G. RODIER (texte gr., avec intr.
et notes), Paris, 1897.
The Ethics of Aristotle, ed. J. BURNET (text, pref. şi note), London, 1900. Aristoile, The Nicomachean Ethics, ed. H. RACKHAM, London — New York,
1926; ed. II, 1947 (text, trad.). Aristoie. L1 Ethique ă Nicomaque, livres I et II, trad. et comm. par J. SOUILHE
et G. CRUCHONT, Paris, 1929 (Arch. de Phil., VII). Aristoie. Le Plaisir (Eth. Nic., VII, 11 — 14; X, 1 — 5), introd., trad. et notes
par A. J. FESTUGÎERE, Paris, 1936.
Aristoteles. Etica Nicomahică, trad. Tr. BRĂILEANU, Bucureşti, 1944. The Nicomachean Ethics of Aristotle, trad. W. D. ROSS, London, 1954. Aristoteles. Nicomachische Ethik, iibersetzt und kommentiert von Franz DIRL-
MEIER, Berlin, Akad. Verlag, 1956 (Aristoteles Werke, ub. E. Grumach,
Bând 6) ; ediţia utilizată în volumul de faţă este cea din 1974. Aristote. Ethique â Nicomaque, texte, trad. et notes par J. VOILQUIN, Paris,
(1940). The Nicomachean Ethics, a commentary by the late H. H. JOACHIM, edited
by D. A. Reas, Oxford, 1951. L'Ethiquz ă Nicomaque, introduction, traduction et commentaire par
R.-A. GAUTHIER et J. Y. JOLIF, Louvain - Paris, 1958—1959,
2 voi. (volumul de faţă utilizează ed. II, Paris — Louvain, 1970, cu o
introducere nouă). Aristoteles. Ethica Nicomachea, trad., introd. e commsnto li Franco AMERIO
(II Pensiero. Classici della filosof ia commenti), Brcscia, 1960.
395
A
ETICA NICOMAHICÂ
Arisîote. Morale et politique. Textes choisis et traduits par Florence et Claude
KHODOSS („Leş grands textes"), Paris, 1970. Aristotele. II pensiero etico, antologia dall'Etica Eudemia, dai Magna Moralia
e dall'Ez'îca Nicomachea, introduzione, scelta, commento e note di
A. PLEBE, Firenze, La Nuova Italia, 1973. Aristotele. Etica Nicomachea, introd., trad. e parafrasi di Claudio MAZz^ARELLI,
Milano, 1979. Aristote. Ethique ă Nicomaque, nouvelle traduction avec introduction, notes
et index par J. TRICOT, Paris, Vrin, 1983.
STUDII
ADKINS, Arthur W. H., Merit and Responsabilitv. A Study in Greek Values,
Oxford, 1960. ALLAN, D. J., The practicai syllogism, în: Autour d''Aristote, Melanges Mansion,
Louvain, 1955, 325-342. ALLAN, D. J., The philosophy of Arislotle, London, New-York, Toronto, Oxford
IJniversity Press, 1957. ALLAN, D. J., Magna Moralia and Nicomachean Ethics, „JHS", 77, 1957,
7-11. ARNIM, H, von, Die drei aristotelischen Ethiken, Sitzungsber. d. Ak. d. W,
in Wien, Philos.-hist. Kl., 202, Bd. 2 Abh., Viena - Leipzig, 1924, ARNIM, H. von, Die Ethik des naturgemăssen Lebens, „Logos", 20, 1931, l— 16., ARPE, C., Das ii f\v sîvai bei Aristoteles, Hamburg, 1930. AUBENQUE, P., Le probleme de Vetre chez Aristote, Paris, PUF, 1962. AUBENQUE, P., La prudcnce chez Aristote, Paris, PUF, 1963. AUBENQUE, P., La prudence aristotflicienne porte-t-elle sur la fin ou sur Ies
moyens? (Ă propos d'Eth. Nic., VI, 10, 1142 b 31-33), „REG", 78,
1965, 40-51. AUBONNET, Jean, rispi euyeveictc;, fr. 4, în Aristote. . ., Fragments et temoig-
nages edites, traduits et commentes sous la direction et avec une preface de P.-M. Schuhl, Paris, PUF, 1968, 100- 105.
* * * Autour d'Aristote. Recueil d'etudes de philosophie ancienne et medievale
offert ă Monseigneur A. Mansion, Louvain, Publ. Univ. de Louvain, 1955.
* * * ARISTOTE. De la richesse — De la prier e — De la noblesse — Du
plaisir — De l'education. Fragments et temoignages edites, traduits et commentes sous la direction et avec une preface de P. M. SCHUHL, Paris, PUF, 1968.
BADAREU, D., L'individuel chez Aristote, Paris, f.a. (1935).
BÂGOLINI, L., 27 problema della schiavitîi ml pensiero etico-politico di Aristotele. Publ. deUTstituto di studi filosofici, Sezione di Bologna, Milanor 1942, 3-38.
BANU, Ion, Sistemul filosofic al lui Aristote!, I, Ed. Univ. Bucureşti, 1977,
BANU, Ion, Filosofia elenismului ca etică, Bucureşti, 1980.
BĂRBIERI, A., Aristotele e l'edonismo di Eudosso, în: Giornale critico della Fiiosojia Italiana, 33, 1954, 509-517.
BARBOTIN, E. La theorie aristotelicienne de l'intellect d'apres Theophraste» Louvain et Paris, 1954.
BERTI, Enrico, L'unită del sapere in Aristotele, Padova, CEDAM, 1965.
396
ARISTOTEL
BIEN, G., Die Grundlegung der politischen Philosophie bei Aristoteles, Freiburg,
1973.
BIEN, G., Die Frage nach dem GlUck, Stuttgart, 1978. BIGNONE, Ettore, L'Aristotele perduto e la formazione filosofica di Epicitro,
2 voi., Firenze, La Nuova Italia, 1936.
BOBOC, AL, A por etica la Aristotel: semnificaţii si deschideri în istoria dialecticii şi a ontologiei, „Rev. filos.", Bucureşti, XXV, 6, 1978, 708 — 714. BOSSUET, J. B., Platan et Aristote. Notes de lecture. . ., Paris, 1964. BOURGEY, L-, Observation et experience chez Aristote, Paris, Vrin, 1955. BOUTROUX, E., Questions de morale et d'education, Paris, 1895. BOWRA, C. M., Aristotle's Hymn to Virtue, „CQ", 32, 1938, 182-189. BRUN, Jean, Aristote et le lycee, Paris, PUF, 1970 („Que sais-je?", nr. 928). BURNET, J., On the Meaning of loyog in Aristotle's Ethics, „CR", 28, 19 H,
6-7.
BURNET, J., L'aur or e de la philosophie grecque, trad. fr., Paris, 1952 (ed. II). BUCHNFR, W., Uber den Begriff der Eironeia, „Hermes", 76, 1941, 339-358. CADIOU, R., Aristote et la notion de justice, „REG", 73, 1960, 224-229. CHEVALIER, Jacques, La notion du Necessaire chez Aristote et chez şes prede-
cesseurs, particulierement chez Platan, Paris, 1915.
COUCH, H. N., On Responsabilii y in Drunkenness, „C J", 34, 1938, 99-101. CRESSON, Andre, Aristote. Sa vie, son ceuvre, avec un expose de sa philosophie, Paris, PUF, 1958.
DEFOURNY, M., Aristote et l'education, Louvain, 1919. DEFOURNY, M., Aristote. Etudes sur la Politique, Paris, 1932. DEMAN, Th., Le temoignage d'Aristote sur Socrate, Paris, 1942. DEMOS, R., Some Remarks on Aristotle's Doctrine of Practicai Reason, în:
Philosophy and Phenomenological Research, 22, 1961—1962, 153—162. DE VOGEL, G. J., Aristotele e V ideale della vita contemplativa, în: Giornale
di Metafisica, 16, 1963, 185-214. DE VRIES, J., Soocppoaîivn en Grec Classique, „Mnemosyne", 11, 1943, 81 —
101. DES PLACES, E., L'education des tendznces chez Platan et chez Aristote, în:
„Philosophy", 10, 1935, 27-39. DIRLMEIER, Fr., Philos una Philia im vorhellenistischen Griechentum, Diss.
Miinchen, 1931.
DONINI, P. L., Aristotele, Milano, 1976. DRAC, G. V.— KONDSELKA, V. V., Aristoteles und die Probleme der antiken
Wissenschaftstheoric, „Philologus", 131, 1987, 109—118. DRAGO, Giovanni, La giustizia e le giustizie. Letture del libro quinto dell'
Etica a Nicomaco (di Aristotele), Milano, Marzorati, 1963. DUMITRIU, Anton, Aletheia, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1984. DURING, L, Aristoteles. Darstellung und Interpretation seines Denkens,
Heidelberg, 1966. DYER, R. R., Aristotle's Categorie s of Voluntar y Torts (E.N., V, 1135 b 8—
25), „C.R.", N.S., 15, 1965, 250-252.
EERNSTMANN, J. P. A., Oikeios, hetairos, epitedeias, philos, Gottingen, 1932. FAIRBROTHER, W. H., Aristotle's Theory of Incontinenct. A contribution
to Practicai Ethics, „Mind", 6, 1897, 359-370. FESTUGIERE, A. J., Contemplation et vie contemplative selon Plafon, Paris,
1936. FESTUGIERE, A. J., Liberte et civilisation chez Ies Grecs, Paris, 1947.
397
86S
:
-
"i
'l'
,„.,.' „ -
M""°' !S! " ^
de 6,
>la,ion
*«
rfĂumG, G, Di* Lehre ......., hinloKical analog
^ri.ation ană ^ r.xnturV, ^ ^ ionQ. 2j4-^u-
1965.
399
ETICA NICOMAHICĂ
MONAN, J. D., Two Methodological Aspects of Moral Knowledge in the „Nico-
machean Ethics", în: Aristote et Ies Problemes de methode, Louvain —
Paris, 1961, 247-271. MONAN, J. D., Al oral Knowledge and its Methodology in Aristotle, Oxford,
1968. MONCHO-PASCUAL, Jose Rafael, La unidad de la vida moral segiin Aris-
toteles, Valencia, 1972. MONDOLFO, R., L'unite du sujet dans la gnoseologie d'Aristote, „R. Ph.",
78, nr. 7-9, juillet-septembre, 1953, 359-378. MORÂUX, P., Â la recherche de l'Aristote perdu. Le Dialogue „Sur la Justice",
Louvain, 1957.
MOREAU, J., Aristote et son ecole, Paris, 1962. MOULINIER, L., Le pur et l'irnpur dans la pensee des Grecs d'Homere ă Aristote,
Paris, 1952.
NAVARRE, O., Theophraste et la Bruyere, „REG", 27, 19H, 404-406. NOICA, C-, Scrisori despre logica lui Hermes, Bucureşti, 1986. NORTH, H., Sophrosyne. Self-Knowledge and Self-Restraint in Greek Litera-
ture, Corneli Studies in Class. Phil., 35, Ithaca, 1966. NUYENS, F., U evolution de la psychologie d'Aristote, Louvain, 1948. GATES, Whitney J., Aristotle and the problem of value, Priucetou, New
Jersey, University Press, 1963.
0LLE-LAPRUNE, L., Essai sur la morale d'Aristote, Paris, 1881. OSBORNE', R., Law in action in dassical Athens, „JHS", 105, 1985, 40 — 58. OLMSTED, E. H., The „Moral Sense" Aspect of Aristotle s Ethical Theory,
„AJPh", 69, 1948, 42-61. PAPACOSTOULA, Georgette, Leş conceptions d'Aristote sur la familie et l'edu-
cation morale, Athenes, 1956.
PATZIG, G., Silogistica aristotelică, trad. rom. Bucureşti, 1970. PEPIN, J. Ilepi suYevetai;, Fragment 3, în: Aristote. .., Fragments et temoig-
•nages, t. I, Paris, 1968, 116-133.
PINILLA, A., Sofrosine. Ciencia de la ciencia, Madrid, 1959. POHLENZ, M., Griechische Freiheit, Wessen und Werden eines Leber.sideals,
Heidelberg, 1955. PRICHARD, H. A., The Meaning of
sophy", 10, 1935, 27-39.
RACKHAM, H.. Notes on the Nicomachean Ethics, „C.R.", 42, 1928, 6-8. RAVAISSON, F., Essai sur la metaphysique d'Aristote, Paris, Vrin, 1953. REALE, G., Introduzione ad Aristotele, Bari, 1974. RICOEUR, P., Etre, essence et substance chez Platan et Aristote, Paris, CDU,
1957.
RIEDEL, M., Rehabilitierung der praktischen Philosophie, Freiburg, 1972. RITTER, J., Metaphysik und Politik, Frankfurt, 1969. RIVAUD, A., Le probleme du devenir et la notion de matierc, depuis Ies origines
jusqu'a Theophraste, Paris, 1906. ROBIN, L., La theorie platonicienne des Idces et des Nombres d'apres Aristote,
Paris, 1908.
ROBIN, L., La morale antique, Paris, 1938. ROBIN, L., Aristote, Paris, 1944. ROBINSON, R., L' « acrasie » selon Aristote (Eth. Nic., VII, 3), „Rev. philos.",
7-9, 1955, 261-280. RODIER, G., Etudes de philosophie grecque, Paris, 1926.
400
ARISTOTEL
ROSS, W. D.. Aristote, trad. fr., Paris, 1930.
RYAN, Eugene E., The notion of good in books alpha, beta, gamma and delta
of the Metaphysics of Aristotle, Copenhagen Munksgaard, 1961. !SAITTA, A., Note sul problema della
Annali della Reale Scuola Normale Superiore di Pisa, Lettere Historia
Filosofia, II serie, 8, 1939, 68-73.
SCHLESINGER, E., AewdTTig, „Philologus", 91, 1936, 59-66. SCHUHL, P. M., Essai sur la formation de la pensee grecque, Paris, 1949 (ed. II). SCHUTRUMPF, Die Analyse der Polis durch Aristoteles, Amsterdam, 1980. SIWEK, P., La psychophysique humaine d'apres Aristote, Paris, 1930. STARK, R., Aristotelesstudien, Miinchen, 1954. STEIN, R., Megaloprepeia bei Plafon diss., Bonn, 1965.
THILLET, P., corn. la Hepi Tt^-OUTOU, în: Aristote..., Fragments et temoig-nages, Paris, PUF, 1968, I, 5-44.
UHLEMANN, K., Zu Aristoteles Eth. Nic., III, l, „Hermes", 49, 1914, 137- 142.
VANIER, J., Le bonheur principe et fin de la morale aristotelicienne, Paris — Bruges, 1965.
VERBEKE, G., L'ideal de la perfection humaine chez Aristote et l'evolution de sa noetique, în: Miscellanea G: Galbiati, voi. I, 1951, 79—95.
VERBEKE, G., L'evoluiion de la psychologie d'Aristote, „Rev. philos.", Louvain, 46, 1948, 335-341.
VERNANT, J. P., Mythe et pensee chez Ies Grecs, Paris, 1965.
VERNANT, J. P., Leş origines de la pensee grecque, Paris, PUF, 1969.
VERXANT, J. P., et VIDAL-NAQUET, P., Mythe et tragedie en Grece ancienne, Paris, Maspero, 1973.
VIANO, C. A., II primato del sapere nella filosofia di Aristotele, „Rivista di
filosof ia", 55, 1964, 383-420. VINOGRADOFF, P., Universal Justice in Aristotle's Ethics,'„C\. Ph.", 19,1924,
281.
VLĂDUŢESCU, Gh., Modernitatea ontologiei aristotelice, Cluj-Napoca, Dacia, 1983.
VOELKE, J., Leş rapports avec autrui dans la philosophie grecque d'Aristote
ă Panetius, Paris, 1961. VOGEL, C. J., de, Quelques remarques sur le premier chapitre de l'Ethique ă
Nicomaque, în: Autour d'Aristote, Melanges Mansion, Louvain, 1955,
307-327.
WEIL, E., L'anthrapologie d'Aristote, „Revue de Metaphysique et de Morale", 51, 1946, 7-36.
WERXER, C., La finalite d'apres Aristote, „Revue de Theologie et de Philosophie", t. 19, Lausanne, 1931, 5— 16.
WIDMANN, Giinther, Autarhie una Philia in den aristotelischen Ethiken, Stuttgart, 1967.
\VIELAXD, W., Die aristotelische Physik, Gottingen, 1962. \VILAMOWITZ-MOELLENDORFF, U., Die Glaube der Hellenen, I, Berlin, 1932.
401
INDEX DE TERMENI
TO âpierrov,
dya96v (TO) binele;
binele suprem dyaâog bun,, virtuos, nobil (în sens
moral)
âyvom ignoranţă
dy^îvoia agerime, vioiciune de spirit dSfKrina act de nedreptate dSiKta nedreptate dSuvctTOV imposibil, absurd dsi totdeauna, etern (în opoziţie cu erei TO TtoXu, ceea ce se produce în general, si cu KttTd GUJLI-PspîlKot;, accidentalul) dtSiog etern (asociat de obicei cu
Oeîoţ, divin)
ctiCT9r|m<; percepţie, senzaţie, facultate senzitivă; TO aÎCT9t|TOV, sensibilul, obiectul senzaţiei ccîS&x; pudoare, rezervă ama cauză dKivrjTog imobil dKoAxxcriot necumpătare; dKo^aa-
TOQ, om necumpătat dKpacrict lipsă de stăpînire dKoucriov involuntar, neintenţionat cÎK extremă, termen extrem
adevăr
eroare, greşeală
dvâyKr) necesitate; dvayKaîov sau e£ dvdyKr|c;, necesar (opus contingentului) dvSpeîa curaj dveisuOepia avariţie dva^oyia proporţie; cruvs%f|C â:, proporţie continuă; 8iŢ]pnuevr| d., proporţie discontinuă ; dpiOun-TIKTÎ d-, proporţie aritmetică; ysco-HeTpiKf] d., proporţie geometrică; TO dvdXoyov âva/l^dţ, perrnutaţie (proporţie obţinută prin inversarea termenilor)
dvcc^imKcoţ în mod analitic, pur demonstraţii (referitor la raţionamente)
dvci7raucn<; repaus, destindere ăvnnenovBoc; (TO) reciprocitate doptCTTO!; nedeterminat, nedefinit cmstpov infinit, ilimitat dTC^cog în sine, strict, propriu-zis,
în mod absolut ănodsi^iq demonstraţie, raţionament
ştiinţific
d/ropia aporie, problemă, dificultate; 8iccjropeîv, a pune, a dezvolta o problemă; euTtopsîv, a rezolva o problemă ănoqaaiq negaţie dpETTÎ virtute; excelare într-un domeniu; (puaiKf) dpeTiî, virtute naturală; fjSiKaî dpeTai, virtuţi ale caracterului (sau virtuţi etice); SiavţriTiKai d., virtuţi ale intelectului (dianoetice) ^iî principiu; început, punct de plecare
ViKfi (T8%vri) artă, ştiinţă, activitate fundamentală, căreia i se subordonează alte arte, ştiinţe, activităţi
Dostları ilə paylaş: |