● Criza mondială a dezvăluit un decalaj uriaș: ▪ între resurse și datorii
● Criza mondială a dezvăluit un decalaj uriaș: ▪ între resurse și datorii
▪ între dimensiunea reală și cea monetară a entităților economice
● În acel punct, forțele pieței ar fi putut elimina excesele expansiunii monetare
● Lucrurile nu au stat astfel:
▪ rolul pieței a fost suplinit de guverne
▪ guverne antrenate în cel mai ambițios proiect mondial de susținere a economiei
Efectele scontate sunt departe de a se produce, depresiunea prelungită presupunând costuri uriașe
Efectele scontate sunt departe de a se produce, depresiunea prelungită presupunând costuri uriașe
Înrăutățirea situației economice a statelor lumii + excesele daoriilor guvernamentale
Pomparea masivă de monedă este departe de a fi soluția (miraculoasă) așteptată
Ciclul economic își desfășoară în continuare forțele duale, stimulentele monetare încercând să întrețină structuri de producție distorsionate
Ciclul economic își desfășoară în continuare forțele duale, stimulentele monetare încercând să întrețină structuri de producție distorsionate
Drumul pe care s-au angajat economiile țărilor dezvoltate conduce:
▪ fie la o stagnare de lungă durată
▪ fie la o criză monetară de proporții
Singurul mod de a evita evoluțiile ciclice menționate este revenirea la valorile simple ale pieței
Singurul mod de a evita evoluțiile ciclice menționate este revenirea la valorile simple ale pieței
”Singura modalitate de a ieși din dezordinea actuală este să călcăm frânele, să stopăm inflația monetară din fașele sale, apoi, recesiunea inevitabilă va fi tăioasă, dar scurtă și rapidă, iar piața liberă, fiindu-i permisă calea, va reveni spre o refacere sănătoasă într-un timp foarte scurt”
(Murray Rothbard: Introducere la ediția a 4-a a cărții ”America’s Great Depression”)
1. Mică cateheză economică
1. Mică cateheză economică
▪ Raritatea
▪ Preferința de timp
▪ Rata dobânzii
▪ Creditul
▪ Calculul economic
2. Explicarea mecanismului crizei
3. Fazele ciclului economic declanșat în 2008
- Faza I: Expansiunea creditului
- Faza II: Boom-ul economic
- Faza III: Aglomerările de erori antreprenoriale
- Faza IV: Criza
- Faza V: Depresiunea. ”Stimulente” ce împiedică refacerea economiei
4. Non-soluții vs. soluții corecte la actuala criză financiară
Supra-reglementarea sistemului bancar
Supra-reglementarea sistemului bancar
Are în vedere introducerea unor reguli stricte privind modul de acțiune al instituțiilor financiar-bancare cum ar fi:
▪ riscurile pe care pot să și le asume (ce titluri pot sau nu cumpăra, ce operațiuni pot sau nu desfășura)
▪ separația dintre activitatea de retail și activitatea de investment în interiorul instituțiilor bancare
▪ reglementarea bonus-urilor pentru managerii din bănci reglementarea activității agențiilor de rating
Nimic însă despre reglementarea modului în care băncile comerciale operează cu rezervă fracționară (pot împrumuta simultan aceeași bani din depozitele la vedere mai multor persoane)
Nimic despre faptul că băncile comerciale nu pot da faliment sau operează cu o rată de capitalizare foarte redusă (datorie/capital propriu de 11 la 1 în medie
(conform raportului Institutului McKinsey din 2011)
Crearea și consolidarea fondurilor de salvare a guvernelor/băncilor (TARP, FESF – Fondul European pentru Stabilitate Financiară)
Crearea și consolidarea fondurilor de salvare a guvernelor/băncilor (TARP, FESF – Fondul European pentru Stabilitate Financiară)
Aceste fonduri au fost create prin emisiune monetară, cu scopul:
▪ de a oferi lichiditate rapid și la costuri reduse băncilor și altor instituții financiare cu probleme
▪ cu condiția ca acestea să accepte anumite planuri de restructurare sau anumite restricții în modul de operare pe piață
Această lichiditate a creat însă probleme și mai mari în economie:
▪ pune într-o poziție privilegiată sistemul financiar-bancar față de toate celelalte sectoare de activitate
▪ cine intră primul în posesia acestei lichidități primește o putere de cumpărare suplimentară față de toți cei care intră ulterior în posesia sa
În plus, există și acea problemă legată de faptul că fondurile nu au fost obținute din impozite și taxe, ci din inflație (o taxă mai puțin vizibilă)
”Capitalizarea” băncilor prin creație monetară
”Capitalizarea” băncilor prin creație monetară
● Presupune continuarea transferului prin băncile centrale (Banca Centrală Europeană) a lichidității ieftine (cu dobândă cât mai aproape de 0)
● Aici nu este vorba de capitalizare (economisiri), ci de un plus de lichiditate fără valoare
(continuarea suplimentării artificiale a ofertei de monedă/inundării economiei cu monedă ”ieftină”)
Creșterea rolului instituțiilor financiare internaționale (gen FMI)
Creșterea rolului instituțiilor financiare internaționale (gen FMI)
Instituțiile financiare internaționale dețin fonduri care nu provin din economisiri, ci tot din creație monetară
(bani fără valoare economică)
În aceste condiții, rezultatul intervenției monetare prin intermediul acestor instituții nu face decât să distribuie și mai mult criza și haosul monetar creat prin tipărirea de monedă
Semnarea de acorduri de cooperare între băncile comerciale și guverne
Semnarea de acorduri de cooperare între băncile comerciale și guverne
Aceste acorduri sunt menite să oblige băncile comerciale la un anumit comportament:
▪ să nu își retragă lichiditățile din filialele lor
▪ să nu repatrieze profituri
▪ să mențină un anumit nivel al creditării într-o țară
Blocarea/Menținerea capitalurilor unor bănci într-o anumită țară:
▪ nu trebuie să se facă prin forța legii sau prin măsuri/reguli impuse de către stat
▪ ci prin crearea unui mediu de afaceri atractiv, astfel încât să existe oportunități de plasament și creditare la nivelul acelei piețe, chiar și în condiții de criză
Creșterea fiscalității
Creșterea fiscalității
Creșterea taxelor nu face decât să amâne reformele structurale și să împiedice adecvarea cheltuielilor la nivelul veniturilor din țările încercate de criză
În condițiile în care economia reală scade (pentru că se aplică corecțiile normale acelor proiecte de investiții eronate care s-au lansat pe fondul unor bani ieftini și ușor accesibili pe post de capital), este firesc și necesar ca încasările la bugetul statului să fie și ele în scădere
Aceasta impune o restricționare a cheltuielilor, o prioritizare a alocărilor de resurse și economii la bugetul de stat:
▪ adică, nu adecvarea veniturilor la nivelul cheltuielilor prin creșteri de taxe care se încasează tot mai puțin sau tot mai greu (evaziunea, în timpuri de criză, crește semnificativ)
▪ ci o adecvare a cheltuielilor la nivelul veniturilor, cum ar fi normal
Creșterea datoriei publice:
Creșterea datoriei publice:
Vine pe fondul incapacității guvernelor de a colecta taxe semnificativ mărite în perioada de criză (creșterea evaziunii fiscale)
În condițiile în care:
▪ taxele nu mai pot fi mărite fără convulsii sociale puternice
▪ guvernele nu sunt capabile să reducă cheltuielile publice, refuzând sistematic austeritatea
▪ ”soluția” găsită este îndatorarea
Ea nu are însă cum să reprezinte o rezolvare a crizei, ci o amânare a rezolvării acesteia pe mai târziu
Deficite mai mari acumulate la nivel bugetar
Deficite mai mari acumulate la nivel bugetar
Acumularea de arierate prin neplata de către stat a cheltuielilor asumate față de companii de stat sau private nu face decât să agraveze blocajul financiar la nivel economic
În plus, aceste deficite trebuie:
▪ fie finanțate (apare o creștere a datoriei publice)
▪ fie acoperite prin expansiune monetară (inflație)
Lucru care va duce la:
▪ diminuarea puterii de cumpărare a populației
▪ scăderea și mai dramatică a consumului real
▪ în final, la menținerea recesiunii
Creșterea masei monetare (quantitative easing aplicat în SUA)
Creșterea masei monetare (quantitative easing aplicat în SUA)
Este văzută ca un panaceu la criză, în condițiile în care de fapt este cauza inițială a acesteia
Nu poți ieși din criză prin folosind drept remediu tocmai cauza ei
Ideea că tipărind bani poți ieși din criză pleacă de la raționamentul economic greșit că, pe ternen lung, dobânzile vor scădea prin tipărirea de bani:
▪ pe termen lung, dobânzile nu au cum să scadă, atâta timp cât așteptările inflaționiste sunt alimentate de această cantitate impresionantă de bani care este introdusă suplimentar în economie
▪ mai mult, banii ieftini și ușor de obținut sunt o facilitate de care beneficiază cu precădere băncile comerciale și statul, adică tocmai cei care au produs criza
▪ și de la care se așteaptă cel mai puțin ca să aibă o motivație puternică pentru a renunța la o astfel de facilitate
Creșterea masei monetare (cont.)
Creșterea masei monetare (cont.)
Cei care nu sunt din interiorul sistemului financiar bancar sau nu au conexiuni directe cu statul (care vinde băncilor comerciale titluri de stat) vor fi perdanții pe termen lung
Ei vor plăti în continuare dobânzi mai scumpe pentru a dezvolta proiectele lor de investiții, fluxurile de capital ieftine de la băncile centrale fiind intermediate de sistemul financiar bancar ce va încasa el profiturile derivate din diferența de dobândă
Cauza crizei este expansiunea monetară și a creditului
Cauza crizei este expansiunea monetară și a creditului
Expansiunea este posibilă doar în condițiile unui ban controlat politic – banul fiduciar (sau fiat/creat ”din nimic”)
Sunt doi actori principali în acest proces de creație monetară:
▪ băncile centrale care tipăresc efectiv banul atunci când este nevoie de lichiditate în sistemul bancar
▪ băncile comerciale care expandează creditul prin mecanismul rezervelor fracționare (posibilitatea de a împrumuta bani simultan la mai mulți utilizatori)
Măsurile corecte care s-ar impune ar fi acelea de a nu mai permite expansiunea monetară și a creditului prin multiplicarea aproape nelimitată a banilor
Măsurile corecte care s-ar impune ar fi acelea de a nu mai permite expansiunea monetară și a creditului prin multiplicarea aproape nelimitată a banilor
Banii își pierd astfel, în mod efectiv, din rolul lor economic de a mijloci schimburi între diferite entități în cadrul sistemului economic
Interzicerea cu desăvârșire a rezervei fracționare în
Interzicerea cu desăvârșire a rezervei fracționare în
activitatea bancară:
Băncile vor trebui să păstreze 100% în rezerva lor contravaloarea depozitelor la vedere constituite de către diferite entități (populația, companii private)
În acest fel va fi eliminat din sistem un non-sens economic (o imposibilitate):
▪ ca o bancă să poată împrumuta simultan la mai multe persoane același lucru și să câștige profituri uriașe din această activitate
▪ fără a da faliment, și
▪ fără a avea probleme de lichiditate (o poate obține ieftin și rapid de la banca centrală – principalul furnizor de lichiditate în sistem)
Transformarea dobânzii de intervenție în dobândă
Transformarea dobânzii de intervenție în dobândă
penalizatoare:
Acest lucru va determina reducerea semnificativă a hazardului moral în activitatea bancară
Va stimula băncile să fie mai grijulii și mai interesate în atragerea de economisiri reale (depozitele populației) pentru activitatea de creditare
Băncile care creditează din depozitele la vedere vor fi astfel penalizate și nu premiate (de o dobândă inexistentă în momentul de față, care poate fi transformată ușor în profituri fabuloase)
Banca centrală trebuie să înceteze să mai fie finanțator facil pentru activitatea bancară și să lase finanțarea:
▪ exclusiv în mâinile băncilor
▪ exclusiv pe seama resurselor economisite în sistem
Reintroducerea unui etalon monetar
Reintroducerea unui etalon monetar
Aurul, de exemplu – menit să asigure o masă monetară relativ constantă și imposibil de multiplicat de către banca centrală
▪ se putea controla mai ușor banca centrală
▪ se va limita posibilitatea ei de a redistribuii putere de cumpărare între diferiți utilizatori de monedă
În condițiile date ⇨ aurul pare cea mai bună soluție:
▪ este vorba despre o istorie de mii de ani în care el și-a îndeplinit cu succes funcția de mijloc de schimb
▪ a contribuit din plin la progresul și evoluția civilizației pe toate planurile
Oponenții soluției ⇨ o paralelă între aur și o monedă unică (fiat):
▪ cele două mijloace de schimb au proprietăți economice diferite
▪ pe de o parte, moneda fiat unică este mai periculoasă decât monede fiat aflate în competiție monetară pe piață
▪ pe de altă parte, ambele variante sunt mai slabe decât moneda de tip aur (imposibil de controlat politic și imposibil de multiplicat în mod discreționar, nelimitat)
