▪ politică prin care autorităţile caută să înlăture nivelul natural al ratei dobânzii ca obstacol în calea dinamizării creşterii economice
Diminuarea ratelor dobânzii a devenit o politică la scară globală în primii ani ai secolului nostru:
Diminuarea ratelor dobânzii a devenit o politică la scară globală în primii ani ai secolului nostru:
Zona euro – de la 4,75% în 2000 la 2% în 2003-2005
Marea Britanie – urmează o politică monetară expansionistă încă din anii ’90, în 2003 rata dobânzii fiind redusă la 3,75%, cel mai scăzut nivel în ultimii 50 de ani
Canada – de la 5,75% în 2000 la 2% în 2004
India – de la 14,5% în 2000 la 4,5% în 2003
Consecinţe:
Consecinţe:
(1) Întreprinzătorii primesc un semnal fals în legătură cu disponibilitatea unor resurse care, de fapt, nu au fost economisite (acumulate) → adică retrase din alte domenii de activitate
(2) Pe de o parte, investiţii care nu păreau până atunci profitabile devin, dintr-o dată, tentante
(3) Pe de altă parte, rata scăzută a dobânzii descurajează economisirea, indivizii fiind tentați să consume mai mult
(4) Drept urmare, apare o competiţie pentru atragerea de resurse:
♦ întreprinzătorii din sfera bunurilor de capital au nevoie de mână de lucru, de factori de producţie pentru demararea noilor proiecte investiţionale ♦ acelaşi lucru este valabil şi pentru industriile producătoare de bunuri de consum pentru care, dintr-o dată, cererea este mai mare
♠ conturează imaginea unei economii prospere, în creștere
● Economia este cuprinsă de exuberanță /supraoptimism
Momentul 1:
Momentul 1:
Injecția inițială de credit fictiv (socotit în mod eronat drept resurse suplimentare) generează un val de optimism și planuri de extindere în industriile cu procese productive lungi (îndepărtate de consum)
Momentul 2:
Cheltuielile suplimentare pe factorii de producție din aceste industrii generează o creștere a veniturilor aduse de acești factori și a profiturilor (nominale) ale celor care îi dețin/tranzacționează
Momentul 3:
Momentul 3:
Aceste venituri și profituri merg spre stimularea consumului, generând un val de optimism și planuri de expansiune și în industriile scurte (apropiate de consum)
Momentul 4:
Un val general de optimism se instalează astfel în toată structura de producție:
● întreaga structură de producție este în extindere
Expansiunea creditului nu a creat, în sine, prosperitate
Problema rarității resurselor a existat în continuare
Pe cale de consecință:
→ economia nu avea cum să își permită, simultan, o creștere a cantității de bunuri de capital și a cantității de bunuri de consum
→ când epuizarea resurselor v-a deveni evidentă, numeroase proiecte de investiții ce presupuneau un timp îndelungat de producție se vor dovedi a fi, pur și simplu, niște investiții proaste
(1) Date falsificate
(1) Date falsificate
Prin expansiunea monetară, reducerea ratei dobânzii a falsificat datele folosite în procesul de previziune al întreprinzătorilor
Această falsificare a provenit din iluzia existenței unei cantități mai ridicate de resurse (economisiri)
Întrucât resursele monetare nu pot crea resurse reale, stocul de capital nu a crescut, chiar dacă măsluirea prețului timpului (rata dobânzii) părea să indice asta
Ca urmare a acestei intervenții asupra ratei dobânzii, întreprinzătorii au inclus în calculele lor date ce nu erau reale
(2) Procese productive nerentabile/eronate
(2) Procese productive nerentabile/eronate
Întreprinzătorii au fost orientați greșit spre procese productive îndepărtate de consumul final, procese ce nu dispuneau de resurse pentru a putea fi finalizate:
▪ acest lucru s-a petrecut deoarece o rată diminuată a dobânzii corespunde posibilității alungirii structurii de producție, prin adăugarea de noi etape productive
