Absolutul (Das Absolut) 30. 12. 1962 W. M. Branham Jeffersonville – Indiana sua

Dacă vedeţi o bancnotă falsă de un dolar, atunci ştiţi că a fost copiată după una adevărată. Dacă vedeţi ceva copiat, atunci ştiţi imediat că poate să fie numai umbra de la adevăr. A fost numai copiat după cel adevărat.

Aceasta vă determină să faceţi lucruri pe care nu le-aţi face de obicei. O, este ceva puternic. Voi sunteţi siguri şi aveţi acest absolut. Voi nu vă orientaţi după experienţa altuia. Din cauza aceasta a devenit aşa cu creştinii, ca şi cu copiii la şcoală care copiază unul de la altul. Dacă primul a socotit greşit, atunci toţi ceilalţi care au copiat, la fel, au un rezultat greşit. O, nu copiaţi nimic, ci întâlniţi-vă cu El personal!

Ieri am vorbit cu fiul prietenului meu vechi, Jim Poole, cu care am mers la şcoală şi am crescut împreună. El este un bărbat bun. Noi ne rugăm în continuu ca tatăl lui să-l trăiască pe Hristos şi să devină credincios cu adevărat. Noi am vorbit cum l-am trăit pe Dumnezeu în pădure, în natură. Acolo Îl puteţi găsi, căci El este Creatorul şi este în creaţiunea Lui.

Eu îmi mai amintesc că Jim şi cu mine mergeam împreună la vânătoare.

Noi treceam cu bicicletele noastre pe lângă cimitir pe întuneric (noi aveam desigur o frică îngrozitoare), dar nu vroiam să rămânem fără îngheţată. El citea cu plăcere poveşti despre vânătoare şi punerea de capcane. Eu stăteam acolo şi mă gândeam că acesta ar fi visul meu să am o şură în munţi ca să pot merge la vânătoare. Atunci eram de circa 14 ani.

După ce mi-a citit Jim, eu am spus către el: „Asta a trăit-o altcineva. Eu personal vreau să trăiesc aceasta. Eu vreau să fac experienţa aceasta.” Când am venit la Hristos, eu nu mă puteam baza pe experienţa altuia, ci trebuia s-o trăiesc personal.

Ca băiat, am citit poveştile despre vestul sălbatic, aveam dorinţă să trăiesc aceleaşi lucruri şi să mă identific cu eroii. Dar într-o zi am luat în mână prin har o carte adevărată, Biblia. De atunci cântarea şi dorinţa mea este să fiu că Isus. Deja aici pe pământ am dorinţa să fiu că El. Eu nu vreau să fiu episcop sau altceva mare în biserică, nici papă sau preot. Eu vreau să fiu ca Isus.

La citirea Cuvântului Său se întâmplă ceva. Voi sunteţi transformaţi. Este absolutul vostru.

Este o cerinţă în inimile voastre să fiţi ca El.

Absolutul pentru un creştin este ca o ancoră pentru un vapor. Da, voi trebuie să aveţi acest absolut. Dacă Hristos a devenit absolutul vostru, atunci sunteţi ancoraţi. Dacă marea este furtunoasă şi vaporul este în pericol de scufundare, vă rămâne speranţa să ancoraţi. Chiar dacă vaporul se clatină încoace şi încolo, ancora îl ţine pe loc. Voi ştiţi că noi avem o cântare: „Ancora mea ţine.”

Când a trecut odată un bărbat pe lângă un băiat care avea un zmeu (pasăre de vânt), el l-a întrebat ce face. El a răspuns: „Eu ridic zmeul în vânt.” Apoi a întrebat mai departe: „Ce ai în mâna ta?” El a răspuns: „Frânghia.” După aceea a întrebat: „Unde este zmeul? Eu nu îl văd. De unde ştii că zmeul tău s-a ridicat?” La aceasta a răspuns: „Eu pot să simt la frânghie.” La capătul frânghiei era absolutul. El a fost sigur, căci zmeul era absolutul lui, deşi bărbatul în vârstă nu-l putea vedea, totuşi băiatul ţinea frânghia bine în mâini.

Aşa este cu un om care este născut din nou prin Duhul Sfânt. El a prins ceva care era ancorat dincolo. Furtunile nu îl mişca. El ştie că va fi totul bine, căci este ancorat. Fiecare dintre noi se afla într-un vapor mic, care pluteşte pe valurile vieţii.

Cum a spus poetul:

„Viaţa nu este un vis gol,

Sufletul care doarme nu este mort. Lucrurile nu sunt ceea ce par,

Viaţa este realitate! Viaţa este serioasă! Mormântul nu este ţelul final;

Ce a venit din pământ, trebuie să devină pământ, dar aceasta nu este destinat pentru suflet.”

Eu găsesc că aceasta se potriveşte.

Noi am ieşit în larg cu vaporul nostru. Hristos este cu noi şi le porunceşte furtunilor timpului. Dacă furtunile ne aruncă încolo şi încoace, noi suntem bucuroşi că ne-am pus ancora dincolo, care ţine întotdeauna. Nici moartea

nu ne poate smulge de acolo. Voi sunteţi ancoraţi în absolut. Hristos este ancora noastră. Ce este El? El este Cuvântul.”La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi.”

Dacă ştim că procedam exact conform Cuvântului şi că învăţătura noastră

este desăvârşită conform Cuvântului –nimic luat sau adăugat, numai Cuvântul; vedem aceleaşi rezultate ca la cei care au fost ancoraţi în Cuvânt. Dacă se descoperă aceasta în viaţa noastră, atunci ancora noastră este fixată. Viaţa lui Hristos este în voi cum a fost în Hristos, căci Dumnezeu a fost în Hristos şi a împăcat lumea cu Sine. Voi vedeţi că însuşi Dumnezeu păzeşte în voi Cuvântul Său. Se întâmplă aceleaşi lucruri pe care le-a făcut Isus, căci este viaţa Lui în voi.

Isus a spus: „Cine crede în Mine (nu cine se face că crede), ci cine crede în Mine, va face lucrările pe care le-am făcut Eu.” De ce? Noi suntem ancoraţi în aceeaşi stâncă.

Ce este stânca? Întotdeauna este Cuvântul. În aceasta sunteţi voi ancoraţi.

Acesta este pentru voi aşa cum Steaua Nordului este pentru cei care se pierd pe mare; voi ştiţi că există multe stele, dar singura stea adevărată care nu se mişcă este Steaua Nordului, căci ea se află în centrul pământului. Indiferent unde vă aflaţi, Steaua Nordului este întotdeauna în acelaşi loc.

Vedeţi, multele stele au calea lor. Dar fiecare marinar şi fiecare om care merge în păduri la vânătoare, se orientează după Steaua Nordului. Pentru voi este ca un compas. Vedeţi, compasul vostru nu vă conduce spre Marte sau Jupiter, ci întotdeauna spre nord. În cazul acesta este absolutul vostru.

Fiţi atenţi la absolutul vostru! Eu mă simt foarte bine şi vreau să vă spun acum ceva. Aşa cum un compas adevărat va arăta întotdeauna spre nord, aşa sunt conduşi cei care au primit Duhul Sfânt numai spre Cuvânt. Ei nu sunt conduşi niciodată spre o denominaţiune, o dogmă sau spre altceva. Ei sunt conduşi drept înainte spre Cuvânt.

Vedeţi, este ceva care pulsează în om. Dacă voi vedeţi Steaua dimineţii, pe Isus Hristos, Cuvântul, atunci Duhul Sfânt care este în voi nu vă va lăsa să alunecaţi nici în stânga şi nici în dreapta. El este singurul care vă poate călăuzi. El a venit să ia lucrurile lui Dumnezeu, să ni le arate şi să ni le descopere. Căci Isus a spus: „El va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi. El vă va descoperi chiar şi viitorul. Nouă ne sunt arătate lucruri înainte de a se împlini. El va lua ceea ce am zis eu şi vă va arăta şi vă va descoperi viitorul. Noi trăim faptul că El face lucruri şi că El ia din cele divine şi ni le descoperă, şi anume ceea ce ne-a vorbit Isus. Cu alte cuvinte El ne face

toate lucrurile clare, astfel încât voi sunteţi siguri, că voi aţi fost călăuziţi

spre steaua adevărată, care este Cuvântul lui Dumnezeu pentru fiecare

credincios. Ceea ce este în contradicţie cu Cuvântul, să lăsaţi de-o parte.

Vedeţi voi, lăsaţi-mă să vă spun ceva. Ascultaţi cu atenţie. Această Biblie conţine întreaga descoperire divină a voii lui Dumnezeu şi a revenirii lui Hristos, şi toate celelalte sunt cuprinse în întregime în această carte. Dacă vă atrage ceva, atunci aruncaţi-o de-o parte, căci nu este compasul corect, ci numai dogma unei organizaţii, chiar dacă o aveţi acasă înrămată pe perete. Oamenilor găsiţi compasul care vă călăuzeşte înapoi la Cuvânt. Amin!

Voi ştiţi, după ce Pavel a avut trăirile lui, El s-a dus în Arabia şi a rămas acolo trei ani şi a cercetat Scriptura. Glorie! El trebuia să fie sigur. Lui i-a fost arătat, căci Duhul Sfânt i-a dat cuvânt cu cuvânt; acolo El a scris scrisoarea către iudei. El avea Duhul Sfânt ca şi compas care i-a arătat direcţia corectă.

Dacă vă îndepărtează ceva de la Cuvântul lui Dumnezeu, atunci deziceţi-vă de acesta, căci Duhul Sfânt ne va călăuzi întotdeauna numai spre Cuvântul Lui, deoarece Duhul Sfânt a venit să ne descopere Cuvântul şi să confirme făgăduinţele lui Dumnezeu. Aceasta nu o poate face nici o dogmă, nici o organizaţie sau o altă putere, numai Duhul Sfânt o va face prin Cuvânt. El este sămânţa .

Luaţi de exemplu o sămânţă de grâu. Poate să fie foarte frumoasă, dar rămâne moartă. Numai atunci când răsare germenele, aduce la iveală multe boabe de grâu. Hristos este viaţa, absolutul. Dacă bobul de grâu nu ar avea germenele, absolutul, atunci nu ar răsări. Dacă bobul de grâu nu ar avea absolutul, atunci nu ar putea trăi, pentru că nu ar fi nimic în el care să-l aducă la viaţă. Dacă noi avem acest absolut, atunci putem să îi privim pe critici în faţă şi să spunem: „Noi vom învia, căci avem absolutul.” Germenele este în noi. Noi vom învia. Isus a spus: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” Acesta este un absolut. Dar dacă sunteţi legaţi de dogme, atunci nu merge. Voi nu puteţi amesteca untdelemn cu apă. Voi puteţi încerca să amestecaţi în ce fel vreţi. Nu merge, pentru că sunt două feluri diferite de chimicale. Voi nu puteţi amesteca dogme cu Biblia, căci acestea sunt în contradicţie cu Biblia. Voi nu puteţi amesteca denominaţiunile cu cei care s-au născut liberi prin mântuirea primită. Căci Dumnezeu se ocupă numai de ai Lui. Eu trebuie s-o spun acum. Dumnezeu nu îşi schimbă programul. El nu îl poate schimba, pentru că El este nesfârşit. Eu sunt conştient că mulţi oameni vor asculta aceasta. Dumnezeu nu Îşi poate schimba programul Său. El nu poate face ceva, apoi să schimbe şi să spună că a procedat greşit.

Dumnezeu nu se ocupă de grupurile omeneşti. Dumnezeu se ocupa de fiecare în parte, căci fiecare are alte închipuiri şi este diferit în natura lui. Dumnezeu îl scoate afară pe fiecare în parte şi îl transformă. El îl ia afară din el însuşi până l-a transformat în natura Lui.

. Numai după aceea îl poate folosi Dumnezeu.

Priviţi prin toate epocile. Dumnezeu a avut un Noe, un Moise, proorocii, dar niciodată doi în acelaşi timp pentru acelaşi scop. A fost întotdeauna un prooroc care s-a ridicat în mod deosebit. Dacă spune cineva, din cauza aceasta, că ce hotărăsc mai mulţi are siguranţă în sine, eu trebuie să-l contrazic, aşa cum am predicat aici nu demult despre Ahab şi Iosafat. Ei au vrut să urce la Galaad pentru a recuceri ţara. Ei au fost fundamental, corecţi. Ţara le aparţinea lor. Dar acum o aveau sirienii şi se hrăneau din ea. A fost proprietatea dată de Dumnezeu. Principial, era clar de ce vroiau să cucerească ţara.

Iosafat, care era un om bun, a spus: „Să nu-L întrebăm mai întâi pe DOMNUL?” Desigur, Ahab, decăzutul, a spus: „Bineînţeles, şi eu ar fi trebuit să mă gândesc la aceasta, căci eu am patru sute de prooroci iudei. Eu îi hrănesc şi mă îngrijesc de ei. Ei sunt cei mai buni în toată ţara. Noi îi vom chema.” Toţi au spus într-un glas: „Du-te, DOMNUL este cu tine.” Principial, ei aveau dreptate, dar ei nu aveau absolutul. Când Iosafat a spus: „Nu mai este încă unul aici prin care putem să-L întrebăm pe DOMNUL?”, Ahab a răspuns: „Da, mai este unul, dar el nu-mi prooroceşte niciodată de bine.” Cum putea el să proorocească de bine dacă Cuvântul vestise altceva, şi anume prin Ilie care a trăit înaintea lui şi i-a spus lui Ahab: „ ... vor linge câinii şi sângele tău.” (1 Imp. 21, 19). Cum putea el ca prooroc confirmat, să spună altceva în afară de voia lui Dumnezeu, şi anume că câinii vor mânca carnea Izabelei (1 Imp. 21, 23), şi că trupul ei va fi lângă întăritura Izreelului, astfel încât nu se va mai putea spune: „Aceasta este Izabela!” (2 Imp. 9, 37). Cum poate spune o binecuvântare peste un om, după ce a fost spus un astfel de blestem peste el? Acelaşi lucru este pentru timpul acesta. Cum ar putea binecuvânta cineva lucrurile care îi îndepărtează tot mai mult pe oameni de Dumnezeu? Numai un lucru mai rămâne de făcut. Chiar dacă aţi rămâne singuri, întoarceţi-vă în Numele DOMNULUI de la toate lucrurile care stau sub blestem şi rămâneţi numai cu Cuvântul lui Dumnezeu, care este absolutul vostru. Poate voi spuneţi: „Frate Branham, prin astfel de remarci, îi faci pe oameni să te urască.” Dar Dumnezeu te iubeşte, acesta este absolutul meu. Nu vă bazaţi pe oameni, ci numai pe Cuvânt, pe ceea ce a binecuvântat Dumnezeu.

Cum a ştiut Mica că are dreptate? El a aşteptat până a văzut o viziune (2 Cron. 18). Poate şi ceilalţi au avut o viziune, dar nu era conform Cuvântului. Astăzi este acelaşi lucru. Mica a comparat viziunea lui cu Cuvântul. El a văzut că era în concordanţă cu Cuvântul. Şi astăzi, dacă o viziune este în contradicţie cu Cuvântul, să nu aveţi nimic de-a face cu ea, căci este un absolut greşit. Absolutul lui Mica era în totală concordanţă cu Cuvântul, de aceea El s-a ridicat şi a vestit.”Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, şi a zis: ,Pe ce drum a ieşit duhul DOMNULUI din mine ca să-ţi vorbească?' Mica a răspuns: ,Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie, ca să te ascunzi.” (2 Cro. 18, 23-24). Ahab a dat porunca: „Băgaţi-l pe omul acesta în temniţă, şi hrăniţi-l cu pâinea şi cu apa întristării, până mă voi întoarce în pace.”O, Mica ce se va întâmpla atunci cu tine? Când se va întoarce, îţi va tăia capul. Mica stătea acolo, aşa de sigur ca Ştefan. Amin! Era dispus să sufere ca DOMNUL meu care a mers la cruce. Aşa cum s-a dus Daniel în groapa cu lei, sau Şadrac, Meşac şi Abed Nego în cuptorul arzător. Absolut! Mica stătea acolo şi spunea: ,,Dacă te vei întoarce în pace, n-a vorbit DOMNUL prin mine! Atunci poţi să-mi tai capul.” El avea un abso1ut. El ştia că prin viziune a fost călăuzit corect ca printr-un compas. Da, ancora lui era stabilă. El s-a bazat pe Cuvânt. Numai pe el.

Fiţi siguri şi să aveţi absolutu1 în inima voastră.

A fost un timp în care regu1ile de comportare pe care le-a făcut Emily Post au găsit o atenţie generală şi pentru întreaga naţiune au devenit aproape un absolut. Ea a scris cu care mână se foloseşte cuţitul şi furculiţa. Cine o făcea altfel, era pe dos.

A existat un timp în care Adolf Hitler era absolutul pentru Germania.

Dacă el spunea „Atenţie”, toţi stăteau drepţi. Dacă poruncea să se sară, toţi săreau. Dacă poruncea să se ucidă, se ucideau. Milioane de iudei au fost ucişi la porunca lui. Voi vedeţi ce s-a făcut cu un astfel de absolut. A fost o exercitare a puterii, dar a fost împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.

Cum ştiţi voi că a fost în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu?

Nu a fost Balaam ce1 care a vrut să blesteme lsraelul? El a spus: „Nu se vede nici o fărădelege în lacov. Ei sunt binecuvântaţi şi neprihăniţi în corturile lor. Cine te bleastămă va fi blestemat, cine te binecuvântează va fi binecuvântat.”

De ce nu a văzut Hitler aceasta? De ce nu au recunoscut-o creştinii germani? A fost total în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Deja proverbul spune: „Dumnezeu l-a făcut pe om, omul a făcut sclavii.” Unul încearcă să domnească peste celălalt. Dar noi avem numai un domnitor, acesta este Dumnezeu. În timpul acela Hitler a fost absolutul Germaniei, dar priviţi acum. Observaţi ce s-a întâmplat acum! A fost un absolut greşit. De ce? Pentru că era în contradicţie cu Cuvântul. Voi vedeţi ce urmări ruşinoase a avut.

Dacă absolutul vostru este într-o organizaţie, o trăire sentimentală sau în altceva decât în persoana lui Isus Hristos, veţi trăi o ruşine şi o ocară. Absolutul vostru trebuie să fie Hristos, căci El este singura ancoră centrală a vieţii

omeneşti. Hristos este Cuvântul. Nu biserica voastră, nu cuvântul vostru, ci

Cuvântul. Pe acest absolut a zidit El Biserica Sa. Pe Hristos, Cuvântul.

A existat un timp în care Mussolini a fost absolutul în ltalia. Voi vedeţi în ce fel a vrut el să scoată Roma în evidenţă. El a încercat să zidească Roma pe sine, absolutul. Se spune că şoferul lui a venit cu un minut mai înainte de timp. De aceea el l-a împuşcat, spunând: „Eu nu ţi-am cerut să vii cu un minut înainte de ora nouă, ci la ora nouă.” Vedeţi cum a încercat să se facă el însuşi un absolut, dar observaţi ce s-a întâmplat. Mulţi dintre voi, cei mai în vârstă, Roy Slaughter şi alţii, care sunt prezenţi aici, îşi amintesc sigur când v-am spus atunci despre prooroci. Într-o zi, când mai aveam adunările în cealaltă clădire, eu am spus printre altele, că Mussolini va sfârşi în mod ruşinos. Eu am spus:.”Prima lui invazie va fi împotriva Etiopiei, şi Etiopia va fi biruită. Dar el îşi va găsi sfârşitul fără să-i ajute cineva şi va fi îngropat în ruşine.” Aşa s-a întâmplat cu el.

Eu am spus:

„Trei ,isme' Vor fi ridicate. Nazismul, fascismul şi comunismul. Aceste ,isme' vor lua naştere, dar în comunism vor dispărea. Fiţi atenţi! Comunismul va arde Roma. Vedeţi, este o unealtă în mâna lui Dumnezeu. Desigur că ei sunt împotriva lui Dumnezeu, dar ei sunt pe cale să împlinească planul lui Dumnezeu, fără să ştie. El îi foloseşte de fapt ca marionetă. Ca unealtă în mâna Lui, ca pe Nebucadneţar şi mulţi alţii.”

A existat un timp în care faraon a fost absolutul în Egipt. Dar vedeţi dacă a mai rămas ceva din acesta. Toate acestea dau greş, au fost folosite greşit şi destinate pentru pieire. Au fost absoluturi făcute de oameni. Voi nu vă puteţi baza pe absoluturi făcute de oameni. lndiferent dacă este un preşedinte, un dictator, un împărat, o biserică, o organizaţie sau o dogma. Toate aceste lucruri vor trece aşa ca toate absoluturile de felul acesta în timpurile dinainte. Priviţi spre cei care au crezut în dictatori. Ce s-a întâmplat cu cei care şi-au pus speranţa într-un astfel de absolut? Nimic nu a mai rămas.

Acum vrem să ne ocupăm de cei care şi-au pus speranţa în Biblie, în Cuvântul lui Dumnezeu şi l-au ţinut ca absolutul lor. Vedeţi unde se afla ei acum .

. Pavel descrie astfel de eroi în Evrei, cap. 11. Ce au făcut ei? Prin credinţă ei au cucerit împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe. Ei au pribegit îmbrăcaţi în cojoace şi în piei de capre, lumea nu a fost vrednică de ei. Ei aşteaptă în slavă învierea măreaţă. Unii dintre ei nu au trăit minuni aşa de mari, dar şi-au dat trupurile în speranţa învierii. Ei şi-au dat viaţa. Ei nu au fost îngrijoraţi de aceasta. Ei erau pregătiţi să se jertfească, dacă vor ajunge la înviere.

Noi vorbim despre cuvântul „absolut”. Voi ştiţi că tribunalul nostru federal este un absolut. El este definitiv şi pune capăt fiecărei controverse din aceasta

naţiune. Hotărârea care este luată în tribunalul federal este un absolut. Eu ştiu că nouă nu ne place întotdeauna, dar totuşi este un absolut. Ce ar fi dacă nu l-am avea? Desigur că este un absolut, căci naţiunea noastră este legată de acesta. Dacă tribunalul nostru ia o decizie definitivă, atunci rămâne aşa. Cui vreţi să vă adresaţi după aceea? Voi trebuie să respectaţi decizia. Voi sunteţi obligaţi. Acolo se spune ultimul cuvânt. Acesta este definitiv.

Voi puteţi să protestaţi împotriva sentinţei unui tribunal local, dar nu împotriva tribunalului federal. Chiar dacă noi nu suntem de acord cu fiecare hotărâre, totuşi nu ne putem sustrage de la aceasta. Este absolutul naţiunii. Ce ar fi dacă nu am avea aceasta? Noi avem nevoie de un absolut. Fiecare dintre noi trebuie să-l aibă. Voi îl aveţi. Tribunalul suprem al unei naţiuni este absolutul unei naţiuni. Acolo ia sfârşit fiecare ceartă. Cu acesta este încheiat cazul. Ce este spus acolo este valabil.

La fotbal arbitrul are absolutul, chiar dacă jucătorii sunt de păreri diferite şi ajung la ceartă. Arbitrul vorbeşte cuvântul definitiv. Gândiţi-vă numai, dacă nu ar exista un arbitru la un joc cu mingea. Vă puteţi închipui ce fel de joc ar fi acesta? Ar fi numai ceartă. Şi acolo este necesar absolutul, dacă vă convine sau nu. Cuvântul lui este definitiv. El este absolutul.

Eu vreau să mai vorbesc despre un alt absolut. Dacă voi vedeţi la un semafor lumina roşie, ştiţi că înseamnă „stop”. Dacă voi totuşi mergeţi mai departe, vă faceţi vinovaţi de pedeapsă. Dacă oraşul acesta nu ar avea semafoare, vă puteţi închipui cum ar fi aici? Şi acolo este nevoie de absolut. Un semafor este absolutul pentru circulaţie. Fără semafoare ar fi un haos în circulaţie.

Aceeaşi cauză se află şi în biserici. Denominaţiunile au ajuns într-o încurcătură şi nu mai pot înainta. Ele au rămas pe loc şi se ceartă între ele.

Biblia este lumina lui Dumnezeu. Dacă acolo se spune: „Duceţi-vă!”, atunci noi mergem. Dacă se spune „Stop!”, atunci rămânem pe loc. Pe aceasta ne bazăm. Pe Cuvânt ne bazăm, nu ce spune grupul acela sau celălalt de oameni.

Isus a spus: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: ...” El a spus: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” De aceea noi mergem.

Voi ştiţi ce bună este şcoala, dar Isus nu a cerut-o niciodată. Voi ştiţi cât sunt de bune clădirile de adunare, dar El nu a cerut aceasta niciodată. Noi preţuim aceasta, că bisericile şi adunările construiesc spitale, dar El nu a cerut aceasta niciodată. El le-a dat adunărilor sarcina: „Propovăduiţi Evanghelia.” Evanghelia nu este numai în cuvinte, ci şi în puterea şi descoperirea Cuvântului. Pavel a insistat ca puterea Evangheliei să fie descoperită. Ce se va întâmpla dacă ar fi astăzi aşa? Noi trăim într-un timp în care avem cei mai buni medici. Noi avem cele mai bune medicamente care au fost prescrise vreodată. Voi ştiţi aceasta. Noi preţuim aceşti bărbaţi şi ne rugăm pentru ei. Eu o fac şi sper că şi voi o faceţi. Deşi noi avem cei mai buni medici, cea mai bună medicină şi cele mai bune spitale, totuşi sunt mai multe boli decât înainte. Este mai multă necredinţă ca înainte. Predicatorii s-au organizat şi au format organizaţii mari. Ei fac tot posibilul ca să primească mai mulţi membri. Ei încearcă să recruteze oameni pentru diferite seminare, chiar dacă respectivii nu-L cunosc şi nici nu L-au trăit pe Dumnezeu. O, noi avem nevoie în adunările noastre de cineva care are un absolut. De ceea, ce avem noi nevoie în adunările metodiste, baptiste, presbiteriene şi penticostale, este un absolut. Un bărbat al lui Dumnezeu care stă acolo bine ancorat în Cuvânt şi în Hristos, pentru ca întreaga biserică să vină în starea corectă, fiecare mădular să umble conform Cuvântului şi Cuvântul să fie descoperit. Căci aceste semne vor urma în toată lumea celor care cred. Se spune că aceste confirmări au încetat, dar Isus a spus: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” Noi nu am ajuns încă în toată lumea. În toată lumea, la orice făptură, trebuie să se împlinească „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.”

Acesta este absolutul. Acesta rezistă, căci este Cuvântul. În acesta ne este arătată direcţia corectă. Aşa rămâne. Aceasta este de ceea ce avem noi nevoie.

Dar ce s-a făcut? Au făcut instituţii. Oamenii au fost organizaţi ca membri. O biserică religioasă se certa cu cealaltă, pentru că nu credeau la fel. Unii construiau seminare şi biserici mai mari decât ceilalţi, puneau scaune moi tapiţate, s-a vrut o orgă mai mare şi oameni mai bine îmbrăcaţi, s-a vrut ca să vină primarul şi oamenii bine văzuţi în biserică. Dar ce au devenit toate acestea? Nu este totul mort şi legat de absolutul unei denominaţiuni?

Dacă voi muri pe drumul vieţii mele, atunci absolutul meu este Isus Hristos. Pe Acesta este bazată credinţa mea.

Doctorul Davis mi-a spus: „Billy, dacă mai predici aşa, atunci într-o zi vei predica stâlpilor din capelă.” La aceasta eu am răspuns: „Atunci voi predica Cuvântul lui Dumnezeu stâlpilor. Căci Dumnezeu este în stare să trezească copiii lui Avraam din aceşti stâlpi. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat.” El a spus: „Crezi tu că oamenii îţi vor da crezare?” Eu am răspuns:

„Asta nu este treaba mea. Sarcina mea este să rămân credincios Cuvântului.” La aceasta El a răspuns: „Crezi tu că te poţi întâlni cu unul din teologii învăţaţi din lume, cu o predică despre vindecare divină?” La aceasta eu am răspuns:

„Nu eu fac vindecarea divină. Este făgăduinţa Lui. El este Cel care mi-a dat

însărcinarea.”

O, eu îmi amintesc cum El a venit jos în lumina cea mare, acolo, deasupra răului în care mă aflam, în iunie 1933 şi mi-a vorbit: „Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis înainte de prima venire a lui Hristos, aşa Te trimit pe tine cu un mesaj pentru lume înainte de a doua venire a lui Hristos.” Peste întreaga lume a răsunat mesajul, iar focul trezirii a fost aprins aproape peste tot în ultimii cincisprezece ani. În naţiuni au avut loc vindecări divine. Puterea şi restituirea au fost descoperite. Acum, aşa cred eu, este totul pregătit pentru a ajunge la punctul culminant final, pentru a aduce în evidenţă credinţa care va răpi Biserica- Mireasa în slavă. Pregătirile se vor face prin acest mesaj. Noi suntem într-adevăr la sfârşitul timpului. Noi am vorbit despre aceasta, dar acum a venit peste noi. Primiţi-o în inimă. Biserica şi oamenii care fac parte din aceasta, trebuie să aibă absolutul lor. Dar în timpul acesta fiecare biserică îşi are absolutul ei. Ei nu iau tot Cuvântul. Se spune: „Noi, baptiştii credem aceasta.” „Noi, metodiştii credem aceasta.” „Noi, presbiterienii credem aceasta.” „Noi penticostalii credem aceasta.” Asta este în ordine, dar de ce nu acceptaţi şi restul Cuvântului? „Noi baptiştii credem în botezul prin scufundare.” Asta este bine, dar cum este cu botezul cu Duhul Sfânt? Cum este cu vorbirea în limbi? Cum este cu darul vindecării şi al proorociei? „Nu, asta nu vrem. Acestea au fost pentru un alt timp.” Voi, penticostalilor spuneţi: ,.Noi credem că dovada primirii Duhului Sfânt este vorbirea în limbi.” Desigur că vorbirea în limbi este în ordine, dar aceasta nu este încă dovada. Mulţi oameni vorbesc în limbi, dar ei nu merg mai departe. Satana poate imita fiecare dar, aşa spune Biblia.