OPORTUNITATEA ECONOMICĂ depinde de:
FAZELE ABORDĂRII OPORTUNITĂŢII ECONOMICE:
-
Identificare oportunităţii economice
-
Determinarea resurselor necesare
-
Obţinerea resurselor destinate valorificării oportunităţii economice
-
Realizarea mecanismului managerial de derulare a afacerii
-
„Recoltarea” valorii nou create
BARIERE ÎN VALORIFICAREA OPORTUNITĂŢILOR:
-
INDIVIDUAL-ORGANIZAŢIONALE:
-
Concentrarea pe oferta actuală de produse şi servicii
-
Focalizarea asupra activelor existente
-
Focalizarea pe resursele umane existente
-
CONTEXTUALE:
-
Culturale
-
Legislative
-
Motivaţional economice
-
Instituţional economice
-
Corupţia
-
Hiperconcurenţa importurilor
DILEMELE legate de valorificarea oportunităţii economice:
-
Eficienţă/ eficienţă
-
Competenţă individuală/ Competenţă organizatorică
-
Iniţiativă individuală/Coordonare
-
Dezvoltare diversificată/ Dezvoltare specializată
TRENDS IN 21TH CENTURY
-
MAIN 10 INNOVATIVE GOODS
-
Genetacenticals
-
Personalized computers
-
Multifuel automobiles
-
Next generation television
-
Electronic wallet
-
Home health monitors
-
Smart maps and tracking deviaces
-
Smart materials
-
Weight-control and antiaging products
-
Never-owned leased-only products
-
MAIN 10 EMERGING CAREERS AND JOB OPPORTUNITIES
-
Aquaculturist
-
Artificial intelligence technician
-
Computatational linguist
-
Cryonics technician
-
Information broker
-
Medical diagnostic imaging technician
-
Myoterapist
-
Retirement counselor
-
Underwater archeologist
-
MAIN 10 INVESTMENT OPPORTUNITIES
-
Hybrid vehicles
-
Optical computers
-
Ceramic engines
-
Intelligent agents
-
Hypersonic planes
-
Computer sensory recognition
-
Gene terapy
-
High speed trains
-
Nano-technoloy
-
Super-conducting materials
Source: “Forecast for Next 25 Years” (The Futurist: Special Report 1999, p. 4-8)
Indicatori ai „demografiei”firmelor
IMM
|
2000
|
2001
|
2002
|
2003
|
2003/2000 (%)
|
înregistrate la începutul anului
|
622326
|
653744
|
669887
|
593425
|
95,4
|
înregistrate la sfârşitul anului
|
653774
|
669887
|
593425
|
640174
|
97,9
|
nou înregistrate
|
34694
|
36458
|
50547
|
75069
|
216,4
|
radiate
|
3246
|
20345
|
127009
|
28320
|
22,3
|
rata natalităţii
|
5,6
|
5,6
|
7,5
|
11,2
|
-
|
rata mortalităţii
|
0,5
|
3,1
|
19,0
|
4,3
|
-
|
PF şi AF la sfârşitul anului
|
130128
|
151635
|
182415
|
213138
|
163,8
|
PF şi AF înregistrate
|
21425
|
22760
|
33464
|
48769
|
227,6
|
PF şi AF radiate
|
1313
|
1253
|
2741
|
7503
|
571,4
|
Numărul de IMM-uri active private după sectorul de activitate
Sector de activitate
|
1999
|
2000
|
2001
|
2002
|
2003
|
2004
|
Agricultură
|
10.055
|
9.494
|
8.929
|
10.011
|
10.430
|
11.390
|
Industrie
|
39.457
|
40.252
|
41.609
|
45.586
|
50.117
|
54.657
|
Construcţii
|
10.956
|
11.705
|
13.990
|
16.312
|
20.378
|
25.115
|
Servicii
|
266.218
|
254.723
|
254.625
|
253.297
|
275.785
|
311.834
|
Total
|
326.686
|
316.174
|
319.152
|
325.206
|
356.710
|
402.996
|
Introducere în antreprenoriat
-
Fundamentele preocupărilor privind antreprenoriatul
-
Rolul întreprinzătorilor şi al IMM
-
Ocupare, inovare, concurenţă, democraţie
-
Rolul educaţiei antreprenoriale
-
Demografia întreprinderilor şi profilul întreprinzătorilor
-
Demografia întreprinderilor în Europa
-
Tendinţe privind natalitatea şi mortalitatea întreprinderilor
-
Profilul întreprinzătorului
-
Mituri privind întreprinzătorul
-
Evoluţia concepţiilor privind antreprenoriatul
-
Principalele paradigme privind antreprenoriatul: oportunităţii; creării unei organiz; creării de valoare; inovării.
-
Distincţia între întreprinzător, capitalist, manager şi inventator
Rolul întreprinzătorilor şi al IMM
Citiţi şi “Role of entrepreneurship in economic development”, Hisrich, Cap1, pag: 14-16
-
Ocupare
-
Se apreciază că activitatea întreprinzătorilor şi a întreprinderilor mici contribuie prin crearea de locuri de muncă la creşterea ocupării. Studiile empirice au evidenţiat, însă, că legătura dintre crearea de noi întreprinderi şi rata ocupării nu este atât de evidentă (pentru o trecere în revistă a diferitelor studii citiţi capitolul 2 al lucrării cuprinse în fişierul Entrepreneurship and job creation). Dintr-o altă perspectivă, locurile de muncă din întreprinderile mai mici par să fie mai rezistente la situaţii de criză, datorită flexibilităţii mai mari a acestor întreprinderi.
-
Inovare
-
Se apreciază că manifestarea spiritului întreprinzător se bazează într-o mare măsură pe inovare, astfel încât intensificarea creării de noi întreprinderi ca efect al activităţii întreprinzătorilor conduce la creşterea inovării şi întărirea competitivităţii. Studiile empirice nu au putut confirma întotdeauna faptul că întreprinderile noi şi IMM inovează într-o mai mare măsură decât întreprinderile mai vechi sau mai mari, acest lucru datorându-se - potrivit unor autori (printre care şi Peter Drucker) – faptului că inovarea de către întreprinzători are un caracter informal şi vag, neputând fi comensurată potrivit dimensiunii ei reale.
-
Concurenţă
-
Intrarea pe piaţă a unor noi întreprinderi constituie o ameninţare pentru întreprinderile deja existente şi le obligă să vegheze asupra tehnologiilor şi modelelor de afaceri şi să-şi perfecţioneze activitatea.
-
Totodată, existenţa unui sector puternic şi dinamic de întreprinderi tinere (adesea de dimensiune mică) se opune evoluţiei industriilor către structuri de tip oligopol, contribuind la menţinerea şi creşterea rivalităţii între firme
-
Democraţie
-
Democraţia politică depinde de democraţia economică, respectiv de capacitatea unei mari părţi a populaţiei de a accede în mod independent la resursele necesare pentru a-şi asigura un nivel normal de bunăstare (de exemplu, în unele studii pentru SUA acest nivel se apreciază că este atins dacă veniturile sunt mai mari cu 30% decât cheltuielile pentru alimente şi locuinţă). Manifestarea pe scară largă a spiritului întreprinzător într-un cadru legal nediscriminatoriu contribuie hotărâtor (alături de creşterea relativă a numărului specialiştilor cu înaltă calificare profesională – experţi şi manageri - la creşterea clasei de mijloc, categorie socială care garantează prezervarea diversităţii de opţiuni.
Rolul educaţiei antreprenoriale
Având în vedere că numărul întreprinzătorilor este mai mare în comunităţile care au deja o anumită tradiţie în acest domeniu, sugerează că educaţia (în acest caz este vorba de educaţia informală, rezultat al învăţării din experienţa altora) este pârghie importantă pentru creşterea fenomenului antreprenorial.
Prin urmare, politicile care au ca obiectiv stimularea antreprenoriatului pun pe prim plan educaţia antreprenorială.
Educaţia antreprenorială trebuie iniţiată cât mai timpuriu (încă din preşcolar) şi continuată la toate nivelurile de învăţământ.
Educaţia antreprenorială are un caracter orizontal: ea trebuie să constituie o componentă a învăţării la toate disciplinele şi programele de învăţământ. Drept consecinţă, educaţia antreprenorială nu are sediul exclusiv la disciplinele care vizează în mod explicit cunoaşterea fenomenului antreprenorial, cum este cazul disciplinei “Antreprenoriat”. Disciplina “Antreprenoriat” organizează cunoştinţele şi creşte capacitatea studenţilor de a sesiza, înţelege şi interpreta fenomenele antreprenoriale şi de a realiza sarcini ce implică o asemenea capacitate, nu numai în contextul iniţierii unei afaceri pe cont propriu, ci şi din alte poziţii profesionale (elaborare/implementare de politici economice şi sociale, acordare de consultanţă, învăţământ, recunoaşterea şi încurajarea spiritului întreprinzător în organizaţii, efectuarea de studii şi cercetări etc.)
Creşterea rolului educaţiei în dezvoltarea spiritului întreprinzător este recunoscută ca o prioritate între politicile Uniunii Europene ( a se vedea comunicarea Comisiei din februarie 2006 (Ataşat) şi facultativ aşa numita “Agendă Oslo privind educaţia antreprenorială în Europa” (Ataşat))
Majoritatea studenţilor europeni consideră că educarea înclinaţiei spre inovare şi a spiritului întreprinzător în universităţi este foarte importantă: Eurobarometru: Studenţii şi reforma învăţământului superior (martie 2009) http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_260_en.pdf
Demografia întreprinderilor
Întreprinderile se nasc, parcurg o anumită evoluţie în cursul existenţei lor şi apoi “mor”. Prin analogie cu indicatorii demografici ai populaţiei se studiază şi dinamica fenomenelor care influenţează numărul întreprinderilor: ratele natalităţii şi mortalităţii, sporul natural, mortalitatea infantilă, speranţa de viaţă etc.
De regulă, se constată tendinţa ca o rată ridicată a natalităţii să fie însoţită de o rata a mortalităţii infantile relativ ridicată, iar o rată a natalităţii mai scăzută să fie însoţită cu o speranţă de viaţă mai mare.
Orientarea în prezent a politicilor este de a se diminua barierele la intrarea şi ieşirea de pe piaţă, cu preţul că multe dintre întreprinderile nou create nu vor supravieţui timp de 1-3 ani
TEMĂ: Analizaţi tendinţele din România, comparativ cu media europeană în ce priveşte demografia întreprinderilor pe baza fişierului “Business Demography in Europe” (Ataşat)
Facultativ: Citiţi GEM Executive Report 2006-2007 (Ataşat)
Profilul întreprinzătorilor
Studiul deosebirilor între întreprinzători şi ceilalţi oameni s-a îndreptat către caracteristicile psihologice, comportamentale şi relaţionale ale întreprinzătorilor; cercetările empirice au încercat, de asemenea, să identifice anumite cauzalităţi legate de parcursul vieţii personale şi profesionale a întreprinzătorului, cu rezultate mai puţin concludente.
Două dintre cele mai răspândite teorii sunt:
-
Teoria psihologică: întreprinzătorul este un om de explorare, un om de putere şi un “deplasat” (nu foarte bine integrat în societate)
-
Teoria psiho-sociologică: pe lângă factorii psihologici enunţaţi mai sus intervin şi factori care ţin de pregătirea profesională (este mai probabil să înceapă o afacere în domeniul pentru care s-a pregătit), precum şi relaţiile (rude, prieteni, colegi) pe care le are potenţialul întreprinzător, care îl pot stimula, încuraja sau ajuta.
Hisrich citând-o pe Saras Sarasvathy : specific mentalităţii întreprinzătorilor este un proces axat pe valorificarea condiţiilor prezente – effectuation process – caracterizat prin aceea că întreprinzătorul porneşte de la ceea ce deţine (cine este, ce ştie şi pe cine cunoaşte) pentru a alege în ce direcţie să-şi îndrepte iniţiativa dintre opţiunile posibile;
Această abordare este diferită de aceea axată pe realizarea dezideratului propus – causal process – în care persoana decide întâi un obiectiv, iar apoi încearcă să mobilizeze mijloacele necesare pentru atingerea acestuia.
Citiţi: “How entrepreneurs think”, Hisrich, Cap. 2, pag. 30-33 cu accent pe cele 5 principii ale unui “effectuation process”:
(1) Crearea a ceva nou cu resursele disponibile, (2) alocarea resurselor în limita a ceea ce persoana în cauză este dispusă să piardă, (3) negocierea obiectivelor împreună cu oricine doreşte să contribuie resurse , (4) considerarea evenimentelor surprinzătoare drept oportunităţi, (5) concentrarea asupra aspectelor ce pot fi controlate, în detrimentul predicţiei factorilor independenţi
Temă: Pe baza datelor prezentate în capitolul 14 al lucrării “Key figures on European business, with a special feature on the factors of business success” (Ataşată, pag. 115-130), observaţi şi reţineţi principalele deosebiri între profilul întreprinzătorilor din România şi media Europeană, principalele motivaţii ale întreprinzătorilor europeni şi deosebirile principale, în această privinţă dintre femei şi bărbaţi.
Mituri privind întreprinzătorul
Pentru o mai bună înţelegere a profilului întreprinzătorului, Constantin Sasu propune trecerea în revistă a 10 mituri, credinţe populare despre trăsăturile caracteristice întreprinzătorilor ce nu se confirmă în realitate. (Constantin Sasu, Iniţierea şi dezvoltarea afacerilor, Editura Collegium, 2001, pag. 32-33)Extras ataşat
Evoluţia concepţiilor privind antreprenoriatul
Constantin Sasu, Iniţierea şi dezvoltarea afacerilor, Editura Collegium, 2001, Extras ataşat (Practic aceeaşi periodizare o regăsim şi la Hisrich)
-
Perioada timpurie
-
Evul mediu
-
Secolul XVII
-
Secolul XVIII (Richard Cantillion : întreprinzător versus capitalist)
-
Secolul XIX (întreprinzător versus manager)
-
Secolul XX (inovator şi agent al schimbării)
Facultativ: Pentru o abordare mai sofisticată: Murphy, Liao & Welsch: A conceptual Histrory of Entrepreneurial Thought, Journal of Management Theory, vol 12, nr. 1, 2006 (Ataşat)
Principalele paradigme privind antreprenoriatul
Verstraete & Fayolle: Paradigmes et entrepreneuriat, Revue de l’entrepreneuriat, vol. 4, nr. 1, 2005
-
Ce reprezintă o paradigmă?
-
Paradigma oportunităţii de afaceri
-
Paradigma creării unei organizaţii
-
Paradigma creării de valoare
-
Paradigma inovării
Ce reprezintă o paradigmă
O construcţie teoretică împărtăşită de către un număr semnificativ de cercetători (>20)
Concept, model, teorie, rezultând din interpretarea în plan intelectual a unui obiect sau noţiuni
Succesiunea paradigmelor este specifică ştiinţelor mature; în antreprenoriat paradigmele coexistă (stadiul “adolescenţei” sau pre-paradigmatic)
Paradigma oportunităţii de afaceri
Oportunitatea desemnează o ocazie favorabilă venită la momentul, în locul şi circumstanţele potrivite
“Antreprenoriatul este procesul de creare sau sesizare a unei oportunităţi şi urmărirea acesteia, indiferent de resursele efectiv disponibile (Jeffry A. Timmons, 1994)
Două accepţiuni
-
Viziunea obiectivă: oportunitatea există în mod obiectiv iar întreprinzătorul are sensibilitatea necesară pentru a o percepe
-
Viziunea constructivistă: oportunitatea este creaţia întreprinzătorului care are abilitatea de a combina diferite elemente ale realităţii obiective într-o manieră nouă şi utilă
Demersul întreprinzătorului este descris ca un proces constând din identificare, evaluare şi exploatare a oportunităţii în care accentul cade fie pe oportunitate (causal process), fie pe întreprinzător (effectuation process).
Paradigma creării unei organizaţii
Principal reprezentant: William B. Gartner: “I think that those who are familiar with some of my previous writings on entrepreneurship are aware that the domain of entrepreneurship that interests me is focused on the phenomenon of organization creation” (Gartner, W.B.: Aspects of organizational emergence, in Bull, I.; Thomas, H.; Willard, G.: Entrepreneurship – perspectives on theory building, Pergamon, 1995, p. 69)
Potrivit acestei paradigme, întreprinzătorul este persoana care mobilizează talente şi capacităţi ale altor oameni, îi dotează şi îi determină pe aceştia să lucreze în comun pentru realizarea unui produs/serviciu de o anumită valoare
Această paradigmă se regăseşte şi la Ronald Coase, când vorbeşte despre Natura firmei, arătând că întreprinderile sunt rodul activităţii întreprinzătorilor care preferă să organizeze producţia pentru a evita costurile de tranzacţionare aferente utilizării mecanismului de piaţă pentru procurarea aceloraşi bunuri sau servicii
Organizarea nu este un atribut exclusiv al întreprinzătorului, ci, mai degrabă, un atribut al managerului. Prin urmare trebuie evitată confuzia întreprinzător – manager, făcând apel la caracteristica de noutate, specifică întreprinzătorului
Paradigma creării de valoare
Potrivit acestei paradigme, întreprinzătorul desfăşoară acţiuni care au ca finalitate crearea de valoare nouă, suplimentară. Această paradigmă se regăseşte în definiţia întreprinderii dată de François Perroux: generează o diferenţă pozitivă între valoarea output-ului şi valoarea input-ului.
Limitele acestei paradigme sunt date de faptul că valoarea suplimentară poate fi obţinută şi pe alte căi. Trebuie făcută, prin urmare, distincţia între întreprinzător şi capitalist
Paradigma inovării
Joseph Schumpeter – considerat părinte al teoriilor moderne despre antreprenoriat – a susţinut în operele sale că progresul unei naţiuni, prin inovare şi schimbare tehnologică, se datorează oamenilor cu “spirit sălbatic”, denumiţi întreprinzători.
Un alt autor foarte influent care consideră că întreprinzătorul şi demersul antreprenorial îşi au rădăcinile în inovare este Peter Drucker, autorul unei lucrări de referinţă în domeniu: Innovation and entrepreneurship: practice and principles (1985) (tradusă în română sub titlul Inovaţia şi sistemul antreprenorial, Editura Enciclopedică, 1993): “Inovaţia este instrumentul specific al întreprinzătorilor, mijlocul prin care ei exploatează schimbarea ca pe o ocazie pentru diferite afaceri sau diferite servicii”
Potrivit acestei paradigme, întreprinzătorul veghează asupra ocaziilor de a genera inovaţii şi creează condiţiile (organizare) valorificării acestora în speranţa unei recompense (valoare nouă, suplimentară)
Interdependenţa dintre paradigme
-
Pentru a exploata o oportunitate de afaceri este necesară structurarea resurselor într-o formă de organizare
-
Organizaţia nu poate exista în mod durabil fără să genereze valoarea necesară pentru achiziţionarea resurselor şi recompensarea părţilor interesate
-
Valoarea nouă, suplimentară, se poate obţine prin inovare
-
Inovaţia reuşeşte atunci când exploatează (sau generează) o oportunitate în mediul economic şi social
-
Exploatarea oricărei inovaţii necesită o nouă organizare (organizaţie), iar existenţa unei organizaţii oferă interacţiunile creative necesare inovării
-
O oportunitate nu va fi exploatată decât în măsura în care promite degajarea unei valori suplimentare
Dostları ilə paylaş: |